Rugăciune.către Dumnezeu Tatăl

Tatăl Nostru Ceresc,Atotputernice Stapane, intelepte si Atotbunule Doamne, Nascatorule cel fara de inceput al Fiului celui Unul Născut si Purcezator al Sfantului si de viata facatorul Tau Duh,Însuti Pricinuitorule de purcedere,a cărui marire este nemarginita, slava nespusa si milostivire nemasurata, Creatorule și Atotțiitorule al tuturor celor văzute și nevăzute,Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinta si ne-ai cinstit cu chipul Tau cel prea scump; Care ne-ai daruit noua nevrednicilor nu numai a Te cunoaste pe Tine, dar inca si Tata a Te numi pe Tine și a Te iubi, ne-ai invrednicit.

Îţi mulţumim Ţie Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, că nu ne-ai lăsat în mijlocul păcatului şi în umbra morţii pe noi, cei care am călcat porunca Ta! Îţi mulţumim Ţie Dumnezeule al Dragostei şi al Puterilor, că pentru mântuirea noastră L-ai trimis pe Pământ pe Unul-Născut Fiul Tău, prin care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin înfricoşătoarele şi sfintele Sale Patimi să ne izbăvim de chinuirea vicleanului ispititor şi din stricăciunea morţii.

Care,după Sfânta Înălţare la Cer a Preascumpului nostru Mântuitor L-ai trimis pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui, ucenici şi Apostoli, ca prin puterea propovăduirii lor, cea de Dumnezeu insuflată, să lumineze toată lumea cu lumina cea curată a Sfintei Evanghelii. Îţi mulţumim Ţie Stăpâne, Iubitorule de oameni şi Te rugăm, ascultă rugăciunea smerită a păcătoşilor Tăi fii, că aşa precum ne-ai zidit pe noi prin bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi prin îndurarea Ta,Te rugăm mântuieşte-ne pe noi după milostivirea Ta nemăsurată!

Alergăm la Tine Dumnezeule Mult Milostiv şi Te rugăm să curăţeşti păcatele și greşelile noastre,să ierţi nelegiuirile noastre şi să Te milostiveşti de noi Îndelung-Răbdătorule! Păzeşte mintea,ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii! Izbăveşte-ne şi ne mântuieşte de viforul învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele voie şi cele fără de voie. Adu-ne la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice şi întru mila Ta adu-Ţi aminte de noi, Doamne! Mântuieşte-ne şi învredniceşte-ne să Te iubim şi să fim ascultători şi împlinitori ai Voii Tale Sfinte; Cela ce de noi păcătoşii ești hulit şi nu Te mînii, defaimat şi suferi, tăgăduit şi îndelung rabzi, şi toate le dai nouă, din destul spre desfătare, vrînd ca pe toţi să-i aduci la pocăinţă; Cela ce la toată zidirea faci bine,pururea cu mila şi cu mulţimea îndurărilor Tale, bogate, dînd darurile celor ce Te cheamă pe Tine: Însuţi, Preabunule Stăpîne, Cel Ce cu cântări fără tăcere și cu slavoslovii neîncetate ești slăvit întru înălțime de puterile cele înțelegătoare, Cel Ce ești lăudat în tot ceasul de îngeri, de oameni, de vietățile cele necuvântătoare și de stihii și slavoslovit îmtreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul Tău Duh, Iubitorule de oameni,Cel ce ne îngrădești pe noi, cu milă și îndurări, ca Un Tată iubitor de fii, Ție ne închinăm și Te rugăm, chemând spre ajutor și sprijin milele și îndurările Tale. Ascultă, Doamne și rugăciunea mea, a nevrednicului și netrebnicului tău rob (N) Caută la mintea mea cea schimbătoare, care stă înaintea bunătății Tale și așteaptă ajutorul și mântuirea de sus, de la dreapta Ta cea atotțiitoare. Tu, Stăpâne, Cel Care cercetezi inimile și rărunchii, cunoști războiul cel cumplit ce mi se aduce de la firea mea și de la vrăjmașii cei nevăzuți și care mă aruncă de-a pururea când în cele de-a dreapta, când în cele de-a stânga. Și trecând întru cele de-a dreapta, îndată se înmulțește asupra mea nedreptatea mândriei și mă fac spurcat și necurat înaintea Ta, Doamne. Iar dacă voi îngriji puțin neputinciosul meu trup întru neputința lui, îndată inima și mintea mi se fac ca o mare sălbăticită și nu mai pot să biruiesc nebunia cea neînfrânată a pântecelui. Și pace nu mai este întru mine,ci,din toate părțile,sunt tras de gânduri necuviincioase spre cele de-a stânga. De aceea,Te rog, să nu pui înaintea mea păcatele mele, cele cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul,cu aducerile aminte, noaptea și ziua, de voie, din obișnuință și din mai înainte cugetare, la arătate și în ascuns, ce în toată ziua și în tot ceasul,le săvârșesc Doamne, pentru îndurările Tale cele multe, picură în sufletul meu o picătură din apele darului Tău, curățind trândăvia, ceața și orbirea lui și aprinzându-l spre lupte duhovnicești. Fiind în noianul cel nemărginit al dulceților și ispitelor acestei lumi trecătoare chem adâncul îndurărilor Tale,ca să nu mă înghită iarăși cuptorul patimilor. Caută spre inima mea cea desfrânată și fă-o să se întoarcă și să se schimbe spre viața cea bună. Trimite-mi mie, trândavului și păcătosului, celui ce zic și nu fac, osârdie, luminare și tărie, ca să urmez cele ce le făgăduiesc. Izbăvește-mă de cursele potrivnicului și mă mântuiește pentru bunătatea Ta. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi. primeşte şi rugăciunile mele, ale netrebnicului robului Tău, care numai la Tine nădăjduiesc. Milostiveşte-Te spre mine şi cu frica Ta îngrădeşte toată viaţa mea. Luminează-mi ochii sufletului meu. Trupul meu curăţeşte-l. Cugetul meu înţelepţeşte-l. Inima mea smereşte-o. Intoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciune. Pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Izbăveşte-mă de tot lucrul prihănit şi gîndul spurcat. Povăţuieşte-mă, ca să merg pe calea cea strîmtă şi mântuitoare. Trage-mi mintea mea la cer. Dă-mi lacrimi de pocăinţă, ca să plîng pentru păcatele și fărădelegile mine. Intăreşte-mă spre slavoslovia Ta şi a Unuia-Născut Fiului Tău şi a Preasfîntului şi De-viaţă-făcătorului Duhului Tău. Invredniceşte-mă cu fapte bune să petrec pe pămînt ca în cer. Îmbracă-mă ca şi cu o pavăză tare cu răbdarea cea pînă în sfîrşit. Că mare este mila Ta, Doamne, peste toţi cei ce nădăjduiesc spre Tine. Mila Ta să mă urmeze în toate zilele vieţii mele..Izbăveşte-mă, Doamne, de bîntuiala vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi văzuţi, de toată primejdia sufletească şi trupească şi din patimi mă slobozeşte. Primeşte toate slavosloviile laudele şi rugăciunile mele ce le aduc Ţie ca tămîia înaintea Ta. Şi proslăveşte întru mine numele Tău cel Preasfînt. Ocroteşte-mă cu puteri sfinte, ca întărit fiind și cu cele de folos înţelepţindu-mă, de toate săgetările potrivnicilor nerănit să rămin şi întru fapte bune şi fără de prihană să petrec. Toate gîndurile,cuvîntele faptele mele, după voia Ta îndreptează-le,ca întru toate să umblu după legile Tale cele mîntuitoare.Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici cu sufletul neîndreptat și nepregătit, ci fă-mă desăvârșit cu darul Tău și astfel mă scoate din viața aceasta.Ca fără de oprire trecând începătoriile și stăpâniile întunericului din văzduh, să văd și eu frumusețea negrăită a slavei Tale celei neapropiate împreună cu toți sfinții Tăi. Că a Ta este mila, a Ta este slava, puterea și stăpînirea şi Ţie slavă,mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfîntului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh,acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin. Fie Numele Domnului Binecuvântat de acum şi până-n veac! (de 3 ori)

RUGĂCIUNE CUPRINZĂTOARE CĂTRE MAICA DOMNULUI

Nepătată,neântinată,fără prihană,Preacurată Fecioară aleasă de Dumnezeu, Mireasă nenuntită

și nestricată, Maică iubitoare de fii, Stăpână,Doamnă şi Împărăteasă,începătura mântuirii neamului omenesc,binevestită de îngerul Gavriil,de la care auzind ,,bucură-te”,n-ai fugit de închinare,nici te-ai îndoit, ci aşa ai zis:,,Iată,roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău”, făcându-te astfel,sălaş al Celui neâncăput iar nouă,pildă desăvârşită de ascultare şi smerenie; ceea ce,pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii,prin preaslăvită naşterea ta i-ai unit şi firea cea lepădată a neamului omenesc cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ai fost nedespărţită de Fiul tău, însoţindu-L pretutindeni şi cu Patimile Lui dimpreună ai pătimit,care după cinstită Adormirea ta ai fost ridicată cu trupul la cer de către Fiul tău şi stai, pururea, de-a dreapta tronului slavei Sale,îmbrăcată în haină aurie şi prea înfrumuseţată,împărăţind cu Dânsul în veac; O,Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea singură preacurată și cu sufletul și cu trupul, ceea ce singură ,toată, te-ai făcut lăcaș a tot Darul Preasfântului Duh,nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat,care cu gânduri,cu cuvinte şi cu fapte rele,pe mine netrebnic m-am făcut şi prin lene şi nepăsare,plăcerilor vieţii,cu voie,rob m-am făcut. Ci ca ceea ce eşti Maica bună a Celui Atotbun,cea iubitoare de oameni a Celui Iubitor de oameni,cea milostivă a Celui Preamilostiv,milostiveşte-te spre mine păcătosul şi primeşte rugăciunea mea,ce se aduce ţie din buze necurate.La tine cad şi ție îmi încredinţez sufletul şi trupul,căci tu singură eşti scăparea,speranţa, acoperământul, apărarea şi ajutorul meu. La tine ridic ochii sufletului şi ai trupului meu; către tine întind mâinile mele cele slabe şi din adâncul inimii strig ţie: caută,cu grija ta de mamă, la credinţa şi la umilinţa sufletului meu şi dăruiește-i ceea ce îi este de trebuinţă. Tu, care pe toate le-ai răbdat, care toate le poţi, toate le înţelegi. Tu,care L-ai învelit pe Prunc în iesle şi cu braţele Tale L-ai luat de pe Cruce, tu singură ştii toată înălţimea bucuriei, toată greutatea durerii. Tu,care ai primit spre înfiere tot neamul omenesc, caută spre mine, pângăritul ,necuratul, și spurcatul și cu sufletul și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii și a vieții mele celei dezmierdate; Goneşte de la mine păcătosul şi nevrednicul robul tău(N),trândăvirea,lenevirea, necunoştinţa,orgoliul şi toate gândurile cele rele şi viclene,urâte şi defăimătoare, alungă-le din sufletul meu cel întinat şi din mintea mea cea întunecată. Stinge văpaia poftelor mele,fereşte-mă de aducerile aminte,de deprinderile rele şi viclene şi de toate faptele rele din noapte şi din zi şi mă izbăveşte de ele, că păcătos şi ticălos sunt eu.

O Preasfantă,preacurată,prea nevinovată si neântinată Fecioara,miluieste--mă pe mine,păcătosul si întunecatul, cel cufundat în păcate multe, care cu urâtele mele lucruri am mâniat pe Făcătorul meu si Dumnezeu; de aceea Doamna mea, sub acoperamântul tău alerg și cu umilință îngenunchind,mă rog ție,cu lacrimi, ca sa îmblânzesti pe Fiul tău, dulcele meu Iisus si dătătorul de viață al tuturor; ca nu dupa multele și necuvioasele mele fapte să mă osândească, ci cu îndurările si cu iubirea Sa de oameni să mă miluiască. Dă-mi lacrimi de pocăinţă,să mă curăţesc de toate păcatele mele şi mă ajută,că neputincios sunt.

Miluieşte-mă,luminează-mi mintea,povăţuieşte-mă şi mă acoperă în tot locul şi în toată vremea, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi de toată întâmplarea cea rea. Izbăvește-mă,Stăpână,de toate întâmplările aducătoare de moarte,de toată vătămarea sufletească și trupească, de moartea cea năpraznică și urâtă,din noapte și din zi,ca să nu se bucure de mine vrăjmaşul meu şi mă învredniceşte,prin mijlocirea ta,să dobândesc iertare de greşelile mele cele multe şi să mă împărtășesc,fără de osândă,cu preacuratele, înfricoşătoarele şi de viaţă făcătoarele Taine ale Fiului tău şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Încinge-mă,Preasfanta Stăpână, cu puterea cinstitei si de viață făcătoarei Cruci a Fiului tău și Domnului nostru Iisus Hristos și mă îndreptează pe calea cea bună,către mântuirea sufletului meu. Și mă păzește sub acoperământul aripilor tale, ca să nu se laude si să-și râdă de mine satana, smintitorul sufletelor omenești, nu lăsa să se apropie de mine întunecatul vrăjmaș. Ridică-te Stăpană Atotbună și zdrobește pe vrăjmasii noștri și ai Fiului tău iubit Iisus Hristos, îngrozindu-i cu nebiruita-ți sfințenie, îndreptându-ne pe cărările mantuirii,ca să dăm mereu ,mărire lui Dumnezeu.

Distruge cu puterea ta,toată lucrarea celui viclean şi ne dezleagă,din cursele,legăturile,vrăjile şi fermecătoriile lui. Iar pe Stăpânul roagă-l,să ne încingă cu putere de sus ca să ne putem apăra de vrăjmaşii ce se oștesc asupra noastră Ajută-ne să ne pocăim, toti oamenii, de păcatele noastre, să iubim Biserica, să ne spovedim adesea, să renunțăm la păcate, vicii și necredință.

O,Maică Fecioară,fără prihană stăpână, stâlpul și întărirea credinței noastre, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău, pe mine,care te preacinstesc cu evlavie,căci, in mainile tale, îmi pun sufletul meu. Fii mie, robului tau,(N) ajutătoare si apărătoare, și mă pazeste de toate relele de pe pământ, dăruiește-mi mie, ani mulți și sănătoși,precum,oarecând,lui Ezechia, ca să te laud si să te slăvesc în veci. Amin.Şi fii lângă mine,pururea,ca o milostivă,milosârdă şi iubitoare de bine. Întru această viaţă de acum,caldă folositoare şi ajutătoare,năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea sfârşitului meu,ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli,departe de acesta izgonindu-le.Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa Cerului și a pământului, milostivește-Te spre noi, păcătoșii robii Tăi, și spre tot neamul omenesc,apără-ne și ne curățește de toată răutatea și de nălucirile lui Antihrist.

Iar în ziua Înfricoşatei Judecăţi,de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău,moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea prin mijlocirea şi sprijinul tău și mântuit fiind,să mă învrednicesc a te slăvi și a te lăuda pe tine,cea singură adevărată Maică,a lui Hristos,Dumnezeul nostru și să cânt: Aliluia!

Încă mă rog ţie,cu umilinţă,Preamilostivă stăpână,vindecă-ne pe noi,pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea aceasta,de bolile grele,ştiute şi neştiute de noi.Caută spre fiii tăi cei ce îndură suferinţe fără leac şi mângâie-i,uşurează-i,vindecă-i pe ei de bolile şi neputinţele lor. Tinde-ţi asupra noastră mâinile tale cele pline de doctorie şi vindecare.

Împărăteasa cerului şi a pământului,fii nouă păcătoşilor şi nevrednicilor robilor tăi,iconoamă înţeleaptă,bine orânduind viaţa noastră,păzind toată casa,familia şi obştea noastră în cucernicie şi dreapta credinţă,întru unitate,ascultare şi îndestulare.Pe săraci şi nevoiaşi hrăneşte-i,sprijină bătrâneţile cele grele, pe copii creşte-i întru cuminţenie şi ascultare şi pe toţi înţelepţeşte-i.

O,Preasfantă Stăpană,Fecioară,de Dumnezeu Născătoare, tămăduieşte rănile sufleteşti şi trupeşti ale copiilor mei (N), pe care le-am pricinuit prin păcatele mele.Mantuieste-i si-i ocroteste,pe ei și pe toti pruncii și tinerii din lumea aceasta, cu acoperământul tau de Maică, păzește-i întru frica de Dumnezeu și întru ascultarea de părinți și roaga-te,Domnului nostru si Fiului tău,Iisus Hristos,să le daruiască lor,ceea ce le este de folos, pentru mântuirea lor. Îi încredintam pe ei, purtării tale de grijă, Maică, caci, tu esti Acoperamănt dumnezeiesc al robilor tăi și Maica milostivirii, mama noastră, în cer și pe pământ. Roagă-te Măicuță Sfânta si pentru aceste nevoi ale mele..Slavă Tatului si Fiului si Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor,ajutătoarea străinilor,bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine,nici altă folositoare grabnică,nici altă mângâietoare bună,ci numai pe tine,Maica lui Dumnezeu,ca să mă ajuți și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

Roagă-te,Fecioară,pentru Sfânta Biserică,pentru părintele meu duhovnic (N),pentru toţi ortodocşii arhierei,preoţi ,diaconi şi pentru tot clerul bisericesc,pentru sănătatea și mântuirea lor, pentru întoarcerea celor ce au căzut în rătăcirea ecumenistă, la Biserica cea Una,Sobornicească și Apostolească și la turma încredințată lor,spre mântuire,de către Fiul tău și Mântuitorul nostru Iisus Hristos,pentru propavăduirea evangheliei pe întreg pamantul, pentru poporul acesta, conducătorii lui, rudele mele, pentru văduve, pentru orfani, bogați, săraci, necajiți, bolnavi, pentru cei prigoniți, pentru dreapta credință, pentru salvarea celor care au rătăcit la secte,pentru cei adormiți. O, Doamnă Preasfantă, milostivește-te spre toti cei ce cinstesc intru tot Sfânt numele tău și tuturor,arată-le,grabnicul tău sprijin și acoperământ,toiag bătrâneților fii, de moartea cea fără de veste si fără de pocăință pe noi,pe toți ne izbăvește și ne dăruiește,sfârșit creștinesc vieții noastre,fără durere, nerușinat,cu pace si răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos.

Presfântă Stăpână binecuvantată, Maica lui Dumnezeu, izbăvește, sub acoperământul tău,țara aceasta și pe tot poporul tău de toată,nevoia,de război,de foc, de cutremur, de molime,de boli, de grindină, de foamete,de venirea altor neamuri asupra noastră, de alte catastrofe şi accidente, de toată întîmplarea cea rea şi de toată neorânduiala.

Trimite blagosloveniile tale Maică prea iubitoare asupra oraşelor şi satelor noastre,câmpurilor,pădurilor şi ţarinilor,asupra fiecărei case ce are nădejde către tine,asupra ţării noastre şi asupra întregului pământ. Păzeşte-ne pe noi,pe toţi sub acoperământul milostivirii tale căci nu avem alt adăpost,nici altă solire caldă şi grabnic ajutătoare,afară de tine Maica lui Dumnezeu. Primeşte,Milostive Doamne,pe Născătoarea de Dumnezeu care se roagă pentru noi,pe care o laudă îngerii în cer iar noi pe pământ,cu buze de tină grăim către dânsa: Bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată,Maica Făcătorului tuturor!

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări cinstind-o să o mărim. Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,Mântuitorul meu; că a căutat spre smerenia roabei Sale,că iată,de acum,mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam,spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul,risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi,pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. Luat-a pe Israel,sluga Sa,să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri,lui Avraam şi seminţiei lui până în veac! Cuvine-se cu adevărat.. Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..(de trei ori) Închinaţi-vă așternutului picioarelor Lui că Sfânt este! (o metanie).

Veniţi dar,toţi creştinii binecredincioşi,să ne bucurăm de Doamna noastră şi să i ne închinăm şi s-o lăudăm în psalmi şi în cântări duhovniceşti. Căci ea este singura noastră mamă adevărată,grabnic ajutătoare şi mijlocitoare pentru noi,la Fiul său. Laudă,suflete al meu pe Stăpâna noastră,Pururea Fecioara Maria,laud-o neâncetat,căci prin ea,vei dobândi nemurirea cea fericită. Slavă,laudă şi cinste,Împărătesei cerului,care ne va duce pe noi,împreună cu ea,în Împărăţia Fiului său. Toată suflarea să laude pe Domnul şi pe Maica Sa,cea plină de har,Pururea Fecioara Maria.

Cred şi mărturisesc,Maică Preacurată că tu eşti,cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu,Maica Domnului şi Maica noastră a pământenilor,cea mai puternică mijlocitoare între om şi Fiul lui Dumnezeu,care stai de a dreapta tronului slavei Sale şi neâncetat te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre. Împărăteasa si doamna tuturor, ceea ce ești plină de daruri,ajută-mi mie, smeritului robului tău ca să scap de toate primejdiile și necazurile, umple gura mea cu dulceață si veselie, luminează sufletul meu, mișcă buzele si limba mea ca să te laud, cu suflet plin de bucurie și cu inimă sârguitoare, să-ți aduc lauda cea cereasca, pe care arhanghelul Gavriil a rostit-o către tine, Maică Fecioară: Bucură-te, ceea ce ești plină de har,Domnul este cu tine,dă-ne și nouă,necredincioșilor,roua harului tău și arătată fă,milostivirea ta; Tot neamul pamantesc sa salte, cu Duhul fiind luminat si sa praznuiască firea mintilor celor fără de trup, cinstind sfântul Acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, si sa strige: bucură-te,Fecioara de Dumnezeu aleasa: Bucură-te, ceea ce luminat ai născut pe Hristos, Împăratul a toate;bucura-te ceea ce gonesti pe diavoli cu numele tau, bucura-te nadajdea crestinilor, bucura-te sfintirea sufletelor, bucura-te pazitoarea cetatii noastre. bucura-te prea fericita Nascatoare de Dumnezeu curata, pururea Fecioara. Bucură-te,Maica noastră cerească,care,cu cuvintele tale: ,,Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”,dăruiești putere plină de har,sufletelor noastre ; Bucură-te, Împărăteasa tuturor,ceea ce vindeci,cu har,bolile și neputințele noastre; Bucură-te,ceea ce dăruiești bucurie neașteptată,celor credincioși; Bucură-te, ceea ce m-ai izbăvit de boala cea omorâtoare; Bucură-te, ceea ce m-ai mântuit de cutremurul cel înfricoșat. Bucură-te,ceea ce ești izvor,de viață dătător; Bucură-te,Stăpână,Potir nesecat,care ne potolești setea,cea duhovnicească;Bucură-te,Izbăvitoare,care pe noi,cei necăjiți,din chinuri,din nevoi și din moarte,ne mântuiești. Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Bucură-te,mângâierea celor întristați; Bucură-te, mijlocitoarea păcatoșilor, in ceasul judecății;Bucură-te,Maica Domnului,mijlocitoarea neamului omenesc; Bucură-te,atotbună,grabnică ascultătoare,ceea ce,toate cererile noastre,le împlinești; Bucură-te,Portăriță bună,care deschizi credincioșilor,ușile raiului; Bucură-te,ceea ce ești plină de dar, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiti; Bucură-te,liman neânviforat și nădejdea celor deznădăjduiți; Bucură-te, milostivirea și ajutorarea mea; Bucură-te,bucuria noastră,acoperă-ne pe noi de tot răul,cu cinstitul tău,acoprământ: O, prea sfanta Doamna și Împărăteasă, Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, acopera-ne pe noi cu minunatul tau omofor, pazind pe poporul român,cel binecredincios si pe conducătorii țării de tot păcatul și de toată rautatea, precum pe tine minunatul Andrei te-a vazut in biserica Vlahernei rugandu-te,așa: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile!” Așa si acum trimite-ne nouă Doamna, mila ta cea mare,căci dar de la Dumnezeu ai luat, ca Maica lui Dumnezeu, Pomeneste-ne pe noi intru rugaciunile tale, Doamna Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim pentru multimea pacatelor noastre. Acopera-ne pe noi de toata rautatea, si de cumplitele ispite, caci spre tine nadajduim, si cinstind sfântul tău acoperamnat, pe tine te marim,.

Îţi mulţumesc Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu. Îţi mulţumesc că ne eşti, nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă,că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta cea sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Căci Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor în cererile noastre cele îndreptăţite.

Ajută-ne Măicuţă şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale,ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia cerurilor,unde,împreună cu toţi sfinţii să cântăm Dumnezeului Celui în Treime închinat,acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin! Pe Tatăl,pe Fiul şi pe Sf.Duh.. Hristos a înviat din morți... (de 3 ori) Ceea ce eşti locaş sfinţit,dumnezeiesc,al celui Preaânalt,bucură-te,căci prin tine s-a dat bucuria,Născătoare de Dumnezeu,Fecioară,celor ce strigăm: Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut, pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Primeşte, Preamilostiva noastră Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, rugăciunea pe care o aducem ţie cu râvnă, şi nu ne lepăda pe noi, cei nevrednici de bunătatea ta, ci dăruieşte-ne izbăvire din necazuri şi din dureri, apără-ne de toată bântuirea vrăjmaşului şi de clevetirile omeneşti, fii nouă ajutătoare grabnică în toate zilele vieţii noastre, ca sub acoperământul tău de Maică să rămânem nevătămaţi pururea, păziţi cu ocrotirea şi rugăciunile tale către Fiul tău şi Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Rugăciune la necazuri şi supărări

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea și ape intrat-au până la sufletul meu – dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoști pricina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt numărați. La Tine, deci, scap și pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet și să-mi ajuți a birui toate ispitele ce mă învăluie – că Tu ești întărirea, scăparea și izbăvitorul meu, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Rugăciuni pentru tămăduirea depresiei,

izbăvirea de teamă și de orice tulburare sufletească

Psalmul 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.

Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

#########

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugăciunea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!

Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopțile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.

Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu și mă voi mărturisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.

Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?

Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,

la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!
Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.

Rugăciune de folos,la începutul zilei

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule, Unule-Nascut al Tatalui celui fara de inceput,Tu,cel ce prin gura proorocului Tau David ai zis: iesi-va omul la lucrul si la lucrarea sa pana seara. Cel ce ai zis si prin gura feicitului Pavel Apostolul: cel ce nu vrea sa lucreze, nici sa nu manance. Si iarasi Tu ai zis cu preacurata gura Ta: ,,fara de mine nu puteti face nimic”. Doamne, Doamne, ascult din tot sufletul si din toata inima dumnezeiestile Tale cuvinte si cu umilinta alerg la bunatatea Ta: ajuta-mi mie, pacatosului, cu darul Tau, sa savarsesc ziua și lucrul ce incep acum,în numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Doamne, dă-mi puterea să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei. Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert. Amin

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se de îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine”.

Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule şi să zică pururea: „Slăvit să fie Domnul” cei ce iubesc mântuirea Ta. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule ajută-mi. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua care începe. În fiecare ceas al acestei zile povățuiește-mă în toate și ajută-mă..În toate întâmplările neașteptate și necazurile, nu mă lăsa să uit că totul vine,cu milă și dreptate, de la Tine,spre mântuirea păcătosului meu suflet.

Îndreptează-mi toate faptele și cuvintele mele,călăuzește-mi gândurile și simțămintele.

Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu toți frații mei, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând.

Fă ca prin eforturile mele să aduc folos duhovnicesc celor care beneficiază de pe urma muncii mele şi nu-mi lăsa inima să fie năpădită de grijile și plăcerile lumești,caci nu acestea sunt căile Domnului, Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte,căci, doar împlinirea voii și poruncilor Tale ne asigură mântuirea sufletului. Ajută-mă, Doamne, să descopăr în mine resursele de a oferi și în această sfântă zi,cea mai bună muncă și purtare,spre slava Ta, astfel ca sufletul meu să se bucure în ziua cea mai de pe urmă,a venirii și Judecății Tale. Amin.

Rugăciune pentru casă şi bunăstarea familiei

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care întru cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, binecuvântează casa noastră şi cu puterea Ta, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi (num), cei ce locuim în ea.

Bine este, Doamne, ca şi casa noastră să ne fie ca o doua biserică, în care noi ne închinăm înaintea sfintelor icoane şi ne rugăm Ţie. Binecuvântează, Doamne, găspodăria noastră şi înmulţeşte în ea toate bunătăţile, ca să uităm de grijile şi nevoile pământeşti şi să putem lucra mai cu osâdrie pentru dobândirea vieţii cele veşnice şi pentru a ajunge în locaşurile Tale cele sfinte.

Îndepărtează de la noi toate cursele vrăjmaşului celui pierzător de suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească şi să ne ferească de toată răutatea şi să ne povăţuiască spre lucrarea tuturos faptelor celor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci.

Că ţie ţi se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

DESPRE CREDINŢĂ

1. Se mântuiesc cei care nu cred în Sfânta Treime ?

Nu se mântuiesc, pentru că toată temelia credinţei noastre este întemeiată pe Dumnezeu în trei feţe proslăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Cunoaştem din Sfânta Scriptură că, la facerea omului, Dumnezeu Tatăl s-a sfătuit cu Dumnezeu Fiul şi cu Dumnezeu Sfântul Duh, zicând aşa: “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”. Şi în alte locuri din Sfânta Scriptură vedem, de asemenea, colaborarea celor trei persoane ale Sfintei Treimi: la Botezul Domnului, la Schimbarea la Faţă etc.

Cine nu crede în Sfânta Treime nu crede nici în Domnul Hristos, Unul din Treime, iar cine nu crede în Hristos nu este nici membru al Bisericii Sale, iar în afară de Biserică nu este mântuire. Cine nu are Biserica de mamă nu-L are pe Dumnezeu (Sfânta Treime) de Tată.

2. De ce credinţa noastră ortodoxă este cea dreaptă şi mântuitoare ?

Pentru că păstrează exact învăţătura Mântuitorului Hristos, care a fost dată apostolilor şi stabilită prin cele Şapte Sinoade ale Sfinţilor Părinţi. Aşadar, Biserica Ortodoxă este sobornicească şi apostolească, cum zicem în Crezul. Dovezi importante că Biserica Ortodoxă păstrează adevărata credinţă, avem din acest semn: de la începutul creştinismului până în zilele noastre, în Biserica Ortodoxă creştinii ajung la sfinţenie şi-i proslăveşte Dumnezeu făcându-i sfinţi, cum e cazul cu părintele Ioan Iacob de la Ierusalim, cu Sfântul Calinic de la Cernica şi alţii care se află în ţara noastră. Iar un alt semn este acesta: Toată lumea ştie că, la Ierusalim, de Sfintele Paşti, Sfânta Lumină vine numai la Biserica noastră Ortodoxă, iar patriarhul nostru ortodox dă Sfânta Lumină şi catolicilor.

3. De ce nu se mântuiesc sectanţii ?

Sectanţii nu se mântuiesc pentru că au devenit hulitori ai Duhului Sfânt, necinstind Sfânta Treime în diferite feluri. Rupându-se de Biserică, ei nu mai au cum să tragă seva Duhului Sfânt şi, aşa cum ştim, în afară de Biserică nu este mântuire. O dată ce au lepădat Sfintele Taine, Soboarele Apostolice, Crezul, înseamnă că au lepădat toată învăţătura Mântuitorului. Şi ca dovadă, la nici o sectă nu s-a ajuns la acea înălţime a sfinţeniei, ca să devină cineva sfânt. De aceea ei nu serbează nici un sfânt, nici chiar pe Maica Domnului n-o consideră Sfânta Sfinţilor. Şi mai sunt destule motive pentru care nu se mântuiesc.

4. Cine sunt urmaşii apostolilor ?

Urmaşii apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Aceştia reprezintă autoritatea bisericească, pe care i-a lăsat Domnul Hristos să conducă Biserica până la sfârşitul veacurilor, aşa cum le şi spune ucenicilor după Înviere: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”. Numai aceştia se pot numi apostoli, purtători ai Duhului Sfânt şi propovăduitori ai Evangheliei.

Fiecare treaptă din Taina aceasta, a preoţiei, are rolul ei. Trebuie menţionat că prima treaptă, care este diaconia, are şi rolul de propovăduire, după cum au avut şi cei şapte diaconi de la începutul creştinismului; şi ei se numesc apostoli, pentru că şi ei au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhiereşti. Vorbesc greşit cei care spun că diaconii n-au voie să propovăduiască. Se cunoaşte că Sfinţii Ştefan şi Filip, precum şi ceilalţi diaconi, ţineau predici, încât uimeau toată lumea cu învăţăturile lor.

5. De când şi până când trebuie ţinută o zi de sărbătoare ? Din ajun, până seara la apusul soarelui sau până a doua zi ? De când se socoteşte că începe a doua zi ?

Sărbătoarea începe din ajun, de la vecernie, cuprinde toată noaptea, utrenia, Liturghia şi ţine până la vecernia cealaltă. Când e vorba de activităţi necesare trupului (mâncare, lucru, baie etc.), sărbătoarea coincide cu ziua calendaristică.

6. Cum trebuie creştinul să se pregătească sufleteşte şi trupeşte pentru sărbători ?

Să se curăţească sufleteşte şi trupeşte: mai întâi să se împace şi să se ierte cu toţi, apoi să ţină curăţie trupească cel puţin două zile înainte de sărbătoare şi o zi după. Să pregătească din timp hainele, pomelnicul şi un mic dar pentru biserică. Pregătirea depinde şi de cât de mare e sărbătoarea. Răspunsul la această întrebare vi l-am dat mai detaliat în predici.

Pentru ziua în care ne împărtăşim se face o pregătire mai serioasă (după cum veţi găsi în capitolul “Despre Sfânta Împărtăşanie”).

7. Când din diferite motive nu putem lipsi de la serviciu, în sărbători sau în duminici, ce putem face în schimb pentru suflet ? Ce să facem cu câştigul din aceste zile ?

Cel mai bine este să se evite, pe cât este cu putinţă, de a se încălca legea, ziua Domnului (adică Sfânta Duminică). Iar când nu se poate, să folosim câştigul din acele zile numai pentru milostenii la cei săraci.

8. Care sunt cele 12 vineri din an şi care dintre ele se ţin, cum se ţin şi ce semnificaţie au ?

Cartea cu cele 12 vineri este o carte apocrifă, nu este recomandată de Sfintele Sinoade şi nu trebuie luată în serios.

9. Câte zile se prăznuieşte sărbătoarea Rusaliilor ?

În sărbătoarea Rusaliilor intră sâmbăta moşilor de vară, Duminica Rusaliilor şi lunea care este cinstită ca sărbătoare - Sfânta Treime; nu marţile şi joile pe care le ţin unele persoane necredincioase, căci acestea sunt obiceiuri păgâneşti.

10. Ce sunt Sinoadele ?

Sinodul este o adunare a reprezentanţilor Bisericii (a episcopilor), convocaţi pentru a rezolva disputele doctrinare şi ecleziastice (bisericeşti).

Sinoadele bisericeşti au fost ţinute pentru a rezolva diferite probleme atunci când nu s-a putut ajunge la consens prin simple discuţii.

Majoritatea sinoadelor au fost locale, deşi în unele cazuri deciziile adoptate s-au bucurat de o largă acceptare. Primul Sinod al Bisericii s-a ţinut de către Apostoli la Ierusalim, în primul secol (Fapte 6,1-7).

Sinoadele la care au participat reprezentanţi din toată lumea s-au numit Sinoade Ecumenice. Biserica Ortodoxă recunoaşte şapte sinoade ecumenice. Cele Şapte Sinoade Ecumenice ale întregii Biserici Creştine acoperă perioada dintre anii 325 şi 757 d. Hs., iar deciziile lor reprezintă temelia învăţăturii creştine acceptate de ramurile răsăriteană şi apuseană a Bisericii Creştine. Deciziile acestor Sinoade Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, aşa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui.

La aceste Sinoade Ecumenice au fost întocmite multe Canoane sau norme care guvernează administrarea Bisericii.

Biserica Catolică acceptă ca ecumenice şi unele sinoade ulterioare, organizate numai de autorităţile şi reprezentanţii Bisericii Catolice. Aceste sinoade, dintre care ultimul este al doilea Sinod de la Vatican (1962-1965), nu sunt acceptate de Biserica Ortodoxă ca având valabilitatea sau autoritatea adevăratelor Sinoade Ecumenice. Astfel, nici una din deciziile acestor sinoade catolice nu sunt valabile în Biserica Ortodoxă.

Biserica noastră recunoaşte următoarele şapte Sinoade Ecumenice care sunt prezentate în continuare în ordine cronologică:

1. Primul Sinod a avut loc la Niceea, în anul 325, şi au participat 318 părinţi. Aici a fost condamnat arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos şi s-a alcătuit pentru prima dată Crezul (prima parte).

2. Al doilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 381. Au fost prezenţi 180 de părinţi. A fost condamnat apollinarismul, s-a definit divinitatea Sfântului Duh şi s-a completat Crezul.

3. Al treilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Efes, în anul 431. Au participat 200 de părinţi. A fost condamnat nestorianismul şi a fost definit termenul “Theotokos” (adică Născătoarea de Dumnezeu).

4. Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Chalcedon, în anul 451. Au participat 630 de părinţi. A fost condamnat monofizitismul.

5. Al cincilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 553. Au participat 165 de părinţi. Au fost condamnaţi diverşi eretici şi păgâni.

6. Al şaselea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol în anul 680. Au fost prezenţi 281 de părinţi. A fost condamnat monotelismul.

7. Al şaptelea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea, în anul 787. Au participat 350 de părinţi. A fost condamnat iconoclasmul.

11. Ce pedepse poate da Biserica ?

Biserica poate da aceste pedepse: afurisania, pe care o dezleagă duhovnicul la Spovedanie, caterisirea, pentru diaconi şi preoţi, pe care o poate dezlega episcopul şi anatema pe care o poate dezlega, cu mare greutate, Sfântul Sinod.

Afurisanie înseamnă oprirea creştinului de la împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a făcut anumite păcate.

Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau a învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Este o suspendare duhovnicească prin care Biserica poate exclude o persoană din comunitate, care s-a făcut vinovată de lepădarea de credinţă sau de un păcat de moarte. Biserica mai poate pronunţa anatema şi împotriva duşmanilor credinţei, a ereticilor şi a trădătorilor. Acest blestem - anatema - va fi rostit de Hristos la judecata finală, după cum scrie în Evanghelie: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care e gătit diavolului şi îngerilor lui”. Anatema este, deci, cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi tăiere de la trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.

DESPRE SFINŢENII ŞI FARMECE

12. În Ajunul Bobotezei se pot spăla rufe, ne putem face baie ? Câte zile ţine sărbătoarea Bobotezei ?

După două-trei zile de la Anul Nou se pot spăla rufe şi se poate face baie pentru a se pregăti creştinul spre a fi cât mai curat, ca să poată lua agheasmă mare în ziua de Bobotează; în Ajunul Bobotezei nu se spală. Sărbătoarea Bobotezei ţine opt zile, perioadă în care se poate lucra, cu excepţia zilelor însemnate cu roşu în calendar.

13. Care este agheasma mare, cea slujită în Ajun sau cea din ziua Bobotezei ?

Agheasmă mare este şi apa sfinţită în Ajun şi cea sfinţită în ziua de Bobotează. Şi una şi alta au aceeaşi putere sfinţitoare.

14. Cât timp se poate lua agheasmă mare după Bobotează?

Unii recomandă să se ia agheasmă mare opt zile la rând după Bobotează, dar, ţinând cont că sfinţenia aceasta este mare, eu zic că e bine să se ia numai după ce a trecut o zi de ajunare, o perioadă de curăţire sufletească şi trupească. Deci, trebuie să ţinem cont de faptul că nu toţi pot să ducă o viaţă curată (unii pot, iar alţii nu - mă refer la cei căsătoriţi, cu neputinţele lor).

15. Când şi în ce condiţii se poate lua agheasmă mare în cursul anului? Cine, când, în ce condiţii şi pe unde poate stropi cu agheasmă mare ?

Persoanele mai în vârstă, singure (fără soţi) şi mai cu râvnă, pot lua agheasmă mare miercurea şi vinerea în posturi.

Mireanul nu are voie să stropească cu agheasmă mare nici casa, nici altceva, ci trebuie să cheme un preot ca să-i facă sfeştanie, iar preotul stropeşte cu agheasmă mică locuinţa şi celelalte. Agheasma aceasta mică, rămasă de la sfeştanie, se va consuma de către creştin după anafură (anaforă, nafură), când poate.

16. Se pot folosi la mâncarea de post vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce ?

Vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce se spală şi se pot folosi şi la mâncarea de post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite.

17.Cine poate înmulţi agheasma mare şi sfântul mir şi în ce condiţii?

Nimeni nu poate înmulţi agheasma mare, în afară de preot. Persoanele care sunt curate în acel timp pot înmulţi agheasma mică folosind apă, dacă se poate de fântână şi luată dis-de-dimineaţă, precum şi sfântul mir cu untdelemn curat.

18. Când şi cum se foloseşte târnoseala ?

Târnoseala este tot sfinţenia casei; aceasta este o bucăţică de pânză luată de la sfinţirea unei biserici şi se întrebuinţează astfel: se aprinde o lumânare, se fac rugăciuni în casa bântuită de farmece şi de duhuri necurate, se zic psalmii 50, 69 şi 142, se aprinde apoi această pânză sfinţită de la lumânare şi se face cruce cu târnoseala care arde pe la tocurile de la ferestre şi de la uşi, iar persoanele din casă trag puţin fum pe nas. Se pot afuma şi hainele pe care le poartă cei din casă. Este indicat să se facă aceasta miercurea şi vinerea, precum şi în perioada celor patru posturi.

19. Ce se face cu anafura mucegăită ?

Anafura mucegăită şi sfânta pască (sfântul paşti) rămasă, precum şi alte sfinţenii care nu mai pot fi întrebuinţate se îngroapă la un loc curat.

20. Când se tămâie casa, ce se tămâie, care e forma şi cine poate tămâia ?

Tămâierea se face la începutul rugăciunilor de către un bărbat cu credinţă. În lipsa acestuia, se poate face şi de către o creştină curată. Se tămâie sfintele icoane, vasele, hainele sau mâncarea ce se dau de pomană, înainte de a fi împărţite, cum e cazul pe la sâmbetele moşilor. Se mai poate tămâia, sâmbăta sau duminica, dis-de-dimineaţă, la mormintele morţilor, până când începe slujba la biserică. Tămâierea se face de sus în jos.

21. Ce sfinţenie se poate lua în timpul zilei, în caz de necesitate (rău, frică, gânduri murdare, tulburare, supărare) ?

În aceste situaţii, dacă persoana nu a mâncat, poate lua o picătură de mir într-o lingură cu apă, iar dacă a mâncat, să se ungă cu mir pe frunte, să se afume cu târnoseală sau să miroasă miresme. Acestea toate se folosesc în cazul în care persoana este curată.

22. Cum şi cât timp se foloseşte agheasma de la Izvorul Tămăduirii ?

Agheasma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfinţirea caselor, a fântânilor, a troiţelor, precum şi orice altă apă sfinţită, cu excepţia celei de la Bobotează, este agheasmă mică şi se poate lua după anafură.

23. Femeile pot lua vreo sfinţenie în timpul rânduielii lunare? Ce le este îngăduit în această perioadă (pot să aprindă lumânarea, candela, să tămâie, să facă rugăciune, să citească din Sfânta Scriptură) ?

Când sunt în această perioadă, femeile nu au voie să se atingă de sfinţenii; dar acasă, dacă nu are cine, pot să aprindă candela, lumânarea, tămâia, dacă sunt spălate şi îngrijite, şi pot să citească din Sfânta Scriptură.

24. Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăveşte, îl putem unge cu sfinţenii ?

În această situaţie, creştinii mai în vârstă şi curaţi pot stropi cu busuiocul cu agheasmă mică deasupra coteţelor sau a grajdurilor, precum şi în casele în care locuiesc, zicând Psalmul 69.

25. Cine poate face prescuri şi în ce condiţii se fac ?

Prescurile se fac de către femeile mai în vârstă şi văduve, iar în lipsa acestora se pot face şi de o tânără, dacă este curată, spovedită şi împărtăşită. Aluatul se face din făină, apă, drojdie şi sare; nu se adaugă nimic altceva pentru prescurile de la altar. Se imprimă cu pistornicul, care este deja sfinţit prin forma lui de cruce şi prin numele Domnului Iisus Hristos sculptate pe el. Pentru artosul de la litie se poate adăuga untdelemn, anason, chimen, zahăr, iar în zilele de dulce se poate face ca şi cozonacul.

26. Ce este anafura ?

Anafura este restul prescurii din care s-a scos Sfântul Agneţ şi care o închipuie pe Sfânta Fecioară; ea este binecuvântată de preot în timpul Axionului, adică al imnului cântat în cinstea şi spre slava Sfintei Fecioare. De aceea, împărţirea ei la sfârşitul Liturghiei închipuie rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe pământ, în mijlocul Bisericii, după înălţarea dumnezeiescului ei Fiu.

Alţii spun că anafura ar fi o rămăşiţă sau o aducere-aminte de agapele sau de mesele frăţeşti, de obşte, care aveau loc la sfârşitul Liturghiei, în Biserica primilor creştini.

27. Când nu se poate lua sfânta anafură ?

Anafură nu pot lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să-l atingă preotul cu potirul.

28. Cine trebuie să pregătească sfânta pască (sfântul paşti) şi câte zile la rând se ia aceasta ? E bine să se plătească sfânta pască (sfântul paşti) ?

Sfânta pască (sfântul paşti) se pregăteşte la fel ca aluatul de prescuri, de către persoanele pe care le-am amintit la facerea prescurilor şi se ia numai în prima zi de Paşti. Sfânta pască (sfântul paşti) nu se plăteşte; aceasta este o invenţie.

29. În caz de farmece, obiectele se stropesc cu sfinţenii sau se spurcă ?

Farmecele (argintul viu, broaştele cusute la gură, şoarecii, zdrenţele, moşmoandele) nu trebuie stropite nici cu sfinţenii, nici cu spurcăciuni, ci se stropeşte casa pe dinafară cu agheasmă mică, iar persoanele din casă trebuie să folosească sfinţenii, să îndepărteze moşmoandele cu o prăjină sau alt obiect mai de la distanţă şi să le arunce la gunoi.

30. Cei care au purtat baiere sau alte lucruri descântate ce pot face pentru ispăşirea acestor păcate ?

În primul rând să facă spovedanie bună şi canonul pe care îl dă preotul, apoi să se sfinţească prin sfinţeniile pe care le-am amintit.

31. Ce este deochiul ? Ce rugăciuni se fac în această situaţie ? Se poate descânta ?

Deochiul este o ispită de la diavolul, prin care acesta nădăjduieşte să-l determine pe om ca să greşească înaintea lui Dumnezeu cu ceva, adică să meargă la descântece. În cazul acesta, se fac rugăciuni cu credinţă şi anume: “Tatăl nostru” (de trei ori), Psalmul 69 şi rugăciunea “Să învie Dumnezeu...” (de la rugăciunile de seară).

32. Ce se face cu agheasma care a prins miros şi cu mirul care a râncezit ?

Agheasma care s-a stricat şi mirul care a râncezit se îngroapă la un loc curat sau la rădăcina unui pom.

33. Cei necununaţi pot folosi vreo sfinţenie ? Ce anume ?

Cei necununaţi nu pot folosi nici o sfinţenie, până când nu se spovedesc şi nu se cunună.

34. Copilul nebotezat poate fi uns sau atins cu vreo sfinţenie ?

Până la Botez, copilul poate fi uns pe frunte cu apa sfinţită pe care o face preotul la opt zile; cu altceva nimic. La fel şi mama lăuză.

35. Ce facem cu florile din Vinerea Mare, de la sfintele moaşte, de la hramuri, cu salcia de la Florii şi cu frunzele de nuc de la Rusalii când acestea se usucă ?

Acestea se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat.

36. Ce se ia după Sfânta Împărtăşanie (anafură, agheasmă mică, agheasmă mare sau vin) ?

După Sfânta Împărtăşanie se ia anafură, iar după aceea se ia puţin vin (ca să se clătească gura) şi se înghite.

37. Ce se ia înainte de Sfânta Împărtăşanie ?

Înainte de Sfânta Împărtăşanie, în ziua precedentă, după rugăciune şi post, se ia agheasmă mare, apoi anafură, după care ne ungem cu mir.

38. Ce se face cu untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu ?

Din untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu se fac turtele (fără drojdie) care se coc; nu se prăjesc. Se consumă dimineaţa pe nemâncate în loc de anafură.

39. Se poate cere scoaterea de părticele ? Ce reprezintă aceasta ?

Nu se scot părticele şi nu este voie să se ceară aceasta, deoarece sunt inovaţii.

DESPRE BISERICĂ, PREOT, SLUJBĂ ŞI MASLU

40. Ce spun Sfintele Canoane în legătură cu mergerea la Sfânta Biserică ?

Canonul 80 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau din cei ce se numără în cler, sau laic, ar lipsi de la Biserica sa mai mult, fără absolută nevoie sau greutate, stând în oraş şi nu s-ar duce cu credincioşii la Biserică în trei zile de Duminici din trei săptămâni, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească (depărteze de la cuminecare)”. Adică nu putem lipsi de la biserică în trei duminici consecutive, una după alta.

41. În afară de preoţia care se dă prin hirotonie mai este alta ?

Sunt două feluri de preoţie: una care se dă prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor şi prin rugăciunile episcopului şi alta pe care o primeşte fiecare creştin odată cu Botezul. Cea dintâi este preoţia propriu-zisă, iar cea de a doua este preoţia lăuntrică, duhovnicească sau obştească.

Despre această a doua preoţie Sfântul Apostol Petru, adresându-se tuturor creştinilor, zice: “Voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor al Său dobândit, ca să vestiţi în afară virtuţile Celui Care v-a chemat din întuneric la minunata Lui lumină” (I Petru 2,9). Cuvintele de la urmă ale Apostolului ne arată în ce înţeles e preot fiecare creştin; adică fiecare este dator să răspândească în lume cuvântul despre învăţătura şi faptele minunate ale Domnului Hristos şi să strălucească printre cei de altă credinţă, cum străluceşte lumina în întuneric.

42. Ne putem închina când trecem pe lângă biserici catolice?

Da, ne putem închina.

43. Putem să-i trecem în pomelnicul de la Sfânta Liturghie pe cei sinucişi, necredincioşi, necununaţi ? Ce putem face pentru ei ?

Nu se trec în pomelnicul de la Sfânta Liturghie cei sinucişi (spânzuraţi, otrăviţi, cei care şi-au curmat viaţa singuri) şi nici cei care trăiesc necununaţi sau în desfrânări. Se pot trece la acatiste, paraclise sau parastase fără Liturghie.

44. Se pot plăti pomelnice anuale ?

Se pot da pomelnice anuale la mânăstiri, la preoţi evlavioşi.

45. Putem duce daruri la biserică ?

Desigur, se pot duce daruri la biserică în duminici şi în sărbători.

46. Când şi cine poate să cadă la Sfintele Daruri ?

Căderea la Sfintele Daruri este un obicei, această practică fiind egală cu atingerea veşmântului arhiereului, al preotului sau al diaconului. Cei care au credinţă se pot atinge de veşmintele sfinţiţilor slujitori când aceştia ies cu Sfintele Daruri, stând în genunchi, fără să se culce pe jos. Mulţi din cei care sau culcat pe jos au pricinuit ispită preoţilor, care s-au împiedicat şi au căzut cu Sfintele Daruri, făcând mai mare păcatul. Deci nu se recomandă să treacă preotul peste creştini cu Sfintele Daruri.

47. Când şi cine poate cere ca preotul să se dezbrace pe el?

Dezbrăcarea preotului pe câte un bolnav sau închipuirea înţepării cu sfânta copie nu este un rău şi se recomandă bolnavilor.

48. Ce semnificaţie are deschiderea cărţii, cine o poate cere şi când ?

Deschiderea cărţii este o inovaţie. Ca să determine lumea să se ducă la ei, unii deschid psaltirea, alţii pravila, alţii Evanghelia, după cum îi taie capul şi le prorocesc minciuni, după interesul celor care cer aceste lucruri. Foarte mult greşesc şi cei care se duc, şi cei care fac asemenea lucruri. Păziţi-vă ca să nu supăraţi pe Duhul Sfânt, căci în loc de bine vă va fi mai rău !

49. Ce diferenţă este între părintele duhovnic şi părintele duhovnicesc ?

Părintele duhovnic (preot sau arhiereu) este părintele care ne spovedeşte şi ne este ca un tată, care cu dragoste ne pedepseşte atunci când greşim.

Părintele duhovnicesc este părintele care se ocupă de catehizarea noastră, de educaţia noastră religioasă, pentru a ne forma buni creştini în spiritul dogmelor ortodoxe, aşa cum se ocupă într-o familie o mamă, cu multă dăruire, de educaţia morală a fiilor ei.

50. În ce constă Sfântul Maslu ? Cine poate cere această slujbă ? Când şi câte se fac? Se fac cu bani proprii sau cu bani de adunat ? Prin Sfântul Maslu se cere moartea?

Sfântul Maslu este una din Cele Şapte Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Taina aceasta se face de către şapte preoţi sau cel puţin trei. Se face în zilele de post, miercurea sau vinerea sau în cele patru posturi. La slujba aceasta pot să ia parte bolnavii, neputincioşii şi chiar cei care sunt sănătoşi, după Spovedanie. Deci trebuie pentru toţi, mai întâi spovedania făcută ! Sfântul Maslu are puterea dumnezeiască de a-i însănătoşi pe cei bolnavi sau de a scurta timpul de chinuire al celor bolnavi de multă vreme, în suferinţe grele, pentru că Sfântul Maslu are darul de a se ierta păcatele şi de aceea se recomandă şi celor sănătoşi, ca să fie feriţi de chinurile vremelnice şi veşnice.

Cei ce se împărtăşesc e bine să ia parte la Sfântul Maslu din posturi. Pentru bolnavi se recomandă 3, 7, 9 Masluri (de la caz la caz).

Iar în ceea ce priveşte banii pentru Sfântul Maslu, e bine să-şi plătească fiecare datoria, dar în cazul în care sunt bolnavi săraci, nu e rău să fie adunaţi bani pentru a-i plăti pe slujitori.

51. Cum procedăm cu participarea la sfintele slujbe când venim din schimbul trei (după noapte) ?

De la caz la caz, după putere şi dragoste, după credinţă şi voinţă (depinde şi de sărbătoare cât este de mare).

52. Se fac metanii (mătănii) în biserică şi când ?

În biserică se fac numai închinăciuni cu plecăciuni, în afară de anumite zile importante din Postul Mare, când trebuie să facă toată lumea metanii. Acasă se pot face metanii în tot cursul anului, cu excepţia următoarelor perioade: de la Crăciun până la Bobotează, de la Înviere până la Înălţare, precum şi sâmbăta şi Duminica.

53. Când la rugăciune suntem tulburaţi de gânduri, griji, patimi, trebuie să ne oprim sau să continuăm rugăciunea ? Îl putem certa pe diavol pentru gânduri ? Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciuni în pat ?

Nu trebuie să ne oprim, căci tocmai aceasta vrea diavolul; îl certăm pe diavol şi continuăm rugăciunea, rugându-L pe Dumnezeu să ne izbăvească de cel rău.

Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciune şi în pat, dacă nu se poate altfel, dar cu smerenie şi credinţă (mai ales în cazul bolnavilor).

54. Când se citeşte Psaltirea şi cine o poate citi ?

Psaltirea este o carte de rugăciuni şi cântări a credincioşilor ca şi celelalte cărţi de rugăciuni ale Sfinţilor Părinţi. Se poate citi la psaltire în toată perioada anului, în afară de sâmbăta şi Duminica, de perioada de la Crăciun până la Bobotează şi de la Înviere până la Duminica Tomii. O poate citi oricine, dar se recomandă spovedanie bună. Cei care doresc o viaţă duhovnicească să se ferească de păcate, pentru că dacă stau încurcaţi în unele patimi şi se învoiesc cu ele în mintea lor, dracii au putere să le facă supărări. Aşa că se recomandă multă curăţie sufletească şi trupească, căci nu primează cantitatea (numărul de psalmi), ci calitatea, adică trăire şi simţire în smerenie.

55. Putem cere boală la rugăciune ?

În cazuri deosebite de neînţelegere cu trupul, cei care au evlavie pot cere boală, dar când vine boala să nu cârtească.

56. După “Tatăl nostru” numai preotul poate zice “Că a Ta este Împărăţia...” ?

Când sunt mai mulţi creştini la un loc, spune în continuare cel care a zis “Tatăl nostru”. Dacă este preot de faţă, zice preotul, dacă eşti singur, zici tot.

57. Rugăciunea se combină cu închinăciuni şi metanii sau se face separat ?

Rugăciunea trebuie să fie făcută în primul rând în linişte, ca să fie simţită, iar metaniile se fac după rugăciunile de seară sau de dimineaţă. Metaniile sunt ca un canon şi după fiecare metanie se zice o rugăciune scurtă: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...” sau “Prea Sfântă Treime, milostivă fii mie păcătosului”. Metanii poţi face în tot timpul când ai posibilitate de linişte. În posturi, mai ales al Sfintelor Paşti, miercurea şi vinerea, se pot face cele 116 metanii cu rugăciunile în cinstea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos sau cele 60 de rugăciuni cu metanii (sunt aceleaşi, dar sunt combinate şi au rămas doar 60 în loc de 116).

58. Cum trebuie să avem ţinuta şi poziţia la rugăciune? E bine să zicem în gând, cu voce tare sau în şoaptă, cu mâinile la piept, la pântece sau ridicate? Zicem de unul singur sau mai mulţi ?

Îmbrăcămintea pentru rugăciune trebuie să fie cuviincioasă. Bărbaţii să aibă un halat, iar femeile cămaşă lungă sau capot lung, care să nu fie transparente, şi se încing cu un cordon, iar pe cap - băsmăluţă. Rugăciunea se poate face atât de unul singur, cât şi de mai mulţi, în gând, cu voce tare sau în şoaptă, după cum e locul şi cazul; mâna stângă se ţine la piept, iar cu dreapta se face câte o închinăciune frumoasă din când în când, în anumite momente principale. Când eşti singur, poţi să stai şi cu mâinile ridicate la rugăciune.

59. La metanii se sărută pământul ? Se face semnul sfintei cruci pe pământ ?

La metanii nu se sărută pământul şi nici nu se face semnul sfintei cruci cu degetele pe pământ. Este un obicei fără rost, scornit de unele persoane care nu cunosc credinţa. În schimb se atinge fruntea de pământ.

60. Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, trebuie să ne spălăm pe faţă şi pe mâini ?

Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, e bine să ne spălăm pe mâini mai ales, pentru că aşa este cuviincios şi este mai sigur că suntem curaţi.

61. Noi, mirenii, putem intra în Sfântul Altar ?

În Canonul 69 de la Sinodul al VI-lea scrie aşa: “Nu-i este iertat nimănui dintre laici a intra în Altar”. Însă paraclisierul sau alţi bărbaţi care ajută preotul în timpul sfintelor slujbe pot intra în Sfântul Altar, dar numai cu binecuvântarea preotului şi numai prin uşa diaconească din sud. Iar când intră, trebuie să facă 3 metanii sau 3 închinăciuni şi cu frică de Dumnezeu să îndeplinească numai ceea ce îi cere preotul.

62. Ce spun Sfintele Canoane referitor la semnul Sfintei Cruci făcut pe podea ?

Canonul 73 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă mântuire, trebuie să punem toată silinţa spre a da cinstea cuvenită Aceluia prin care ne-am mântuit de căderea cea veche. Drept aceea dându-I închinăciune şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu simţirea, poruncim ca semnele crucii făcute de unii pe podea să se şteargă cu totul, ca nu cumva să se batjocorească semnul biruinţei noastre. Deci hotărâm ca să se afurisească cei ce de acum înainte fac semnul crucii pe podele”.

63. Ce spun Sfintele Canoane despre cântarea în biserică ?

Canonul 75 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Voim ca aceia ce vin în biserică spre a cânta să nu întrebuinţeze strigări necuviincioase, silind şi firea spre răcnire, nici a pronunţa ceva din cele nepotrivite şi neînsuşite în Biserică; ci cu multă luare aminte şi cu umilinţă a aduce lui Dumnezeu privitorul celor ascunse, acest fel de psalmodii. Căci Sfinţitul Cuvânt a învăţat ca fiii lui Israel să fie evlavioşi”.

64. Ce înseamnă “aliluia” ?

Aliluia înseamnă „lăudaţi” sau „slăviţi pe Dumnezeu”. Aceasta este o expresie liturgică de bucurie şi de slăvire a Lui Dumnezeu, folosită mult în unii psalmi şi cântări cultice, precum şi în Noul Testament la Apocalipsă.

65. Ce este acatistul ?

Cuvântul “acatist” este de origine grecească şi înseamnă “neşedere”. Prin acatist noi înţelegem însă o rânduială de slujbă a Bisericii noastre care se face neşezând, adică nu se poate citi un acatist şezând, nu se şade la un acatist. Un acatist se citeşte în picioare sau în genunchi şi de aceea are titlul acesta de “acatist”, adică “neşedere”. De fapt, un acatist care se rosteşte, se citeşte, în picioare sau în genunchi, este o alcătuire de slujbă care cuprinde douăzeci şi cinci de bucăţi, douăzeci şi cinci de piese şi anume: treisprezece condace, care de obicei se termină cu “Aliluia”, şi douăsprezece icoase care, după caz, se termină cu un cuvânt care e un fel de zicere de bucurie. Cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care se alcătuieşte un acatist sunt după numărul celor douăzeci şi cinci de litere ale alfabetului grecesc şi, în limba greacă, fiecare din cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care e alcătuit acatistul începe cu litera următoare din alfabet. Deci, primul cu litera “A-alfa”, al doilea cu litera “B-beta”, al treilea cu litera “G-gama”, “D-delta” şi aşa mai departe.

66. Când au apărut sărbătorile bisericeşti la creştini ?

Încă din primele zile ale ei, Biserica face pomenirea, în timpul Liturghiei, a credincioşilor ei vii şi morţi. Aceste pomeniri aveau un caracter solemn când era vorba de episcopii Bisericilor locale sau de martirii care au suferit din cauza mărturisirii credinţei în Iisus Hristos. Martirii erau socotiţi mădulare pline de slavă ale Bisericii. În ziua în care se comemora moartea lor (numită în actele martirice “naştere”), comunitatea creştină mergea la mormântul lor, de obicei în afara cetăţii, şi săvârşea Euharistia. În acest fel s-a născut sărbătoarea sfinţilor, care constă în pomenirea episcopilor şi a martirilor locali, chiar la mormântul lor. Alte ocazii pentru sărbători comune erau: sfinţirea unui locaş liturgic, mutarea moaştelor unui martir dintr-un loc în altul.

Sărbătorile consacrate drepţilor, sfinţilor şi apostolilor, din Vechiul şi Noul Testament, au apărut mai târziu şi sunt în legătură cu evenimentele respective, pomenite în calendarul anual. După Sinodul de la Efes (431), apar sărbătorile în cinstea Maicii Domnului, Pururea Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu în acelaşi timp.

După perioada persecuţiilor, Biserica a ales în calendarul sărbătorilor, alături de martiri, nume de călugări şi de fecioare consacrate. Fiecare Biserică locală are proprii ei sfinţi, a căror amintire le e scumpă, dar nu trebuie să fie exclusă comemorarea sfinţilor din alte Biserici şi ţări.

Anul bisericesc începe la 1 septembrie, când se serbează intrarea în sinagogă a lui Iisus, care a citit profeţia lui Isaia despre Mesia: “Duhul Domnului peste Mine” şi când se face pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul.

Unele sărbători, închinate Domnului Hristos şi Maicii Domnului, se numesc praznice împărăteşti. Ele au specific aceste caracteristici: au o înainte-prăznuire, o prelungire sau o după-prăznuire şi o zi de încheiere - odovania.

După unele sărbători mai mari sau praznice împărăteşti, a doua zi este consacrată pomenirii sfinţilor care au avut un rol în sărbătoarea din ajun:

- după 8 septembrie - Naşterea Maicii Domnului - a doua zi, 9 septembrie, îi prăznuim pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului;

- după 25 decembrie - Naşterea Domnului - a doua zi, 26 decembrie, prăznuim Soborul Maicii Domnului;

- după 6 ianuarie - Botezul Domnului - a doua zi, 7 ianuarie, îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, care L-a botezat pe Domnul Iisus Hristos;

- după 2 februarie - Întâmpinarea Domnului - a doua zi, 3 februarie, îi prăznuim pe Dreptul Simeon care L-a ţinut în braţe pe Pruncul Iisus şi pe Prorociţa Ana care era de faţă;

- după 25 martie - Buna Vestire - a doua zi, 26 martie, prăznuim Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil;

- după 29 iunie - Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - a doua zi, 30 iunie, prăznuim Soborul celor doisprezece Apostoli.

67. Când facem pomelnic pentru Sfântul Altar, pe cine să trecem în primul rând ?

După învăţătura părinţilor, pe pomelnicul de vii trecem în această ordine: preotul care ne-a botezat, părintele duhovnic şi duhovnicesc, naşul de botez (naşul de cununie, soţul, soţia - pentru cei căsătoriţi), tata, mama, copiii, fraţii şi celelalte rudenii. Pe pomelnicul de morţi îi trecem în aceeaşi ordine, dar pe cei adormiţi. Este o mare milostenie dacă în pomelnic treci şi creştini săraci pe care nu are cine să-i pomenească.

68. Ce ne puteţi spune despre frăţiile, organizaţiile, asociaţiile sau lucrările din sânul Bisericii Ortodoxe ?

Iată ce spune Părintele Epifanie Teodoropulos, unul dintre marii duhovnici ai Greciei ultimilor ani şi unul dintre stâlpii Ortodoxiei contemporane, stareţ al Mânăstirii cu hramul “Celei pline de har”, despre aceste frăţii ortodoxe: “Dacă un înger ar coborî în ţara noastră şi i-ar aduna pe toţi oamenii duhovniceşti, care s-au folosit direct de aceste frăţii, nu ştiu câţi creştini evlavioşi ar mai rămâne în Grecia”.

Tot despre Organizaţiile ortodoxe, Dionisie Trikis, care se afla la o discuţie în care mulţi le judecau, i-a întrebat, pe cei ce erau împotrivă, cam câţi creştini fac parte din aceste asociaţii. Şi a înţeles că sunt cam cincizeci de mii. După care a zis: “Grecia are o populaţie de atâtea milioane. Deci, în loc să ne pornim cu atâta patimă împotriva acestor credincioşi, mai bine e să ne ocupăm cu celelalte milioane ce trăiesc în indiferenţă faţă de Dumnezeu şi de Biserica Sa”.

DESPRE ICOANE

69. Putem să ne cumpărăm singuri icoane ? Ne putem închina şi la icoane nesfinţite ? Cum procedăm cu icoanele catolice ? După Sfânta Împărtăşanie este interzisă sărutarea icoanelor şi mâna preotului ? Putem şterge icoanele de praf?

E bine ca fiecare creştin să aibă ambiţia să-şi cumpere singur icoanele sau măcar una să aibă cumpărată de el, dar nici să nu le refuze pe cele pe care le primeşte în dar. Icoanele ortodoxe să fie ţinute la răsărit, chiar dacă nu sunt sfinţite, iar când face o sfeştanie, să roage preotul să sfinţească şi icoanele. Iar pe cele catolice, care sunt mai mult tablouri, le poate pune pe pereţii ceilalţi.

În ziua în care ne împărtăşim nu e bine să sărutăm sfintele icoane, mâna preotului şi cu atât mai mult alte persoane.

Icoanele e bine să se şteargă de praf cu o cârpă moale, curată, pe care o întrebuinţăm numai pentru ştergerea prafului de pe lucrurile sfinte ca: icoane, cruci, sticle cu agheasmă, cutii cu anafură, candele, iar persoana care le şterge trebuie să fie curată în acele zile.

DESPRE POST, AJUNARE ŞI DEZLEGĂRI

70. E bine să postim lunea ?

Cei care au corpul sănătos pot posti lunea, acesta nu este un rău.

71. Există Postul Maicii Domnului de 12 zile pe an, în afară de 1-15 august ?

În afară de postul pe care îl ştim, din perioada 1-15 august, nu există alt post al Maicii Domnului. Cine a scornit postul acesta, în care intră Duminicile şi sâmbetele şi chiar unele sărbători, acela n-a fost creştin ortodox, pentru că în sâmbete şi în Duminici nu se ajunează, iar cine ajunează sâmbăta, Duminica şi în sărbători calcă sfintele canoane şi în loc de faptă bună i se socoteşte păcat.

72. De la ce vârstă e bine să ţină post copiii ? Trebuie să ţină posturi întregi, sau numai miercurea şi vinerea ?

E bine ca şi copii să se obişnuiască de mici cu postul, dar tot aşa de la caz la caz. Nu putem să le impunem un post riguros celor bolnavi, mai ales anemici, rahitici, pentru care mâncarea este medicament.

73. Femeile însărcinate au voie să mănânce de dulce în post ?

Femeile, fie însărcinate, fie lăuze, sau cele care alăptează, pot cere dezlegare de la duhovnic să mănânce de toate, pentru întărirea pruncului şi pentru sănătatea mamei.

74. Trebuie să ţinem post când suntem în deplasări de serviciu, în armată, în spitale sau în staţiuni ?

În acest caz faceţi tot ce se poate ca să ţineţi miercurile şi vinerile; cei din staţiuni şi din spitale pot posti numai dacă nu sunt anemiaţi şi dacă nu fac un tratament mai tare, mai greu, care necesită hrană. Iar cei din armată, concentraţi, să mănânce tot ce li se oferă.

75. Până la 6 August, când prăznuim Schimbarea la Faţă, putem mânca struguri ?

Într-o carte de slujbă a Bisericii, folosită la strană şi numită „Mineu pe luna august”, scrie că până la 6 August să nu se mănânce struguri. Această rânduială a fost aşezată de înaintaşii noştri, deoarece este spre folos ca tot creştinul să aducă din toate roadele sale mai întâi la biserică pentru binecuvântare şi apoi să guste din ele. Ori, ştiut este, din tradiţie, că la 6 August se aduc la biserică struguri şi alte fructe pentru binecuvântare.

76. Ce dezlegări sunt în posturi?

Vă recomand să consultaţi calendarul creştin ortodox.

77. Ce cântece creştineşti se pot asculta în posturi ?

În post, în zile de lucru se pot asculta casetele cu slujbe, cu “Psaltirea în versuri”, cu Paraclisul Maicii Domnului, podobii, condace şi icoase, iar sâmbăta şi Duminica se pot asculta şi alte cântece duhovniceşti.

DESPRE SPOVEDANIE

78. Cât de des se poate spovedi un mirean ?

După datoria creştinească, Spovedania trebuie să se facă în cele patru posturi de peste an, mai înainte cu 2-3 zile de Sfânta Împărtăşanie, ca să se poată face canon de pocăinţă pentru Sfânta Împărtăşanie, dacă mireanul nu este oprit de preot de a se împărtăşi. Dacă simte nevoia sau a căzut în păcate grele, creştinul se poate spovedi şi în alte perioade ale anului, dar să meargă la spovedit cu hotărâre temeinică de a nu repeta păcatele.

79. Cum trebuie să se pregătească un creştin pentru Spovedanie ?

Mai întâi să-şi aleagă o zi când preotul este mai liber; să facă rugăciuni cu căinţă, cu lacrimi, cu metanii şi cu părere de rău pentru păcatele pe care le-a făcut. Dintre rugăciuni să nu lipsească Psalmul 50 şi rugăciunile din Psaltire, de la sfârşitul catismelor, câte poate. Spovedania să se facă, de preferinţă, în zilele când preotul nu are slujbă, ca să aibă timp să-i asculte spovedania.

80. Dacă la spovedit un creştin primeşte canon de metanii, cum procedează sâmbăta, Duminica şi în zilele când nu se fac metanii ?

Canonul de metanii nu se face sâmbăta, Duminica şi nici în perioada praznicelor luminate, ci se întrerupe şi se continuă după aceea, cu încuviinţarea duhovnicului.

81. De la ce vârstă se spovedesc copiii ?

Copiii care trec de şapte ani se pot spovedi la fel ca şi cei mari, iar până la şapte ani nu trebuie să se împărtăşească până când nu le citeşte preotul rugăciunile de dezlegare.

82. Este primită spovedania pe patul de moarte sau de boală ?

Nu ştim dacă este primită, dar trebuie să se facă, pentru că nu se ştie căinţa şi credinţa omului. Sfinţii Părinţi spun că, în ce ne va prinde moartea, în aceea vom fi judecaţi.

83. Se pot împărtăşi femeile în perioada rânduielii lunare ?

În perioada rânduielii lunare, femeile nu au voie să se atingă de nimic sfinţit. Dacă se află cineva pe patul de moarte, nu se mai ţine seama de aceasta şi se poate spovedi, dar nu se poate împărtăşi.

84. În ce cazuri se schimbă duhovnicul ?

Orice persoană poate schimba duhovnicul dacă nu se foloseşte de sfatul lui, dacă nu ţine seama de păcatele pe care creştinul le mărturiseşte, dacă este caterisit pentru păcate mari şi dacă este îndrăzneţ, obraznic sau neserios. Duhovnicul se mai poate schimba şi în cazul când preoteasa ar fi geloasă, bănuind că persoana care se spovedeşte nu vine cu gânduri serioase şi, desigur, atunci când preotul duhovnic moare.

85. Cum se procedează când preotul nu dă canon, iar conştiinţa cere aceasta ?

Creştinii cunoscători, credincioşi, care au înţeles necesitatea canonului, care au rupt-o cu păcatele mari de mult şi nu au păcate de moarte, ce impun canoane grele şi oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, să aleagă dintre canoanele indicate mai jos:

- să dea de pomană cărţi şi reviste cu predici şi cu rugăciuni;

- să dea de pomană casete înregistrate cu predici şi cu alte programe duhovniceşti celor care nu au posibilitatea să-şi cumpere;

- să scrie rugăciuni şi cântece duhovniceşti şi să le dea şi altora;

- cei talentaţi să picteze icoane cât mai frumoase şi să le dea de pomană;

- să cerceteze bolnavii din azile şi să facă milostenii cu ce poate;

- să facă rugăciuni de căinţă cu umilinţă, cu metanii şi cu lacrimi;

- să facă tot felul de fapte bune pe care vi le-am amintit în predici.

86. Cum se procedează când preotul te dezleagă pentru Sfânta Împărtăşanie, iar canoanele te opresc ?

Când preotul te dezleagă să te împărtăşeşti, iar canoanele şi conştiinţa ta te opresc de la aceasta, să nu te împărtăşeşti, căci nu ai vină, pentru că Sfântul Apostol Pavel zice: “Să ne cercetăm fiecare conştiinţa înainte de împărtăşanie“; te pregăteşti cu pocăinţă sinceră şi o faci altă dată.

DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE

87. Cât de des sau cât de rar ne putem împărtăşi ?

Ştim cu toţii că Împărtăşania este sfinţenia cea mai mare, este unirea noastră cu Dumnezeu, Care este foc mistuitor şi trebuie să facem o cât mai bună pregătire şi curăţire sufletească şi trupească, fiindcă nu putem primi această taină oricum. De aceea, nu le pot spune tuturor la fel. Cei căsătoriţi se pot pregăti mai greu, tineretul are greutăţile lui, iar cei mai în vârstă au altfel de greutăţi - unii se pot văita de o neputinţă, alţii de altă neputinţă. E bine, e foarte bine să se poată împărtăşi omul cât mai des, la cele douăsprezece Praznice Împărăteşti, dar nu fără pregătire corespunzătoare. Călugării şi maicile, care stau numai în mânăstire şi în biserică, şi tot nu se încumetă să se împărtăşească mai des. Sunt foarte puţine suflete care se împărtăşesc mai des. Aşa că, să ne împărtăşim cu o pregătire cât mai bună şi când se poate. Unii pot de douăsprezece ori pe an, alţii de patru ori, iar alţii numai o dată.

