ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

37. Ce se ia înainte de Sfânta Împărtăşanie ?
Înainte de Sfânta Împărtăşanie, în ziua precedentă, după rugăciune şi post, se ia agheasmă mare, apoi anafură, după care ne ungem cu mir.

DESPRE CREDINŢĂ

1. Se mântuiesc cei care nu cred în Sfânta Treime ?

Nu se mântuiesc, pentru că toată temelia credinţei noastre este întemeiată pe Dumnezeu în trei feţe proslăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Cunoaştem din Sfânta Scriptură că, la facerea omului, Dumnezeu Tatăl s-a sfătuit cu Dumnezeu Fiul şi cu Dumnezeu Sfântul Duh, zicând aşa: “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”. Şi în alte locuri din Sfânta Scriptură vedem, de asemenea, colaborarea celor trei persoane ale Sfintei Treimi: la Botezul Domnului, la Schimbarea la Faţă etc.
Cine nu crede în Sfânta Treime nu crede nici în Domnul Hristos, Unul din Treime, iar cine nu crede în Hristos nu este nici membru al Bisericii Sale, iar în afară de Biserică nu este mântuire. Cine nu are Biserica de mamă nu-L are pe Dumnezeu (Sfânta Treime) de Tată.
2. De ce credinţa noastră ortodoxă este cea dreaptă şi mântuitoare ?
Pentru că păstrează exact învăţătura Mântuitorului Hristos, care a fost dată apostolilor şi stabilită prin cele Şapte Sinoade ale Sfinţilor Părinţi. Aşadar, Biserica Ortodoxă este sobornicească şi apostolească, cum zicem în Crezul. Dovezi importante că Biserica Ortodoxă păstrează adevărata credinţă, avem din acest semn: de la începutul creştinismului până în zilele noastre, în Biserica Ortodoxă creştinii ajung la sfinţenie şi-i proslăveşte Dumnezeu făcându-i sfinţi, cum e cazul cu părintele Ioan Iacob de la Ierusalim, cu Sfântul Calinic de la Cernica şi alţii care se află în ţara noastră. Iar un alt semn este acesta: Toată lumea ştie că, la Ierusalim, de Sfintele Paşti, Sfânta Lumină vine numai la Biserica noastră Ortodoxă, iar patriarhul nostru ortodox dă Sfânta Lumină şi catolicilor.
3. De ce nu se mântuiesc sectanţii ?
Sectanţii nu se mântuiesc pentru că au devenit hulitori ai Duhului Sfânt, necinstind Sfânta Treime în diferite feluri. Rupându-se de Biserică, ei nu mai au cum să tragă seva Duhului Sfânt şi, aşa cum ştim, în afară de Biserică nu este mântuire. O dată ce au lepădat Sfintele Taine, Soboarele Apostolice, Crezul, înseamnă că au lepădat toată învăţătura Mântuitorului. Şi ca dovadă, la nici o sectă nu s-a ajuns la acea înălţime a sfinţeniei, ca să devină cineva sfânt. De aceea ei nu serbează nici un sfânt, nici chiar pe Maica Domnului n-o consideră Sfânta Sfinţilor. Şi mai sunt destule motive pentru care nu se mântuiesc.
4. Cine sunt urmaşii apostolilor ?
Urmaşii apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Aceştia reprezintă autoritatea bisericească, pe care i-a lăsat Domnul Hristos să conducă Biserica până la sfârşitul veacurilor, aşa cum le şi spune ucenicilor după Înviere: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”. Numai aceştia se pot numi apostoli, purtători ai Duhului Sfânt şi propovăduitori ai Evangheliei.
Fiecare treaptă din Taina aceasta, a preoţiei, are rolul ei. Trebuie menţionat că prima treaptă, care este diaconia, are şi rolul de propovăduire, după cum au avut şi cei şapte diaconi de la începutul creştinismului; şi ei se numesc apostoli, pentru că şi ei au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhiereşti. Vorbesc greşit cei care spun că diaconii n-au voie să propovăduiască. Se cunoaşte că Sfinţii Ştefan şi Filip, precum şi ceilalţi diaconi, ţineau predici, încât uimeau toată lumea cu învăţăturile lor.
5. De când şi până când trebuie ţinută o zi de sărbătoare ? Din ajun, până seara la apusul soarelui sau până a doua zi ? De când se socoteşte că începe a doua zi ?
Sărbătoarea începe din ajun, de la vecernie, cuprinde toată noaptea, utrenia, Liturghia şi ţine până la vecernia cealaltă. Când e vorba de activităţi necesare trupului (mâncare, lucru, baie etc.), sărbătoarea coincide cu ziua calendaristică.

6. Cum trebuie creştinul să se pregătească sufleteşte şi trupeşte pentru sărbători ?
Să se curăţească sufleteşte şi trupeşte: mai întâi să se împace şi să se ierte cu toţi, apoi să ţină curăţie trupească cel puţin două zile înainte de sărbătoare şi o zi după. Să pregătească din timp hainele, pomelnicul şi un mic dar pentru biserică. Pregătirea depinde şi de cât de mare e sărbătoarea. Răspunsul la această întrebare vi l-am dat mai detaliat în predici.
Pentru ziua în care ne împărtăşim se face o pregătire mai serioasă (după cum veţi găsi în capitolul “Despre Sfânta Împărtăşanie”).
7. Când din diferite motive nu putem lipsi de la serviciu, în sărbători sau în duminici, ce putem face în schimb pentru suflet ? Ce să facem cu câştigul din aceste zile ?
Cel mai bine este să se evite, pe cât este cu putinţă, de a se încălca legea, ziua Domnului (adică Sfânta Duminică). Iar când nu se poate, să folosim câştigul din acele zile numai pentru milostenii la cei săraci.
8. Care sunt cele 12 vineri din an şi care dintre ele se ţin, cum se ţin şi ce semnificaţie au ?
Cartea cu cele 12 vineri este o carte apocrifă, nu este recomandată de Sfintele Sinoade şi nu trebuie luată în serios.
9. Câte zile se prăznuieşte sărbătoarea Rusaliilor ?
În sărbătoarea Rusaliilor intră sâmbăta moşilor de vară, Duminica Rusaliilor şi lunea care este cinstită ca sărbătoare - Sfânta Treime; nu marţile şi joile pe care le ţin unele persoane necredincioase, căci acestea sunt obiceiuri păgâneşti.
10. Ce sunt Sinoadele ?
Sinodul este o adunare a reprezentanţilor Bisericii (a episcopilor), convocaţi pentru a rezolva disputele doctrinare şi ecleziastice (bisericeşti).
Sinoadele bisericeşti au fost ţinute pentru a rezolva diferite probleme atunci când nu s-a putut ajunge la consens prin simple discuţii.
Majoritatea sinoadelor au fost locale, deşi în unele cazuri deciziile adoptate s-au bucurat de o largă acceptare. Primul Sinod al Bisericii s-a ţinut de către Apostoli la Ierusalim, în primul secol (Fapte 6,1-7).
Sinoadele la care au participat reprezentanţi din toată lumea s-au numit Sinoade Ecumenice. Biserica Ortodoxă recunoaşte şapte sinoade ecumenice. Cele Şapte Sinoade Ecumenice ale întregii Biserici Creştine acoperă perioada dintre anii 325 şi 757 d. Hs., iar deciziile lor reprezintă temelia învăţăturii creştine acceptate de ramurile răsăriteană şi apuseană a Bisericii Creştine. Deciziile acestor Sinoade Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, aşa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui.
La aceste Sinoade Ecumenice au fost întocmite multe Canoane sau norme care guvernează administrarea Bisericii.
Biserica Catolică acceptă ca ecumenice şi unele sinoade ulterioare, organizate numai de autorităţile şi reprezentanţii Bisericii Catolice. Aceste sinoade, dintre care ultimul este al doilea Sinod de la Vatican (1962-1965), nu sunt acceptate de Biserica Ortodoxă ca având valabilitatea sau autoritatea adevăratelor Sinoade Ecumenice. Astfel, nici una din deciziile acestor sinoade catolice nu sunt valabile în Biserica Ortodoxă.