88. Cum procedăm cu resturile de mâncare (sâmburi, coji, oase) pe care le scoatem din gură după ce ne-am împărtăşit şi câte zile trebuie păstrată această regulă ?

Resturile scoase din gură după ce ne-am împărtăşit se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat. Această regulă se păstrează o zi.

89. După Sfânta Împărtăşanie trebuie să ne odihnim, să dormim ? Se mai ţine post după Sfânta Împărtăşanie ?

După Sfânta Împărtăşanie e bine să ne odihnim, să citim cărţi sfinte, să ne ferim de vorbărie, de cleveteală şi de orice alte sminteli. Să nu umblăm prin locuri spurcate, să nu facem eforturi mari, să nu mâncăm mult şi să nu bem ceva care să ne producă vomă. Să-I mulţumim în fiecare zi Domnului Hristos, zicând rugăciunea aceasta scurtă: “Slavă, închinare şi mulţumire Prea curatului Tău Trup şi Sânge, Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul meu şi Dumnezeul meu; să vină stăpânirea Împărăţiei Tale peste noi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. După Sfânta Împărtăşanie, dacă suntem în post, continuăm postul până când se termină, iar dacă e în dulce, mâncăm de dulce.

90. Câte zile minimum trebuie să ţinem post sufletesc şi trupesc înainte de Sfânta Împărtăşanie ?

Minimum trei zile, în afară de bolnavi (diabetici) care nu pot posti decât o zi.

91. Se poate sta în genunchi sau se pot face metanii după Sfânta Împărtăşanie ?

În ziua în care ne împărtăşim nu se stă în genunchi, nu se fac metanii, ci se fac închinăciuni cu plecăciuni.

92. Dacă după orele 24 am mâncat sau am băut apă, ne mai putem împărtăşi dimineaţa ?

Nu ne putem împărtăşi, pentru că acest lucru arată neglijenţă, lipsă de evlavie şi nepăsare.

93. Dacă în noaptea dinaintea Sfintei Împărtăşanii creştinul a avut vreun vis desfrânat, se mai poate împărtăşi ?

Nu se poate împărtăşi, pentru că în acest caz este necurăţie.

94. Cum trebuie să se prezinte partea femeiască în biserică, trupeşte, când vrea să se împărtăşească ?

Femeia care vrea să se împărtăşească fără să se osândească să nu vină la împărtăşit fardată, cu rochii strâmte, scurte, despicate, în pantaloni, cu pălării, cu fel de fel de zorzoane, cu capul descoperit, rujate, cu unghiile vopsite; dacă vin astfel, arată necredinţă, nepăsare de cele sfinte şi batjocură faţă de Patimile Domnului.

95. Se pot face injecţii după Sfânta Împărtăşanie ? Dacă fără voia noastră ne tăiem la un deget, ne zgâriem sau ne dă sângele pe nas, ce se poate face ?

E bine să nu facem injecţii; în cazul în care cineva are de făcut un tratament, mai amână cu o săptămână, iar dacă e ceva urgent, mă refer la cei bolnavi, din spitale, pot să facă injecţii.

Dacă se întâmplă să ne accidentăm, oprim sângele cu o batistă pe care o ardem în foc, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat. După Sfânta Împărtăşanie, se recomandă să stăm cât mai liniştiţi şi să evităm astfel de situaţii.

DESPRE SFÂNTUL BOTEZ

96. De la câte zile se poate boteza copilul ?

Botezarea copiilor se face de la caz la caz: la 40 de zile, la 30 de zile şi, dacă pruncul este în primejdie de moarte, se poate chiar şi din prima zi.

97. Poate şi mama să-şi boteze copilul în cazuri de urgenţă ? Cum procedează ?

În cazul în care nu se găseşte altcineva, iar pruncul este în pericol de moarte, îl poate boteza şi mama, zicând rugăciuni (câte poate). Stropeşte pruncul cu agheasmă de care are (în lipsă - şi cu apă) şi zice formula: “Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (îi pune numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Dacă trăieşte copilul, îi spune preotului ce a făcut, iar preotul completează după rânduială Taina Botezului.

98. E bine să se boteze copilul cu două nume ?

Nu e bine să li se pună copiilor două nume la Botez sau nume necreştineşti, lumeşti, ci să li se pună nume de sfinţi (de sfinte), care se prăznuiesc, ca să aibă copilul un ocrotitor (patron).

99. La botez se pun bani în cristelniţă ?

În cristelniţă nu se pun bani şi nici altceva, în afară de untdelemnul sfinţit pe care îl pune preotul.

100. Când se ia mirul după Botez - în aceeaşi zi sau a doua zi ? Ce se pune în scăldătoarea de la luarea mirului ?

Mirul se ia a doua zi şi nu se pune nimic în scăldătoare, pentru că sunt obiceiuri lumeşti.

101. Duminica se poate scălda copilul ?

Copilul se poate scălda oricând.

102. E bine să botezăm la alte naţii sau la cei ce nu merg la biserică ?

E mai bine să ne ferim de a boteza la alte naţii, pentru a nu ne crea singuri ispite şi neplăceri, dar la români încreştinaţi, care nu merg la biserică, se poate boteza.

103. Cei care sunt botezaţi greco-catolici sau romano-catolici şi vor să vină la Ortodoxie au botezul complet ? Ce le mai trebuie?

Cei care vor să treacă la Ortodoxie îi spun preotului situaţia şi acesta le completează Sfântul Botez.

104. Tăierea moţului este o datină sau o taină ? Ce reprezintă şi dacă se poate face ?

Aceasta nu este o taină, ci o datină bătrânească şi un prilej de veselie între neamuri, care nu afectează cu nimic dreapta credinţă, dacă se face un prilej de veselie duhovnicească.

105. Lăuza poate să iasă din casă până la 40 de zile ?

După învăţătura bisericească, lăuza nu are voie să iasă din casă sau din curte până la 40 de zile, dar în caz că se îmbolnăveşte, trebuie să iasă pentru îngrijire la spital.

106. Ce are voie şi ce nu are voie să facă o lăuză ?

Din cele trupeşti - să facă ce poate pentru ea şi pentru copil, iar sufleteşte - rugăciuni.

107. Când se face molitvă (molitvă, moliftă) lăuzei ? La 3 zile sau la 8 zile ?

La 8 zile după naşterea pruncului se face citirea apei, sfinţirea unei ape de către preot, pe care o poate folosi lăuza în loc de alte sfinţenii, pentru ea şi pentru copil. Tot atunci, înainte de Botez, se citeşte de către preot rugăciunea de însemnare a pruncului, când i se pune numele.

108. La 40 de zile iese la biserică numai mama sau şi copilul ?

La 40 de zile mama iese la biserică pentru a-i citi preotul rugăciunile de curăţire. Dacă pruncul este botezat, iese la biserică o dată cu mama, fiind de faţă şi naşul care l-a botezat, pentru a se săvârşi îmbisericirea pruncului. Dacă pruncul este nebotezat, iese la biserică doar mama, iar îmbisericirea acestuia se va face imediat după Botez.

109. Dacă cineva pierde fără voie sarcina, cum se procedează cu copilul mort ?

Copilul mort, din sarcina pierdută, este pus într-un coşciug, apoi îngropat într-un colţ al cimitirului cu aprobarea preotului, de către tatăl copilului sau alte rude; mama nu are voie să participe. Părinţii să facă rugăciuni de iertare, Psalmul 50, să se spovedească şi să se cerceteze singuri ca să-şi dea seama dacă nu cumva sunt vinovaţi cu ceva (neglijenţă).

110. În caz că a pierdut sarcina, femeia trebuie să respecte toate rânduielile pentru lăuzie (citirea apei, ieşirea la biserică etc.) ?

În acest caz femeia trebuie să respecte toate rânduielile lăuziei, dar să spună preotului că a pierdut sarcina.

111. Pentru ispăşirea păcatului celor care au făcut avorturi, există în unele locuri obiceiul (canonul) de a boteza copii, iar la Botez să aprindă atâtea lumânări şi să folosească atâtea crâşme câte avorturi are. Este bun acest obicei?

În cărţile sfinte nu găsim un astfel de obicei, un astfel de canon sau dezlegare pentru avort. În primul rând trebuie pocăinţă şi hotărârea de a nu mai face acest fel de păcate (vezi capitolul “Canon pentru avorturi”).

DESPRE MORT, ÎNMORMÂNTĂRI ŞI POMENI

112. Care este rânduiala înmormântării dreptului creştin, care sunt pomenile şi când trebuie făcute şi de când începe numărătoarea zilelor ? Pomana de trei zile se face o dată cu înmormântarea sau se face separat?

În primul rând să se ştie că nu trebuie îngropat mortul mai devreme de trei zile de la data decesului. În aceste trei zile se face următoarea pregătire: se scaldă, se îmbracă în hainele pe care le are pregătite, se aşază în coşciug, se anunţă preotul şi cântăreţul, cei care trag clopotul şi groparii; se scot actele de deces. Se pregătesc două colive şi mâncare pentru pomană. Una dintre colive se împarte la cimitir după “veşnica pomenire”, şi alta, care rămâne acasă, se împarte persoanelor care au mâncat la pomană. Binecuvântarea pentru masă o dă preotul când vine să ia mortul sau când se întoarce de la cimitir.

Se plăteşte fără supărare celor care au muncit. Pentru înmormântare e bine ca familia să aibă 24 de prosoape sau de batiste (după putere), dintre care: un prosop se pune la steag, unul la cruce, un prosop la sfeşnic, unul la coşul cu colivă, câte unul la preoţi şi la cântăreţi, la căruţa sau la maşina în care se duce coşciugul şi câte unul la cei 4 oameni care poartă năsălia. Restul prosoapelor se pun la vase şi se dau celor mai săraci, după ce au mâncat la pomană. În vasele care se împart se poate pune orez cu lapte, griş cu lapte, iar în post - pilaf de post (în funcţie de obiceiul locului), iar restul, după bunele obiceiuri şi după tradiţia locului.

Prima pomană care se face este cea de la înmormântare (de 3 zile), apoi cea de 9 zile, de 3 săptămâni, de 6 săptămâni, de 3 luni, de 6 luni, de 9 luni, de un an şi din an în an până la 7 ani. Cea mai bogată pomană se face la 6 săptămâni şi trebuie să ţinem seama ca să nu treacă termenul, ci mai bine să se facă mai înainte cu două-trei zile. Numărătoarea zilelor începe din ziua morţii. Mai important decât toate este să se plătească pentru răposat un sărindar la o mânăstire unde se face Sfânta Liturghie în fiecare zi.

113. La şapte ani trebuie dezgropat mortul? Ce trebuie să se facă atunci ?

La şapte ani nu este obligatoriu să se dezgroape mortul, dar e bine să se facă o slujbă de dezlegare cu pomană.

114. Există vreo rânduială de înmormântare sau pomeni care se pot face de când suntem în viaţă ?

Pentru noi cei vii, rânduiala o reprezintă sărindarele de vii, faptele bune de tot felul şi trăirea într-o viaţă duhovnicească lipsită de păcate. Acestea asigură mântuirea, viaţa veşnică. Aceste fapte pe care le facem de când suntem in viaţă au aceeaşi valabilitate ca şi pomenile pe care le facem pentru cei morţi. Grija cea mare pe care trebuie s-o avem este să ne găsească moartea cât mai pregătiţi, fără păcate, căci dacă vom plăti la o sută de biserici şi mânăstiri, iar moartea ne găseşte încurcaţi cu fel de fel de păcate grele, pierdem mântuirea. Şi mai trebuie să ştim că mântuirea nu se cumpără cu bani; aceasta ar însemna să se mântuiască numai cei bogaţi, iar cei săraci să meargă în iad, fiindcă n-au avut bani ca să plătească, şi ar fi o nedreptate. Noi să punem bază pe o trăire cât mai duhovnicească.

115. Câte zile după înmormântare se cară apă ? De ce, unde şi câte zile se tămâiază ?

Aceste obiceiuri creştineşti intră tot în fapta milosteniei şi e bine să se facă până la 6 săptămâni. Se cară apă pentru consum la persoane neputincioase sau la familii cu mulţi copii. Tămâierea se face ca un prinos de milă şi de dragoste pentru cei răposaţi. O dată cu tămâierea, persoana care tămâie trebuie să facă şi rugăciuni pentru iertarea păcatelor celui răposat, zicând: “Dumnezeu să-l ierte”, căci aşa îi face un bine sufletului răposatului, mai ales dacă acesta se află într-un loc nefericit; iar la şase săptămâni să se plătească aceste servicii oamenilor care le-au făcut.

116. Ce semnificaţie au tăierea sau vopsirea unghiilor mortului, rujatul, fardatul, punerea în buzunarul hăinii acestuia a unei sume de bani sau a unor obiecte ca: ac, aţă, pieptăn, verighetă pe deget, ceas la mână ?

Toate aceste lucruri îngreuiază foarte mult sufletul mortului şi nu-i fac decât rău. E bine ca familia să dea de pomană banii şi lucrurile de valoare pe care ar vrea să le îngroape. Fardurile, rujatul şi celelalte inovaţii sunt obiceiuri păgâneşti pentru care vor suferi atât mortul cât şi cei ce îl împodobesc pe răposat cu astfel de lucruri, şi vor face şi mare păcat. Aşa că, în nici un chip să nu se facă acestea.

117. Este bine să se arunce bani la răspântiile drumurilor când se merge cu mortul la groapă ? Ce însemnătate are acest lucru ?

Acesta este tot un obicei (nici bun, nici rău), dar ca să nu iasă supărare între neamuri, e bine să se ţină datina.

118. În timpul cât mortul stă în casă, ce trebuie să facă cei care iau parte la priveghere ?

În aceste zile şi nopţi când veghem lângă mort, e bine să ne aducem aminte fiecare de plecarea noastră şi de faptele cele rele, căci răposatului i s-a încheiat dosarul şi numai poate face nimic, nici o faptă bună sau rea. De aceea, rugăciunile celor vii, citirea Psaltirii, a cărţilor sfinte, a Bibliei, cântările sfinte şi discuţiile duhovniceşti (despre Dumnezeu, despre rai şi iad, despre mântuirea sufletului) îi aduc o mare mângâiere sufletului mortului; aşa trebuie să se petreacă timpul lângă mort, iar din când în când să se tămâieze casa şi mortul, de către persoanele din familie. Un mare păcat îşi agonisesc acele persoane care vin la mort ca să facă glume, să râdă, să facă scamatorii şi să vorbească de păcatele mortului; aceştia atrag asupra lor un mare rău care-i va urmări şi biciui când nu se vor gândi. Cine îşi aduce aminte că a făcut un astfel de păcat în viaţă să-l spovedească şi să facă pocăinţă pentru el.

119. Dacă şi când se poartă sâmbetele şi capetele celui mort ?

“Purtarea sâmbetelor” şi “purtarea capetelor” sunt rânduieli de slujbe, care se fac pentru cei adormiţi, în afara slujbelor de pomenire de la soroace pe care le ştim. Acestea nu se fac peste tot la fel, ci depind de tradiţia locului.

“Purtarea sâmbetelor” înseamnă pomenirile din fiecare sâmbătă a Postului Mare care se fac pentru toţi morţii la un loc, când rudele aduc la biserică prescuri, capete, untdelemn, colivă şi vin, iar preotul, cu acest prilej, săvârşeşte slujba parastasului. Pentru cei decedaţi mai de curând, rânduiala de mai sus se face separat.

“Purtarea capetelor” înseamnă pomenirile (cu Liturghie) care se fac în sâmbetele din perioada posturilor (de obicei în Postul Sfintelor Paşti), pentru o persoană decedată de curând, până la împlinirea unui an de la înmormântare. Rudele răposatului aduc la biserică nouă capete, nouă lumânări, vin, colivă, prescură şi untdelemn. Capetele se poartă fie toate odată, fie de trei ori.

120. Care sunt lucrurile pe care este necesar să le împărţim la pomenirea de 40 de zile şi unde se sfinţesc - la biserică sau acasă ?

Pomenirea de 40 de zile se face cu colivă la biserică, se merge la cimitir, după care se cheamă preotul acasă, unde se sfinţeşte tot ce are familia de împărţit. Toate cele care se împart (mâncare, îmbrăcăminte încălţăminte, pat, masă, vase, găleată) sunt de folos, dar să fie dăruite la persoane sărace. La cimitir se poate împărţi colivă, mâncare sau câteva pacheţele. Pomenile se fac fără tutun şi fără manifestări specifice petrecerilor lumeşti.

121. Cele rânduite pentru împărţit la parastase se dau toate la un loc sau se pot împărţi în mai multe locuri, la mai multe persoane. Este bun obiceiul de a se face casă mortului, de a se da 5 rogojini sau paturi ?

E bine să se împartă la mai multe persoane, dacă sunt sărace; dacă o familie este lipsită de cele pe care vrei să le dai, dă-le acolo pe toate ! Referitor la celelalte obiecte ce se dau de pomană în unele locuri, adică paturi, rogojini, case şi altele asemenea, sunt obiceiuri costisitoare; nu ne plecăm capul după toate obiceiurile, deoarece noi ştim că Dumnezeu ne cere altceva, cum am mai spus, trăire duhovnicească.

122. E bine să participăm la înmormântarea celor care şi-au luat singuri viaţa (spânzuraţi, otrăviţi, tăiaţi) ? Dar să primim pomană în numele lor ? Ce se poate face pentru mântuirea lor?

Nu e bine să mergem la înmormântarea acelora ce şi-au luat viaţa singuri (sinucişi) şi nu trebuie nici să luăm ceva de pomană de la cei care dau pentru ei. Până la şapte ani nu se pot pune nici în pomelnic, dar după ce au împlinit şapte ani, se face slujba înmormântării cu toată rânduiala cuvenită, aşa cum am spus mai înainte.

123. Ce se poate face pentru mântuirea celor care au murit de moarte năprasnică (din înec, din cutremur, călcaţi de tren, de maşină) ?

Pentru aceştia se procedează ca la un mort obişnuit, pentru că ei nu s-au omorât singuri.

124. La groapă, când se înmormântează mortul, trebuie să se dea pomană găină, găleată etc. ?

Obiceiul nu este rău, pentru că intră în fapta milosteniei. Cine vrea să dea poate să dea, dar nu peste groapă; poate să dea acelei persoane care a cărat apa sau care a ajutat cu ceva.

125. Ce se poate face pentru un suflet care a murit nespovedit, neîmpărtăşit, fără lumânare, necredincios ? Se poate da pentru el lumânare aprinsă în noaptea de Paşti sau să se împartă lumânări aprinse cu lumina de la Înviere ?

Tocmai aceasta este deosebirea - una este să fii credincios, să faci fapte bune, să te fereşti de păcate mari, şi alta este să te apuce moartea fără nici o pregătire sufletească, în păcate mari şi în nepăsare faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Acela care n-a vrut să se spovedească şi să se împărtăşească în viaţă cu Domnul Hristos, care n-a vrut să primească învăţătura şi Lumina Lui cât a trăit puţină speranţă mai are că-i va ajuta lumina dată de pomană la altcineva sau chiar la biserică. Să se dea de pomană lumânare de ceară curată preotului, pentru a sluji cu ea în noaptea de Paşti, ca să nu stricăm obiceiul, dar să fim atenţi şi să apucăm mai înainte să aprindem în sufletul nostru, cât suntem în viaţă, Lumina lui Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale, căci doar aşa ne vom asigura viaţa veşnică. La moarte poţi să ai o mie de lumânări în mână, dar dacă n-ai aprins făclia din suflet, tot la întuneric mergi, căci numai Domnul este Lumina lumii. Cei din familie fac tot posibilul ca să apuce lumânare cel care trage să moară şi sunt foarte îngrijoraţi şi disperaţi pentru cei care mor fără lumânare. Acest obicei este creştinesc, e bun, e ortodox, dar să ţinem seama că este vremelnic şi nu poate merge sufletul dincolo cu lumânarea pe care i-o pune lumea în mână; acolo sufletul trebuie să meargă îmbrăcat în haina de lumină a lui Hristos, pe care a primit-o la Botez, şi cu lumina de la lumânarea cu care s-a împărtăşit cu Domnul Hristos.

126. Ce pot face pentru răposaţii lor cei care au trăit sau trăiesc necununaţi la biserică ?

Pentru cei care au trăit necununaţi la biserică şi unul dintre dânşii a murit, recomand ca acela care a rămas în viaţă să facă spovedanie sinceră cu hotărârea de a duce o viaţă curată şi poate să facă toată rânduiala, cu rugăciune şi pocăinţă. Pentru cei care sunt în viaţă şi le-a murit din neam mamă, tată, copil sau alte rude, recomand să se spovedească, să se cunune şi apoi pot face rânduielile celor răposaţi, altfel nu au voie să se atingă de pomană, de lucrurile pentru cei adormiţi şi nici să meargă la biserică, pentru că persoanele necununate trăiesc în păcatul desfrânării.

127. Ce se poate face pentru cei necredincioşi care au murit şi nu au pe nimeni care să-i pomenească ? Dar pentru cei de la azile ?

Biserica se roagă în sâmbetele morţilor pentru toţi aceia care nu au pe nimeni care să se roage pentru ei sau să le facă pomană şi primeşte ajutor fiecare după cum le-au fost credinţa şi faptele bune.

Cei de la azile, dacă nu au pe nimeni care să-i ajute din neam sau dintre creştini, intră în categoria celor de mai sus. Biserica se roagă pentru toţi.

128. Când se împarte pomană pentru morţi, trebuie să li se pomenească şi numele ?

Şi dacă li se pomeneşte, şi dacă nu li se pomeneşte, când se împarte ceva pentru cei adormiţi, primesc pomană până la nouălea neam, căci se înmulţeşte pomana celui credincios, cum s-au înmulţit pâinile în pustie, când le-a binecuvântat Domnul. Dar în cazul celor adormiţi mai de curând, nu e rău să li se pomenească numele, şi la tămâiat, şi la împărţit.

DESPRE CĂSĂTORIE

129. Care sunt perioadele în care nu se fac nunţi ? În ce cazuri se cere aprobarea de la episcop pentru cununii în perioadele interzise ?

Conform calendarului ortodox, nu se fac nunţi în toate zilele de post de peste an, în ajunul praznicelor împărăteşti, precum şi în ziua serbării acestora, în săptămâna dinaintea Postului Sfintelor Paşti, în cele 4 posturi de peste an, în Săptămâna Luminată şi de la Naşterea Domnului până la Bobotează.

În nici un caz tinerii nu trebuie să ceară aprobare pentru cununie în perioadele oprite, dacă vor să le fie bine.

130. Ce atitudine trebuie să aibă cei necăsătoriţi faţă de cei căsătoriţi ?

Cei care nu sunt căsătoriţi nu trebuie să se mândrească cu starea lor, cu înfrânarea lor şi nu trebuie să-i judece în vreun fel pe cei căsătoriţi sau să-i considere păcătoşi, căci Canonul 10 al Sinodului din Cangra, din anul 340, spune aşa: “Dacă cineva din cei ce fecioresc pentru Domnul s-ar ridica împotriva celor căsătoriţi, să fie anatema”.

131. Putem să mergem în vizită la cei care nu sunt cununaţi?

Dacă mergi la cineva în vizită, este posibil să te servească, după obicei, cu ceva de mâncare, iar cine mănâncă în casă la un om necununat, are canon ca patruzeci de zile să facă cincizeci de metanii în zi cu psalmul 50. Cei care trăiesc împreună şi sunt necununaţi, săvârşesc păcatul desfrânării şi deci masa lor e spurcată.

132. Putem să mergem la nunţi cu lăutari ?

Răspunsul la ceastă întrebare îl dă destul de clar Canonul 53 al Sinodului din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine creştinilor să meargă la nunţi şi să cânte cu instrumente, ori să joace, ci să prânzească, sau să cineze cu cinste, precum se cade creştinilor”.

133. Ce se înţelege prin trăire în curăţie trupească ? Dar sufletească ?

Prin trăire în curăţie trupească între soţ şi soţie se înţelege un mod de convieţuire ca între frate şi soră. Precum ştim, sufletul este unit cu trupul. De aceea curăţia trupească are influenţă şi asupra sufletului şi îl curăţă, iar necurăţia trupească întinează şi sufletul. De aceea trebuie să vorbim de amândouă, pentru că sufletul şi trupul formează fiinţa noastră, pe care trebuie să o aducem ca pe o jertfă Domnului.

134. Ce se înţelege prin desfrânare trupească sau sufletească ? Ce înseamnă desfrânare, preadesfrânare, onanie, sodomie, malahie ?

Desfrânare (curvie) trupească este atunci când creştinii nu-şi înfrânează trupul şi, înainte de cununia de la biserică, cad în acest păcat. Desfrânare face cel ce cu bună ştiinţă face păcatul.

Preadesfrânare (preacurvie) este atunci când unul dintre cei doi (sau amândoi) este căsătorit. Acesta este un păcat dublu.

Onanie (malahie) provine de la o persoană din Vechiul Testament, pe care o chema Onan. Acesta îşi vărsa singur sămânţa pentru a nu face copii. Păcatul acesta este foarte mult răspândit în vremea noastră. Iritarea nervilor este determinată de atâtea pornografii sau de scene imorale care sunt difuzate de mass-media. Trebuie atenţie mărită în privinţa copiilor şi a tinerilor, dar fiecare să ia seama să se ferească de acestea, căci prin aşa ceva vine dărâmarea multor suflete.

Aici găsesc prilejul să spun celor care nu ştiu că, fără voia omului, se întâmplă periodic la tineret, în somn, să aibă o scurgere, datorată unui vis, sau pentru că a băut lichide mai multe, sau fiindcă a privit reviste ori filme care i-au iritat nervii. Când acest lucru se întâmplă spontan, fără intervenţia omului, nu i se socoteşte păcat mare. În acest caz se zice Psalmul 50, se fac metanii şi se curăţeşte de păcat. Dar când intervine omul să provoace acest păcat, se numeşte onanie şi aceasta se canoniseşte; 40 de zile nu are voie să se împărtăşească şi trebuie să facă pocăinţă şi metanii. Deci, ţineţi seama şi faceţi deosebirea: una este intervenţia omului şi alta este ispita fără voia omului.

Păcatul sodomiei se făcea în cele două cetăţi pe care le-a ars Dumnezeu cu foc, Sodoma şi Gomora. În aceste cetăţi oamenii trăiau unii cu alţii, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, sau bărbat cu femeie întrebuinţând dosul, gura, iar unii amestecându-se şi cu animale de tot felul.

Desfrânare sufletească facem atunci când am părăsit pe Dumnezeu şi ne lipim sufletul de lume sau de politică.

135. Care sunt zilele când soţii nu trebuie să aibă relaţii între ei ?

Cine vrea să aibă zile bune în casă şi binecuvântarea lui Dumnezeu, copii sănătoşi şi multe binefaceri de sus, să păzească cele patru posturi de peste an, miercurile şi vinerile, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sâmbetele şi Duminicile, sărbătorile de la Învierea Domnului până la Duminica Tomii, de la Crăciun până la Bobotează şi toate sărbătorile din cursul anului.

136. Se pot lua în căsătorie cei care sunt rudenii ?

Cei care sunt rudenii nu au voie să se ia în căsătorie, iar cei ce au făcut-o şi au copii să se hotărască pentru a trăi în curăţie, dacă vor să le fie bine.

137. Cum se calculează gradul de rudenie dintre două persoane şi până la ce grad de rudenie sunt opriţi tinerii de la căsătorie ?

Un răspuns mai amplu îl găsiţi în „Pidalion”.

Gradul de rudenie se calculează după numărul de naşteri prin care se înrudesc două persoane.

Ca să fie mai clar, mai sugestiv, închipuiţi-vă un pom, un arbore cu tulpină, crengi, crenguţe, ramuri, rămurele, frunze. Dacă vom schiţa pe hârtie acest lucru, ne va fi şi mai uşor.

Tulpina îl reprezintă pe străbunicul, din care au ieşit câteva crengi mari - bunicii, mai departe, din fiecare creangă mai mare au ieşit crenguţe - copiii bunicilor, respectiv părinţii noştri, din crenguţe - ramuri, din ramuri - rămurele, ş.a.m.d. Dacă un gândăcel, o omidă vrea să treacă de pe o ramură pe crenguţa din care a ieşit ramura, parcurge o treaptă, un segment. Dacă vrea să treacă de pe o ramură pe o rămurică din partea cealaltă a arborelui, trebuie să străbată din treaptă în treaptă, un traseu mai lung, trecând prin tulpină.

De exemplu: între copil şi părinte, mamă sau tată, avem gradul I, pentru că a avut loc o singură naştere. Între nepot şi bunic avem gradul II, pentru că au avut loc două naşteri. Bunicul l-a născut pe tata, iar tata pe copilul lui, respectiv nepotul bunicului.

Alt exemplu: Între un frate şi copilul celuilalt frate avem gradul III, pentru că au avut loc 3 naşteri. Autorul comun, tata, l-a născut pe primul frate - o naştere, tata l-a născut şi pe al doilea frate - a doua naştere, la rândul său al doilea frate naşte un copil - a treia naştere.

Întotdeauna pentru a calcula gradul de rudenie se caută autorul comun sau punctul comun, ruda comună. Să zicem că Ion vrea să se căsătorească cu Maria, dar află că au o rudă comună, Dumitra, care locuieşte în alt sat. Dumitra este sora bunicii Mariei şi tot Dumitra este verişoară primară cu Ion. În acest caz tânăra Maria este rudă de gradul al IV-lea cu Dumitra, deoarece Maria e născută de mama ei - o naştere, mama ei e născută de bunica - a doua naştere, bunica e născută de străbunica - a treia naştere. Tot străbunica o naşte şi pe Dumitra - a patra naştere. Iată că între Maria şi Dumitra sunt 4 naşteri - deci gradul al IV-lea. La rândul său Ion este rudă cu Dumitra tot de gradul al IV-lea, deoarece Ion este născut de mama lui - o naştere, mama lui este născută de bunica lui - a doua naştere. Tot bunica lui o naşte pe mama Dumitrei - a treia naştere, iar mama Dumitrei o naşte pe Dumitra - a patra naştere.

Deci între Ion şi Maria avem gradul opt de rudenie şi, conform canoanelor, se pot lua în căsătorie.

Gradele de rudenie sunt de patru tipuri:

A.1. Rudeniile de sânge în linie dreaptă. Acest fel de rudenii nu se pot lua niciodată în căsătorie, din imposibilitate de vârstă.

Aceştia se împart în două:

- În linie dreaptă ascendentă, adică, tata - bunic - străbunic etc.

- În linie dreaptă descendentă, adică tată - fiu - nepot - strănepot etc.

A.2. Rudenii de sânge în linie colaterală: fraţii, verii primari, verii de-al doilea. Aceştia se opresc de la căsătorie până la al şaptelea grad inclusiv. Fraţii de o mamă sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul al IV-lea de rudenie; verii al doilea sunt în gradul al VI-lea de rudenie şi nu se pot căsători; verii al treilea sunt în gradul al VIII-lea de rudenie şi aceştia au voie să se căsătorească între ei. Fraţii şi verii de tată vitreg sau de mamă vitregă nu se pot căsători între ei tot până la gradul al VII-lea inclusiv.

B. Rudenii prin încuscrire. Membrii a două familii încuscrite nu se pot lua în căsătorie până la al V-lea grad, inclusiv. Membrii a trei familii încuscrite nu se pot căsători până la al III-lea grad, inclusiv, după sinodul patriarhal din Constantinopol, din anul 997.

C. Rudenii spirituale, rezultate din botez şi din cununie, între naşi, fini şi rudele lor. În acest caz finii au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali. Căsătoria cu rude spirituale este oprită până la gradul al III-lea inclusiv.

D. Rudenii prin adopţie (înfiere). Fiii adoptivi au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali.

În toate cazurile, tinerii, împreună cu părinţii lor, când au neclarităţi în această privinţă, sunt datori să-l consulte pe preot înainte de a se căsători şi să asculte de rânduiala Bisericii fixată de Sfinţii Părinţi, altfel se face incest, amestecare de sânge şi cade blestemul peste tineri şi peste familiile încuscrite. Sfântul Vasile cel Mare spune: “Cine s-a încurcat cu rudenie în căsătorie, ori se desparte, ori să trăiască precum fraţii, în curăţenie până la moarte !”

138. Câte cununii sunt admise ?

Prima cununie are adevărata binecuvântare, pe când a doua este tolerată; cine se cunună a treia sau a patra oară va primi canon greu de la Dumnezeu.

139. Cei cununaţi, dacă s-au despărţit şi vor iar să fie împreună, au nevoie de o nouă cununie ?

Aici depinde de situaţia familială; dacă au copii şi sunt de comun acord, să facă spovedanie amândoi şi preotul le rânduieşte canon.

140. Cunoaştem că scopul căsătoriei este naşterea de copii. Dacă naşterea ar pune în pericol viaţa mamei, se poate accepta intervenţia chirurgicală pentru salvarea mamei ? Dar intervenţia chirurgicală pentru a nu mai rămâne însărcinată, când viaţa este în pericol ? Sau trebuie ca soţii să trăiască în curăţie ?

Oricare ar fi situaţia, operaţia nu trebuie făcută. Să se ia hotărâre de convieţuire în curăţenie, aşa spun Sfinţii Părinţi. Cine a făcut din neştiinţă lucrul acesta, necunoscând păcatul, să ceară canon duhovnicului.

DESPRE OBICEIURI

141. Ce facem cu părul care ne cade la pieptănat şi cu unghiile pe care ni le tăiem ?

Creştinii care vor să fie mai atenţi cu ei nu fac nici un rău dacă le adună, fie păr, fie unghii, într-o trăistioară, într-un loc mai deosebit, mai ales cei mai în vârstă, iar la moarte li se pun în coşciug.

142. În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este bine să se taie cu cuţitul (pâine sau alte alimente) ?

Să se ştie că, în această zi, se ţine post şi cine poate, chiar să ajuneze (dacă nu este sâmbătă sau duminică). Iar de celelalte obiceiuri, adică să nu se taie pâine sau alte alimente cu cuţitul, nu trebuie să ţinem seama, pentru că sunt rătăciri.

143. Se poate face pom de iarnă la Crăciun ?

Pomul de iarnă este un obicei catolic, pe care l-au luat şi ortodocşii; nu e un rău, dar nici o pierdere dacă nu se face.

144. În noaptea de Paşti se duce cocoş la biserică ?

Acesta este un obicei pe care nu l-am găsit în cărţile sfinte.

145. În noaptea de Paşti se împart 24 de batiste pentru vămi sau una-două lumânări aprinse pentru vii şi morţi ?

Acesta este un obicei lumesc.

146. Se dau 24 de metri de pânză pentru a fi plătite vămile ? Se plătesc vămile ?

Şi acesta este tot un obicei lumesc. Vămile nu se plătesc în acest fel, ci se plătesc cu pocăinţă.

147. În ajunul Crăciunului se fac scutecele Domnului - turtele de post cu colivă ?

Acesta este un obicei bun şi se poate face.

148. De ce se fac ouă roşii ?

Ouăle roşii sunt o Tradiţie creştinească legată de Învierea Domnului, care este foarte bună ca Tradiţie. Prin aceasta avem şi prilejul de a descoperi pe cei care nu sunt ortodocşi.

149. La scoaterea mortului din casă, se sparge o oală în urma lui ?

Obiceiul cu spargerea oalei în urma mortului, când îl scot din casă, este un obicei păgânesc pe care nu trebuie să-l facă nici un creştin.

DESPRE COMPORTAREA CREŞTINEASCĂ

150. Putem să mergem la mare sau la ştrand ca să facem plajă ?

A face baie în mare sau în râu nu este păcat, dacă suntem singuri sau în compania unor persoane de acelaşi sex, dar cu discernământ. În nici un caz nu este permis să facă baie bărbaţii la un loc cu femeile. Iată ce spune Canonul 77 de la Sinodul al VI-lea: “Nu se cuvine ca persoanele sfinţite, sau clericii, sau asceţii să se scalde în baie cu femeile, şi nici vreun creştin laic, deoarece această prihănire este cea dintâi la păgâni. Iar de se va dovedi cineva în aceasta, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească”.

La fel spune şi Canonul 30 de la Sinodul din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine a se scălda în baie cu femei cei ieraticeşti, sau clericii, sau asceţii şi nici orice creştin, sau laic. Pentru că aceasta este cea dintâi învinuire la neamuri”.

Sfinţii Părinţi au rânduit aşa pentru că nu face nimeni baie îmbrăcat, ci cu trupul gol sau sumar îmbrăcat, ori lucrul acesta nu este cuviincios mai ales când sunt la un loc bărbaţi şi femei, deoarece se ajunge uşor la păcatul desfrânării cel puţin cu gândul, care e tot desfrânare. Iar dacă cineva ar spune că el nu se sminteşte când merge la mare, deoarece e întărit în credinţă şi stăpân pe el, trebuie să se gândească la faptul că el poate fi pricină de sminteală pentru alţii mai neputincioşi, şi e acelaşi păcat.

151. Canoanele Sfinţilor Părinţi fac vreo referire la imaginile imorale ?

Da. Canonul 100 al Sinodului al VI-lea spune aşa: “Ochii tăi să vadă drepte şi cu toată paza fereşte-ţi inima, porunceşte înţelepciunea” (Proverbe 4, 23-25), căci simţirile trupului lesne introduc în suflet pe ale lor. Deci poruncim ca de acum înainte, în nici un chip să nu se mai zugrăvească picturi care amăgesc vederea şi strică mintea şi aprinderile îndulcirilor ruşinoase, nici pe tablouri şi nici în alt chip; iar dacă cineva s-ar apuca să facă aceasta, să se afurisească”.

Este destul de clar că şi aceia care privesc imagini imorale fie prin reviste, fie prin ziare, fie la televizor sau în altă parte au acelaşi păcat.