Biserica noastră recunoaşte următoarele şapte Sinoade Ecumenice care sunt prezentate în continuare în ordine cronologică:
1. Primul Sinod a avut loc la Niceea, în anul 325, şi au participat 318 părinţi. Aici a fost condamnat arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos şi s-a alcătuit pentru prima dată Crezul (prima parte).
2. Al doilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 381. Au fost prezenţi 180 de părinţi. A fost condamnat apollinarismul, s-a definit divinitatea Sfântului Duh şi s-a completat Crezul.
3. Al treilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Efes, în anul 431. Au participat 200 de părinţi. A fost condamnat nestorianismul şi a fost definit termenul “Theotokos” (adică Născătoarea de Dumnezeu).
4. Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Chalcedon, în anul 451. Au participat 630 de părinţi. A fost condamnat monofizitismul.
5. Al cincilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 553. Au participat 165 de părinţi. Au fost condamnaţi diverşi eretici şi păgâni.
6. Al şaselea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol în anul 680. Au fost prezenţi 281 de părinţi. A fost condamnat monotelismul.
7. Al şaptelea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea, în anul 787. Au participat 350 de părinţi. A fost condamnat iconoclasmul.
11. Ce pedepse poate da Biserica ?
Biserica poate da aceste pedepse: afurisania, pe care o dezleagă duhovnicul la Spovedanie, caterisirea, pentru diaconi şi preoţi, pe care o poate dezlega episcopul şi anatema pe care o poate dezlega, cu mare greutate, Sfântul Sinod.
Afurisanie înseamnă oprirea creştinului de la împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a făcut anumite păcate.
Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau a învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Este o suspendare duhovnicească prin care Biserica poate exclude o persoană din comunitate, care s-a făcut vinovată de lepădarea de credinţă sau de un păcat de moarte. Biserica mai poate pronunţa anatema şi împotriva duşmanilor credinţei, a ereticilor şi a trădătorilor. Acest blestem - anatema - va fi rostit de Hristos la judecata finală, după cum scrie în Evanghelie: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care e gătit diavolului şi îngerilor lui”. Anatema este, deci, cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi tăiere de la trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.
DESPRE SFINŢENII ŞI FARMECE
12. În Ajunul Bobotezei se pot spăla rufe, ne putem face baie ? Câte zile ţine sărbătoarea Bobotezei ?
După două-trei zile de la Anul Nou se pot spăla rufe şi se poate face baie pentru a se pregăti creştinul spre a fi cât mai curat, ca să poată lua agheasmă mare în ziua de Bobotează; în Ajunul Bobotezei nu se spală. Sărbătoarea Bobotezei ţine opt zile, perioadă în care se poate lucra, cu excepţia zilelor însemnate cu roşu în calendar.
13. Care este agheasma mare, cea slujită în Ajun sau cea din ziua Bobotezei ?
Agheasmă mare este şi apa sfinţită în Ajun şi cea sfinţită în ziua de Bobotează. Şi una şi alta au aceeaşi putere sfinţitoare.

14. Cât timp se poate lua agheasmă mare după Bobotează?

Unii recomandă să se ia agheasmă mare opt zile la rând după Bobotează, dar, ţinând cont că sfinţenia aceasta este mare, eu zic că e bine să se ia numai după ce a trecut o zi de ajunare, o perioadă de curăţire sufletească şi trupească. Deci, trebuie să ţinem cont de faptul că nu toţi pot să ducă o viaţă curată (unii pot, iar alţii nu - mă refer la cei căsătoriţi, cu neputinţele lor).
15. Când şi în ce condiţii se poate lua agheasmă mare în cursul anului? Cine, când, în ce condiţii şi pe unde poate stropi cu agheasmă mare ?
Persoanele mai în vârstă, singure (fără soţi) şi mai cu râvnă, pot lua agheasmă mare miercurea şi vinerea în posturi.
Mireanul nu are voie să stropească cu agheasmă mare nici casa, nici altceva, ci trebuie să cheme un preot ca să-i facă sfeştanie, iar preotul stropeşte cu agheasmă mică locuinţa şi celelalte. Agheasma aceasta mică, rămasă de la sfeştanie, se va consuma de către creştin după anafură (anaforă, nafură), când poate.
16. Se pot folosi la mâncarea de post vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce ?
Vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce se spală şi se pot folosi şi la mâncarea de post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite.
17.Cine poate înmulţi agheasma mare şi sfântul mir şi în ce condiţii?
Nimeni nu poate înmulţi agheasma mare, în afară de preot. Persoanele care sunt curate în acel timp pot înmulţi agheasma mică folosind apă, dacă se poate de fântână şi luată dis-de-dimineaţă, precum şi sfântul mir cu untdelemn curat.
18. Când şi cum se foloseşte târnoseala ?
Târnoseala este tot sfinţenia casei; aceasta este o bucăţică de pânză luată de la sfinţirea unei biserici şi se întrebuinţează astfel: se aprinde o lumânare, se fac rugăciuni în casa bântuită de farmece şi de duhuri necurate, se zic psalmii 50, 69 şi 142, se aprinde apoi această pânză sfinţită de la lumânare şi se face cruce cu târnoseala care arde pe la tocurile de la ferestre şi de la uşi, iar persoanele din casă trag puţin fum pe nas. Se pot afuma şi hainele pe care le poartă cei din casă. Este indicat să se facă aceasta miercurea şi vinerea, precum şi în perioada celor patru posturi.
19. Ce se face cu anafura mucegăită ?
Anafura mucegăită şi sfânta pască (sfântul paşti) rămasă, precum şi alte sfinţenii care nu mai pot fi întrebuinţate se îngroapă la un loc curat.
20. Când se tămâie casa, ce se tămâie, care e forma şi cine poate tămâia ?
Tămâierea se face la începutul rugăciunilor de către un bărbat cu credinţă. În lipsa acestuia, se poate face şi de către o creştină curată. Se tămâie sfintele icoane, vasele, hainele sau mâncarea ce se dau de pomană, înainte de a fi împărţite, cum e cazul pe la sâmbetele moşilor. Se mai poate tămâia, sâmbăta sau duminica, dis-de-dimineaţă, la mormintele morţilor, până când începe slujba la biserică. Tămâierea se face de sus în jos.
21. Ce sfinţenie se poate lua în timpul zilei, în caz de necesitate (rău, frică, gânduri murdare, tulburare, supărare) ?
În aceste situaţii, dacă persoana nu a mâncat, poate lua o picătură de mir într-o lingură cu apă, iar dacă a mâncat, să se ungă cu mir pe frunte, să se afume cu târnoseală sau să miroasă miresme. Acestea toate se folosesc în cazul în care persoana este curată.
22. Cum şi cât timp se foloseşte agheasma de la Izvorul Tămăduirii ?
Agheasma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfinţirea caselor, a fântânilor, a troiţelor, precum şi orice altă apă sfinţită, cu excepţia celei de la Bobotează, este agheasmă mică şi se poate lua după anafură.
23. Femeile pot lua vreo sfinţenie în timpul rânduielii lunare? Ce le este îngăduit în această perioadă (pot să aprindă lumânarea, candela, să tămâie, să facă rugăciune, să citească din Sfânta Scriptură) ?
Când sunt în această perioadă, femeile nu au voie să se atingă de sfinţenii; dar acasă, dacă nu are cine, pot să aprindă candela, lumânarea, tămâia, dacă sunt spălate şi îngrijite, şi pot să citească din Sfânta Scriptură.
24. Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăveşte, îl putem unge cu sfinţenii ?
În această situaţie, creştinii mai în vârstă şi curaţi pot stropi cu busuiocul cu agheasmă mică deasupra coteţelor sau a grajdurilor, precum şi în casele în care locuiesc, zicând Psalmul 69.
25. Cine poate face prescuri şi în ce condiţii se fac ?
Prescurile se fac de către femeile mai în vârstă şi văduve, iar în lipsa acestora se pot face şi de o tânără, dacă este curată, spovedită şi împărtăşită. Aluatul se face din făină, apă, drojdie şi sare; nu se adaugă nimic altceva pentru prescurile de la altar. Se imprimă cu pistornicul, care este deja sfinţit prin forma lui de cruce şi prin numele Domnului Iisus Hristos sculptate pe el. Pentru artosul de la litie se poate adăuga untdelemn, anason, chimen, zahăr, iar în zilele de dulce se poate face ca şi cozonacul.