152. Femeile pot purta pantaloni, pălărie sau îmbrăcăminte bărbătească ?

În legătură cu travestirea în bărbat, răspunsul Sfinţilor Părinţi dat la Sinodul din Cangra, în canonul 13, este destul de clar: “Dacă cineva dintr-o aparentă nevoinţă schimbă îmbrăcămintea, şi în loc de obişnuita îmbrăcăminte femeiască ar îmbrăca bărbătească, să fie anatema”.

153. Femeia poate să-şi tundă părul ?

Despre tunderea părului la femei, Canonul 17 al sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă vreuna din femei din cauza unei aparente nevoinţe şi-ar tunde părul, pe care l-a lăsat Dumnezeu pentru amintirea supunerii, să fie anatema ca una ce calcă această poruncă”.

154. Ce spun Sfinţii Părinţi referitor la relaţiile dintre părinţi şi copii ?

Referitor la părăsirea copiilor, Canonul 15 al Sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă cineva şi-ar părăsi fiii şi nu i-ar hrăni, nici nu i-ar creşte în cuviincioasa cinstire de Dumnezeu, ci ar motiva (în vreun fel) nepurtarea lui de grijă, să fie anatema”, iar despre necinstirea părinţilor, Canonul 16 al aceluiaşi Sinod, spune aşa: “Dacă cineva din fiii părinţilor mai cu seamă de credincioşi s-ar depărta şi n-ar da cuvenitul respect părinţilor săi, motivând cu cinstirea de Dumnezeu şi relevând mai mult aceasta, să fie anatema”.

De aici putem trage concluzia că nimeni nu trebuie să-şi neglijeze părinţii, justificând aceasta cu participarea la acţiuni duhovniceşti, iar cine vrea să trăiască zile multe şi fericite să nu uite Porunca a V-a din Decalog.

155. Dacă o anumită persoană ne aduce gânduri de patimă, ce trebuie să facem ?

Sfântul Ioan Scărarul spune: “Numele care ne aduc gânduri de patimă nu le mai pomenim”. Evitaţi să vă întâlniţi cu acea persoană şi nici la rugăciune să nu o pomeniţi.

DIVERSE

156. Ce animale şi păsări sunt spurcate şi nu avem voie să le mâncăm ? Dar blănurile lor le putem îmbrăca ?

Noi creştinii români e bine să mâncăm cărnurile pe care le-am moştenit din neam în neam şi le cunoaştem, pentru că noi avem mâncărurile noastre tradiţionale. Un creştin nu se poate împăca în sufletul său cu ideea că poate să mănânce şoarece, câine, pisică şi nici blănurile lor să nu le folosească la ceva, după legea bunei-cuviinţe creştineşti. Aşa că, se cade să le evităm.

157. Dacă înainte de a cunoaşte credinţa am furat ceva şi persoana trăieşte sau a murit, cum procedăm ?

Dacă păgubaşul trăieşte, să i se dea lui sub o formă oarecare, pe măsura valorii lucrului furat; dacă nu trăieşte, să i se dea familiei; dacă nu are cui să-l mai dea, să facă milostenie.

158. Dacă un om plin de păcate, nespovedit, nepregătit, moare în ziua de Paşti, merge în Rai ? Dar dacă un creştin pregătit de moarte moare în Săptămâna Patimilor, merge în iad ?

Acestea sunt vorbe lumeşti care nu trebuie crezute.

159. Dacă e bine să credem în vise şi cum să le deosebim ?

Oricât ar fi ele de bune, de întăritoare sau de rele visele, nu trebuie să ţină nimeni prea mult seama de ele. Cele care vi se par deosebite sau care se repetă trebuie povestite părintelui duhovnicesc care are darul de a le tâlcui.

160. În cazuri de nedreptăţire, putem apela la tribunal, la judecată?

E bine să se evite lucrurile acestea, pentru că se ajunge la cheltuială şi la mai multe păcate, dar dacă sunt cazuri mai grave, trebuie descurcate de autorităţi.

161. Dacă un sectar ne oferă o biblie sau alte cărţi de-ale lor, le primim ?

Nu le primim.

162. Ne putem mântui mai uşor în mânăstire decât în lume ?

Cine are credinţă dreaptă în Iisus Hristos, fapte bune şi smerenie, se mântuieşte oriunde. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu şi se dă celor care cred în Răscumpărătorul nostru - Iisus Hristos şi au faptele credinţei.

163. Ce sunt virtuţile şi care sunt acestea ?

Virtutea este stăruinţa în săvârşirea faptelor bune şi plăcute Lui Dumnezeu.

Virtuţile sunt de două feluri: teologice şi morale. Virtuţile teologice sunt: credinţa, nădejdea şi dragostea, iar cele morale (de căpetenie) sunt: înţelepciunea, dreptatea, bărbăţia şi cumpătarea.

Înţelepciunea este chibzuinţa de a ne purta astfel în viaţă încât să nu supărăm pe Dumnezeu sau pe aproapele prin vreo faptă sau vreo vorbă de-a noastră.

Dreptatea este voinţa hotărâtă de a da fiecăruia ceea ce este al său.

Bărbăţia este însuşirea sufletului de a împlini datoriile cu statornicie şi a înfrunta cu mult curaj greutăţile şi primejdiile vieţii.

Cumpătarea este virtutea prin care ne stăpânim pe noi înşine pentru a pune frâu poftelor şi patimilor rele.

Celor şapte păcate de moarte li se opun şapte virtuţi: smerenia - împotriva mândriei, dărnicia - împotriva iubirii de argint, de avuţii, curăţia - împotriva desfrânării, cumpătarea - împotriva lăcomiei, blândeţea - împotriva mâniei şi sârguinţa - împotriva zavistiei.

Rugăciune de pocăinţă către Domnul Iisus Hristos- a Sf. Ioan Gură de Aur (pe care o rostea în fiecare zi).

Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si infricosat si slavit, Facator a toata zidirea vazuta si gandita, Cel ce pazesti asezamantul Tau si mila Ta celor care Te iubesc pe Tine si pazesc poruncile Tale, si acum si totdeauna iti multumesc Tie pentru toate facerile Tale de bine cele facute mie, cele aratate si cele nearatate. Ca si pana acum Te laud si Te slavesc si Te maresc pentru milele Tale cele bogate si indurarile Tale pe care in chip minunat le-ai aratat spre mine, sprijinindu-ma inca din pantecele maicii mele si intru toate grijindu-Te de mine si pazind si carmuind cu cuviosie cele ale mele, numai din bunatatea si iubirea ta de oameni. Caci n-ai trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia si impatimirea mea, ci din iubirea ta de oameni si milostivirea Ta nu ai incetat a-mi face bine si a ma pazi. Asadar, pana la batranete si caruntete, Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti. Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceata, dorirea si nadejdea mea, Cel ce Te-ai facut om pentru noi si toate cu intelepciune le-ai iconomisit si le-ai tocmit pentru mantuirea noastra, ma marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea, imi plec genunchii trupului si ai sufletului, aratandu-ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele mele. Pleaca-Ti si Tu urechea spre rugaciunea mea si iarta paganatatea inimii mele. Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te-am intaratat, Te-am amarat pe Tine, bunul meu stapan si hranitor si purtator de grija. Nu este nici un fel de rautate graita sau negraita pe care nu am facut-o cu lucrul si cu cuvantul, cu cunostinta si cu necunostiinta, cu amintirile si cu gandurile, cu covarsire si peste masura pacatuind. Si de multe ori fagaduind a ma pocai, tot de atatea ori intru aceleasi pacate am cazut. Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus, biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindu-le. Dar fiindca toate le stii Tu – caci nu este zidire nearatata inaintea Ta, toate fiind goale si descoperite inaintea ochilor Tai -, de ce s-ar cuveni a spune stiutorului cele ce nu-Ti sunt necunoscute ? Insa si inima mi se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adancul nedumeririi ma afund, aducandu-mi aminte ca pe cand pacatuiam nu am aratat nici cea mai mica fapta de pocainta. Si vremea taierii este aproape, sorocul mortii este de fata, dar vremea pocaintei nicaieri. Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si este plin de durere si de intristare. Caci nepregatit fiind, cand socotesc si cercetez cele despre mine, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si mijloc prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Dar daca “dreptul abia se mantuieste”, eu, pacatosul, unde ma voi arata ? Si daca abia dupa multe scarbe, imparatia lui Dumnezeu este mostenita de cei vrednici, iar calea vietii este stramta si necajita, atunci eu, intru desfatare si intru neinfranare totdeauna petrecand, cum ma voi invrednici de mantuire ? Si daca “toata dreptatea omului este ca o zdreanta lepadata”, dar atata noroi si nedreptate cum se va socoti ? Si daca “pentru un cuvant desert trebuie sa dea cineva seama”, eu pentru atatea pacate, ce raspuns potrivit voi avea ? Vai, suflete, caci iata asa au sporit faptele noastre ! Scurta este viata si pentru putina vreme, iute trecand, si catre moarte trimitand. Dar vesnica este munca pacatosilor ca si imparatia dreptilor. Si viata nici unei din ele nu se curma prin moarte. Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? In ce bezna ma voi arunca ? Infricosata este moartea, mai ales cea a pacatosilor, fiindca si rea este. Caci “moartea pacatosilor cumplita este”, dar “cu mult mai infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu”, din care nimeni nu va putea sa ne scoata. Deci, cand va veni sa Se slaveasca intru sfintii Sai si sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, cand scaunele se vor pune si nemitarnicul Judecator infricosat va sedea, cand raul cel de foc va trece pe dinainte, si stralucirea si bucuria dreptilor gatite se vor arata si toate milioanele ingerilor si toti oamenii cei din veac, impreuna cu toata zidirea, cea vazuta si cea gandita, cu cutremur vor sta de fata, ce voi face eu atunci ? De rusine plin fiind, de constiinta mustrat, de toata indrazneala si darea de raspuns lipsit, suspin din toate partile. Ah, rele ! Ce voi plange mai intai, ce voi suspina apoi, pentru ce ma voi tangui ? Pentru lipsirea de bunatati sau pentru chinul durerilor ? Pentru nemarginirea muncii sau pentru despartirea de Dumnezeu ? Plangi, ticaloase suflete, aducandu-ti aminte de cele ce te vor intampina dupa iesirea din trup, caci vor fi foarte grele si dureroase. Si striga: Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel vesnic, Dumnezeul milei si al indurarilor, sa nu ma parasesti ! Sa nu ma treci cu vederea ! Sa nu departezi de la mine mila Ta ! “Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele !” Ca stiu milostivirea Stapanului meu, stiu nepomenirea de rau a Iubitorului de oameni si ca voitor al milei este, “Care nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”. Si “Care voieste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie”, mai ales cei ce se intorc de la pacat. Caci “nu a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta”. Caci “nu au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei ce rau patimesc”. Deci, asa aflandu-ma si asa socotind, nu ma abat din nadejdea cea buna, nici nu ma deznadajduiesc de mantuirea mea. Acum am inceput a grai catre Domnul meu: “Eu sunt pamant si cenusa”, “vierme si nu om, ocara a oamenilor si defaimare a norodului”. “Da-mi mie cuvant intru deschiderea gurii mele”, Cel ce dai rugaciunea celui ce se roaga, caci de la Tine este “toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Tine, Parintele luminilor”, ca sa ma rog dupa cuviinta si sa cer cele de folos, si sa nu ma intorc smerit si rusinat, ci dobandind cele ce am nadajduit. Si asa ma voi duce, bucurandu-ma intru deplina adeverire a inimii. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt ! Doctorul sufletelor si al trupurilor, ca si cum as sta inaintea infricosatului Tau Scaun, ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, asa ma rog, si cer, si ma supun, cu zdrobita si smerita inima: Curateste-ma pe mine, pacatosul. Iarta-mi mie, netrebnicul si smeritul. Cauta din sfant lacasul Tau spre ticalosia mea ! Priveste dintru inaltimile Tale cele sfinte spre rugaciunea smeritului robului Tau si nu trece cu vederea rugaciunea mea. “Slabeste-ma, ca sa ma odihnesc mai inainte de a ma duce” acolo deunde nu ma voi mai intoarce. Ca un om am pacatuit, ca un Dumnezeu iarta-ma. Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a firi omenesti si cum ca “plecat este cugetul omului cu osardie spre cele rele, inca din tinerete”. Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma osandesti cu faradelegile mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintru care cel dintai sunt eu. Miluieste, Milostive, faptura mainilor tale ! Sa nu te scarbesti de mine, nevrednicul, ci indura-Te spre faptura Ta. Cel ce pentru mine cruce ai rabdat si semnele ranilor ai primit si m-ai vindecat, sterge ranile mele cu leacul milostivirii si cu buretele iubirii de oameni. Caci toate le poti si nimic nu iti este Tie cu neputinta. Da umilinta inimii mele ceie impietrite, usureaza-mi greutatea constiintei, primeste lacimile mele si suspinarea ca pe ale desfranatei si ca pe ale lui Petru, cel dintai dintre Apostoli. Primeste-mi aceasta marturusire si pocainta, Cel ce ai primit gandul bun al talharului pe cruce. Primeste rodul buzelor mele ca pe o jertfa vie, bine primita intru miros de buna mireasma. Ma rog, imblanzeste-Te! Ma rusinez, indupleca-Te! A pacatuit si Manase imparatul, dar nu s-a pierdut, pentru ca s-a cait. A pacatuit si David mai inainte de acela, dar plangandu-si pacatul, s-a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc si mangaie mahniciunea mea, care gonesc de la mine deznadajduirea, si hranesc nadejdea mantuirii mele. Mangaie si Tu inima mea, Parintele indurarilor si Dumnezeu a toata mangaierea. Odihneste-o si fa-i bine cu izvorul milei Tale si al bunatatilor. Multe ai facut din veac, mari si minunate, slavite si infricosate, carora nu este numar. Iar daca pe mine, curvarul, ma vei mantui, mai multa si mai mare minune vei face. Ca atat de mare este puterea milostivirii si a iubirii Tale de oameni, incat si din noroi margaritar face si din fiu al gheenei fiu al imparatiei savarseste. Si inca voi striga catre Tine, Domnul meu, si catre Dumnezeul meu ma voi ruga: Ocarmuieste ramasita vietii mele dupa voia Ta. Intareste-ma intru frica Ta. Intemeiaza-ma intru dragostea Ta si cu multimea bunatatii Tale sfarsit bun si vrednic iubirii Tale de oameni daruieste-mi. Cauta cu mila si cu iubire de oameni spre oasele mele si spre incheieturile mele si spre toata alcatuirea fapturii mele si la loc de repaos si de odihna calauzind ticalosul meu suflet, asaza-l. Caci multe lacasuri sunt la Tine, fiecaruia dupa vrednicie impartindu-i. Si inca ma rog si cer: Da, Doamne, si dar de pricepere nevredniciei mele ca sa inteleg cele bine placute Tie si de mie folos. Si nu numai sa le inteleg, ci sa le si implinesc, ca sa nu fiu biruit si sa nu fiu impreuna cu cei deserti, sa nu faptuiesc cele necuvioase. Prin nemarirea desarta sa ma smeresc impreuna cu cei smeriti, cu cei ce patimesc impreuna sa patimesc, celor ce gresesc sa le iert. Pentru ca stiu ca de nu voi ierta, nu mi se va ierta. Pentru aceasta ma rog: Iarta toate tuturor celor ce imi gresesc mie, caci nu ei sunt de vina, ci eu, ticalosul, cel ce nu fac voia Ta si nu pazesc poruncile Tale. Celor ce ma iubesc pe mie, rasplateste-le cu bogatele Tale daruri. Pe parintii cei duhovnicesti si fratii pe care mi i-ai dat, miluieste-i Milostive, ca si pe mine, cu judecatile pe care le stii, indurandu-Te cu iubire de oameni. Aceste cuvinte ale rugaciunii mele sa mijloceasca pentru mine si cat traiesc si dupa ce voi muri eu. “Sa se indrepteze marturisirea aceasta si lacrimile ca o tamaie inaintea Ta”. Astept in fiecare zi moartea cea de netrecut. Trupul meu cel ticalos ingroparii dandu-se, se va strica, si Tu il vei invia, datatorule de viata nepieritor, in vremea Invierii. Iar duhul meu in mainile Tale il pun. Odihneste, Sfinte Stapane, intru lumina viilor si in lacasul celor ce se veselesc si pe parintii, stramosii, si pe fratii mei, robii Tai binecredinciosi, si pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii, si tuturor celor ce intru buna credinta s-au savarsit, iarta-le. Caci, desi am pacatuit, dar nu ne-am departat de la Tine, nici “am intins mainile noastre catre dumnezeu strain”, ci pe Tine Te-am cunoscut, si pe Tine Te-am iubit, si intru Tine am crezut, si Tie ne inchinam, Unuia Dumnezeu in Treime, catre Tine ne rugam, si intru Tine nadejdile mantuirii le punem. Miluieste-ne pe noi dupa mare mila Ta, si ne mantuieste intru Imparatia Ta cea cereasca. Cu adevarat, Doamne al meu, Doamne, asa sa se faca acestea intru noi, cei ce nadajduim spre Tine, pentru cea multa si necovarsita bunatate a Ta si pentru milostivirea si iubirea Ta de oameni cea negraita, pentru rugaciunile preaslavitei, prea laudatei, preabinecuvantatei si cu dar daruitei, Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarea Maria, ale Puterilor celor ceresti si intelegatoare si ale tuturor sfintilor care din veachine Ti-au placut Tie. Amin. Amin. Amin. Sursa: Apărătorul Ortodox

Pregatirea pentru o spovedanie adevarata

Cunoaşte-ţi păcatele

Astfel, după ce te-ai întors către Dumnezeu, cunoaşte-ţi păcatele. Hotărându-te să părăseşti păcatul ai căpătat conştiinţa propriei păcătoşenii, căci atunci de ce ai fi avut o nevoie atât de grabnică de a-ţi schimba viaţa? Reprezentarea stării de păcătoşenie era lipsită de o cunoaştere amănunţită, pe când acum străduieşte-te să te vezi ca cel mai rău dintre păcătoşi şi mai ales să cunoşti amănunţit împrejurările păcatului – unde, când, de câte ori a fost săvârşit fiecare în parte – care sporesc sau diminuează răutatea unei fapte.

[…] Cercetează-ţi toate faptele şi întreaga viaţă, şi nu te judeca doar ca pe o fiinţă omenească obişnuită, ci ca pe un creştin, menit să susţină numele cu purtarea sa. […]

Ceea ce trebuie să înţelegi tu este că prima treaptă a conştientizării păcătoşeniei este o cunoaştere amănunţită a tuturor faptelor tale. Aşa cum agenda de lucrua unui om de afaceri este scrisă cu o precizie matematică, tot astfel ar trebui întocmită şi în mintea ta lista cuprinzând faptele tale, cu menţiunea precisă a tuturor împrejurărilor -timpul, locul, oamenii, piedicile etc. Dacă autoexaminarea noastră nu dă roade, este pentru că ea a avut loc doar în linii mari.

Să nu zăbovim prea mult asupra acestor detalii, ci să păşim în profunzime, pe drumul păcatului, să pătrundem în adâncimile inimii înghiţite de păcat; dincolo de fapte, cuvinte, gânduri, pofte, dorinţe şi sentimente, vom găsi o constantă înclinaţie păcătoasă a inimii, care dă contur trăsăturilor noastre caracteristice. Unele fapte le săvârşim rău din neştiinţă, iar altele pur şi simplu ţâşnesc din inimă cu aşa putere, că nu avem stăpânirea de sine să ne înfrânăm; există însă şi alt soi de fapte, pe care le facem fără întrerupere şi care au căpătat putere de lege asupra noastră. Ispitindu-ne astfel pe noi înşine, va fi mai lesne să aflăm care sunt faptele ascunse în inimă şi care aţâţă şi nasc o permanentă poftă spre păcat, poftă care răsare din ele. Tocmai acestea sunt înclinaţiile păcătoase şi cunoscându-le pe ele vom scoate la iveală firea inimii noastre, precum şi numărul lor şi felul în care se sprijină unele pe altele.

După ce am procedat astfel, patima de căpetenie nu mai are unde să se ascundă. Ştim că maica tuturor relelor este iubirea de sine, ale cărei vlăstare blestemate sunt iubirea de arginţi, lăcomia pântecelui („iubirea de plăceri”) şi slava deşartă, care la rândul lor odrăslesc toate celelalte patimi fără de număr, din care opt sunt de moarte. Oricine păcătuieşte este stăpânit de toate patimile – de unele prin fapte, pe altele avându-le în germene – pentru că tot cel ce păcătuieşte îşi rânduieşte viaţa cu iubirea de sine, începătură şi rădăcină a toate patimile şi pornirile păcătoase. Nu toate patimile se vădesc pe sine în aceeaşi măsură. Cineva poate fi stăpânit de mândrie, unul de iubirea de plăceri,altul de iubirea de arginţi.

Cel stăpânit de duhul slavei deşarte nu este străin de plăcerile trupeşti, dar nu e neapărat să le aibă. Cel iubitor de arginţi se poate înălţa pe sine, dar nu e nefiresc ca el să se mai „smerească” uneori, pentru a obţine cât mai mult profit. Şi iubitorul de plăceri este alipit cu duhul materiei, dar va renunţa uşor la averile sale pentru a-şi satisface poftele şi a-şi procura plăcerea, în felul acesta fiecare avem câte o patimă de căpetenie şi toate celelalte patimi stau oarecum în umbră, ocârmuite de aceasta, neîndrăznind să primejduiască cumva împlinirea ei. Toate înclinaţiile şi pornirile păcătoase pe care le va afla cineva în inima sa sunt hrănite şi rânduite să acţioneze de o singură patimă, maică şi izvor a toate relele: iubirea de sine. Ajungând la conştiinţa că suntem stăpâniţi de ea, vom duce la bun sfârşit mărturisirea păcătoşeniei noastre.

În fine, vei reuşi să cunoşti care este rădăcina a tot păcatul şi să deosebeşti „tulpinile” – înclinaţiile păcătoase – şi roadele – nenumăratele fapte rele, înfăţişându-ţi astfel toată istoria păcătoşeniei tale pe care o vei zugrăvi ca pe un tablou.

Să deşteptăm simţirea cea mântuitoare a unei pocăinţe sincere

Ajungând să-ţi cunoşti starea de decădere, nu sta departe ca unul ce e nepăsător la toate, ci sileşte-te să deştepţi în sufletul tău sentimentul mântuitor al pocăinţei sincere. La prima vedere s-ar părea că sentimentul pocăinţei se naşte deodată cu cunoaşterea propriei păcătoşenii, dar în fapt nu este totdeauna aşa. Păcatul învârtoşează inima, şi aşa cum un muncitor îşi înăspreşte firea din cauza trudei zilnice, tot aşa cel ce lucrează necontenit păcatul se face nesimţitor, căci s-a vândut cu totul pe sine pierzătoarei slujiri a păcatului -căutând roşcove şi hrănindu-se cu ele. Pentru aceasta e trebuinţă iarăşi de multă nevoinţă, ca să deşteptăm sentimentul pocăinţei. Putem înlesni acest proces prin simţământul vinovăţiei pentru păcate şi al neputinţei de a le justifica. Sentimentul propriei vinovăţii se află la jumătatea drumului între cunoaşterea păcatelor şi sentimentul pocăinţei şi el este la rândul său înlesnit de osândirea de sine.

Pune acest început bun, osândirea de sine, şi osândeşte-te. Mută-ţi atenţia de la orice ţi-ar putea îngreuna lucrarea şi pune-te pe tine singur cu conştiinţa ta înaintea lui Dumnezeu, Judecătorul Cel ce toate le vede. Recunoaşte că ai ştiut că răul n-ar fi trebuit săvârşit şi totuşi l-ai săvârşit. Ai fi putut lesne să te îndepărtezi de orice pricină de păcat, dar nu ţi-ai folosit voinţa spre binele tău. Raţiunea şi conştiinţa au fost împotrivă şi s-au ivit chiar şi piedici exterioare, dar tu cu bună ştiinţă te-ai lipsit de tot sfatul cel bun. Aşa să faci cu fiecare păcat şi ai să te încredinţezi că fiecare păcat a fost săvârşit din propria ta voinţă, având conştiinţa că este un păcat şi chiar depunând efortul de a înlătura toate piedicile ce se împotriveau săvârşirii lui. Vicleana inimă păcătoasă va încerca să se îndreptăţească pe sine, cum că am păcătuit din pricina unor slăbiciuni ale firii, sau a unui temperament nestăpânit, sau a mersului evenimentelor, sau a stresului zilnic – să nu o asculţi. Toate acestea ar fi mărit ispita de a păcătui într-un fel sau altul, dar nimeni nu te poate sili să păcătuieşti. Este o problemă de voinţă.

Puteai foarte bine să spui: „Nu vreau să fac asta”, şi ai fi pus astfel capăt ispitei! Şi pentru ca să faci cât mai rodnică osândirea de sine, arată amănunţit toată personalitatea ta: cine eşti, unde şi când ai păcătuit, astfel încât să afli cu precizie cât de mare este păcatul tău, cântărit după măsura şi împrejurările lui. Vei găsi în toate acestea nu circumstanţe atenuante, ci pricini care agravează vinovăţia ta. Trebuie în cele din urmă să ajungi la o conştiinţă a propriei vinovăţii, la o sinceră osândire de sine, în care inima să spună: „N-am nici o îndreptăţire – sunt vinovat.”

Prin lucrarea aceasta a învinovăţirii de sine, omul îşi mărturiseşte unul după altul toate păcatele sale şi spune: „Sunt vinovat şi de asta, şi de aceea, şi de cealaltă, întru toate sunt vinovat”. Se osândeşte pentru toate fărădelegile şi începe să simtă că acestea îl strivesc cu povara lor enormă. Când ajungi la cunoaşterea propriei păcătoşenii, îţi vezi păcatele oarecum din exterior, pe când osândirea de sine ne aduce la cunoaşterea propriei vinovăţii şi a împovărătoarei greutăţi a păcatelor care ne apasă. Şi greutatea lor creşte din moment ce nu avem nici o îndreptăţire pentru a le fi săvârşit. Ajuns în această stare, omul nu poate decât să rostească: „Sunt vrednic de toată osânda! Toate cele ce am făcut sunt fărădelegi. Eu singur sunt vinovat că răul este sălăşluit în mine.”

De îndată ce omul rosteşte în inima sa: „Sunt un ticălos”, se nasc în el unele după altele simţăminte de căinţă pentru păcate. Ii este ruşine că s-a dedat la nişte fapte atât de josnice, este mânios că s-a răsfăţat în aşa hal pe sine, făcându-se de râsul şi batjocora dracilor, este îndurerat că s-a afundat atât de adânc în mocirla păcatului şi înspăimântat că L-a mâniat pe Dumnezeu şi şi-a primejduit mântuirea vremelnică şi veşnică. Toate aceste trăiri sufleteşti roiesc în jurul lui şi omul este ars de ele ca de văpaie. Se vede pe sine atârnând deasupra unui hău ca un osândit.

Din această privelişte se naşte o stare răscolitoare, care e foarte apropiată de deznădejde, şi acum este momentul în care demonul deznădejdii pune gheara pe câte unul, şoptindu-i: „Eşti un osândit, n-ai să scapi niciodată de osândă”. Tot păcătosul are parte de aceste trăiri sufleteşti într-o măsură mai mare sau mai mică. Să nu ne pierdem cu firea de venirea lor, ci mai mult, să le dorim să vină cât mai mustrătoare cu putinţă. Cu cât arde un om în propriile sale remuşcări şi cu cât este mai încins focul, cu atât folosul îi este mai grabnic spre mântuire, în mărimea văpăii stă rezistenţa temeliei viitoarei îndreptări. Acum cunoaşte inima amărăciunea roadelor păcatului şi în ea găseşte puterea de a se smulge de îmbrăţişarea păcatului.

Sentimentul pocăinţei trebuie să ducă la o făgăduinţă

Sentimentele de pocăinţă împlinesc de bună seamă o lucrare de despărţire, deoarece Cuvântul pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, a încheieturilor şi măduvei şi judecă mişcările inimii. Harul lui Dumnezeu săvârşeşte lucrarea aceasta nu pentru a distruge, ci pentru a crea cele noi prin distrugerea celor vechi. Noul se zămisleşte prin acea adiere a nădejdii în putinţa de schimbare. Este cu putinţă să schimbăm ce este de neschimbat şi să recuperăm irecuperabilul – numai să ne punem pe fapte. Fiindcă se pare că sentimentul pocăinţei naşte o făgăduinţă: „Voi părăsi păcatul şi făgăduiesc să lucrez pentru Unul Dumnezeu prin împlinirea poruncilor”; se cuvine să arătăm că cel ce face această făgăduinţă trebuie să creadă că păcatele lui vor fi iertate, pe de o parte, iar pe de altă parte că va primi puterea care să-l ajute să-şi ducă la îndeplinire promisiunea. Iată de ce a face făgăduinţa de a lucra pentru Dumnezeu e uşoară: pentru că avem nădejdea cea bună că vom primi milostivirea şi întărirea Lui; nădejdea se naşte din credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru, prin a Cărui răstignire zapisul păcatelor noastre a fost rupt şi după a Cărui Înălţare ne-au fost dăruite prin dumnezeiasca Lui putere „toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie” (II Petru 1,3).

Fără această credinţă şi fără nădejdea care o urmează, chinuitoarele sentimente de căinţă şi părere de rău ne împing pe drumul lui Iuda. Aici se vădeşte Crucea lui Hristos ancoră pentru om! Zvârcolindu-se în durerile pocăinţei, clătinându-se deasupra unei prăpăstii, omul o vede ca pe singura sa mântuire – îşi pune în ea toată puterea nădejdii şi credinţei lui şi capătă puterea şi dorinţa nestăvilită de a face o făgăduinţă. Precum cel în primejdie să se înece se agaţă cu toată puterea lui de un copac, tot aşa cel ce se pocăieşte îmbrăţişează Crucea lui Hristos şi primeşte încredinţarea tainică că nu va pieri. Cunoaştem toţi cu mintea puterea morţii pe cruce a Mântuitorului, dar cel ce a trecut prin sentimentul amar al pocăinţei o trăieşte, pentru că ea devine o parte integrantă a vieţii lui.

Astfel, strâmtorat de pocăinţă şi păreri de rău, păcătosul îşi mărturiseşte în biserică pocăinţa şi face făgăduinţa să se îndrepte. Ceara topită care curge fără vreun rost precis nu lasă nici o urmă, însă vărsată într-un tipar sau presată cu o pecete va lua imediat forma acelei peceţi. Şi noi trebuie să aplicăm o pecete pe omul nostru lăuntric, încât el să capete o înfăţişare anume, iar acest lucru se petrece în Taina Pocăinţei – aici este pecetluit cu harul Duhului Sfânt [adică spovedania].

De ce este necesară Taina Pocăinţei?

Lucrurile care fac atât de necesară Taina Pocăinţei sunt pe de o parte, firea păcatului, iar pe de altă parte firea conştiinţei noastre. Când săvârşim păcatul credem că el nu lasă urme asupra noastră, fie în exterior, fie în interior, dar de fapt sapă urme adânci în interiorul şi exteriorul nostru, în tot ceea ce ne înconjoară, dar mai cu seamă în ceruri, în cărţile judecăţii dumnezeieşti, în clipa în care păcătuim, se hotărăşte acolo sus soarta noastră, căci în cartea vieţii noi suntem trecuţi printre cei osândiţi şi scriitura se pecetluieşte.Harul nu se pogoară asupra cuiva până ce nu se şterge numele său dintre cei osândiţi, până când el nu primeşte dezlegare acolo sus. Însă I-a bineplăcut lui Dumnezeu ca ştergerea osândei din cărţile cereşti să fie făcută prin dezlegarea păcatelor ce au fost legate pe pământ.

Apropie-te de Taina Pocăinţei, ca să primeşti uşurare şi dezlegare de păcate pe pământ şi în cer şi să-ţi deschizi astfel uşa sufletului spre a se pogorî harul. Acum, când conştiinţa se spală şi se curăţeşte, redobândindu-şi prospeţimea şi sensibilitatea faţă de lucrarea binelui, trebuie să primească încredinţarea că îi sunt iertate păcatele. Aşa este şi în desfăşurarea firească a vieţii noastre: nu ne lasă conştiinţa să ne arătăm unei persoane pe care am supărat-o până nu suntem siguri că ea ne-a iertat, iar în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu conştiinţa e şi mai meticuloasă. Făgăduind să facă faptele mântuirii, omul capătă o încredinţare că s-a îndreptat înaintea lui Dumnezeu, însă ea are un caracter subiectiv şi nu e vrednică de crezare.

Simţământul acesta va fi foarte curând măcinat de îndoieli: „Aşa este cu adevărat? Poate este amăgire?”, din îndoieli se naşte neliniştea, iar din nelinişte se naşte slăbirea sufletului; în aceste condiţii viaţa nu va avea putere şi nu va urma făgaşul cel bun. De aceea avem nevoie ca Dumnezeu să ne încredinţeze de dezlegarea păcatelor, şi, împăcaţi,mai cu osârdie să împlinim poruncile. Mergi şi te spovedeşte – şi Dumnezeu îţi va ierta păcatele.

Cum să ne pregătim pentru o spovedanie adevărată

Este necesar să ne pregătim pe îndelete în vederea unei spovedanii mântuitoare. Cel ce a citit până aici cartea de faţă este pregătit să se apropie cu credinţă şi cu evlavie.

❶ Ferm convins de necesitatea acestei Sfinte Taine, mergi şi te spovedeşte, dar nu ca şi când ar fi ceva inedit în viaţa ta sau o simplă tradiţie, ci susţinut de credinţa sinceră că pentru tine, păcătosul, este singura cale spre mântuire. Şovăiala te ţine încă printre cei osândiţi şi lipsiţi de milostivirea lui Dumnezeu. Dacă nu intri în acest spital, sufletul tău nu-şi va recăpăta sănătatea şi vei rămâne aşa cum eşti: bolnav şi tulburat. Nu vei intra în împărăţia cerurilor decât prin uşa pocăinţei.

❷ Încredinţarea aceasta lăuntrică naşte dorinţa de a merge la spovedanie. Fii încredinţat că nu mergi la un abator, ci la un izvor de tămăduiri şi binecuvântări. Acela care-şi zugrăveşte cât mai viu roadele pe care le aduce spovedania, va arde de dorinţa unei cât mai dese mărturisiri. Mergem la ea acoperiţi de rănile păcatului din cap până-n picioare şi ieşim de la ea tămăduiţi, cu toate mădularele sănătoase, plini de viaţă, întăriţi, cu simţământul că de aici înainte nu ne vom mai molipsi iar. Mergem împovăraţi de jugul greu al tuturor păcatelor, care ne chinuie şi ne lipseşte de pacea sufletească. Ne întoarcem bucuroşi, având parcă aripi, cu sufletul împăcat şi încredinţat că a fost pe deplin iertat.

❸ Vor apărea ruşinea şi teama – nu te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost instituită Taina Pocăinţei, să trezească în noi teama şi ruşinea, şi cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Să doreşti a te spovedi înseamnă să doreşti ruşine multă şi frică mare, căci cel ce doreşte vindecarea nu ştie oare cât de dureros este tratamentul? De bună seamă că ştie, însă o dată cu hotărârea de a se vindeca a luat-o şi pe cea de a suporta durerile, în nădejdea însănătoşirii. Şi tu, când ai fost ros de sentimentul pocăinţei, n-ai alergat oare la Dumnezeu, spunându-I: „Sunt gata să sufăr oricât, dar miluieşte-mă şi iartă-mă!?” Ei bine, acum ţi se întâmplă după voia ta. Nu te scârbi din pricina ruşinii şi a fricii, pentru că sunt strâns legate de spovedanie spre binele tău. Arzând în ele, te vei întări duhovniceşte. Te-ai lămurit în cuptorul pocăinţei – mai căleşte-te un pic! Atunci ai ars de unul singur mărturisindu-te înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei tale, acum treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit de Dumnezeu, ca o dovadă a sincerităţii mărturisirii celei dintâi şi poate spre a o desăvârşi pe aceea. Va fi o judecată, la care ruşinea şi frica aduse de ea vor fi fără nici o nădejde. Ruşinea şi frica de la spovedanie le îndepărtează pe acelea de la judecată. Dacă nu vrei să le trăieşti pe acestea din urmă, atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângă acest aspect, se întâmplă întotdeauna ca, potrivit cu intensitatea trăirii lăuntrice a celui ce se pocăieşte să se reverse peste el mângâierea la spovedanie. Acum Mântuitorul îşi îndeplineşte făgăduinţa, arătându-Se ca Cel ce mângâie şi odihneşte pe osteniţi şi împovăraţi! Pocăindu-ne din toată inima şi mărturisindu-ne curat, inima noastră va afla adevărul acestor cuvinte prin propria experienţă, nu numai prin credinţă.

❹ Ţinând în minte toate păcatele pe care le-ai săvârşit şi întărindu-ţi hotărârea lăuntrică de a nu le mai repeta, adu-ţi aminte că stai înaintea Domnului însuşi, Care-ţi primeşte mărturisirea; şi spune tot ce îţi împovărează conştiinţa, fără a omite nimic. Dacă te-ai apropiat cu dorinţa de a te umple de ruşine, atunci cu siguranţă n-ai să te îndreptăţeşti, ci vei arăta cât mai clar toate josnicele înclinaţii şi pofte păcătoase, hrănindu-ţi astfel inima ta cea umilită. Să fii încredinţat că fiecare păcat mărturisit este dezrădăcinat din inimă, iar orice păcat tăinuit şi nespovedit rămâne ascuns în ea, spre îndoita ta osândă, pentru că ai venit cu o rană la Doctorul Care pe toate le vindecă şi-ai plecat netămăduit.

Ascunzând păcatul de duhovnic, ai închis rana cu forţa, fără părerea de rău că îţi păgubeşti şi-ţi chinui sufletul, în viaţa Fericitei Teodora, care a trecut prin vămile văzduhului, este scris că întrebătorii cei groaznici n-au mai aflat scrise în zapisurile lor păcatele pe care Fericita le mărturisise la duhovnic, îngerii i-au spus după aceea că prin spovedanie se şterg nevăzut păcatele din toate cărţile şi zapisurile unde au fost scrise. Nu vom găsi nicăieri păcatele mărturisite curat, nici în hrisoavele propriei conştiinţe, nici în cartea celor vii, nici în zapisurile viclenilor vrăjmaşi ai mântuirii, fiindcă spovedania le-a şters pe toate. Aruncă de la tine povara cea grea, fără să tăinuieşti nimic.