26. Ce este anafura ?
Anafura este restul prescurii din care s-a scos Sfântul Agneţ şi care o închipuie pe Sfânta Fecioară; ea este binecuvântată de preot în timpul Axionului, adică al imnului cântat în cinstea şi spre slava Sfintei Fecioare. De aceea, împărţirea ei la sfârşitul Liturghiei închipuie rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe pământ, în mijlocul Bisericii, după înălţarea dumnezeiescului ei Fiu.
Alţii spun că anafura ar fi o rămăşiţă sau o aducere-aminte de agapele sau de mesele frăţeşti, de obşte, care aveau loc la sfârşitul Liturghiei, în Biserica primilor creştini.
27. Când nu se poate lua sfânta anafură ?
Anafură nu pot lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să-l atingă preotul cu potirul.
28. Cine trebuie să pregătească sfânta pască (sfântul paşti) şi câte zile la rând se ia aceasta ? E bine să se plătească sfânta pască (sfântul paşti) ?
Sfânta pască (sfântul paşti) se pregăteşte la fel ca aluatul de prescuri, de către persoanele pe care le-am amintit la facerea prescurilor şi se ia numai în prima zi de Paşti. Sfânta pască (sfântul paşti) nu se plăteşte; aceasta este o invenţie.
29. În caz de farmece, obiectele se stropesc cu sfinţenii sau se spurcă ?
Farmecele (argintul viu, broaştele cusute la gură, şoarecii, zdrenţele, moşmoandele) nu trebuie stropite nici cu sfinţenii, nici cu spurcăciuni, ci se stropeşte casa pe dinafară cu agheasmă mică, iar persoanele din casă trebuie să folosească sfinţenii, să îndepărteze moşmoandele cu o prăjină sau alt obiect mai de la distanţă şi să le arunce la gunoi.
30. Cei care au purtat baiere sau alte lucruri descântate ce pot face pentru ispăşirea acestor păcate ?
În primul rând să facă spovedanie bună şi canonul pe care îl dă preotul, apoi să se sfinţească prin sfinţeniile pe care le-am amintit.
31. Ce este deochiul ? Ce rugăciuni se fac în această situaţie ? Se poate descânta ?
Deochiul este o ispită de la diavolul, prin care acesta nădăjduieşte să-l determine pe om ca să greşească înaintea lui Dumnezeu cu ceva, adică să meargă la descântece. În cazul acesta, se fac rugăciuni cu credinţă şi anume: “Tatăl nostru” (de trei ori), Psalmul 69 şi rugăciunea “Să învie Dumnezeu...” (de la rugăciunile de seară).
32. Ce se face cu agheasma care a prins miros şi cu mirul care a râncezit ?
Agheasma care s-a stricat şi mirul care a râncezit se îngroapă la un loc curat sau la rădăcina unui pom.
33. Cei necununaţi pot folosi vreo sfinţenie ? Ce anume ?
Cei necununaţi nu pot folosi nici o sfinţenie, până când nu se spovedesc şi nu se cunună.
34. Copilul nebotezat poate fi uns sau atins cu vreo sfinţenie ?
Până la Botez, copilul poate fi uns pe frunte cu apa sfinţită pe care o face preotul la opt zile; cu altceva nimic. La fel şi mama lăuză.
35. Ce facem cu florile din Vinerea Mare, de la sfintele moaşte, de la hramuri, cu salcia de la Florii şi cu frunzele de nuc de la Rusalii când acestea se usucă ?
Acestea se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat.
36. Ce se ia după Sfânta Împărtăşanie (anafură, agheasmă mică, agheasmă mare sau vin) ?
După Sfânta Împărtăşanie se ia anafură, iar după aceea se ia puţin vin (ca să se clătească gura) şi se înghite.

38. Ce se face cu untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu ?
Din untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu se fac turtele (fără drojdie) care se coc; nu se prăjesc. Se consumă dimineaţa pe nemâncate în loc de anafură.
39. Se poate cere scoaterea de părticele ? Ce reprezintă aceasta ?
Nu se scot părticele şi nu este voie să se ceară aceasta, deoarece sunt inovaţii.