Un alt rost al mărturisirii complete este ca părintele tău duhovnicesc să aibă o înţelegere cât mai limpede a celui pe care-l are la spovedit, să te vadă aşa cum eşti de fapt, şi rostind cuvintele de dezlegare, să te dezlege pe tine şi nu pe altcineva. Atunci când el rosteşte: „Domnul şi Dumnezeul nostru lisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi să-ţi lase ţie toate păcatele.” [Molitfelnic, 1992, p. 67-68, n. tr. rom.], să nu rămână în tine nimic din cele la care se referă aceste cuvinte. Procedează înţelept acela care, dorind să se spovedească după o îndelungă zăcere în noroiul păcatului, găseşte un prilej de a vorbi cu părintele duhovnicesc şi de a-i istorisi întreaga sa viaţă dusă în pofte şi păcate. Toţi trebuie să ne îngrijim de o mărturisire completă a păcatelor, pentru că Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta păcatele, dar nu în mod necondiţionat, ci cu condiţia să se facă pocăinţă pentru ele şi să fie mărturisite. Dacă acestea nu te însoţesc în drumul tău la duhovnic, atunci este posibil ca părintele să rostească: „Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale.” [Molitfelnic, 1992, p. 67-68, n. tr. rom.], iar Dumnezeu să spună: „Eu te osândesc”.

❺ Acum spovedania s-a terminat. Părintele duhovnicesc îşi ridică epitrahilul şi ţinându-l în mâini ţi-l aşează pe cap, rostind dezlegarea de toate păcatele şi făcând semnul crucii pe capul penitentului. Ce se petrece în această clipă în sufletul nostru este binecunoscut celor ce s-au spovedit curat. Harul inundă toată fiinţa noastră, şuvoaie revărsându-se dinspre creştet spre inimă şi umplând-o de bucurie. Aceasta nu este rodul strădaniilor omeneşti, nici ale penitentului, nici ale duhovnicului, ci este lucrarea tainică a Mântuitorului Hristos, Tămăduitorul şi Mângâietorul sufletelor. Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte dumnezeieşti în inima lor, menite să-i întărească şi să-i lumineze pe mai departe în nevoinţele lor. Aceasta este un fel de armă duhovnicească dăruită de Mântuitorul Hristos proaspătului venit între oştenii ce luptă în numele Său. Cine a auzit un asemenea cuvânt să-l păstreze bine, spre a afla mângâiere şi întărire – mângâiere pentru că de bună-seamă Domnul, cercetând astfel sufletul robului său, i-a primit mărturisirea; întărire pentru că în ceasul ispitei trebuie doar să-şi amintească cuvintele dumnezeieşti şi de undeva vine puterea de a birui ispita! Din ce le sporeşte curajul luptătorilor pe câmpul bătăliei? Dintr-un cuvânt rostit de comandantul lor, care îi îmbărbătează. La fel este şi în cazul spovedaniei.

❻ Cu acestea totul ia sfârşit. Nu-ţi rămâne decât să cazi la picioarele lui Dumnezeu cu simţământul mulţumirii pentru negrăita Lui milostivire şi să săruţi Crucea şi Evanghelia ca semn al făgăduinţei tale. Păşeşte cu bărbăţie pe calea arătată în Evanghelie, decis să îi urmezi lui Hristos Mântuitorul; să porţi jugul şi povara Lui pe umerii tăi. Mergi în pace, deşteptându-ţi râvna lăuntrică de a trăi după făgăduinţă şi aducându-ţi aminte că de acum încolo vei fi judecat din cuvintele tale.

Ai făcut o făgăduinţă – ţine-o! Ea a fost pecetluită prin această Sfântă Taină şi de aceea străduinţa ta a o împlini trebuie să crească şi mai mult, ca să nu cazi iar în rândurile celor osândiţi, care au stins şi alungat risipit harul.

❼ Dacă duhovnicul tău îţi rânduieşte vreun canon, primeşte să-l împlineşti cu bucurie şi cere-i tu să-ţi rânduiască unul în caz că el nu o face. Canonul îţi aprinde râvna trebuincioasă oricărui călător pe calea mântuirii şi este totodată scut şi zid de apărare împotriva vrăjmaşului ce caută să surpe temelia noii tale vieţi. Iată ce a răspuns Patriarhul de Constantinopol luteranilor: „Însoţim dezlegarea păcatelor cu rânduirea canonului din numeroase motive întemeiate şi vrednice de crezare, în primul rând, printr-o pătimire rea asumată de bunăvoie, penitentul va scăpa aici de pedepsele înfricoşătoare de acolo, din viaţa viitoare, pentru că nimic nu înmoaie mai mult milostivirea lui Dumnezeu decât suferinţa, dar mai ales cea de bunăvoie. De aceea spune Sfântul Grigorie că dragostea lui Dumnezeu se dobândeşte prin lacrimi. În al doilea rând, canonul nimiceşte poftele trupeşti, care odrăslesc atâtea păcate, pentru că ştim că pornirile păcătoase se tămăduiesc prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea rând, prin canon se pune frâu sufletului, neîngăduindu-i a se nârăvi iarăşi spre patimile de care tocmai s-a curăţit, în al patrulea rând, prin canon îl obişnuim pe creştin să se nevoiască şi să-şi dobândească răbdarea, căci toată virtutea este rodul nevoinţelor în conlucrare cu Harul, în al cincilea rând, prin canon vedem şi cunoaştem dacă cel ce se pocăieşte a ajuns la ura sinceră faţă de păcat.”

Cel ce trece prin toată această şcoală de tămăduire sufletească şi – ceea ce este esenţial – îşi mărturiseşte păcatele fără a ascunde nimic se întoarce din casa lui Dumnezeu în acelaşi mod în care criminalii, care au primit în loc de sentinţa pedepsei cu moartea graţierea şi achitarea de toată vina, se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un adânc simţământ de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Mântuitorul sufletelor noastre, cu hotărârea nestrămutată de a se afierosi pe sine lui Dumnezeu şi împlinirii poruncilor Lui pentru tot restul vieţii, scârbit de toate relele pe care le-a lucrat până atunci şi arzând de dorinţa de a şterge toate urmele adânci lăsate de păcatele sale. Cine a primit dezlegarea de păcate, din încredinţare lăuntrică simte că viaţa lui are un rost, că a fost cercetat de o putere mai presus de fire. Harul lui Dumnezeu, care până acum a lucrat din afară, ajutându-l în strădaniile sale de a se birui pe sine însuşi, pătrunde în fiinţa lui prin cuvintele „Te iert şi te dezleg”, se uneşte cu duhul lui şi deşteaptă în el dorinţa arzătoare, care îl însufleţeşte şi-l îndeamnă să iasă la lucrul său şi la lucrarea sa până în seara vieţii sale.

Sfantul Teofan Zavoratul – Din “Calea spre mantuire”

Legături:

“Totdeauna recomand pocainta SI marturisire. Niciodata nu recomand DOAR marturisire”!

Rugăciune pentru bolnavi către Sf.Efrem cel Nou

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Căci, cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe acești suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune folositoare pentru suflet

„Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime; Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Apostoli ai Domnului; Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Evanghelişti ai Domnului;

Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului; Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Apostoli ai Domnului; Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri;

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri;Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri; Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri; Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri;

Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Arhangheli din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri; Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii zilei de astăzi; Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele); Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele); Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor”. Doamne ajuta fiecare suflet de pe pamant

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii.

Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu.

Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.”

Rugăciune pentru lume a părintelui Adrian Făgețeanu

Împărate Sfinte, mult milostive şi iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută spre noi păcătoşii şi ascultă umilele noastre rugăciuni, Tu, Cel ce eşti bun şi binecuvântat în veci.
Dezleagă, Doamne, lasă, iartă‑ne nouă toate greşelile cu care ne‑am spurcat, cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, cu voie şi fără de voie; străluceşte întru noi harul Tău cel de viaţă dătător ca să nu pierim lepădaţi de la faţa Ta; luminează, întăreşte şi sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ca să înţelegem şi să facem voia Ta. Umple inimile noastre cu Duhul Tău Sfânt şi sporeşte întru noi iubirea Ta, ca uniţi fiind cu Tine să lucrăm la mântuirea noastră şi a semenilor.
Întăreşte şi înmulţeşte, Doamne, Sfânta Ta Biserică, luminându‑i pe toţi oamenii ca să Te cu-noască pe Tine şi pe Tatăl Tău şi pe Duhul Sfânt, singurul Dumnezeu adevărat. Surpă grabnic, Doamne al puterilor, uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi care ne împresoară, şi cu roua iubirii Tale stinge toate îndemnurile spre dezbinare.
Aşa, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, odihneşte întru noi şi ne mântuieşte împreună cu cei din gândurile şi din inimile noastre, dreptmăritori creştini, care se roagă Ţie sau şi prin noi cer mila Ta cea bogată:
– ierarhi şi clerici ortodocşi, monahi şi monahii care se roagă pentru lumea întreagă;
– părinţi şi fraţi ai noştri duhovniceşti, păstori şi învăţători ai Bisericii Tale;
– rudenii după trup, cunoscuţi şi binefăcători ai noştri de pretutindeni;
– conducători ai ţării noastre România;
– oameni pe care ne‑ai dat a‑i întâlni, care ne urăsc sau ne iubesc pe noi, sau pe care noi cu nesocotinţă i‑am smintit, sau i‑am scârbit, sau i‑am necinstit în vreun fel, cu voie sau fără de voie;
– prunci, copii, tineri în floarea vârstei şi bătrâni;
– văduve, orfani, oameni ce sunt în încercări de întristare, de sărăcie, de supărare, de boală, de singurătate, de prigoană şi de temniţă;
– oameni ce rătăcesc în întunericul păcatelor, al urii, al deznădejdii şi al necredinţei în Tine.
Luminează‑i, Doamne, şi pe eretici şi pe păgâni cu harul Tău şi‑i uneşte cu Sfânta Ta Biserică.
Dăruieşte‑ne tuturor, Doamne, credinţă dreaptă, nădejde tare şi dragoste curată; tinde mâna Ta cea nevăzută din sfânt lăcaşul Tău şi ne binecuvântează pe toţi. Adu‑Ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, în mulţimea îndurărilor Tale, de tot poporul Tău şi peste toţi oamenii varsă mila Ta cea bogată, împlinind tuturor cele către mântuire. Pe cei ce rătăcesc în necredinţă, adu‑i la Tine, Dumnezeule al milei, iar pe credincioşi îi întăreşte în iubirea de fraţi, milostive, Doamne. Însuţi tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare dintru început şi voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină. Pe noi pe toţi ne primeşte, Doamne, în împărăţia Ta, fii ai luminii şi ai zilei neînserate arătându‑ne; pacea Ta şi dragostea Ta dăruieşte‑ni‑le nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, că Tu toate ni le‑ai dat nouă. Ca şi noi, împreună cu toţi Sfinţii care din veac au bineplăcut Ţie, să ne facem părtaşi veşnicelor Tale bunătăţi, pe care le‑ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine.
Odihneşte, Doamne, în împărăţia Ta, şi pe cei ce au adormit în dreapta credinţă, rudenii, cunoscuţi şi binefăcători ai noştri după duh şi după trup, şi pe toţi oamenii care s‑au săvârşit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice care este la Tine. Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule Preabun, şi ne miluieşte pe toţi.
Că singur Tu eşti Domnul şi Dumnezeul nostru Care ne miluieşti şi ne mântuieşti, şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la întristări, spaimă, gânduri şi vise urâte

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abătut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugăciunea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!
Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt!, Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopțile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.
Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu și mă voi mărturisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu. Domnul este luminarea mea și mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin. (Din psalmii lui David)

Rugăciune de multumire către Maica Domnului

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate lucrările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Te preacinstesc,Măicuţă Sfântă, te iubesc, te preamăresc şi îţi mulţumesc pentru toate! Amin!

Copiii moştenesc,de la părinţi,nu numai bagajul genetic ci şi pe cel spiritual

Un copil va fi sau nu va fi credincios si in raport de credinta mamei sale. Un mare procent din credinta mamei se transmite copilului cand este inca in pantecele mamei sale. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect si tatalui cu care femeia convietuieste. Viata duhovniceasca a unui om incepe din momentul zamislirii si se deruleaza pe tot timpul sederii sale in pantecele mamei pe timpul celor noua luni de gestatie materna. Acest mare adevar il simteam, dar nu puteam sa il explic. Mi-a fost dat sa-l aflu la aceeasi intensitate si la acelasi ison duhovnicesc la cei doi mari parinti sfinti inaintea lui Dumnezeu - Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos si la Parintele Arsenie Boca din Manastirea Prislop. De asemenea, parintele Teofil de la Manastirea Sambata, cu amuzamentul sau specific, il cita tot pe parintele Arsenie zicand la niste frati ca "voi sunteti sinteza harababurii din casa parintilor vostri". intr-adevar, un copil este o sinteza a celor doi parinti in adevaratul sens al cuvantului. Copilul copiaza genetic pe parintii sai, pe tata sau pe mama, dar se duce inapoi pana la al patrulea neam. Uneori observam ca seamana foarte bine cu bunicul dupa tata sau cu cel dupa mama. Este o mare taina genetica umana si din pacate de cei mai multi oameni nebagata in seama, lasata la voia intamplarii. Or, Sfanta Biserica ne pune la indemana un arsenal de antidoturi cu potential de igienizare si chiar vindecare intr-o anumita masura a arborelui genealogic. Spovedania, credinta puternica, faptele bune, postul rugaciunea, milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de Biserica de terapie a arborelui genealogic.

Noua ni se pare ca odata cu moartea parintilor, bunicilor sau celor apropiati ai nostri se produce o ruptura definitiva, dar nu-i adevarat, este numai o despartire temporara. Legatura dintre noi va fi vesnica, indisolubila. Neamul fiecaruia dintre noi este un intreg tainic. Este o interdependenta intre membrii aceluiasi neam. Cat de mare insemnatate are starea mamei asupra copilului pe care il are in pantece! Tot ceea ce are mama in mintea ei, in inima ei, in comportarea ei atunci cand este insarcinata cu copilul se transmite acestuia. Orice bucurie, orice stres, pe care-l are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinta ei in acel moment si este o copie a tot ceea ce este ea in acea perioada de noua luni de zile. Daca mama este echilibrata si infranata in pornirile sale, copilul mosteneste si se va naste cu acel echilibru, dar daca nu este echilibrata ci dimpotriva foarte dezordonata si indiferenta, de asemenea copilul se va naste cu acea gena de dezechilibru, de dezordine si ii va fi greu si poate imposibil de a se redresa toata viata. Observam ca unii oameni se nasc foarte intunecati si nu numai ca nu cunosc lumina, dar nici nu vor sa o cunoasca si se opun cu indarjire impotriva luminii si a binelui inradacinata in adancul fiintei lor ca mostenire de la parinti. Multi dintre ei sunt irecuperabili in viata si asa se sfarsesc.

Ce important este ca femeia când este gravidă să se roage, să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte, să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului. El se naşte cu înclinaţii: să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice. Dacă femeia gravidă fumează, are înclinaţii păcătoase, nu se înfrânează de la tentaţiile păcătoase, copilul se naşte cu acele malformaţii sufletești şi poate toată viaţa va fi o copie a mamei sale în comportare.

Deci, un copil începe să fie educat de către mamă încă din pântece. El, sărmanul copil, este sinteza celor doi părinţi în momentul conceperii, moşteneşte bagajul genetic al celor doi părinţi. Dar, după aceea evoluează pe parcursul şederii celor nouă luni în pântecele mamei sale şi primeşte ceea ce îi dă mama ca hrană spirituală şi materială, născându-se după aceea sănătos trupeşte şi sufleteşte. Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când nevasta este însărcinată să-i creeze cadru ambient, să o ajute cât mai mult, să-i creeze lumină, pace, linişte, dragoste. El, ca bărbat, în acel moment nu are ce să-i transmită copilului direct, dar indirect prin raportul pe care îl are faţă de femeia sa, influenţează pe copil în rău sau în bine.

Barbatul trebuie sa se fereasca sa nu o supere pe nevasta lui gravida cu nimic. Sa nu o certe sa nu o tulbure cu starea lui negativa, deoarece daca el este tulburat, acea stare tulburatoare i-o transmite femeii lui, iar femeia, odata ce primeste starea aceea negativa de tulburare, automat i-o transmite si copilului si copilul devine tulburat si nelinistit. Deci, iata influenta unde poate ajunge. Daca tata se bucura, se bucura si femeia lui gravida si se bucura si copilul lor din pantece. Si medicina recunoaste ca raporturile sexuale, mai ales in ultimile luni cand este femeia gravida, nu-i fac bine nici ei nici copilului, de asemenea Biserica cu atat mai mult recomanda abstinenta, infranare in acele ultime luni foarte critice. Aici il ajuta pe barbat foarte mult credinta ca sa poata sa se infraneze si sa constientizeze aceasta infranare. Deoarece, pentru acea pofta trupeasca de la care barbatul nu se infraneaza si o tulbura pe femeia lui si copilului i se transmite acel duh al desfranarii si poate sa-l afecteze toata viata. Am intalnit un asemenea caz cand barbatul nu s-a infranat pe parcursul perioadei cand femeia lui era gravida si copilul s-a nascut cu aceasta patima in el si de mic copil facea acest pacat si nu a putut sa se lase toata viata lui, devenind un desfranat notoriu, irecuperabil. Iata ce mare responsabilitate au parintii fata de copiii lor inca din pantece.

VI. FEMEIA GRAVIDA TREBUIE SA SE IMPARTASEASCA FOARTE DES!

Sfintii Parinti vazand marea responsabilitate si greutate ce poarta femeia cand este insarcinata au dezlegat ca sa se poata impartasii cu Trupul si Sangele Mantuitorului indiferent de canonul pe care il are sau ce pacat ar fi facut ea. Deci, femeia cand este gravida sa se impartaseasca in fiecare luna macar cu 2-3 zile de post daca nu poate sa tina mai multe zile. Acea impartasanie ea nu o ia pentru vrednicia ci, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important ca sa se impartaseasca, ajuta foarte mult pe copil, il intareste, il lumineaza, ii da sanatate, il fereste de boli. Copilul, prin Sfanta impartasanie, pe de o parte se impartaseste cu Hristos, iar pe de alta parte isi incepe viata duhovniceasca inca din pantece, incepe sa-l cunoasca pe Hristos inainte de nasterea sa pe acest pamant. Este pacat sa-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obisnuit de atunci.

Imi pare foarte rau ca aceste invataturi nu au fost suficient de lamurite de catre preoti in Biserica si multa lume a fost si este lipsita de aceasta informatie capitala pentru o viata autentic crestina si pentru o sanatate bioetica a societatii.

Orice om are nevoie de Biserica si de Hristos, dar mai ales femeia gravida are nevoie extraordinar de mult pentru ca are o viata in ea, mai poarta grija de inca o viata si trebuie sa fie ajutata de catre cei din jur. Spovedania si Impartasania este cel mai mare ajutor pentru ea din toate punctele de vedere.

ATENTIE CE MOSTENIM SI CE TRANSMITEM!

Pe fiecare dintre noi trebuie sa ne preocupe foarte serios arborele nostru, genealogic. Sa vedem cu ce venim pe acest pamant? Care este bagajul nostru genetic, comoara genetica mostenita? Sa privim ce fel de parinti am avut, cu ce-i mostenim. Ce e bine si ce e rau atat la ei cat si la noi. Caracterele noastre rele mostenite genetic de la parintii nostri sa incercam cu puterea credintei mai intai sa le constientizam si apoi sa ni le corectam. Acest lucru nu este imposibil. De asemenea cand omul se casatoreste trebuie sa constientizeze ce inseamna actul casatoriei si care este marea responsabilitate. Sa fie foarte atent ce transmite mai departe la descendentii sai. Cu toate ca acest lucru este greu de inteles, si mai ales de aplicat. Dar Domnul sa-i lumineze (Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Sfătuiri duhovniceşti, Sfânta Mănăstire Lainici, 2004,)

Rugăciune pentru pruncul ce se află în pântecele mamei

Doamne, cel care ai zis oamenilor: „Creșteti și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” binecuvântând nașterea de prunci, arată mila ta și acestui copil ce se află încă în pântecele mamei sale, și ajută-l să se nască la vremea de Tine rânduită. Dă-i lui, Doamne, creștere firească, sănătate și putere.

Părinte Ceresc, Care porți de grijă păsărilor cerului și înfrumusețezi crinii țarinii, poartă de grijă și acestui copil care n-a văzut încă lumina soarelui. Nu ne părăsi pe noi robii Tăi și ocrotește cu harul Tău pe pruncul acesta al nostru și binecuvântează nașterea lui după mulțimea milostivirii Tale.

Iar mai apoi, luminându-l cu Sfântul Botez, să îl faci pe el un mădular ales al Sfintei Tale Biserici, ca să Te laude şi să te binecuvânteze în toată viaţa lui şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne și Mântuitorul meu, dă-mi putere să nasc cu bine acest prunc pe care îl iubesc ca să-l cresc în învățătura creștină și să-l dedic slujirii Tale și a Sfintei Tale Biserici. Amin

Rugaciune catre Maica Domnului pentru nastere usoara

Împărăteasa mea mult milostivă, nădejdea mea, o, Maica lui Dumnezeu, bucuria celor necăjiţi, ajută-mă că sunt fără ajutor, mijloceşte Tu şi roagă-te la Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru să lumineze mie timpul acesta în care port prunc şi să-mi uşureze greutatea sarcinii nevrednicei roabe Sale şi să dăruiască binecuvântarea Sa peste pruncul pe care îl voi naşte.

"O, Preaslavita Maica a lui Dumnezeu, miluieste-ma,pe mine,roaba ta,(N) si vino intru ajutorul meu in vremea durerilor, pe care le rabda toate fiicele Evei in timpul nasterii.

Ceea ce esti binecuvantata intre femei, adu-ti aminte cu ce bucurie si dragoste te grabeai sa ajungi la ruda ta Elisabeta cand aceasta a ramas insarcinata si ce minune s-a aratat cu mama si cu pruncul din pantecele ei si din nesecata ta milostivire, daruieste-mi si mie,umilei tale roabe, nastere usoara!

Bucuria negraita de care s-a umplut inima ta feciorelnica la nasterea Fiului si Dumnezeului tau sa-mi aline durerea! Mantuitorul tau nascut de tine sa ma pazeasca de moartea care curma viata multor mame la nastere si sa se numere rodul pantecelui meu in randul alesilor lui Dumnezeu!

Auzi, Preaslavita Imparateasa a Cerurilor smerita mea rugaciune, intoarce fata ta spre roaba ta si acopera-mă,ajutatoarea crestinilor si tamaduitoarea bolnavilor cu acoperamantul tau in ceasul chinurilor si al durerilor, ca sa ma invrednicesc sa cunosc,ca tu esti,Maica milostiviri si sa slavesc bunatatea ta, caci tu nu nesocotesti niciodata rugaciunile celor sarmani si ii izbavesti pe toti cei ce te cheama in ceasul necazurilor. Căci nu ştiu alt ajutor mântuitor şi nici altă nădejde de scăpare ca să ne păzească şi să ne apere,pe mine.păcătoasa şi pe pruncul meu. Că întru a ta mijlocire şi ajutor, slavă şi mulţumire pentru toate înălţam, Unuia Dumnezeu în Treime,închinat, Făcătorul tuturor,acum şi pururea şi în vecii vecilor, AMIN."

Rugăciunea mamei după naştere

Mulţumim Ție, Doamne, din adâncul inimilor noastre, pentru pruncul pe care Tu ni l-ai dăruit şi pe care Ţie Ţi-l închinăm, dimpreună cu toată viaţa noastră, întru care ai binevoit.

Dăruieşte-i, Stăpâne, viaţă că să se nască din nou, din apă şi din Duh, ca fiu al Tău după har, în Taina Sfântului Botez. Ajută-mă, Iubitorule de oameni,pe fiica noastră să o cresc în pace, ca pe un mădular binecuvântat al Bisericii Hristosului Tău. Şi întreaga noastră familie păzeşte-o întru dragostea Ta, dăruindu-i toate cele spre trebuinţă, după marea Ta milă, putere şi înţelepciune.

Că noi Ţie Îţi încredinţăm sufletele şi trupurile noastre, Ţie ne rugăm pentru noi înşine, şi unii pentru alţii, şi numele Tău, de viaţă făcătorul, în veci îl preamărim: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Căutaţi,mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte,se vor adăuga vouă!

(…) Dar ce este imparatia lui Dumnezeu? Ea este imparatirea lui Dumnezeu. Unde este aceasta Imparatie? Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru este, legiuieste Domnul (Lc.17, 21). Asadar Imparatia lui Dumnezeu este imparatirea lui Dumnezeu inauntrul nostru, si a cauta Imparatia lui Dumnezeu inseamna a cauta ca Dumnezeu sa imparateasca inauntrul nostru. Peste ce sa imparateasca? Peste tot ce este in noi, peste gandurile, dorintele, simtamintele, intentiile, faptele noastre: sa cautam, deci, ca Dumnezeu sa devina Imparat al mintii, al inimii si al vointei noastre…

Dumnezeu este Imparatul mintii atunci cand mintea, prin supunere fata de credinta, dupa ce si-a insusit tot ce ni se aduce la cunostinta prin sfanta descoperire dumnezeiasca,se gandeste numai la Dumnezeu si judeca dupa criteriile dumnezeiesti tot ce exista si se intampla.

Dumnezeu este imparatul vointei si al constiintei noastre atunci cand, dupa ce ne-am intiparit in noi insine poruncile dumnezeiesti si ni le-am luat ca lege nestramutata, nu ne ingaduim nici in lucrurile mici, nici in cele mari sa ne departam nici cu o iota de la voia lui Dumnezeu, pe care am constientizat-o.

Dumnezeu este Dumnezeul inimii noastre atunci cand ea, dupa ce a simtit dulceata dumnezeiasca, leapada toate desfatarile lumesti si, negasind nimic pe gustul sau in cele pamantesti, traieste toata in cer, acolo unde e si comoara sa.

Asa se intampla inauntru. Insa Imparatia lui Dumnezeu se intinde dinauntru si in afara… Pentru ca atunci cand toate cele de care am vorbit se savarsesc inauntrul nostru, toate cele din afara se reorganizeaza potrivit aceluiasi duh si aceleiasi orientari; potrivit aceluiasi duh incep sa lucreze si limba, si ochii, si auzul, si toate celelalte simturi; acelasi duh indruma atunci orice miscare din afara si orice actiune – cand suntem singuri, cand suntem cu familia, cand suntem la datorie, cand suntem in societate si, in general, in toate raporturile in care ne pune viata…

Pe scurt, in toate manifestarile vietii noastre launtrice, indrumator palpabil este atunci Dumnezeu, lucru care se si intipareste in atentia tuturor, dupa cuvantul Domnului:

asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada lucrurile voastre cele bune si sa dea slava Tatalui vostru, Care este in ceruri (Mt.5, 16).

Pe cel inauntrul caruia Dumnezeu a inceput sa imparateasca il vedeti ca ia parte la toate activitatile la care il obliga pozitia lui, dar el se afla in acestea numai pe dinafara, pe cand launtric este cu totul in Dumnezeu, de la Care si ies pentru el semne pentru toate faptele si intreprinderile, care arata numarul lor, anvergura lor si felul in care trebuie sa se savarseasca. In unii ca acestaia se implineste intocmai ce a poruncit Apostolul:

cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea, si cei ce plang sa fie ca si cum n-ar plange, si cei ce se bucura – ca si cum nu s-ar bucura, si cei ce cumpara – ca si cum n-ar stapani, si cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea (I Cor. 7, 29-31).

Asa, deci: cine a cautat si a gasit Imparatia lui Dumnezeu, in acela Dumnezeu este totul in toate (I Cor.15, 28), asa incat precum in cer El odihneste pe heruvimi si pe serafimi, asa odihneste si intr-insul pe toate puterile duhului lui, care si el, topindu-se in Dumnezeu in ce priveste constiinta si activitatea, indreapta totul – atat launtric, cat si in afara – spre a face doar placul Lui, iubindu-L, dupa cum este poruncit, din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea (Mc.12, 30).

Legat de aceasta idee, va voi aminti o intamplare din istoria Vechiului Testament. In poporul lui Dumnezeu se intampla deseori ca unul, doi si mai multi imparati, unul dupa altul, atrasi de obiceiurile paganilor, sa si le insuseasca. Atunci apareau in numar mare idoli – pe inaltimi, in cranguri, in pietele oraselor si chiar in Templu. Atunci oamenii incepeau sa slujeasca acelor idoli, iar slujirea Dumnezeului Celui adevarat era uitata. Insa cand dupa aceea Dumnezeu ridica in poporul Sau imparat dupa inima Sa (ca de pilda Iosafat, Ezechia, Iosia si altii), primul lucru pe care acela il facea era sa curete de idoli Templul, orasul, toate inaltimile si crangurile si toata imparatia. Paganatatea era gonita, rasarea credinta cea buna, doar Dumnezeul Cel adevarat era cinstit si inchinat doar in Templu, si in oras, si in sate, si in tarini. Dumnezeu era iarasi in chip vazut Imparat la ei.

Ceva asemanator se savarseste si in noi. Fiecare dintre noi este o mica imparatie. Imparatul suntem noi insine, constiinta noastra si activitatea noastra autonoma. Supusii sunt puterile fiintei noastre, puterile trupului, sufletului si duhului. Altar al lui Dumnezeu este in noi inima. Cand imparatul nostru, constiinta si libertatea, Ii intoarce spatele lui Dumnezeu si se abate spre sine si spre fapturi, atunci toata fiinta noastra se umple de patimi si de inclinari strambe ca niste idoli, toata puterea sufletului si a trupului devine templu al unui anumit idol… Dumnezeu este uitat.

Atunci, noi slujim in trup, de pilda, iubirii de placeri, leneviei, poftei, somnului, cuvintelor de rusine, chefurilor, teatrelor si asa mai departe, precum paganii slujeau Venerei, lui Bacchus si celorlalti. In suflet slujim slavei desarte, dorintei de a placea oamenilor, invidiei, maniei, urii, intereselor, patimii de a sclipi, de a placea si asa mai departe – lucruri din care se alcatuieste idolul egoismului inveterat.Adica atunci suntem in toate privintele idolatri si slujim din rasputeri unor dumnezei straini.

Ne aflam atunci in uitare de Dumnezeu, in intoarcere de la Dumnezeu, in vrajba impotriva lui Dumnezeu. Insa cand, in cele din urma, ne intampina mila lui Dumnezeu si El ne trimite duhul fricii Sale si al evlaviei, Imparatul nostru – constiinta si libertatea – se trezeste, incepe sa curete cu ravna imparatia sa de toti idolii, alunga patimile din toate puterile sale si in locul lor intipareste virtutile corespunzatoare, pentru a placea prin ele lui Dumnezeu, cu hotararea ca de acum inainte numai Lui sa-I slujeasca chiar cu pretul vietii. Atunci in altarul nostru va stapani nu egoismul, ci lepadarea de sine si devotamentul fata de Dumnezeu, iar in suflet si in trup va imparati in locul patimilor sfintele roade duhovnicesti: smerenia, blandetea, infranarea, curatia, dragostea, pacea, indelunga rabdare, harnicia si celelalte – si pe toate acestea, pentru Dumnezeu, pentru a placea Lui, cu simtamantul deplinei dependente de El si al indatoririlor constiintei, le indreapta dupa voia Lui si spre slava Lui. Atunci se refac in noi cugetarea la Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu, devotamentul fata de Dumnezeu, inchinarea la Dumnezeu. Dumnezeu incepe sa imparateasca in noi, iar tot ce este potrivnic neplacut Lui, de la mic la mare, inauntru si in afara, este alungat si nimicit. Iata si imparatia lui Dumnezeu in noi!

Sa nu cugete cineva: „Numai dumnezeiescul si numai Dumnezeu… si nimic altceva…nimic din bunatatile acestei lumi, care ne inconjoara, …ce greutate, ce uscaciune, ce lipsa de bucurie sa traiesti asa!” Dimpotriva, tocmai aici este locul nostru, cinul nostru, raiul nostru, cand nazuim catre Dumnezeu si indreptam totul spre a placea doar Lui. Pentru ca atunci cand are loc in noi asta, nici Dumnezeu nu ramane spectator exterior al acestor schimbari din noi, ci Insusi Se pogoara la noi si Se uneste cu sufletul nostru. Iar unde este Dumnezeu, acolo este fericirea. Ca mirele si mireasa care se iubesc, asa de fericite sunt sufletele care s-au unit cu Dumnezeu prin aceea ca si-au inchinat viata Lui. Trebuie doar sa respecte cu strictete conditiile aceste uniri si indatoririle pe care le implica ea. Apostolul a zis:

caci sunt gelos pe voi (credinciosii nou-convertiti) cu gelozia lui Dumnezeu, fiindca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita (II Cor. 11, 2).

Stiti care sunt simtamintele miresei fata de mire?! Aceleasi simtaminte trebuie sa le aiba si sufletele noastre fata de Hristos Domnul. Miresei nici prin cap nu-i trece sa se uite la altceva si altcineva, ci se gandeste doar la mire, nutreste simtaminte de dragoste numai fata de mire. Aceeasi dispozitie trebuie s-o avem si noi fata de Domnul. Si abaterea doar cu gandurile la altceva in afara Lui, nu numai cu simtamintele si dispozitiile sufletesti, este deja incalcare a legaturii de nunta cu El. Domnul Dumnezeul tau este Dumnezeu gelos, zice prorocul (Deut. 4, 24). Asa cum sotul sau mirele e gelos, si Dumnezeu este gelos pe sufletele noastre. El nu poate suferi cand ne lipim inima de altceva in afara Lui. Insa dupa cum prin legea casnica sotia sau mireasa, desi se afla in relatii bune cu toata lumea, este devotata cu inima numai mirelui sau ori sotului, asa si sufletul, chiar daca ocupa cu toate cele cu care prin conditiile sale de viata nu are cum sa nu se ocupe, launtric trebuie sa nazuiasca tot numai spre Dumnezeu. Mirele ori sotul nu se uita la cat este de mare sau cat de marunta persoana spre care vrea sa se uite nevasta ori mireasa lui, ci nu sufera insasi aceasta abatere, indiferent de obiectul ei: si Dumnezeu Se manie pe suflet daca acesta nutreste patimire fata de vreun lucru, mic sau mare. Si El vede toate acestea. Mireasa tot mai poate sa ascunda de mire faptul ca launtric il insala, dar de Dumnezeu nimic nu se poate ascunde. El vede tot si nu ramane nepasator fata de adulterul sufletului nostru… iar atunci trimite si pedeapsa la inceput, prin faptul ca indata restrange revarsarea darniciei Sale in suflet, care odata cu abaterea de la Dumnezeu incepe sa traiasca o stare de intunecare a gandurilor, de tulburare a sufletelor, de neoranduiala a simtamintelor … si asta daca abaterea este mica! Si atunci, ce sa mai zicem de abaterile mari?! Atunci Domnul pleaca, paraseste sufletul… divorteaza de el. Insa atunci cand nu Domnul Se uneste cu sufletul, stiti cine o face… Sa ne izbaveasca Domnul pe toti de aceasta nenorocire!

Asadar, fratilor, nu este prima data cand aduc vorba despre faptul ca nu cu o parte a noastra, ci pe de-a-ntregul trebuie sa ne supunem Domnului si sa ne daruim Lui, pentru ca, daca nu va veti indupleca sa faceti asta dintr-o data, macar in gand, in sufletul vostru, sa incepeti a zice:

„Nu se poate, trebuie sa-L caut pe Domnul si sa tind numai catre El cu toata fiinta mea. Nu ramane decat ori sa pier, ori sa fac asa. Nu pot sluji si lui Dumnezeu, si mamonei(Mt. 6,24). Cine nu este cu Mine, a zis Domnul, acela impotriva Mea este, si cine nu aduna cu Mine, risipeste (Lc. 11,23)”.

Nu va infricosati! Sa pastrati in gand faptul ca o asemenea randuiala de viata nu este silnicie, ci iesire la libertate, nu este necaz, ci fericire, nu este lipsa, ci intrare in plinatatea bunastarii. Si aceasta pastrand in gand, sa va nevoiti corespunzator cu fapta. Domnul sa trimita barbatie inimii voastre si tarie duhului vostru! Amin!”

(Din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Stiinta rugaciunii”, Editura Sophia, 2008) Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro

Cine nu iarta,nu poate iubi..

Chiar si atunci cand cunosc valoarea iertarii, multi oameni nu sunt siguri ca vor putea ierta pe deplin si ca vor putea uita, lucrurile care i-au ranit. Dar,trebuie ştiut,că,a ierta, este in natura vietii,că este firesc să te eliberezi de ce este toxic si sa te intorci catre ceea ce te intregeste ca om.

De multe ori, iertarea deplină,nu se intampla peste noapte. Iar,a ierta ,dar a nu uita,nu este,de fapt,o iertare deplină. Mai ales atunci cand ranile sunt foarte adanci, iertarea este deseori un proces care se face in trepte. Uneori ai nevoie sa ierti o persoana de mai multe ori pana simti ca poti trece cu adevarat peste reziduurile emotionale ale trecutului.

Insa, pe masura ce inima ta isi regaseste linistea, in suflet se va produce o schimbare. Fiecare gest de iertare si eliberare este un act de vindecare a sufletului şi de apropiere de Dumnezeu. Cand practici iertarea in mod regulat, te simti mai usor si-ti dezvolti capacitatea, de a fi flexibil,de a arata compasiune,de a iubi pe aproapele tău. Căci iertarea este prima conditie a iubirii. Cine nu poate să ierte este o fiinţă nefericită,căci nu poate nici să iubească...

ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA MUNTELE ATHOS

RUGACIUNE FOLOSITOARE

Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă.
O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea singură preacurată și cu sufletul și cu trupul, cea singură mai presus de toată curăția și întreaga înțelepciune și feciorie, ceea ce singură ,toată, te-ai făcut lăcaș a tot Darul Preasfântului Duh și pe înseși puterile cele nematerialnice cu neasemănare le covârșești cu curăția și cu sfințenia sufletului și a trupului,la tine ridic ochii sufletului şi ai trupului meu; către tine întind mâinile mele cele slabe şi din adâncul inimii strig ţie: caută,cu grija ta de mamă, la credinţa şi la umilinţa sufletului meu şi dăruiește-i ceea ce îi e de trebuinţă. Tu, care pe toate le-ai răbdat, care toate le poţi, toate le înţelegi. Tu, care L-ai învelit pe Prunc în iesle şi cu braţele Tale L-ai luat de pe Cruce, Tu singură ştii toată înălţimea bucuriei, toată greutatea durerii. Tu, care ai primit spre înfiere tot neamul omenesc, caută spre mine, pângăritul , necuratul, și spurcatul și cu sufletul și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii și a vieții mele celei dezmierdate; depărtează de la mine păcătosul şi nevrednicul trândăvirea,uitarea, necunoştinţa,lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene,urâte şi defăimătoare. Stinge văpaia poftelor mele,fereşte-mă de aducerile aminte,de deprinderile cele rele şi viclene şi de toate faptele rele din noapte şi din zi şi mă izbăveşte de ele.

Dă-mi lacrimi de pocăinţă,să mă curăţesc de toate păcatele mele şi mă ajută,că neputincios sunt..Acoperă-mă cu atotputernicul tău acoperământ şi mă izbăveşte de toate nevoile; iar în ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine,o întru tot bună stăpână şi să mă izbăveşti de chinurile iadului ca mântuindu-mă, să mă învrednicesc a te slăvi și a te lăuda cu îndrăzneală pe tine, cea singură adevărată Maică, a adevăratei Lumini, a lui Hristos, Dumnezeul nostru și să cânt: Aliluia!

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare spre tie imi indrept gandul, inima si toate simturile si te rog,cu.lacrimi: Pina cand Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamant? Pina cand vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atat de puternice bietilor oameni? Pana cand vor pangari si vor necinsti trupurile, sufletele si vietile lor? Inselandu-i ca sa nu cunoasca adevarul, sa nu indeplineasca poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi maritului Dumnezeu Cel in Treime inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant?

Ridica-te Stapana Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostri si ai Fiului tau iubit Iisus Hristos, ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie, indreptandu-ne pe cararile mantuirii,ca sa dam mereu ,marire lui Dumnezeu.

Roaga-te Fecioara pentru Sfinta Biserica,pentru toți ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe,pentru întoarcerea la Biserica cea Una,Sobornicească și Apostolească și la turma încredințată lor de către Fiul tău și Mântuitorul nostru Iisus Hristos,a celor ce au căzut în rătăcirea ecumenistă,pentru propavaduirea evangheliei pe intreg pamantul, pentru poporul acesta, conducatorii lui, rudele mele, pentru vaduve, pentru orfani, bogati, saraci, necajiti, bolnavi, pentru cei prigoniti, pentru credinta, pentru salvarea celor care au ratacit la secte, pentru cei raposati.

Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre, sa iubim Biserica, sa ne spovedim adesea, sa renuntam la pacate, vicii si necredinta.

Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blandului tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele fiinte ranite atat de mult de vrajmas.

Încă mă rog ţie cu umilinţă,Preamilostivă stăpână,vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea aceasta bolnavă, de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Caută spre fiii tăi cei ce îndură suferinţe fără leac şi mângâie-i ,uşurează-i,vindecă-i pe ei de toate bolile şi neputinţele lor.Binecuvintează mintea şi mâinile delor ce îngrijesc de bolnavi ca să fie ajutoare bune ale Mântuitorului Iisus Hristos,Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.Tinde-ţi asupra noastră mâinile tale cele pline de doctorie şi vindecare.

Împărăteasa cerului şi a pământului,fii nouă păcătoşilor şi nevrednicilor robilor tăi,iconoamă înţeleaptă,bine orânduind viaţa noastră,păzind toată casa,familia şi obştea noastră în cucernicie şi dreapta credinţă,întru unitate,ascultare şi îndestulare.Pe săraci şi nevoiaşi hrăneşte-i,sprijină bătrâneţile cele grele,pe copii creşte-i într-u cuminţenie şi ascultare şi pe toţi înţelepţeşte-i.

O, Preasfanta Stapana, Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, tămăduieşte rănile sufleteşti şi trupeşti ale copiilor mei (numele), pe care le-am pricinuit prin păcatele mele.mantuieste-i si-i ocroteste,pe ei și pe toti pruncii și tinerii din lumea aceasta. Ocroteste-i pe ei cu acoperamantul tau de Maica, pazeste-i intru frica de Dumnezeu si intru ascultarea de parinti si roaga-te Domnului nostru si Fiului tau,Iisus Hristos,sa le daruiasca lor,ceea ce le este de folos pentru mantuirea lor.

Îi incredintam pe ei purtarii tale de grija, Maica, ca tu esti Acoperamant dumnezeiesc al robilor tăi și Maica milostivirii, mama noastră, în cer și pe pământ.

Roaga-te Maicuta Sfinta si pentru aceste nevoi ale mele..(rostesti acum necazurile care le ai si dorintele pe care sa ti le implineasca Maica Domnului). Preabinecuvantata Stapana, primeste sub acoperamanatul tau familia mea, sadeste in inima sotului (sotiei) si a copiilor mei pacea, iubirea si facerea de bine, nu lasa sa se ajunga la despartire grea, la boli de netamaduit si la moarte naprasnica si timpurie. Pazeste casa noastra si pe noi toti cei ce locuim in ea de foc, de talhari, de orice rau si de farmece diavolesti, ca impreuna, cu sfintenie, sa laudam numele tau cel sfant. Slava Tatului si Fiului si Sfantului Duh in vecii vecilor. Amin

Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

Păzeşte,Maică Preacurată,pe poporul tău de toată,nevoia,de război, de foc, de cutremur, de molime, de boli, de grindină, de foamete,de alte catastrofe şi accidente,de toată întîmplarea cea rea şi de toată neorânduiala.Trimite blagosloveniile tale Maică preaiubitoare asupra oraşelor şi satelor noastre,câmpurilor,pădurilor şi ţarinilor,asupra fiecărei case ce are nădejde către tine,asupra ţării noastre şi asupra întrgului pământ.

Păzeşte-ne pe noi,pe toţi sub acoperământul milostivirii tale căci nu avem alt adăpost,nici altă solire caldă şi grabnic ajutătoare,afară de tine Maica lui Dumnezeu.

Şi acum, Maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii şi înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să ne dea nouă tuturor, duhul chibzuinţei, al iertării, al iubirii, al evlaviei, al smereniei, al blândeţii, al răbdării, al curăţiei şi al adevărului. Împacă-i pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare şi pune între ei o puternică legătură de iubire! Pe cei rătăciţi întoarce-i spre lumina adevărului Lui Hristos şi povăţuieşte-i către frica de Dumnezeu, înfrânare şi hărnicie. Celor ce le cer,dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet, luminează-ne,pe noi,toți, cu bucuria cea nepieritoare, ceea ce esti mai cinstită decat heruvimii şi mai slăvită decât serafimii.

Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu, în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească,de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre Cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

O, Preamilostivă Stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine,nevrednicul,ci primește această puțină rugăciune a mea, din buzele mele cele întinate și o du Fiului tău și Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră. Care pentru noi păcătoșii S-a răstignit și S-a îngropat și a înviat a treia zi. Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile,totuși tâlharii și desfrânații, pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit și i-a miluit, îmi dau îndrăznire, și cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis ușa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească,dar și pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău?

Milostivește-te deci și spre mine, Doamna mea, că poți toate câte le voiești, iar pe cele ce le ceri de la Fiul tău le și iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creștinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm și te preaînălțăm în vecii vecilor. Amin.

Îţi mulţumesc Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu. Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot harul care se revarsă prin ele! ! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Căci Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite

Ajută-ne Măicuţă să traim în pace şi bună înţelegere cu toţi semenii noştri,să ne împăcăm cu cei ce suntem certaţi şi învrăjbiţi şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale,ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia cerurilor,unde,împreună cu toţi sfinţii să cântăm Dumnezeului Celui în Treime închinat,acum şi pururea şi în vecii vecilor,Amin!

Pe Tatăl.,pe Fiul şi pe Sf.Duh.Treimea.... Tatăl Nostru....Cuvine-se cu adevărat...Hristos a înviat..

Învierea lui Hristos văzând,să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus,Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta,o lăudăm şi o mărim,că Tu eşti Dumnezeul nostru,afară de Tine pe altul nu ştim,numele Tâu numim.Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm,sfintei Învierii lui Hristos;că iată,a venit prin Cruce bucurie la toată lumea.Totdeauna,binecuvântând pe Domnul,lăudăm Învierea lui,că răstignire răbdând,pentru noi,cu moartea pe moarte a călcat.

,,Mântuieşte Doamne,poporul Tău...

De Te-ai şi pogorât ân mormânt,Cela ce eşti fără de moarte,dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor,Hristoase Dumnezeule,zicând femeilor mironosiţe:,,Bucuraţi-vă şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le.Cel ce dai celor căzuţi Înviere!

Ceea ce eşti locaş sfinţit,dumnezeiesc,al celui Preaînalt,bucură-te;căci prin tine s-a dat bucuria,Născătoare de Dumnezeu,celor ce strigăm:Binecuvântată eşti tu între femei Stăpână,ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Argument privind modul de primire a eterodocşilor la ortodoxie

Toţi cei care se numesc pe sine creştini consideră că Scripturile sunt revelate şi conţin cunoştinţe despre Dumnezeu şi despre modul în care oamenii ar trebui să interacţioneze cu El. În ciuda acestui fapt, unele comunităţi aderă, simultan, la convingeri care contrazic Scripturile. Astfel de convingeri sunt numite, de către Biserica Sfinţilor Apostoli (Ortodoxă) erezii, de la termenul grecesc αἵρεσις (airesis), însemnând „alegere”, întrucât provin din alegeri particulare, ale unor indivizi şi grupuri, care au optat pentru deviaţii de la Adevărul împărtăşit de către pleroma Bisericii universale. Corespunzător, aderenţii acestor credinţe false se numesc eretici. Termenii, după cum se vede, nu fac decât să descrie în mod adecvat o stare de fapt. Nu reprezintă insulte, sau etichete derogative, după cum au ajuns să fie, adesea, percepuţi, în eroare.
După Scripturi, Taina care deschide calea mântuirii este Botezul. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. (Marcu, 16, 15-16).
A se observa, însă, că, după însuşi cuvântul Mântuitorului, botezul autentic, mântuitor, este indisolubil legat de credinţa autentică, aflată în acord cu Evanghelia propovăduită de către Sfinţii Apostoli, şi, de la aceştia până astăzi, de către Biserica Ortodoxă. Textul de la Marcu este simfonic cu Matei, 28, 18-20, care insistă şi mai mult asupra legăturii dintre botez şi dreapta credinţă: Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
În aceste condiţii, putem, oare, vorbi despre botez mântuitor la cei care nu împărtăşesc dreapta credinţă?
Unii spun că anumiţi creştini după nume, care „botează în numele Sfintei Treimi” au botez valid. În ce fel de sfântă treime cred, însă, aceştia? Catolicii, de exemplu, cred că Duhul purcede şi de la Fiul, şi nu doar de la Tatăl, cum învaţă Însuşi Mântuitorul (Ioan, 15, 26). Tot catolicii (dar şi protestanţii) nu cred în lucrarea lui Dumnezeu în lume prin energiile necreate, aşadar nici în lucrarea Duhului Sfânt prin Sfânta Taină a Botezului. Este evident faptul că atât credinţa catolică, precum şi cele protestante sunt eretice, conţinând imagini grav deformate, faţă de referinţele reprezentate de Scriptură şi Tradiţie, asupra lui Dumnezeu şi a modului interacţiunii Sale cu omul. Separarea acestor comunităţi de Biserica (Ortodoxă) este cât se poate de justificată, deoarece ele nu împărtăşesc credinţa autentică, a Scripturii şi a tuturor sfinţilor.
Pentru Biserică a fost dintotdeauna limpede faptul că, deoarece ereticii contrazic în fel şi chip Scripturile şi predania Duhului, din Sfânta Tradiţie, aşadar nu împărtăşesc acea credinţă pe care Sfinţii Apostoli au fost trimişi să o înveţe, credinţa Bisericii lui Hristos, tainele lor nu au cum fi lucrarea Duhului, iar botezul lor nu este valid. Botezul ereticilor este, de drept şi de fapt, la fel de fals precum întreaga lor credinţă, care, din păcate, defăimează Sfânta Treime, spunând mulţime de lucruri neadevărate despre Dumnezeu şi relaţia Sa cu creaţia. Canoanele, începând cu cele apostolice prescriu, prin urmare, botezarea ereticilor, ca unii care nu au botez adevărat şi caterisirea clericilor care consideră valid botezul ereticilor, sau orice altă “taină” săvârşită de către aceştia (Apost: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 84; Carhid: 1; Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15).
Având în vedere aceste fapte simple, care ţin de înseşi fundamentele credinţei noastre, şi despre care nimeni nu poate spune că sunt greu de prezentat, sau de înţeles, ar trebui să fie clar că orice eretic trebuie botezat, pentru a deveni parte din Biserica lui Hristos cea Una, spre lucrarea mântuirii sale şi a celorlalţi.
Cu toate acestea, unele biserici locale “primesc prin mirungere” pe eretici. Totodată, unele biserici locale botează categorii de eretici pe care alte biserici locale doar îi mirung, astfel încât unii au ajuns să spună că existenţa acestei neuniformităţi, în Biserică, arată că nu este clar cine trebuie botezat şi cine trebuie doar miruns. Iar din aceasta extrag argumentul pentru păstrarea practicii curente, în care unii botează, alţii doar mirung. Dar chiar şi acest fals argument este dărâmat, în mod punctual, de Tradiţie! Canoanele spun că, atunci când nu este clar dacă o persoană a fost botezată, aceasta se botează, pentru a nu o lipsi de arvuna mântuirii (Sobor 6: 84). Este alegerea rezonabilă, bazată pe maxima precauţie, pe care, şi dacă nu o prescriau în mod explicit canoanele, ar fi trebuit să ne-o indice bunul simţ şi grija privind mântuirea aproapelui.
Cât despre care anume eretici se mirung, doar ortodocşii care au lepădat dreapta credinţă, mergând la eretici, apoi se pocăiesc şi revin din erezie la ortodoxie sunt mirunşi. După mărturisirea păcatului ereziei şi lepădarea explicită de credinţele eretice, Taina Sfântului Mir reînnoieşte în aceştia darurile Duhului Sfânt (lucrare care se depărtase de la ei, odată ce îşi stricaseră relaţia cu Dumnezeu, prin primirea învăţăturilor eretice) primite la prima lor mirungere, cea făcută după botezul lor ortodox. Imediat sunt şi împărtăşiţi, astfel apropiindu-se, iarăşi, de Hristos, de care îi îndepărtase erezia. În cazul ereticilor care nu au făcut niciodată parte din Biserică, este evident că a-i mirunge nu are sens, fiindcă nu are ce se reînnoi, în afara Bisericii neexistând Sfinte Taine. Ei nu au fost niciodată mirunşi, dupa cum nu au fost niciodată botezaţi cu adevărat.
Iar a susţine că mirungerea ar putea, cumva, substitui botezul, sau « completa » botezul eretic dovedeşte o ignoranţă periculoasă, în privinţa rolului fiecărei Sfinte Taine în viaţa persoanei şi a Bisericii. Taina Sfântului Mir împărtăşeşte celui botezat ortodox daruri ale Duhului, spre folosul persoanei şi al comunităţii. Ea nu restaurează firea omenească, nu substituie Botezul . Ar fi la fel de absurd să hirotonim în loc de a cununa, sau să mirungem în loc de a liturghisi şi împărtăşi. Sfintele Taine nu sunt interschimbabile. Nici măcar Împărtăşirea, unirea supremă cu Hristos, nu substituie celelalte Taine. Fiecare îşi are locul, timpul şi rostul său, de către Duhul predate.
Unii invocă, în sprijinul mirungerii fără botez a ereticilor, acel canon apostolic care interzice repetarea botezului (Apost. 47), omiţând faptul că unul şi acelaşi canon spune să se caterisească acel cleric care nu botează pe cel „botezat” de eretici! Altfel spus, după cum arată şi tâlcuirile, canonul interzice repetarea botezului autentic (valid) ortodox ca şi credinţă (în Sfânta Treime, aşa cum este această credinţă sintetizată în Crez) şi formă (prin întreita afundare).
Alţii spun că “primirea prin mirungere” a celor „botezaţi” eretic a devenit o practică larg răspândită şi de aceea trebuie acceptată. Dar, au fost vremuri în care erezia cuprinsese aproape întreaga Biserică, ceea ce nu a reprezentat, în nici un caz, un argument pentru înlocuirea veşnică a dreptei credinţe cu erezia. Din contră, Dumnezeu a încredinţat câtorva oameni lupta împotriva ereziei, iar aceştia au biruit, fiindcă prin aceia puţini lucra Însuşi Duhul Sfânt, în timp ce cei mulţi rătăciseră de la Adevăr. De asemenea, numărul păgânilor este cu mult mai mare decât al ortodocşilor. Ar trebui să devenim păgâni, cedând la „argumentul majorităţii”?
Un alt argument al celor care mirung pe eretici, în loc că-i boteze, aduce în discuţie iconomia, prin opoziţie cu acrivia. „Botezul” ereticilor ar fi acceptat prin iconomie, printr-o îngăduinţă a Bisericii. Dar ce înseamnă acrivie, respectiv iconomie, în Biserică? Acrivie înseamnă aplicarea întocmai a rânduielilor sfinte. Iconomie înseamnă îngăduinţă în sensul adaptării temporare, excepţionale, a rânduielii, la o situaţie concretă, în folosul duhovnicesc al unor persoane aflate în situaţii de excepţie. Se poate spune că iconomia este aplicarea la situaţii concrete pastoral misionare a acriviei, de către Biserica. Acrivia este regula, iar iconomia excepţia, iconomia aplicându-se doar în cazuri de forţă majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanţe adverse.
Iconomia autentică are sens mântuitor şi aduce la dreapta credinţă, în ciuda piedicilor. „Iconomia” prost înţeleasă nu urmează rânduială în absenţa unor circumstanţe excepţionale, constituind, astfel, nu adaptare înţeleaptă, ci sfidare a aşezămintelor sfinte. Ea nu aduce la dreapta credinţă, ci îndeamnă la nesocotirea acesteia.
Canoanele îngăduie, spre exemplu, în mod iconomic, adăpostirea animalelor de povară în biserică, dacă acest lucru este necesar pentru a nu se primejdui oamenii (dacă este evident că animalele ar putea fi rănite sau ucise de furtună sau fiare). A băga, însă, animalele de povară în biserică în absenţa unor astfel de circumstanţe excepţionale reprezintă profanare. Reprezintă iconomie, spre exemplu, administrarea botezului ortodox prin turnarea aghiasmei pe întreg corpul cuiva aflat la pat, incapabil, din pricina bolii, de a primi întreita afundare. Participă toate persoanele care este necesar să participe- Dumnezeu, clericul ortodox şi cel care se botează. Cadrul în care se întâlnesc aceştia a suferit, însă, o adaptare, pentru a se săvârşi, totuşi, Sfânta Taină a botezului, absolut necesară pentru ca bolnavul să nu moară, cumva, nebotezat şi sufletul său să nu se osândească. În schimb, a nu boteza cu acrivie o persoană neortodoxă, pe care nimic de natură obiectivă nu o împiedică să primească Taina săvârşită după rânduială nu reprezintă iconomie, ci neorânduială. Iar a proclama neorânduiala ca regulă este calea schismei şi a ereziei.
Indiferent în ce epocă trăim, ca ortodocşi trebuie să respectăm aşezămintele sfinte, să ascultăm pururea glasul Duhului, Care a grăit în Scripturi şi în Sfânta Tradiţie. Sfânta Treime nu Se contrazice pe Sine şi nu ne-a lăsat mijloace ale mântuirii nedepline, sau revizuibile, astfel încât oamenii din epoci diferite să aibă mai multe sau mai puţine „şanse” de a se mântui. De Sfintele Taine depinde mântuirea omului, iar învăţătura Bisericii în privinţa Sfintelor Taine este clară şi nu poate fi revizuită şi adaptată, astfel de tentative arătând, în mod trist, fie ignoranţa, fie necredinţa celor care sugerează astfel de „revizuiri” şi „adaptări”.

CANON 47 Apost.
Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu osebeşte pe Ierei de către minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]
CANON 84 Sin. 6
Canoniceştilor legiuri ale Părinţilor urmând, Hotărâm şi pentru prunci, de câte ori nu se află martori adevăraţi, care fără îndoială să zică că aceştia sunt Botezaţi, şi nici ei pentru nevârstnicia, nu vor putea a răspunde cu îndestularea pentru sfinţita Taină cea dată lor, fără de vreo sminteală a fi dator a se boteza aceştia. Ca nu cumva acest fel de îndoire să-i lipsească pe ei de curăţirea cea de acest fel a sfinţeniei. [Cartagina: 80].

Pr. Matei Vulcanescu

           RUGĂCIUNE PENTRU MÂNTUIRE

   Dumnezeul meu, cred în Tine, dar mă rog Ţie, întăreşte credinţa mea. Te iubesc, dar sporeşte dragostea mea. Mă pocăiesc, dar fă să prisosească a mea căinţă. Te slăvesc ca pe întâiul meu început. Te doresc ca pe cea mai de căpetenie dorinţă a mea. Iţi mulţumesc ca binefăcătorului meu celui veşnic. Te chem ca pe puternicul meu apărător.
    Dumnezeul meu, binevoieşte a ma povăţui prin înţelepciunea Ta, a mă călăuzi prin dreptatea Ta, a mă mângâia prin milostivirea Ta,a mă apăra cu puterea Ta.
Îţi închin, o Dumnezeule, gândurile mele, faptele mele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez după voia Ta, să sufăr pentru Tine. Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru ca Tu voieşti să mă supun voiei Tale şi făgăduiesc să fac tot ce voieşti Tu. Te rog cu umilinţă, luminează mintea mea, oţeleste-mi voia, curăţeste-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul.
   Dumnezeule prea bun, ajută-mă să mă curăţesc de greşalele trecute, să biruiesc ispitele viitoare. Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşalele mele, de râvna pentru binele apropelui şi de defăimare pentru deşertaciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai marilor mei, cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor şi iertător vrăjmaşilor mei. Vino, Atotputernice, într-ajutorul meu ca să biruiesc cele 7 păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria prin smerenie creştinească, iubirea de argint prin milostenie, pisma prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui, desfrânarea prin înfrânare şi curăţie, lăcomia prin cumpătare, mânia prin răbdare şi lenea prin bărbăţie creştinească. Aşişderea să biruiesc şi toate celelalte patimi şi păcate ce izvorăsc din acestea. Şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea.
   Dumnezeul meu, fă-mă înţelept în lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în norociri. Nu mă lăsa să uit vreodată de a fi cu luare aminte la rugăciuni şi în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri.Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conştiinţa dreaptă, înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună-rânduială. Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea.
    Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătăţile pământeşti şi cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vieţi şi cât de nemărginită este veşnicia. Ajută-mi să fiu totdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de muncile de veci şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru.Amin.

Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog. Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.
Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare
Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.
Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.
Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.
Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.
Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.
Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate.
Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.
Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.
Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.
Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.
Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

RUGĂCINEA DE DIMINEAŢĂ

Doamne,Dumnezeul meu,Ziditorule şi Atotţiitorule,Tată ceresc,Fiule şi Duhule Sfinte,Treime Sfântă,Căruia se pleacă tot genunchiul,al celor cereşti,al celor pământeşti şi al celor dedesubt,Cela ce Eşti Drept,Bun,Mult Milostiv şi de oameni iubitor,Îţi mulţumesc că îndelung ai răbdat până acum şi nu m-ai lăsat să pier pentru păcatele mele.Mulţumesc Ţie,Doamne,că mi-ai dăruit o nouă zi de viaţă şi o nouă şansă de îndreptare a vieţii şi mântuire a sufletului.

În liniştea zorilor acestei zile,alerg la Tine,eu,păcătosul şi smeritul robul Tău(N) şi căzând la picioarele Tale,mă rog Tie,pentru pacea sufletului meu şi pentru pacea lumii.Primeşte smerita mea rugăciune şi-mi iartă mie,toată greşeala, cea cu voie şi cea fără de voie,cea cu lucrul,cu cuvântul sau cu gândul,curăţindu-mă pe mine,de tot păcatul şi de toată întinăciunea,încăt,să pot sta,întru curăţie şi întru dreptate,înaintea Ta. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.Să nu intri la judecată cu robul Tău,că nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea Ta.Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric,ca morţii cei din veacuri.Mâhnit e duhul meu şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.Tins-am către Tine mâinile mele,sufletul meu,ca un pământ însetoşat.Degrab auzi-mă Doamne,că a slăbit duhul meu.Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine,ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.Fă să aud dimineaţa mila Ta,că la tine mi-e nădejdea.Arată-mi calea pe care voi merge,că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei că la Tine alerg,Doamne!

Acoperă-mă cu acoperământul aripilor Tale,ca să fiu ferit de toată ispita,de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi,de necazuri,de boală şi de toată întâmplarea cea rea.

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui,să fugă de la faţa Lui,toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul,să piară cum piere focul,cum se topeşte ceara de la faţa focului,aşa să piară diavolii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dânsul şi se însemnează cu semnul Crucii şi zic cu veselie:”Bucură-te,preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului,care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine,Iisus Hristos şi S-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului,biruind moartea şi ne-a dăruit nouă pe tine,cinstită Crucea Sa,spre alungarea viclenilor şi răufăcătorilor diavoli.Adu-Ţi aminte,Doamneşi de toţi semenii mei care mă vrăjmăşesc,mă urăsc şi mă prigonesc.Nu le răsplăti după faptele lor ci,după mila Ta,întoarce-i pe dânşii,ca,nici unul dintre ei,să nu fie osândit înaintea Ta.Ştiu,Doamne.că viaţa aceasta este ca o mare învăluită în viforul ispitelor şi necazurilor,dar,îndrăznind,alerg la limanul Tău cel lin,strigând către Tine: Ajută-mi să biruiesc toate ispitele ce mă înconjoară,depărtează de la mine,orice rău pierzător de suflet,scoate din primejdie viaţa mea,ca un Bun şi de oameni iubitor.

Ajută-mi doamne,şi în sfânta zi de azi,îndreptând paşii mei către toată fapta cea bună şi spre tot lucrul desăvârşit,pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor care Ţi-au bineplăcut din veac.Căci Tu ai zis,prin gura proorocului Tău David:”Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până searaiar prin gura fericitului Pavel:”cela cel ce nu lucrează,nici să nu mănănce”şi iarăşi,ai grăit,cu preacurata gura Ta:”fără de Mine nu puteţi face nimic”.Dăruieşte-mi,Stăpâne,reuşită şi spor,în toate lucrările cele bune,fii cu mine,împreună călător,precum ai călătorit,împreună cu Luca şi Cleopa la Emaus,trimite pe îngerul Tău păzitor să mă însoţească pretutindeni şi să mă apere de tot răul şi de toată primejdia.

Luminează-mi mintea să pot învăţa cele bune şi de folos sufletului,să pot deosebi binele de rău şi dăruieşte-mi tăria de a săvârşi numai binele.Vreau să privesc astăzi lumea cu ochi plini de bucurie,vreau să fiu răbdător,înţelegător,blând,să-i văd,dincolo de aparenţe,pe fiii Tăi,aşa cum îi vezi Tu şi astfel,să nu văd decât binele,în fiecare din ei.Închide urechile mele faţă de orice calomnie şi vorbire de rău şi să nu rămână în inima mea decît gândurile ce binecuvintează.

Depărtează paşii mei de toată fapta cea rea,de mândrie,de hulă,invidie,lăcomie,desfrânare,mânie,lene,de toată viclenia şi de tot păcatul şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.Aş vrea să fiu atât de voios,încât,toţi cei ce se vor apropia de mine,să simtă prezenţa Ta.Îmbracă-mă în frumuseţea Ta,Doamne şi fă,ca,de a lungul acestei zile,să Te vestesc lumii cu tot cugetul şi cu toată fiinţa mea.

Îţi mulţumesc,Tată ceresc,că mi-ai ascultat umila mea rugăciune.Fie să mijlocească pentru mine această rugăciune,pururea,atât în viaţa aceasta,cât şi după moartea mea.Încă,aduc Ţie,prinos de mulţumire şi recunoştinţă pentru toate darurile şi binefacerile,ştiute şi neştiute,cu care mă miluieşti în tot ceasul,pe mine,nevrednicul,păcătosul şi nerecunoscătorul. Lăudat şi preamărit fie numele Tău în veci,Doamne,al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin!.

RUGĂCIUNILE MESELOR

Rugăciunile micului dejun(masa de dimineaţă).

Rugăciune înainte:

Tatăl nostru,Care Eşti în ceruri,sfinţească-se numele Tău,vie Împărăţia Ta,facă-se voia Ta,precum în cer,aşa şi pe pământ.Pâinea noastră,cea de toate zilele,dăne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre,precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăveşte de cel rău.Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea:a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin”.

Rugăciune după:

„Cuvine-se,cu adevărat,să te fericim pe tine,Născătoare de Dumnezeu,cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită,fără de asemănare,decât serafimii,care fără stricăciune,pe Dumnezeu Cuvântul ai născut,pe tine,cea cu adevărat,Născătoare de Dumnezeu,te mărim”.

Rugăciunile mesei de prânz:

Rugăciune înainte: Tatăl Nostru..

Rugăciune după:

„Mulţumim Ţie Hristoase,Dumnezeul nostru,că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti.Nu ne lipsi nici de cereasca Ta Împărăţie ci,precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit,Mântuitorule,pace dându-le lor,vino şi la noi şi ne mântuieşte.Amin”.

Rugăciunile Cinei(masa de seară).

Rugăciune înainte:

„Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul,iar cei ce-L caută pe Dânsul,vii vor fi inimile lor,în veacul veacului.Amin”.

Rugăciune după:

„Veselitu-ne-ai pe noi întru făpturile Tale şi întru lucrul mâinilor Tale ne-am bucurat.Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale Doamne.Dat-ai veselie în inima noastră din rodul grâului,al vinului şi al untdelemnului,ce s-au înmulţit.Cu pace ne vom culca şi vom adormi,că Tu,Doamne,îndeosebi,întru nădejde ne-ai aşezat”.

RUGACIUNEA DE SEARA

Dumnezeule Cel Veşnic şi Impărate a toată făptura,Cel ce M-ai învrednicit a ajunje până la acest ceas,Îţi mulţumesc şi Te binecuvintez,din suflet,pentru tot ce ne-ai dăruit,ne dăruieşti şi ne Vei mai dărui în toate zilele vieţii noastre.Îţi mulţumesc pentru sănătatea sufletului şi a trupului meu,pentru lumina ochilor mei şi pentru înţelepciunea minţii mele.Îţi mulţumesc,Doamne,pentru sănătatea casnicilor mei,a părinţilor şi a fraţilor mei,a tuturor celor dragi mie a tuturor semenilor mei,inclusiv a duşmanilor şi a celor ce mă urăsc pe mine şi a tuturor vietaţilor Tale.Îţi mulţumesc pentru pâinea cea de toate zilele,pentru bunul mers al casei noastre,pentru infinita Ta răbdare şi înţelegere faţă de noi păcatoşii şi pentru infinitele bunătăţi şi daruri ce le reverşi asupra noastră.Îţi mulţumesc,Doamne,că nu Te-ai scârbit de noi,leneşii şi păcătoşii,nici nu ne-ai pierdut pe noi pentru fărădelegile noastre.Doamne,Dumnezeule,cauta spre noi şi cu milele Tale cele bogate,ascultă rugaciunea mea,a păcătosului robului Tau(N),ce se aduce Tie din buze necurate şi-mi iartă toate păcatele pe care le-am săvârşit în această zi,cu cuvântul,cu lucrul sau cu gândul,curăţeşte smeritul meu suflet de toată întinăciunea trupeasca şi sufleteasca a păcatului şi a fărădelegii.

Atotţiitorule Cuvinte al Tatălui, Însuţi fiind desăvîrşit, Iisuse Hristoase, pentru multă milostivirea Ta, nu te dezlipi niciodată de mine, robul Tău, ci odihneşte întru mine pururea, Iisuse, Cel ce eşti Păstor Bun al oilor Tale. Nu mă da pe mine defăimării şarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămînţa putrejunii este întru mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Cel căruia ne închinăm, Împărate Sfinte Iisuse Hristoase, dormind eu, mă păzeşte cu lumina cea neîntunecată, cu Duhul Tău cel Sfînt, cu Care ai sfinţit pe ucenicii Tăi. Dă-mi, Doamne, şi mie, nevrednicului robului Tău, mîntuirea Ta întru aşternutul meu. Luminează mintea mea cu lumina înţelegerii Sfintei Tale Evanghelii, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăţia cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebiruită; cugetul meu, cu smerenia Ta îl păzeşte.

Primeşte-mă,Doamne,când voi veni întru Împărăţia Ta!

Dumnezeule,fii milostiv mie pacatosului. Isuse,Fiul lui David,fie-ti mila de mine,ca orb sunt pentru lumina Ta.Miluieste-ma,Doamne,Fiul lui David,pe mine Cananeanul.

Doamne,daca voiesti, poti sa ma curatesti de lepra pacatelor.

Doamne,nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu,ci spune numai un cuvint si se va vindeca sufletul meu

.Cred,Doamne!Ajuta necredintei mele.Doamne vino-mi in ajutor că ispita mă înconjoara.

Scoate-ma,Doamne,la lumina!Domnul meu si Dumnezeul meu!Amin.

Doamne, Împărate ceresc, Mîngîietorule, Duhule adevărate, milostiveşte-Te spre mine, păcătosul robul Tău, şi mă miluieşte, şi-mi lasă, şi-mi iartă mie, nevrednicului, toate cîte am greşit Ţie astăzi ca un om, şi nu numai ca un om, ci şi mai rău decît dobitocul. Păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele ştiute şi cele neştiute, care sînt dintru tinereţe şi din obiceiul cel rău, şi care sînt din voia cea slobodă şi din lene: ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit în gîndul meu, sau pe cineva am ocărît, sau am clevetit pe cineva în mînia mea, sau am scîrbit, sau de ceva m-am mîniat, sau am minţit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine şi nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scîrbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osîndit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau m-am mîniat, sau, stînd la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebuneşte am rîs, sau ceva rău am cugetat, sau frumuseţe străină am văzut şi cu dînsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am rîs, iar păcatele mele sînt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut şi nu-mi aduc aminte. Că acestea toate, şi mai mari decît acestea, am făcut.

Iartă-mă,Dumnezeule Sfinte,pentru tot ce trebuia să spun şi nu am spus,pentru tot ce trebuia să fac şi nu am făcut,pentru tot ce trebuia să iubesc şi nu am iubit.

Miluieşte-mă, Stăpîne şi Făcătorul meu, pe mine, leneşul şi nevrednicul robul Tău, şi mă uşurează, şi mă slobozeşte, şi mă iartă, ca un bun şi de oameni iubitor. Ca să mă culc cu pace şi să dorm eu, păcătosul, şi curvarul, şi ticălosul; şi să mă închin, şi să cînt, şi să proslăvesc prea-cinstit numele Tău, împreună cu al Tatălui şi cu al unuia-născut al Lui Fiu, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Treime,Tată Ceresc,Iisuse Hristoase,Fiule al Lui Dumnezeu şi Duhule Sfinte,cu umilinţă îmi cer iertare,pentru tot ce am greşit,faţă de întreaga Ta Creaţie,cu gândul,cu cuvântul sau cu fapta,cu ştiinţă sau fără ştiinţă,cu voie sau fără de voie,acum,în trecut sau altădată,împreună cu arborele meu genealogic şi Te rog,din suflet,să ne ierţi,să ne dezlegi şi să ne binecuvintezi,pe noi toţi cei din neam.

Doamne,Dumnezeule,Cel închinat în Treime miluieşte,cu mila Ta,cea fără de sfârşit,pe bolnavi,pe văduve,pe orfani,pe săraci,pe cei întemnţiţaţi,pe cei flămânzi,pe cei însetaţi,pe cei goi,pe cei călători pe cei străini,pe cei năpăstuiţi,pe cei ocărâţi,pe cei prigoniţi din pricina Ta,pe cei rătăciţi,pe cei căzuţi,pe cei părăsiţi,pe cei aflaţi în primejdii,pe cei ce Te caută şi pe cei ce Te-au găsit,pe cei împietriţi,pe cei nepricepuţi,pe cei neputincioşi,pe cei uitaţi,pe cei robiţi,pe cei lipsiţi de răbdare,pe cei deznădăjduiţi,pe cei ce plâng,pe cei osteniţi,pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor,pe cei pierduţi,pe cei împovăraţi,pe cei cu inima zdrobită,pe cei atacaţi sau stăpâniţi de demoni,pe cei ce sunt pe patul de moarte şi pe cei ce se însănătoşesc,pe cei descumpăniţi,pe cei îndoielnici,pe cei ce pun,acum,început bun vieţii lor,pe cei legaţi,pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta,pe cei ce nu pot împărtăşi durerile străine,pe cei ce iubesc şi pe cei ce nu iubesc zidirea Ta,pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune,pe cei ispitiţi,pe cei purtători de chinuri,pe cei zămisliţi în fărădelegi şi născuţi în păcate,pe cei întristaţi şi necăjiţi,pe cei osândiţi,pe cei goi de fapte bune,pe robii Tăi cei tăinuiţi în lume,pe cei izgoniţi,pe părinţii fără copii,pe cei ce duc lupta cea bună,pe cei învrăjbiţi,pe cei dispreţuiţi,pe cei ce sunt pe calea înfrânării,pe cei cotropiţi,pe cei asupriţi,pe cei căzuţi în datorii grele,pe cei ce vin laTine în întâiul şi al unsprezecelea ceas,pe cei ce tocmai au primit o veste rea,pe cei prădaţi şi înşelaţi,pe cei neânţelepţi,pe cei împovăraţi de griji şi păcate,pe cei ce-şi poartă crucea,pe cei ce se pocăiesc,pe cei slabi în credinţă,pe cei încercaţi,pe cei ce sunt la judecata Ta,pe cei ce muncesc,pe cei ce învaţă,pe cei supăraţi de farmece şi legaţi cu blesteme,pe cei înviforaţi,pe cei din primejdii şi nevoi,pe cei aflaţi în războaie,pe cele ce nasc,pe cei ce Îţi cântă şi Te preamăresc,pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii şi în zi de postire,pe cei săraci cu duhul,pe cei ce plâng,pe cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate şi pe cei prigoniţi pentru dreptate,pe cei ce nu-I iubeşte nimeni,pe cei ce neiubesc şi ne urăsc pe noi,pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă,pe cei ce nu Te-au cunoscut,încă. Uneşte cu sfânta,apostoleasca şi soborniceasca Ta Biserică pe cei ce s-au depărtat de la dreapta credinţă şi care,întunecându-se cu eresurile,se află în pierzare,luminându-I pe ei cu strălucirea cunoştinţei Tale.

Doamne, fa ca toti ateii, idolatrii, necredinciosii si ereticii sa se pocaiasca, sa învete adevarul si sa creada în Tine, sa devina o turma si un pastor si sa Te slaveasca pe Tine, Adevaratul Dumnezeu Cel în Treime – Tatal, Fiul si Duhul Sfânt –, astfel ca nici unul sa nu fie lasat afara din Rai, Dumnezeul meu».

Asemenea,Doamne,miluieşte-I pe cei care îi cercetează şi îi miluiesc pe aceştia,toţi. ÎntăreşteI,vindecă-I,ridică-I,ocroteşte-I cu puterea Ta,luminează-I cu puterea Sf.Treimi,binecuvintează-I şi îi pomeneşte întru Împărăţia Ta,ca să se slăvească prin ei,numele Tău cel sfânt.Miluieşte-I,binecuvintează-I şi îi pomeneşte întru Împărăţia Ta şi pe vrăjmaşii noştri şi îmbunează inima lor,ca să nu răpim,prin răutatea noastră,prilejul mântuirii lor.Miluieşte-neDoamne şi ne binecuvintează şi pe noi,păcătoşii.

Nădejdea mea este Tatăl,scăparea mea este Fiul,acoperământul meu este Duhul Sfânt,Treime Sfântă,slavă Ţie!.

Preacurata si binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare Marie, Maica cea buna a Bunului Imparat, varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet, si cu rugaciunile tale ma indrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine raiul sa dobandesc, Fecioara de Dumnezeu Născătoare care eşti una,curată şi binecuvântată.

Toată nădejdea mea spre tine o pun,Maica lui Dumnezeu,păzeşte-mă sub sfânt acoperamântul tău!

Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi, si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu; si te roaga pentru mine pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor sfintilor. Amin.

Doamne Dumnezeule şi Împărate al puterilor,încă Te rog,trimite pe Sf.Arhanghel Mihail,slujitorul slavei Tale celei dumnezeieşti să gonească pe toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care se luptă cu noi iar în ceasul ieşirii sufletului din ticălosul meu trup,să fie lângă mine şi să mă izbăvească de vrăjmaşii ce-mi chinuie sufletul în ceasul morţii sale şi pe Gavriil,vestitorul Preacuratei Fecioare şi aducătorul veştilor bune,pe Rafail,tămăduitorul neputinţelor sufleteşti şi trupeşti,pe Uriil,Salatiil,Iegudil şi Varahil,ca să ne apere,nevătămaţi de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi.O,Dumnezeieştilor Arhangheli şi îngeri,întâilor voievozi ai cereştilor puteri,nu ne lăsaţi pe noi,care cerem ajutorul vostru, ci fiţi nouă ajutor în toate ispitele ce ne împresoară,de la diavoli şi de la oamenii răi,în scârbe,în boli în suferinţe,în nevoi şi în răutăţi sufleteşti şi trupeşti de tot felul.

O.marilor şapte Arhangheli, Mihaile, biruitorule al vrăjmaşilor, biruieşte pe toţi cei ce se luptă cu noi, Gavriile, vestitorul Prea Curatei Fecioare şi aducătorule al veştilor bune,cele spre iertare şi mântuire, Rafaile, tămăduitorul neputinţelor omeneşti, tămăduieşte neputinţele noastre, cele sufleteşti şi trupeşti, Uriile, care eşti raza focului dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi cei întunecaţi.Salatiile, rugătorule către Dumnezeu pentru toţi oamenii, roagă-te şi pentru noi păcătoşii şi ne îndeamnă la rugăciune, la blagoslovenia lui Dumnezeu, care-i întăreşte pe cei ce se ostenesc, întăreşte-mă şi pe mine, la nevoinţă şi la petrecere creştinească, să-mi spovedesc păcatele şi sporire la faptă bună dăruieşte-mi..Varahiile, dătătorule de blagoslovenie şi mijlocitor al facerilor de bine, mijloceşte şi pentru mine blagoslovenia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului şi a trupului.Sfinţilor şapte Arhangeli,ajutaţi-mă pe mine,nevrednicul robul vostru şi ne izbăviţi,pe noi toţi,de cutremur,de potop,de foc,de sabie,de molime,de moarte năpraznică şi de toţi înşelătorii vrăjmaşi. Doamne, da-mi puterea sa primesc cu suflet linistit, tot ce-mi va aduce ziua de maine. Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa sa stai in preajma mea si apără-mă, intareste-ma şi mă luminează..

Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu incredintarea neclintita ca Vointa Ta sta asupra tuturora.

Fie ca, in tot ce fac si in tot ce spun, Voia Ta sa-mi stapaneasca cugetul si simtirea; iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le împlinesc după voia Ta.

Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si cu intelepciune, fara sa stanjenesc sau sa amarasc. pe aproapele meu.

Ajuta-ma, Doamne, sa pot duce povara zilei de maine, cu toate cate le va aduce ea. Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert. Iar cand ma rog, fie ca Tu Insuti sa fii Cel ce se roaga in mine. Amin!

Stăpîne, Iubitorule de oameni, au doar nu-mi va fi mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte şi, iată, moartea îmi stă înainte. De Judecata Ta, Doamne, mă tem şi de munca cea fără de sfîrşit, iar a face rău nu mai contenesc. Pe tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mînii, şi pe

Preacurată Maica Ta, şi pe toate Puterile cereşti, şi pe Sfîntul Înger, păzitorul meu. Şi ştiu, Doamne, că nevrednic sînt iubirii Tale de oameni, ci vrednic sînt de toată osînda şi munca. Ci rogu-Te, Doamne, mîntuieşte-mă după mulţimea bunătăţii Tale, că, de vei mîntui pe cel drept, nu este lucru mare; şi, de vei milui pe cel curat, nu este nici o minune, că sînt vrednici milei Tale; ci spre mine, păcătosul, să minunezi mila Ta; întru aceasta să arăţi iubirea Ta de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea bunătatea şi milostivirea Ta cea nespusă; ci, precum voieşti, tocmeşte pentru mine lucrul.

Apoi,cu închinăciune,până la pământ zi: Ma inchin Tie, Preasfanta Treime, care esti o Fiinta, de viata facatoare si nedespartita: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte; cred intru Tine si Te marturisesc si Te slavesc, multumescu-Ti si Te laud, cinstescu-Te, Te preainalt si Te rog: miluieste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, pentru numele Tau. (de,trei ori).

Mântuieşte,Doamne şi miluieşte pe drept credinciosul Tău popor,supune sub picioarele lui pe tor vrăjmaşul ţi potrivnicul şi sădeşte în inima lui cele bune şi de pace pentru sfânta Ta Biserică,ca să vieţuim,prin liniştea lui,viaţă lină şi fără de gâlceavă,în dreapta credinţă,în deplină creştinătate şi curăţie (o închinăciune).

Mântuieşte,Doamne şi miluieşte pe Preasfinţiţii Patriarhi ortodocşi ai lumii ,pe Patriarhul nostru(N) şi pe Preasfinţitul Sinod,pe episcopul nostru(N),pe toţi Preasfinţiţii mitropoliţi,arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi,pe preoţi,diaconi,monahi şi monahii şi pe tot clerul bisericesc,pe care I-ai pus să păstorească turma Ta cea cuvântătoare şi pentru rugăciunile lor,miluieşte-mă şi mă mântuieşte şi pe mine păcătosul (o închinăciune)

Mântuieşte Doamne şi miluieşte pe părintele meu duhovnicesc(N) şi-mi iartă păcatele prin rugăciunile lui.(o închinăciune)

Mântuieşte,Doamne şi miluieşte pe părinţii mei(N),pe toate rudeniile după duh şi după trup şi pe prieteni şi le dăruieşte lor pacea Ta,îndestulându-i cu bunătăţile Tale cele cereşti şi cele pământeşti(o închinăciune).

Doamne mântuieşte-mă pe mine păcătosul şi pe casnicii mei,luminează pe soţia şi pe copiii mei să fie aproape de Tine (o închinăciune).

Pomeneşte Doamne,pe cei ce s-au mutat din viaţa aceasta: binecredincioşi împăraţi şi domni,împărătese şi doamne,preasfinţiţi patriarhi şi mitropoliţi,arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi,preoţi ,diaconi,monahi şi monahii şi-i odihneşte împreună cu sfinţii Tăi,în veşnicele Tale locaşuri.(o închinăciune).

Pomeneşte,Doamen,sufletele adormiţilor robilor Tăi,părinţilor mei(N) şi tuturor rudeniilor mele după duh şi după trup,iertându-le lor,toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; dăruieşte-le lor Împărăţia Ta şi împărtăşirea veşnicelor Tale bunătăţi(o închinăciune)

Pomeneşte,Doamne,pe toţi cei ce au adormit întru nădjdea învierii şi a vieţii veşnice,părinţi şi fraţi ai noştri,drept măritori creştini,care odihnesc aici şi pretutindeni,sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi ,acolo unde străluceşte lumina feţei Tale iar pe noi păcătoşii,miluieşte-ne şi ne mântuieşte,ca un bun şi de oameni iubitor(o închinăciune).

Ma inchin tie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai aratat noua lumina cea adevarata cu nasterea ta, imparateasa cerului si a pamantului, nadejdea celor fara de nadejde, ajutatoarea neputinciosilor si impacarea cu Dumnezeu a tuturor pacatosilor. Tu ma acopera si ma apara de toate nevoile si suferinţele sufleteşti şi trupeşti şi-mi fiimie folositoare cu prea puternicele tale rugăciuni (o închinăciune).

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, primeste aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mantuiasca si sa lumineze,pentru tine,sufletele noastre(o închinăciune).

Toate puterile ceresti: Scaunele, Domniile, Incepatoriile, Stapaniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii si Ingerii, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul(o închinăciune).

Sfinte si Mare Proorocule Ioane, Inaintemergatorule si Botezatorul Domnului, cel care ai patimit pentru Hristos si ai luat indrazneala catre Stapanul, roaga-te pentru mine pacatosul ca sa ma mantuiesc pentru rugaciunile tale ( o inchinaciune).

Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor in pustie, calugarilor, patriarhilor, si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala catre Stapanul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mantuiesc cu rugaciunile voastre (o inchinaciune).

Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul, cu facatorul de minuni Nicolae si cu toti sfintii incepatorii ai preotiei, ajutati-ma si ma miluiti cu rugaciunile si ajutorul vostru (o inchinaciune).

Toate sfintele femei : mironosite, mucenite, tematoare de Dumnezeu si fecioare, care ati slujit Mantuitorului Hristos cum se cuvine, rugati pe Dumnezeu pentru.mine, păcătosul (o închinăciune)

Cea nebiruita si dumnezeiasca putere a cinstitei si de viata facatoarei Crucii Domnului, nu ma lasa pe mine pacatosul, ci ma apara de toata ispita cea trupească şi sufletească (o închinăciune).

Preacurata Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, nadejdea tuturor crestinilor, pentru ca alta indrazneala si nadejde nu am, fara numai pe tine, cea cu totul nevinovata Stapana mea si Doamna de Dumnezeu Nascatoare, Maica lui Hristos, Dumnezeului meu, pentru aceea ma rog: miluieste-ma si ma izbaveste de toate rautatile mele, si roaga pe Milostivul tau Fiu si Dumnezeul meu ca sa miluiasca ticalosul meu suflet si sa ma izbaveasca de vesnicele chinuri, si sa ma învrednicească Împărăţiei Sale(o închinăciune).

Sfinte ingere, pazitorul meu, acopera-ma cu aripile bunatatii tale si izgoneste de la mine toata lucrarea cea rea a diavolului si roaga pe Dumnezeu pentru mine păcătosul (o închinăciune).

Şi apoi,vrând să te aşezi în aşternut,zi şi acestea:

Lumineaza ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva sa adorm in moarte, ca nu cumva sa zica vrajmasul meu: intaritu-m-am asupra lui. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin!

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, ca umblu prin mijlocul a multor curse, izbaveste-ma de dansele si ma mantuieste, Bunule, ca un iubitor de oameni. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preaslavita Maica a lui Dumnezeu, care esti mai sfanta decat sfintii ingeri, neincetat te cantam cu inima si cu gura, marturisind ca tu esti de Dumnezeu Nascatoare, caci cu adevarat ne-ai nascut noua pe Dumnezeu intrupat si te rogi neâncetat,pentru sufletele noastre.

Apoi sa-ti saruti crucea si sa faci semnul sfintei cruci pe locul unde vrei sa te culci, de, la cap şi până la picioare,aşişderea şi pe toate laturile, grăind rugăciunea Cinstitei Cruci:

Să învie Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dînsul. Să piară cum piere fumul; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară dracii de la faţa celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi se însemnează cu semnul Crucii, şi zic cu veselie: Bucură-te, Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului, care goneşti dracii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi S-a pogorît la iad, şi a călcat puterea diavolului, şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre gonirea a-tot-pizmaşului. O, Preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului! - ajută-mi cu Sfînta Doamnă Fecioară de Dumnezeu Născătoare şi cu toţi sfinţii,în veci. Amin!.

Apoi facandu-ti semnul crucii si cu rugaciunea in gura adormind, gandeste-te la ziua judecatii, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu

Rugăciune împotriva pecetluirii cu semnul antihristului

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pazeste-ne de inselaciunea vicleanului antihrist a carui venire se apropie si ne pazeste de toate uneltirile lui.

Acopera-ne pe noi, pe toti ortodocşii de mrejele lui cele viclene in tainica pustie a mantuirii Tale.

Nu ne lasa pe noi Doamne sa ne ingrozim de frica cea diavoleasca, mai mult decat de frica lui Dumnezeu si sa ne indepartam de Tine si de Biserica Ta cea sfanta.

Da-ne Doamne mai bine sa patimim pentru numele Tau si sa murim in credinta ortodoxa cea adevarata, decat sa ne lepadam de Tine si sa primim semnul lui antihrist si sa ne închinăm lui

Da-ne noua zi si noapte lacrimi ca sa ne plangem pacatele noastre si indura-te de noi Doamne in ziua infricosatei judecati. AMIN

Rugăciune de mulţumire şi laudă lui Dumnezeu pentru toate

Slavă întru cei de sus,lui Dumnezeu şi pe pământ pace,între oameni bunăvoire. Lăudămu-te,bine Te cuvântăm,închină-mu-ne Ţie,slăvi-mu-Te,mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.
Doamne,Împărate ceresc,Dumnezeule,Părinte Atotţiitorule,Doamne Fiule,Unule Născut,Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.
Dumnezeule Cel Mare şi Înfricoşat,Cel Preaânalt,Cel Minunat şi mai presus de fiinţă şi de înţelepciune,Cel ce Eşti Bun şi Atotputernic,Cel deplin şi cu totul desăvârşit,Cel mai înainte de veci şi necuprins,Cel mai presus de orice lucru şi nume; a Cărui înţelepciune şi cunoştinţă este nemăsurată şi neânţeleasă,judecăţile necercetate şi căile neurmate.
Cel ce numai din iubire de oameni şi milostivire ai adus zidirea cea nevăzută dintru nefiinţă întru fiinţă,mai întâi dând viaţă puterilor îngeresti şi fără de materie,neâncetat închinătoare şi lăudătoare ale măririi Tale celei negrăite,apoi,lumii văzute iar la urmă,ca o încoronare a Creaţiei Tale minunate ai făcut pe om eupă Chipul şi asemănarea Ta,oglindă şi reflex văzut al înţelepciunii,atotştiinţei şi puterii Tale
Cel ce cu atâta dragoste ne-ai iubit încât,pe Fiul Tău Unul Născut,la neamul nostru cel căzut L-ai trimis iar prin înfricoşatele Sale Patimi şi prin Crucea Sa mântuitoare,din robia diavolului şi din stricăciunea morţii ne-ai scos. Cel ce,în ceasul al treilea ai revărsat Duhul Tău Cel Preasfânt peste Sf.Apostoli şi i-ai umplut pe ei de har de pricepere şi de înţelepciunea venită de la Tine,pentru mântuirea neamului nostru. Prin Acela,Părintele luminilor,Mângâietorul,Duhul adevărului,Care de la Tatăl purcede şi trimis nouă de către Fiul şi Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre,ne-ai vestit nouă toate şi pe cele lipsă le-ai împlinit,ca să Te cunoaştem pe Tine,singurul şi adevăratul Dumnezeu.
Cel ce primeşti să fii numit Tatăl Nostru iar inima omului ascultător o curăţeşti,făcând-o Ţie scauin şi Biserică sfântă,sălăşuindu-Te în ea împreună cu Unul Născut Fiul Tău şi cu Preasfântul Duh şi făcându-Ţi la dânsul locaş. Cel ce şi pe mine,nevrednicul M-ai învrednicit să ajung la acest chip şi vârstă şi de mulţi talanţi m-ai făcut datornic. Căci,cu mâna Ta m-ai zidit,cu suflarea Ta mi-ai dăruit viaţă,cu purtarea Ta de grije m-ai credcut,cu darul Tău mi-ai făcut cunoscută credinţa cea adevărată.
Tainele sfintei Tale Biserici m-ai învăţat,m-ai împodobit cu bunătăţile vremelnice ale reuşitei omeneşti,de primejdii şi necazuri m-ai izbăvit,din boală şi suferinţă m-ai sculat,spre cele de folos,în chip nevăzutm-ai îndreptat,m-ai povăţuit şi îngrijit ca pe un prunc şi făptură a dragostei Tale.
Cum aş putea eu,oare,să-Ţi mulţumesc îndeajuns pentru toate facerile Tale de bine când,iată,în fiecare clipă,mă întâmpină şi mă covârşesc,alte şi alte minunate faceri de bine şi binecuvântări.
Doar faptul că Îţi pot mulţumi cu cuvântu,cât de mare dar este! Căci,până şi mulţumirea şi lauda,singurele pe care le pot aduce Tie,pentru toate şi acestea sunt darul Tău şi nu sunt ale mele.Încă,mai bine ţi-aş putea mulţumi dacă aş împlini voia şi poruncile Tale.Dar duhul este osârduitor iar trupul neputincios.
Tu,Doamne,însă,Cel ce Singur Eşti Puternic,doar Tu poţi să mă ajuţi să fac voia Ta,căci Tu ai zis:,,fără de Mine nu puteţi face nimic.Dator sunt,deci,ca din zi şi până în noapte,să strig către Tine,să Te chem în ajutor şi să nu încetez să Te binecuvintez şi să-Ţi mulţumesc,în toate zilele vieţii mele,deşi nu sunt vrednic să grăiesc către Tine,fiind eu, cu totul,păcătos şi necurat.
Pe Tine Te binecuvintez Doamne pentru că Ai căutat,cu mila şi cu îndurările Tale,spre ticăloşia mea şi m-ai izbăvit din tina şi deşertăciunea lumii,de cursele vicleanului stăpânitor al veacului acestuia.
Pe Tine Te binscuvintez,Doamne,fiindcă,în toată vremea mă copleşeşti cu iubirea Ta,cea purtătoare de grije şi mântuitoare. Căci,deşi,în fiecare zi,prin lenevirea mea,prin nepurtarea de grije şi prin faptele mele cele rele,mă vând diavolului,Tu,neâncetat mă păzeşti şi din cursele lui mă scoţi.
Pe Tine Te binecuvintez fiindcă mi-Ai dat tăria pocăinţei pentru păcatele mele şi mi-ai oferit nenumărate prilejuri de întoarcere de la răutăţile mele.
Pe Tine Te binecuvintez,Doamne,căci,neputincios fiind eu,întăreşti slăbiciunea mea şi nu mă laşi cu totul să cad ci,grabnic,îmi întinzi,dintru înălţime,mână de ajutor şi către Tine mă întorci.
Mă închin,cu trupul şi cu sufletul,măririi Tale,eu,zidirea Ta cea netrebnică şi căzută şi Îţi mulţumesc,nu numai pentru bunătăţile ce mi-Ai dat şi binefacerile cu care m-Ai miluit,dar şi pentru faptul că exist şi că încă nu m-ai dat morţii pentru ticăloşia şi fărădelegea cu care,în toată ziua şi în tot ceasul Te supăr,încă din cea mai fragedă pruncie.
Mulţumescu-Ţi,Ţie,Doamne pentru că nu voieşti moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu şi care voieşti,,ca toţi oamenii să se nântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”.Mulţumescu-Ţi,
Ţie,Stăpâne,Preabunule,că m-ai învrednicit,pe mine,păcătosul robul tău,să stau,în clipa acesta,în faţa slavei Tale,întru umilinţă şi mărturisire şi să-ţi aduc această rugăciune de laudă şi mulţumire.
Mulţumescu-Ţi Ţie că,nevrednic fiind eu,îmi faci bine,mă chemi,mă îndemni şi arăţi iubirea Ta de oameni către mine,nerecunoscătorul,cela ce foarte mult am greşit şi toată viaţa mea,întru păcate o am cheltuit.Mulţumescu-Ţi Ţie că îmi eşti povăţuitor şi luminare şi că prin cuvinte,gânduri,pilde şi prin semenii mei,pururea,către mântuire mă îndrepţi.
Mulţumesc Ţie că mă ajuţi în chip văzut şi nevăzut,cunoscut şi necunoscut,ca unul ce sunt prins şi legat de toate cele lumeşti,să mă unesc,întreg,cu amintirea, deslava Ta,cea de lumină dătătoare şi mântuitoare.
Îţi mulţumesc,Doamne,că m-Ai învrednicit,pe mine,păcătosul,să trec lungimea zilei al cărei sfărşit îmi este necunoscut şi să ajung,fără piedici,până în ceasul acesta.
Îţi mulţumesc,Ţie,pentru tot ce Ai făcut şi faci,pentru mine,nevrednicul robul Tău.
Înălţa-Te-voi,Domnul meu şi Împăratul meu şi voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău,în toate zilele vieţii mele.Laudă ,suflete al meu,pe Domnul!.Lăuda-voi pe Domnul,în viaţa mea,cânta-voi Domnului meu cât voi trăi.Lăudaţi pe Domnul din ceruri,lăudaţi-L pe El întru cele înalte,lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui,lăudaţi-L pe El toate puterile lui. Lăudaţi pe Domnul,toţi cei de pe pământ.
Lăudaţi-L pe El,toate neamurile,lăudaţi-L pe El toate popoarele.Lăudaţi pe Domnul,întru sfinţenia Sa,lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru mulţimea slavei Lui. Toată suflarea să laude pe Domnul!. Dar ce sunt laudele mele înaintea Ta?.Firea este ascultătoare dar eu nu sunt. Atât căt trăiesc şi văd dragostea Ta ştiu,doar că,râvnesc să-ţi mulţumesc,să mă rog Ţie şi să strig:
Slavă Ţie,Celui ce ne-ai chemat la viaţă. Slavă Ţie pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale. Slavă Ţie că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit. Slavă Ţie,Celui ce ai deschis,înaintea mea,cerul şi pământul,ca pe o carte a veşnicei Tale înţelepciuni.Slavă Ţie,pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi a trandafirilor. Slavă Ţie pentru felurimea cea desfătată a roadelor şi a seminţelor.
Slavă Ţie,pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii.
Slavă Ţie,pentru adâncul înţelepciunii Tale care şi-a pus pecetea peste întreaga lume.
Slavă Ţie pentru necontenita Ta purtare de grije asupra Creaţiei. Slavă Ţie,Celui ce Ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite.
Slavă Ţie,Celui ce m-ai născut a doua oară prin apele,cele de viaţă făcătoare ale Botezului..
Slavă Ţie,că Tu,întorci,celor ce se spovedesc şi se pocăiesc,neprihănirea crinilor.
Slavă Ţie,adânc nevăzut al milostivirii şi al iertării.
Slavă Ţie,pentru Paharul vieţii şi pentru Pâinea bucuriei veşnice.
Slavă Ţie,pentru setea noastră nepotolită de împărtăşire cu Dumnezeu.
Slavă Ţie,pentru oamenii pe care,pururea,Tu mi i-ai scos în cale.
Slavă Ţie pentru dragostea rudelor şi pentru dăruirea prietenilor.
Slavă Ţie,pentru blândeţea dobitoacelor care îmi slujesc.
Slavă Ţie pentru fericirea de a trăi,de a mă nevoi şi a contempla frumuseţile Tale.
Slavă Ţie,pentru fiecare pas al vieţii mele,pentru fiecare clipă de bucurie. Slavă Ţie,Celui ce ne trimiţi nouă nereuşite şi greutăţi ca să ne întoarcem ochii noştri către suferinţele semenilor.
Slavă Ţie,Celui ce ne tămăduieşti neputinţele şi decepţiile noastre,cu trecerea vindecătoare a timpului.
Slavă Ţie,Celui ce,Singur ştii ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept.
Slavă Ţie,Celui prin care nici o pierdere nu este de neânlocuit şi tuturor,le dăruieşti cele spre viaţa de veci.
Slavă Ţie.Celui ce ne trezeşti,prin suferinţe,din beţia şi din robia patimilor.
Slavă Ţie,Celui ce smereşti,spre mântuire,trufia inimii.
Slavă Ţie,Celui ce zăderniceşti planurile noastre nefolositoare.
Slavă Ţie,pentru descoperirile Tale.
Slavă Ţie pentru ceea ce,cu înţelepciune,ne-ai ascuns.
Slavă Ţie pentru geniul minţii omeneşti.
Slavă Ţie pentru limbile de foc ale inspiraţiei.
Slavă Ţie Celui ce împlineşti cererile mele cele bune.
Slavă Ţie,Celui ce ai preschimbat viaţa mea cu faptele bunătăţii.
Slavă Ţie pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină.
Slavă Ţie pentru viaţa veacului acesta,prevestitoare a celei cereşti.
Slavă Ţie pentru nădejdea vieţii nestricăcioase,nepieritoare şi desăvârşite.
Slavă Ţie în ceasul tihnit al înserării.
Slavă Ţie pentru raza de rămas bun a soarelui ce apune.
Slavă Ţie Celui ce ne-ai făgăduit reântâlnirea cea dorită,cu cei de aproape ai noştri,adormiţi întru nădejdea Învierii.
Slavă Ţie pentru rugăciunile smerite sale sufletului păzit de înger.
Slavă Ţie pentru puterea harului Tău,cel necuprins şi de viaţă făcător. Slavă Ţie Celui ce ai revărsat asupra lumii adâncă pace.
Slavă Ţie,Celui ce faci din noi fii ai luminii,înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale.
Slavă Ţie pentru fericirea de a Te simţi şi a vieţui cu Tine.
Slavă Ţie,Celui ce mă învălui cu iubirea Ta,mai presus de toate. SlavăŢie,Preasfântule Părinte,Care ne-Ai chemat să dobândim Împărăţia Ta. Slavă Ţie,Fiule al lui Dumnezeu,începutul mântuirii noastre.
Slavă Ţie,Duhule Sfinte,soare de viaţă făcător,al veacului ce va să vină. Slavă Ţie,Treime Dumnezeiască şi Prea Bună
Slavă Ţie,Dumnezeule în veci!

RUGĂCIUNE PENTRU ÎMPĂCARE, ÎNŢELEGERE
ŞI ÎNMULŢIREA DRAGOSTEI

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.

Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.

Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin!

LASATI-VA DE PACATUL TUTUNULUI!

Tutunul = Pacatul Sinuciderii ! Oameni buni, fie-va mila de sanatatea voastra ! Va sinucideti lent ! Nu mai ardeti banii, ci cheltuiti-i facand milostenie, ca sa scapati de fumul si de focul iadului !

Desi unii cred ca tutunul s-a folosit abia dupa ce a fost adus in Europa de catre Cristofor Columb pe la anul 1492, totusi povestirile stravechilor istorici ne arata ca el exista si inainte de era crestinismului la triburile din Asia si America. Este binecunoscuta acea „pipa a pacii” pe care multe popoare aveau obiceiul s-o foloseasca cand incheiau pace. La tatari, popor care a venit cu razboi si in Tarile Romane, samanii (preotii tatari) foloseau fumatul, crezand ca alunga spiritele rele.

INVATATURA ORTODOXA DESPRE FUMAT

Din totdeauna fumatul a fost considerat un pacat, deoarece este o sinucidere lenta, un rau facut trupului, o calcare a cuvintelor Sfantului Apostol Pavel:„Ca nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste”(Efeseni 5;29). Fumatul a trecut cu usurinta de la usuraticii idolatri la majoritatea crestinilor. Deosebirea intre tamaiatul cu tamaie sau smirna sfintita si fumatul cu luleaua sau cu tigara se vede clar de catre oricine, incat de prea multe explicatii nu e nevoie. Bine-credinciosii crestini au vazut totdeauna ceva diavolesc in aceasta patima. Din cauza aceasta, in multe case au fost certuri si batai de pe urma fumatului. Cum mai pot spune cei care fumeaza, scotand fum pe gura ca odinioara idolul Moloh, ca mai au chipul lui Dumnezeu?
Omul gaseste o multime de scuze pentru orice deprindere rea in viata. Asa se petrec lucrurile si cu obiceiul fumatului. La suparare omul spune ca fumeaza ca sa-si mai risipeasca gandurile negre ce-i napadesc sufletul. La bucurie spune ca cea mai nevinovata distractie este o tigara…! Un lucrator incepu intr-una din zile sa faca socoteala tuturor cheltuielilor, pe care le facea saptamanal cu tutunul, dar temandu-se ca nu cumva, ingrozit de risipa pe care o facea, sa se hotarasca a da uitarii acest obicei, inceta imediat socoteala. In clipa aceea sosi unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, care parasise de multa vreme obiceiul fumatului si imediat il intreba: ”Ce faci acolo, bunul meu amic?” Saracul lucrator, desi la inceput cauta sa ocoleasca lucrurile, trebui insa, in cele din urma, sa spuna adevarul. Atunci colegul sau ii zise: ”Prietene, lasa-te odata de tutun, ca orice tigara este un cui batut in cosciugul in care vei fi inmormantat. De tine atarna sa-ti gatesti, mai curand sau mai tarziu, acest cosciug si odata terminat va trebui neaparat sa-ti iei ramas bun de la cei vii si sa pleci degraba in mormant!” Imediat ce-i pleca musafirul, sarmanul om se puse din nou pe ganduri si-si zise: ”E foarte adevarat ca paguba cea mai mare pe care o cauzeaza tutunul nu este numai risipa banilor, ci si zdruncinarea sanatatii, caci cata otrava nu introduce el in organismul nostru si cata necuratie produce el pe unde trece, fara sa putem sterge cu ceva urmele lui vatamatoare ! Bine s-a zis ca fumatul de tutun e drumul cel mai scurt catre tuberculoza. Toate bune – zise bietul om – dar cum sa fac, sa ma scap de acest obicei vatamator?! De cate ori nu mi-am luat frumoasa hotarare de a o rupe odata pentru totdeauna cu ţigarile si toate hotararile mele pentru viitor au ramas fara nici un folos!…” Omule! Nu uita ca nu e de ajuns sa iei hotarari frumoase, care sa dureze numai o clipa, caci drumul spre iad e pardosit numai cu hotarari bune si frumoase si nu e nevoie decat de o singura hotarare, care sa traiasca si sa ne croiasca drumul greu al ducerii ei la indeplinire in orice clipa a vietii noastre. Pune-ti mai inainte viata si moartea si hotaraste-te odata, ori pentru una ori pentru alta, fara sa uiti ca tutunul se gaseste totdeauna, pentru un om cuminte si prevazator, alaturi si in fata mortii. Hotararea odata luata, cauta de o du la bun sfarsit si numai atunci vei vedea ca in privinta ruperii cu obiceiurile trecutului, nu aduce anul ce aduce ceasul. Incearca si fii sigur ca vei izbuti. ”Si Ma cheama pe Mine in ziua necazului si Eu te voi izbavi si Ma vei preaslavi”(Psalmul 49;16). Fumatul afecteaza sanatatea si Sfanta Scriptura ne invata ca „trupul nostru este templu al Duhului Sfant „(1 Corinteni 6;19), deci ii trebuie o deosebita ingrijire pentru acest dar pe care il are de la Cel Preainalt. Astazi cu totii ne vaitam de saracie, dar nimeni nu s-a lasat de fumat ca sa faca economie!
Oare ne putem lasa de fumat? Da! Cum? Printr-o hotarare tare de a nu mai fuma. Trebuie stiut ca in fiecare crestin salasluieste o putere uriasa, cu ajutorul careia biruinta este sigura in lupta cu patimile, dupa cuvantul Mantuitorului: ”Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama”(Luca 10;19). Vointa este una din cele trei facultati ale sufletului omenesc, alaturi de ratiune si sentiment, acestea facandu-l pe om sa se deosebeasca de animale. Vointa noastra insa trebuie sa fie inclinata spre bine si nu sa fie subjugata de patimi. De aceea spune Mantuitorul: ”Daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult?” (Matei 6;23).
Si femeile fumeaza ! Ce poate fi mai urat decat o femeie cu ţigară in gura si, poate, beata si care injura?! Acestea cand de fapt rolul si rostul femeii este acela de a creste copii. Ce fel de educatie vor primii copiii de la o astfel de mama depravata si care poate cand sunt mici le mai pune si cate-o tigara in gura ca sa faca haz de ei?

LASATI-VA GRABNIC DE PACATUL FUMATULUI!

Multi care sunt stapaniti de aceasta patima, neavand o vointa tare si un suflet intarit duhovniceste, desi vad ca se prabusesc in iadul vremelnic si vesnic totusi continua sa tamaie pe satana, prefacand in fum si scrum insemnate sume de bani. Crestinii sunt datori sa tamaie inaintea lui Dumnezeu cu tamaie si cu smirna iar nu inaintea duhurilor necurate, cu duhoarea fumului de tutun. Toti crestinii sunt datori sa se lupte sa paraseasca aceasta uracioasa patima pentru a castiga mult: dezrobirea de sub tiranica robie a pacatului, bani economisiti care se pot intrebuinta pentru fapte folositoare sufletului, sanatatea imbunatatita, multumirea sufleteasca pentru eliberarea din tirania acestui obicei pagubitor sufleteste si trupeste, redobandirea memoriei, puterii, poftei de mancare. Orice pacat este daunator pentru om si de aceia Sfantul Evanghelist Ioan a zis: ”Cine savarseste pacatul este de la diavolul pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste păcat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta si nu poate sa pacatuiasca”(1 Ioan3;8-9).

DE CE FUMATUL ESTE UN PĂCAT?

Multi oameni, simpli sau invatati, sustin ca fumatul nu este pacat. Vai ce vremuri si ce oameni am ajuns sa vedem! Vai cum ne robim noi oamenii unei puturoase de buruieni otravitoare, apoi mai sustinem ca e bine asa. Dumnezeu a randuit ca din ceea ce castigam sa folosim si pentru ajutorul bisericilor, al saracilor. A arunca banii pe ceea ce ne dauneaza noua si nu foloseste nici altora este un pacat greu. Pentru milostenie nu avem niciodata bani dar pentru tigari avem mereu! Daca e vorba sa cumparam icoane, carti sfinte, totdeauna stam la indoiala: ca n-avem bani, ca-s prea scumpe. Insa cand trebuie sa cumparam pachetul ucigas, mereu gasim bani. Chiar si ultimul leut il dam pe mahorca!
Dintre toate vietuitoarele pamantului numai omul scoate fum pe gura si pe nas. Numai omul slujeste idolului fumatului dimineata, seara, inainte si dupa masa si peste zi in loc de a se ruga lui Dumnezeu dupa datorie. Ce nu am vazut niciodata la dobitoacele cele fara de minte ale pamantului vedem la oameni! Omul patimas chiar purtator de nume crestinesc jertfeste idolului fumatului de mii de ori mai mult decat a tamaia lui Dumnezeu celui viu, Care ne-a creat, ne tine si se ingrijeste de noi. Dimineata in loc de rugaciune, aprindem tigara. Seara, intocmai. Duminica in timp ce in biserica se aduce Mantuitorului Hristos tamaie intru miros de buna mireasma duhovniceasca, noi aducem lui Satan tamaie… Idolul acesta care se numeste patima ne batjocoreste si ne face sa fim plini de mirosuri grele pentru oamenii cei nefumatori iar noi ii slujim mai mult decat Sfintei Biserici si-l iubim mai mult decat pe saraci, pe orfani si pe vaduve. De aici se poate vedea clar ce idol iubit ne-am facut noi oamenii pana chiar si din buruiana tutunului careia multi ii jertfesc si ii slujesc, chiar mai mult decat Lui Dumnezeu caruia ii datoram toate, pana si viata noastra. Intrucat vatama sanatatea, scurteaza viata si alunga pe Duhul Sfant, fumatul este pacat.
Astfel fumatorii savarsesc trei mari si infricosate pacate din care se nasc apoi si altele:
1. Pacatul sinuciderii, pentru ca asa cum vom vedea mai departe fumatorii, treptat, isi distrug sanatatea lor pogorandu-se in iad de vii daca mor in acest pacat, fara sa se pocaiasca si sa se opreasca de la acest pacat.
2. Pacatul risipei banilor dati de Dumnezeu pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: ”Pentru ce folositi argintii vostri pentru un lucru care nu va hraneste si castigul muncii voastre pentru ceva ce nu va satura?” (Isaia 55;2).
3. Pacatul profanarii trupului, in care locuieste Duhul lui Dumnezeu si care devine prin aceasta patima salas al diavolului: ”Nu stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templu lui Dumnezeu care sunteti voi” (1 Corinteni 3;15-17). In fiecare dintre noi exista un loc care nu poate sta niciodata gol: ori este plin de Duhul Sfant impreuna cu ingerul cel bun, ori este plin de pacate impreuna cu diavolii lor, pacatele alungand pe Duhul Sfant.
Asa trebuie sa le raspundem celor care spun: „Ei, ce pacat e sa fumezi? Nu dau in cap la nimeni, nu fur banii de tigari, sunt munca mea” sau „Nu si tutunul este buruiana lasata de Dumnezeu?” si cate si mai cate. O, bietii de ei! Se imbata cu apa chioara! Ca nu numai ce cred ei este pacat, ci cele care sunt randuite de Dumnezeu sa nu le facem si nici macar sa nu le gandim, acelea sunt pacate. Un crestin adevarat trebuie sa lupte hotarat contra tuturor patimilor, fie ele mari sau mici. De aceea Sf. Apostol Iacov a spus: „Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2;10). Numai crestin nu se poate numi cel cu tigara in gura!

NUMAI DIAVOLII SCOT FUM PE NAS SI PE GURA

Multi sfinti carora li s-a descoperit iadul au simtit acolo un miros foarte urat. La alti sfinti vrasmasul cel ucigator de suflete le-a adus ispite sub forma unor mirosuri foarte grele, incat n-au mai putut sta in locul acela de atata putoare. Asa putoare draceasca este si in casa si in hainele si in gura si in toate ale fumatorului. Cand sfintii insa au vazut ingeri de lumina, ei nu s-au aratat scotand fum si foc pe nari si plini de putoare.
Vai de bietii copilasi care trebuie sa respire duhoarea de tutun cu care parintii umplu casa! Vai de viitorul lor, caci sunt cu dracii in casa si nu cu parintii! Caci numai ei scot fum pe nari si pe gura. Acest aspect ni-l descrie cel mai bine Sf. Antonie cel Mare cand zice cum se arata uneori diavolul: „Ochii lui sunt ca un chip de luceafar, din gura lui ies faclii aprinse si se arunca precum niste scantei de foc; din narile lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de carbuni si din gura lui iese vapaie”. (Vietile sfintilor pe Ianuarie, pg.315). Si tot el spune ca diavolii „poarta cu ei asemanarea focului ce are sa-i primeasca” dupa Infricosata Judecata, la un loc cu pacatosii. Asemenea sunteti voi, fumatorilor! Veti da seama si voi alaturi de demoni, in fata Judecatorului, pentru supararile pe care le-ati facut aproapelui vostru cu mirosul vostru cel urat! Veti da seama pentru cei pe care i-ati imbolnavit cu fumul duhanit de voi! Infricosati-va ca nu cumva de la un capat de tigara aprins uitat pe undeva, sa va aprinda Domnul casa si sa va pedepseasca cu asa o moarte, cum am auzit pe la televizor multe cazuri!
Fumatorule! Cand vine dracul si-ti zice: „Mai ia o tigara”, sa te gandesti cat de frumoasa e viata si ca tigara-i moartea. Si sa mai te gandesti ca poate chiar si peste un ceas, sufletul tau poate fi inaintea lui Hristos Judecatorul Care-ti va cere socoteala de acest pacat? Ce vei raspunde? Pune capat pacatului si roaga-te si iar roaga-te si roaga-te!
Nefumatorule! Cand vezi pe un rob al acestui pacat, nu pacatui si tu! Nu-l judeca si nicidecum nu-l condamna; nici chiar in gand sa nu indraznesti sa faci acestea. Daca-ti este mai apropiat sfatuieste-l, dar cu cuvinte potrivite. Nu fi insistent, nu fi cicalitor ca nu cumva fumatorul sa mai faca alt pacat, adica sa te urasca. Stii cum il poti ajuta cel mai bine? Roaga-te pentru el si iar roaga-te si roaga-te!

CAT DE MULTI OAMENI SE INCHINA IDOLULUI TIGARILOR ?

Stilul de viata sau comportamentul specific al oamenilor constituie cauza unor frecvente dezechilibre fizice si psihice. Intr–o anumita privinta, stilurile de viata par sa depinda mai degraba de factori sociali decat individuali, pe cand comportamentul individual depinde nemijlocit de personalitatea, educatia, starea sociala, varsta, credinta etc., celui ce il adopta si dezvolta, astfel incat, anumite obiceiuri, practici sau ocupatii existentiale insusite si perpetuate de acesta pot dobandi valente negative, transformandu–se in hazarduri ce–i ameninta integritatea fizica si psihica. Fumatul, consumul de alcool sau alte substante psihotrope (cum ar fi drogurile), reprezinta unele din cele mai periculoase ”deprinderi” umane care ameninta nu numai sanatatea individului ce le practica, ci si prosperitatea comunitatii din care acesta face parte, deoarece ele impun ridicate costuri sociale, devenind o povara greu de suportat pentru toti cei din jur. Asemenea costuri se exprima nu numai prin efectele directe ale acestor tipuri de comportamente hazardante asupra bugetului, capacitatii de munca si sanatatii individului ce le practica, ci si prin efectele indirecte la distanta, exprimate prin consecintele medicale, sociale, financiare si chiar morale asupra celorlalti indivizi ai comunitatii. In tarile cu economie dezvoltata, fumatul este, de departe, cel mai important factor de risc patogen, desi amenintarea produsa de cresterea continua a consumului de alcool si droguri, devine tot mai accentuata, in timp ce in tarile slab dezvoltate, desi aceleasi comportamente de risc intretin ridicate cote de morbiditate si mortalitate, ele continua sa fie devansate de alte cauze patogene externe, cum ar fi malnutritia, lipsa apei si igienei, bolile parazitare Acest capitol isi propune sa analizeze dimensiunea patologica a uneia din cele mai importante si frecvente deprinderi comportamentale individuale: fumatul, care se practica cu aceeasi perseverenta atat in statele dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare.
Consumul de tutun, in general, care se manifesta prin diferite forme de mestecare, insertie rectala, prizare nazala si orala sau sugere, si fumatul, in special, produc o serie intreaga de efecte patogene care nu numai ca afecteaza in mod direct sanatatea umana, dar si amplifica calitatile nocive ale altor agenti fizici, chimici si biologici prin insidioase reactii sinergice.
Fumatul in sine este un obicei larg raspandit in intreaga lume, fiind practicat in egala masura de barbati si femei, copii si adulti si afectand viata si sanatatea a milioane de oameni. El are la baza multiple cauze, dar cea mai importanta se refera la dependenta de efectul drogant al nicotinei existenta in toate formele de prezentare comerciala a produselor obtinute din frunze de tutun. In plus, impactul sau major asupra comportamentului individual a fost determinat si de industrializarea si comercializarea tutunului sub forma de tigari care sunt relativ ieftine, usoare si deci eficiente din punct de vedere economic, putand fi tinute in gura fara a folosi mainile care, intre timp, pot presta alte activitati. De altfel, tutunul este daunator organismului uman nu numai prin faptul ca, in timpul arderii sale in procesul fumatului, nicotina din compozitia sa patrunde in caile respiratorii, ci si prin faptul ca in timpul cultivarii sale se folosesc o serie intreaga de pesticide care apoi sunt inhalate odata cu nicotina, sau prin faptul ca in timpul recoltarii sau procesarii sale, pielea umana absoarbe o mare parte din nicotina continuta in frunzele de tutun cu care vine in contact.
Din aceste motive insumate, fumatul, si nu numai, este recunoscut drept o importanta primejdie a sanatatii umane; in numeroase tari adoptandu–se severe masuri legislative de prevenire si control a consumului de tutun prin implementarea unor politici de taxare, programe educationale de promovare a unei atitudini publice sanatoase si, nu in ultimul rand, prin adoptarea unor masuri ferme de interzicere a fumatului in diferite locuri publice. Tutunul atat de larg utilizat de milioane de consumatori din intreaga lume este reprezentat, de fapt, de frunzele speciilor Nicotina tabacum si Nicotina rustica care apartin genului Nicotiana din familia plantelor Solanacee, care contine peste 100 de specii si subspecii.
Acestea contin o substanta alcaloida, nicotina, care odata patrunsa in organismul uman, produce efecte de dependenta farmacologica si psihologica, intretinand si perpetuand obiceiul fumatului. Initial, acesta era practicat numai de bastinasii amerindieni, dar dupa descoperirea Americii de catre Columb, el a fost rapid adoptat si de populatiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat, la inceput, pe gura, prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum si pe nari, cu ajutorul unui tub in forma de Y, dar ulterior, el a inceput sa fie inghitit si exhalat de la o persoana la alta in timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica si mestecatul frunzelor de tutun singure, sau in combinatie cu cenusa, praf de scoici si miere. In zilele noastre, obiceiul fumatului a devenit aproape universal, constand din arderea controlata a frunzelor de tutun (tratate si imbogatite cu diferiti aditivi aromatizanti) rulate sub forma tigarilor sau introduse in recipienti speciali (pipe) si inhalarea fumului rezultat. Dintre aceste forme, fumatul tigarilor a avut, de departe, cea mai larga putere de adoptie din motive mentionate anterior

EFECTELE TUTUNULUI ASUPRA SANATATII

De altfel, se stie ca tutunul, prin numerosii sai compusi toxici, afecteaza in mod direct sanatatea umana, fiind cauza unei game foarte variate de boli ce pot avea caracter acut sau cronic.
Fumul de tigara este un amestec de compusi organici si anorganici produsi prin arderea tutunului si a aditivilor. Printre acestia se afla gudronul (tarul) care expune fumatorul la un risc crescut pt. cancer bronhopulmonar, emfizem pulmonar si afectiuni bronsice. El este alcatuit din peste 4000 compusi chimici, incluzand mai mult de 60 substante cunoscute ca fiind cancerigene. Unele din aceste substante produc boli cardiovasculare si pulmonare si toate pot fi letale. Alaturi de gudron, in compozitia fumului de tigara intra si alte substante cum ar fi: cianuri, benzen, formaldehida, metanol, acetilena, amoniac, precum si o serie de gaze toxice: oxidul nitric si monoxidul de carbon. Totusi, compusul principal al fumului de tigara este nicotina a carei structura chimica este beta-piridil-N-pirolidina. Din cauza hidro- lipo-*solubilitatii si a volatilitatii sale, nicotina patrunde in organism pe cale transcutanata, transmucoasa si respiratorie. Dupa patrunderea in circulatie, ea este distribuita in toate tesuturile si organele, inclusiv in laptele matern (laptele fumatoarelor poate contine pana la 0,5mg nicotina/l). Prin fumat, nivelul nicotinei acumulata in organism in timpul zilei persista si in cursul noptii. De aceea, cei care fumeaza sau mesteca tutun ziua sunt expusi la efectele nicotinei timp de 24 ore. Prima treapta de metabolizare este oxidarea la cotinina. Dintre metaboliti, nornicotina este mai putin toxica decat nicotina, iar cotininei si N-oxizilor li se atribuie potential carcinogen. Eliminarea nicotinei se realizeaza pe cale renala, pulmonara si salivara.
Efectele complexe exercitate de nicotina in organism sunt explicate prin existenta unei faze de excitare, urmata de inhibare, manifestate la nivelul diferitelor sisteme, dar mai ales asupra sistemului nervos. La nivelul acestuia, nicotina produce o stare de excitatie psihica, euforie, reducerea senzatiei de foame si oboseala; efectul inhibitor se manifesta in special asupra centrului respirator. In anumite cazuri, moartea poate surveni inaintea inhibitiei centrului respirator prin curarizarea (paralizia) muschilor toracici ce participa la procesul respiratiei. In doze mici, prin stimularea nervului vag, nicotina determina bradicardie (scaderea frecventei batailor inimii) iar in doze mari, prin stimularea ganglionilor simpatici cardiaci, determina tahicardie (frecventa cardiaca peste 80 batai/minut). Prima doza de nicotina produce o stare de agitatie si trezire, dozele urmatoare genereaza un sentiment de calm si relaxare.
Nicotina are o mare capacitate de a produce addictie (dependenta), intr-un mod asemanator cocainei si heroinei, producand o descarcare de adrenalina de la nivelul cortexului glandei suprarenale. Aceasta stimuleaza sistemul nervos central si alte glande endocrine (cu secretie interna) ceea ce produce o eliberare brusca de glucoza. Asa cum am spus, stimularea este urmata de depresie si o senzatie de oboseala, facandu-l pe fumator sa caute a-si administra si mai multa nicotina. Dependenta fata de nicotina se manifesta prin aparitia simpomelor de sevraj atunci cand o persoana incearca sa renunte la fumat. Principalele simptome ale sevrajului nicotinic sunt reprezentate de anxietate (stare de teama pt. un pericol iminent real sau imaginar), cefalee (dureri de cap), tulburari ale somnului, iritabilitate, nervozitate, neliniste, senzatie de foame, dificultati in concentrare, probleme gastrointestinale, cefalee, somnolenta, dorinta de a fuma.Un studiu a aratat ca atunci cand un fumator cronic nu fumeaza timp de 24 ore, el prezinta un nivel crescut al ostilitatii, furiei si agresivitatii precum si o cooperare sociala redusa. Persoanele aflate in sevraj dupa fumat necesita o perioada mai lunga de timp pentru a-si redobandi echilibrul emotional perturbat in urma unor situatii stressante. In timpul perioadei de abstinenta si/sau atunci cand simte nevoia acuta de a fuma, fumatorii prezinta perturbari ale unei game largi de functii psihomotorii si cognitive, cum ar fi intelegerea limbajului.
Poate v-ati intrebat de ce tusesc fumatorii? Iata explicatia: Fumul de tigara contine o serie de substante chimice care au proprietatea de a irita caile respiratorii si plamanii. Cand un fumator inhaleaza aceste substante, organismul sau incearca sa se protejeze prin producerea de mucus si eliminarea lor cu ajutorul tusei. Tusea matinala a fumatorilor are mai multe cauze. In mod normal, cilii ce tapeteaza mucoasa traheei si a bronhiilor mari ajuta la eliminarea reziduurilor din plamani. fumul de tigara incetineste functia lor astfel incat unele din substantele nocive ce au patruns in plamani prin inhalarea fumului de tigara raman acolo iar mucusul stagneaza in caile respiratorii. In timpul somnului, unii cili isi revin si devin din nou functionali. Dupa trezire, fumatorul tuseste pentru ca plamanii incearca sa se curete de “otravurile” acumulate in ziua precedenta. Dupa o expunere de lunga durata la fumul de tigara, cilii isi pierd functia in mod permanent. Atunci plamanii fumatorului sunt mai expusi decat inainte in special la actiunea nociva a virusurilor si bacteriilor din mediul inconjurator.

Modificarile care apar in organism in momentul in care se renunta la fumat

S-a pus problema daca renuntarea la fumat este utila si in cazul celor care au fumat o viata intreaga. Concluzia a fost ca nu este niciodata prea tarziu sa renunti. Totusi, cu cat te lasi mai curand de fumat, cu atat iti scad sansele de a face o forma de cancer sau alte boli asociate cu fumul de tigara. S-a constatat ca la 20 minute de la oprirea fumatului frecventa cardiaca scade spre valori normale; la 12 ore nivelul monoxidului de carbon din sange revine la normal; intre 2 saptamani si 3 luni se imbunatateste circulatia sanguina si functia pulmonara; intre 1 si 9 luni se reduce tusea si “scurtarea” respiratiei, cilii isi recapata functia normala, le creste abilitatea de a manipula mucusul, de a curata plamanul si scade riscul de infectii; la 1 an riscul de a face cardiopatie ischemica scade la jumatate comparativ cu cel al unui fumator; la 5 ani riscul de AVC este egal cu cel al unui nefumator; la 10 ani riscul de cancer bronhopulmonar este jumatate din cel al unuia care a continuat sa fumeze. Scade si riscul de aparitie al cancerului cavitatii bucale, gatului, esofagului, vezicii urinare, colului uterin si pancreasului; la 15 ani riscul de cardiopatie ischemica este egal cu cel al nefumatorilor.

Efectele fumatului activ

Pe termen scurt: nicotina influenteaza functiile cerebrale (dispozitia, emotiile, scaderea capacitatii de concentrare, somnolenta, etc.), determina cresterea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale, efecte gastro-intestinale, scaderea temperaturii pielii datorita vasoconstrictiei periferice.
Pe termen lung: fumatul este factorul de risc principal pentru aparitia aterosclerozei, contribuie la instalarea accidentului vascular cerebral, cardiopatiei ischemice (angina pectorala, infarct miocardic acut), anevrismului aortic, bolii vasculare periferice, BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica), este factor de risc in cancere (in special carcinom bronho-pulmonar), impotenta.

Efectele fumatului activ la copii

Copii au de trei ori mai multe sanse sa fumeze daca ambii parinti sunt fumatori. Copii care fumeaza au sanse mai mari sa dezvolte ulterior diverse boli pulmonare. Fumatul in perioada copilariei determina modificari genetice ireversibile la nivel pulmonar.
Fumul de tigareta este de 2 tipuri : fumul rezultat direct din arderea tigaretei (85% din fumul dintr-o camera provine direct din arderea tigaretei si contine o concentratie mai mare de substante toxice si carcinogene decat fumul expirat de fumator) si fumul expirat de fumator

Efectele fumatului pasiv la adulti

Pe termen scurt: greata, cefalee, tuse, iritatia ochilor, exacerbari la pacientii astmatici, fluxul sanguin coronarian este redus la nefumatori dupa doar 30 de minute de fumat pasiv .
Pe termen lung: cresterea riscului de cancer pulmonar, cresterea riscului de boli cardiace, cresterea riscului de accident vascular cerebral.
Efectele fumatului pasiv la copii
Copiii ai caror parinti fumeaza sunt de 1,5 ori mai susceptibili sa sufere de astm bronsic, sunt de 1,5 ori mai susceptibili sa dezvolte o infectie de tract respirator in copilarie, inhaleaza echivalentul fumatului a 30 – 80 tigarete pe an. La copiii ai caror mame fumeaza in timpul sarcinii sindromul de moarte subita infantila apare de 2 ori mai frecvent.
Efectele fumatului pasiv la locul de munca
Un studiu pe 10 ani a demonstrat o reducere semnificativ mai rapida a functiei pulmonare la nefumatorii expusi la fumat pasiv la locul de munca fata de cei neexpusi. Nefumatorii expusi la locul de munca la fumat pasiv au prezentat semnificativ mai frecvent: tuse, expectoratie, dispnee (senzatie subiectiva de dificultate in respiratie), iritatia ochilor, viroze pulmonare, absenteism datorat afectiunilor respiratorii.

BOLILE SPECIFICE FUMATORILOR

“La fiecare 6 secunde, un om moare din cauza consumului de tutun” afirma OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii). Studiile arata ca acei care incep sa fumeze in adolescenta (mai mult de 70% dintre fumatori) si continua in urmatorii 20 ani sau mai mult, vor muri cu 20 pana la 25 ani mai devreme decat cei care nu au aprins niciodata o tigara. Nu numai cancerul pulmonar si bolile de inima provoaca probleme serioase de sanatate sau moartea. Mai jos sunt prezentate cateva din efectele mai putin cunoscute ale consumului de tutun, “din cap pana in picioare”.
1. Cancerul bronho-pulmonar (NBP) – s-a demonstrat ca exista mai mult de 40 de substante cancerigene in fumul de tigara. Fumatorii au o probabilitate de 20 ori mai mare de a face un cancer pulmonar, comparativ cu nefumatorii. Tabagismul cauzeaza aproximativ 90% din cancerele pulmonare la barbati si 80% la femei. Numeroase studii arata ca, cu cat fumeaza mai mult timp, cu atat un fumator isi creste riscul de a dezvolta un cancer in alte organe: de 2 ori pentru cancerul de nas si sinusuri, de 4-5 ori riscul de cancer al cavitatii bucale, de 2 ori pentru cancerul de rinofaringe, de 4-5 ori pentru cancerul de oro- si hipofaringe, de 10 ori pentru cel de laringe, de 2-5 ori pentru cel de esofag, de 2 ori pentru cel de stomac, de 2-4 ori pentru cancerul de pancreas si de 1,5-2 ori pentru cancerul renal si de vezica urinara. Studii recente sugereaza o legatura intre fumat si cancerul de san. Filtrul tigarilor micsoreaza riscul, tutunul negru il creste. Oprirea fumatului determina scaderea substantiala a riscului pentru majoritatea cancerelor mentionate.
Majoritatea datelor de etiologie privind NBP sunt centrate pe rolul dovedit al tutunului in carcinogeneza (aparitia cancerului). Astfel, NBP este mai frecvent la barbati decat la femei, cu un raport de 4-3/1, explicabil prin prevalenta (numarul cazurilor de imbolnaviri) mai mare a fumatorilor barbati – raport care tinde sa scada in societatea moderna. Aceeasi cauza explica in mare parte incidenta (numarul de cazuri noi de boala sau de persoane imbolnavite pe o perioada de timp data si intr-o populatie determinata) mai mare a NBP in mediul urban si industrial, fata de mediul rural. Varsta de aparitie este in medie peste 50 ani la barbati si aproximativ cu zece ani mai mult la femei.
Fumatul este principala cauza dovedita a NBP, initial prin observatii empirice si ulterior prin ample studii epidemiologice si date de patologie. In SUA, se estimeaza ca cel putin 87% din totalul cazurilor de cancer pulmonar sunt atribuite fumatului de tigarete (90% la barbati si 79% la femei). Intr-un studiu larg efectuat in Marea Britanie pe 3070 pacienti, numai 2% din cazuri s-au intalnit la nefumatori.
Riscul de NBP este de cel putin 10-30 mai mare la fumatori decat la nefumatori. Acest risc este demonstrat prin rata deceselor prin NBP, de 10/100.000 locuitori la nefumatori si de 140/100.000 locuitori la fumatorii de tigarete, per ansamblu, si de 251/100.000 locuitori la marii fumatori. Studiile epidemiologice au demonstrat ca riscul pentru NBP este direct proportional cu durata totala a obiceiului de a fuma, cu doza cumulativa de tigarete (numar pachete-an care se calculeaza inmultind numarul de pachete fumate/zi cu numarul de ani de fumat), dar si cu varsta de incepere a fumatului, continutul in nicotina al tigarilor, folosirea tigarilor fara filtru, gradul inhalarii fumului. Varsta de la care creste riscul fumatorilor de a dezvolta cancerul pulmonar este de 40 ani. Un risc crescut ar exista si pentru fumatorii pasivi.
Pana recent, dovezile care legau cauzal fumatul de tigarete de aparitia NBP erau indirecte, in special epidemiologice. S-a stabilit insa, in ultimii ani, prin studii genetice o legatura directa intre tutun si NBP. Un metabolit specific al benzopirenului, constituient chimic al fumului de tutun, ar modifica trei loci (punct precis de pe un cromozom, unde se gaseste o gena) specifici de pe gena supresoare p53, care este anormala la aproximativ 60% din cazurile de NBP. Mecanismul precis al carcinogenezei prin tutun este necunoscut; este posibil ca unii constituienti chimici ai tutunului sa fie carcinogeni sau cocarcinogeni, impreuna cu alti factori inductori. Analiza chimica a fumuluide tutun a identificat un mare numar de agenti mutageni si carcinogeni, care se gasesc fie in faza particulara a fumului (benzopiren, dibenzantracen, nicotina, catechol, nichel, cadmiu etc.) sau in faza sa volatila (hidrazina, clorura de vinil, uretan, formaldehida, urme de nitrosamine etc.). Carcinogenele din fumul de tutun sunt nu numai absorbite de epitelilul de suprafata a cailor aeriene si alveolelor, dar sunt de asemenea metabolizate, fiind evidentiat prin prezenta de mutagene in urina fumatorilor
Filtrul tigarilor micsoreaza riscul, tutunul negru il creste. Oprirea fumatului determina scaderea substantiala a riscului pentru majoritatea cancerelor mentionate.
Majoritatea datelor de etiologie privind NBP sunt centrate pe rolul dovedit al tutunului in carcinogeneza (aparitia cancerului). Astfel, NBP este mai frecvent la barbati decat la femei, cu un raport de 4-3/1, explicabil prin prevalenta (numarul cazurilor de imbolnaviri) mai mare a fumatorilor barbati – raport care tinde sa scada in societatea moderna. Aceeasi cauza explica in mare parte incidenta (numarul de cazuri noi de boala sau de persoane imbolnavite pe o perioada de timp data si intr-o populatie determinata) mai mare a NBP in mediul urban si industrial, fata de mediul rural. Varsta de aparitie este in medie peste 50 ani la barbati si aproximativ cu zece ani mai mult la femei.
Fumatul este principala cauza dovedita a NBP, initial prin observatii empirice si ulterior prin ample studii epidemiologice si date de patologie. In SUA, se estimeaza ca cel putin 87% din totalul cazurilor de cancer pulmonar sunt atribuite fumatului de tigarete (90% la barbati si 79% la femei). Intr-un studiu larg efectuat in Marea Britanie pe 3070 pacienti, numai 2% din cazuri s-au intalnit la nefumatori.
Riscul de NBP este de cel putin 10-30 mai mare la fumatori decat la nefumatori. Acest risc este demonstrat prin rata deceselor prin NBP, de 10/100.000 locuitori la nefumatori si de 140/100.000 locuitori la fumatorii de tigarete, per ansamblu, si de 251/100.000 locuitori la marii fumatori.
Studiile epidemiologice au demonstrat ca riscul pentru NBP este direct proportional cu durata totala a obiceiului de a fuma, cu doza cumulativa de tigarete (numar pachete-an care se calculeaza inmultind numarul de pachete fumate/zi cu numarul de ani de fumat), dar si cu varsta de incepere a fumatului, continutul in nicotina al tigarilor, folosirea tigarilor fara filtru, gradul inhalarii fumului. Varsta de la care creste riscul fumatorilor de a dezvolta cancerul pulmonar este de 40 ani. Un risc crescut ar exista si pentru fumatorii pasivi.
Pana recent, dovezile care legau cauzal fumatul de tigarete de aparitia NBP erau indirecte, in special epidemiologice. S-a stabilit insa, in ultimii ani, prin studii genetice o legatura directa intre tutun si NBP. Un metabolit specific al benzopirenului, constituient chimic al fumului de tutun, ar modifica trei loci (punct precis de pe un cromozom, unde se gaseste o gena) specifici de pe gena supresoare p53, care este anormala la aproximativ 60% din cazurile de NBP.
Mecanismul precis al carcinogenezei prin tutun este necunoscut; este posibil ca unii constituienti chimici ai tutunului sa fie carcinogeni sau cocarcinogeni, impreuna cu alti factori inductori. Analiza chimica a fumuluide tutun a identificat un mare numar de agenti mutageni si carcinogeni, care se gasesc fie in faza particulara a fumului (benzopiren, dibenzantracen, nicotina, catechol, nichel, cadmiu etc.) sau in faza sa volatila (hidrazina, clorura de vinil, uretan, formaldehida, urme de nitrosamine etc.). Carcinogenele din fumul de tutun sunt nu numai absorbite de epitelilul de suprafata a cailor aeriene si alveolelor, dar sunt de asemenea metabolizate, fiind evidentiat prin prezenta de mutagene in urina fumatorilor
2. Psoriazisul - se pare ca fumatorii sunt mai predispusi sa dezvolte psoriazis, o boala inflamatorie necontagioasa a pielii care se manifesta prin aparitia unor pete rosiatice si pruriginoase (care “mananca”).
3. Cataracta - Se considera ca tutunul produce/agraveaza o serie de afectiuni oculare. Cataracta, boala in care cristalinul devine opac si impiedica trecerea razelor luminoase, putandu-se ajunge pana la orbire, este cu 40% mai frecventa la fumatori. Acest efect este explicat prin doua mecanisme: prin iritarea directa a ochilor de catre fumul de tigara si prin eliberarea in plaman de substante chimice care apoi sunt transportate prin sange pana la nivelul globilor oculari. Fumatul se asociaza si cu degenerescenta maculara senila, o boala oculara incurabila provocata de degradarea partii centrale a retinei (macula lutea). Aceasta zona e responsabila de focalizarea imaginilor si ne ofera abilitatea de a citi, conduce o masina, recunoaste figurile sau culorile si de a vedea detaliile cele mai fine ale obiectelor.
4. Ridurile - Fumatul provoaca o imbatranire prematura a tegumentelor deoarece distruge proteinele care confera elasticitate pielii, micsoreaza aportul de vitamina A si diminua circulatia sanguina. Fumatorii au o piele uscata, aspra si cu riduri, in special in jurul buzelor si ochilor.
5. Pierderea auzului - Deoarece fumul de tigara antreneaza aparitia unor placi de aterom pe peretii vaselor de sange (adica se ingroasa vasele de sange), cu scaderea irigatiei sanguine a urechii interne, fumatorii isi pot pierde auzul mai curand decat nefumatorii si sunt mai expusi riscului de surditate cauzata de infectii ale urechii sau de zgomote puternice. De asemenea, fumatorii au un risc de 3 ori mai mare de a suferi infectii ale urechii medii comparativ cu nefumatorii.
6. Cariile dentare - Fumatul influenteaza echilibrul chimic de la nivelul cavitatii bucale provocand formarea tartrului dentar si ingalbenirea dintilor. Exista studii care arata ca fumatul contribuie la formarea cariilor. De asemenea, fumatorii au un risc de 1,5 ori mai mare de a-si pierde dintii.
7. Bronsita cronica, definita ca inflamatie cronica nespecifica a peretelui bronsic, cu alterarea structurilor ce secreta mucus, manifestata clinic prin tuse cu expectoratie, cu evolutie cronica de minimum trei luni pe an, timp de minimum doi ani consecutiv. S–a demonstrat de fapt, ca substantele iritante continute in fumul de tigara nu numai ca irita mucoasa cailor respiratorii, dar si modifica proprietatile fizice si chimice ale structurilor ciliare, producand grave dezechilibre ale mecanismelor mucociliare de epurare, ceea ce presupune reducerea severa a posibilitatii plamanilor de a se apara si conserva (pe suprafata interioara a traheelor si bronhiilor mari exista niste „perisori” care se numesc cili. Prin miscarea lor imping spre laringe unii corpi straini de mici dimensiuni patrunsi acolo, cum ar fi de exemplu praful).
8. Emfizemul pulmonar - In afara cancerului pulmonar, fumatul produce si emfizem, o boala in care dilatarea si ruptura alveolelor pulmonare scade capacitatea de preluare a oxigenului si de eliminare a dioxidului de carbon. In cazuri extreme, este necesara traheostomia pentru ca pacientul sa poata respira: se face o incizie a traheei si aerul e impins in plamani cu ajutorul unui ventilator. In bronsita cronica se formeaza mucus purulent care se acumuleaza in bronhii producand tuse.
9. Osteoporoza - monoxidul de carbon, principalul gaz toxic al gazelor de esapament si al fumului de tigara, este absorbit in sange mult mai rapid decat oxigenul. De aceea, la marii fumatori, capacitatea de a transporta oxigenul e redusa cu pana la 15%. Ca urmare, oasele fumatorilor isi reduc densitatea, se fractureaza mai usor si au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca in cazul fracturilor (cu pana la 80% mai mult timp). De asemenea, fumatorii sunt mai predispusi la probleme la nivelul coloanei vertebrale. Un studiu a demonstrat ca muncitorii din industrie care fumeaza au un risc de 5 ori mai mare de a ramane cu o durere de spate, dupa un traumatism.
10. Bolile cardiace - In lume, bolile cardiovasculare sunt responsabile de 1 din 3 decese. Se cuvine sa mentionam, de exemplu, ca fumatul este cauza a peste 26–30 % din decesele datorate bolilor cardiovasculare si s–a dovedit de altfel ca unii compusi volatili ai tutunului, precum monoxidul de carbon, nicotina, oxidul de azot sau gudronul patrund in alveolele pulmonare, de unde sunt absorbite in fluxul sanguin. Fumatul determina, de fapt, cresterea cu peste 200–400 % a riscului de infarct miocardic acut si de AVC (accident vascular cerebral) deoarece nicotina patrunde in sange si determina cresterea TA (tensiunea arteriala) si accelerarea frecventei batailor inimii, ceea ce inseamna ca inima suporta o activitate si presiune mult mai intense. Fumatul e unul din cei mai importanti factori de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Aceste afectiuni omoara intr-un an mai mult de 1.000.000 oameni in tarile in curs de dezvoltare. Bolile cardiovasculare legate de fumat provoaca anual mai mult de 600.000 decese in tarile dezvoltate.
11. Ulcer gastric - Fumatul scade rezistenta organismului la bacteria numita Helicobacter pylori, asociata cu UG (ulcer gastric). De asemenea, scade capacitatea stomacului de a neutraliza acizii care pot apoi eroda straturile peretelui gastric. Deci UG e mai greu de tratat la fumatori, iar riscul de recidiva e mai mare. Incriminarea fumatului in ulcerogeneza este categoric concludenta deoarece acesta este asociat cu incidenta crescuta a ulcerului iar frecventa acestuia la fumatori se coreleaza pozitiv cu durata fumatului. In plus, s-a dovedit ca la fumatori vindecarea ulcerului este intarziata si recurentele sunt mult mai frecvente decat la nefumatori. Fumatul intervine prin anularea mecanismelor inhibitorii ale secretiei acide gastrice si scaderea secretiei alcaline pancreatice.
12. Colorarea degetelor – Gudronul (tarul) din fumul de tigara se acumuleaza in pielea degetelor si in zona unghiilor de unde si tenta galbui-maronie specifica.
13. Cancerul de col uterin si avortul spontan – In afara cresterii riscului de cancer al colului uterin, fumatul provoaca probleme de fertilitate la femei si complicatii in timpul sarcinii si a nasterii. Fumatul pe parcursul sarcinii creste riscul ca nou nascutul sa aiba o greutate mica la nastere si probleme de sanatate in viitor. La fumatoare pierderea sarcinii e de 2-3 ori mai frecventa, ca si nasterea prematura, de feti morti, din cauza privarii de oxigen a fatului si anomaliilor placentare produse de monoxidul de carbon si de nicotina din fumul de tigara. De asemenea, sindromul de moarte subita a nou nascutului se asociaza cu consumul de tutun. In plus, prin scaderea nivelului estrogenilor, fumatul poate induce instalarea prematura a menopauzei. Cand nicotina este inhalata in plamani, fluxul sangvin preia aceasta substanta si o transporta catre tesuturi intr-un interval de zece secunde. Atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor, raspandirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice este strans legata de obiceiul fumatului. Este un fapt cunoscut ca fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitatii feminine. Fumatul a mai mult de o jumatate de pachet de tigari pe zi este asociat cu un numar ridicat de cazuri de infertilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cota ridicata printre fumatoare, numarul potential de ani fertili este redus, iar menopauza survine mai devreme. Numarul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de cand si numarul fumatoarelor este in crestere. Copiii nascuti din mame fumatoare cantaresc in medie cu 300 de grame mai putin decat cei ai unei nefumatoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este importanta pentru evolutia ulterioara a copilului. Se pare ca aceasta scadere a greutatii la nastere este legata de cantitatea mai mica de oxigen pe care fatul o primeste intrauterin. Un alt efect este acela al cresterii riscului de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumatoarelor. Exista, de asemenea, o mare varietate de complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului (ex. risc de hemoragii si de nastere prematura). De asemenea, exista o legatura certa intre fumat si cazurile de moarte subita a nou-nascutilor. Copiii nascuti din mame fumatoare se pot dezvolta mult mai lent, sunt predispusi disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihica defectuasa si un coeficient de inteligenta sub medie. Chiar daca fumatul nu produce in mod obligatoriu malformatii ale fatului/copilului,el reprezinta un factor de risc ce poate fi evitat si responsabilitatea mamei in acest caz este, intr-adevar, mare.
14. Afectarea spermei - Fumatul poate altera sperma si implicit ADN-ul prezent la nivelul spermatozoizilor, putand astfel provoca avorturi spontane si anomalii congenitale. Unele studii au demonstrat ca riscul de cancer e mult mai mare la copilul al carui tata fumeaza. Totodata, fumatul reduce numarul spermatozoizilor si ingreuneaza circulatia sangelui la nivelul penisului, ceea ce poate duce la tulburari de dinamica sexuala (probleme de potenta). Infertilitatea de cuplu e mai frecventa in randul fumatorilor.
15. Boala Buerger (trombangeita obliteranta) – aceasta boala e o inflamatie a arterelor, venelor si nervilor, localizata in special la nivelul membrelor inferioare si in care se produce o reducere a circulatiei sanguine. Daca nu e tratata adecvat poate evolua catre gangrena, necesitand amputarea zonei afectate.In concluzie, fumatul este o cauza majora a morbiditatii si mortalitatii, ceea ce reclama organizarea unor ample campanii educationale pentru constientizarea oamenilor asupra pericolelor care ii ameninta pe fumatori si nefumatori deopotriva.
sursa: gardul de fier>de veghe patriei

Calea adevarului

Rugăciuni şi învăţături ortodoxe

izbăvirea de teamă și de orice tulburare sufletească

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului

Rugăciune de multumire către Maica Domnului

Copiii moştenesc,de la părinţi,nu numai bagajul genetic ci şi pe cel spiritual

Rugăciune pentru pruncul ce se află în pântecele mamei

Tutunul = Pacatul Sinuciderii ! Oameni buni, fie-va mila de sanatatea voastra ! Va sinucideti lent ! Nu mai ardeti banii, ci cheltuiti-i facand milostenie, ca sa scapati de fumul si de focul iadului !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blogroll

Arhivă blog