DESPRE BISERICĂ, PREOT, SLUJBĂ ŞI MASLU

40. Ce spun Sfintele Canoane în legătură cu mergerea la Sfânta Biserică ?
Canonul 80 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau din cei ce se numără în cler, sau laic, ar lipsi de la Biserica sa mai mult, fără absolută nevoie sau greutate, stând în oraş şi nu s-ar duce cu credincioşii la Biserică în trei zile de Duminici din trei săptămâni, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească (depărteze de la cuminecare)”. Adică nu putem lipsi de la biserică în trei duminici consecutive, una după alta.
41. În afară de preoţia care se dă prin hirotonie mai este alta ?
Sunt două feluri de preoţie: una care se dă prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor şi prin rugăciunile episcopului şi alta pe care o primeşte fiecare creştin odată cu Botezul. Cea dintâi este preoţia propriu-zisă, iar cea de a doua este preoţia lăuntrică, duhovnicească sau obştească.
Despre această a doua preoţie Sfântul Apostol Petru, adresându-se tuturor creştinilor, zice: “Voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor al Său dobândit, ca să vestiţi în afară virtuţile Celui Care v-a chemat din întuneric la minunata Lui lumină” (I Petru 2,9). Cuvintele de la urmă ale Apostolului ne arată în ce înţeles e preot fiecare creştin; adică fiecare este dator să răspândească în lume cuvântul despre învăţătura şi faptele minunate ale Domnului Hristos şi să strălucească printre cei de altă credinţă, cum străluceşte lumina în întuneric.
43. Putem să-i trecem în pomelnicul de la Sfânta Liturghie pe cei sinucişi, necredincioşi, necununaţi ? Ce putem face pentru ei ?
Nu se trec în pomelnicul de la Sfânta Liturghie cei sinucişi (spânzuraţi, otrăviţi, cei care şi-au curmat viaţa singuri) şi nici cei care trăiesc necununaţi sau în desfrânări. Se pot trece la acatiste, paraclise sau parastase fără Liturghie.
44. Se pot plăti pomelnice anuale ?
Se pot da pomelnice anuale la mânăstiri, la preoţi evlavioşi.
45. Putem duce daruri la biserică ?
Desigur, se pot duce daruri la biserică în duminici şi în sărbători.
46. Când şi cine poate să cadă la Sfintele Daruri ?
Căderea la Sfintele Daruri este un obicei, această practică fiind egală cu atingerea veşmântului arhiereului, al preotului sau al diaconului. Cei care au credinţă se pot atinge de veşmintele sfinţiţilor slujitori când aceştia ies cu Sfintele Daruri, stând în genunchi, fără să se culce pe jos. Mulţi din cei care sau culcat pe jos au pricinuit ispită preoţilor, care s-au împiedicat şi au căzut cu Sfintele Daruri, făcând mai mare păcatul. Deci nu se recomandă să treacă preotul peste creştini cu Sfintele Daruri.
48. Ce semnificaţie are deschiderea cărţii, cine o poate cere şi când ?
Deschiderea cărţii este o inovaţie. Ca să determine lumea să se ducă la ei, unii deschid psaltirea, alţii pravila, alţii Evanghelia, după cum îi taie capul şi le prorocesc minciuni, după interesul celor care cer aceste lucruri. Foarte mult greşesc şi cei care se duc, şi cei care fac asemenea lucruri. Păziţi-vă ca să nu supăraţi pe Duhul Sfânt, căci în loc de bine vă va fi mai rău !
49. Ce diferenţă este între părintele duhovnic şi părintele duhovnicesc ?
Părintele duhovnic (preot sau arhiereu) este părintele care ne spovedeşte şi ne este ca un tată, care cu dragoste ne pedepseşte atunci când greşim.
Părintele duhovnicesc este părintele care se ocupă de catehizarea noastră, de educaţia noastră religioasă, pentru a ne forma buni creştini în spiritul dogmelor ortodoxe, aşa cum se ocupă într-o familie o mamă, cu multă dăruire, de educaţia morală a fiilor ei.
50. În ce constă Sfântul Maslu ? Cine poate cere această slujbă ? Când şi câte se fac? Se fac cu bani proprii sau cu bani de adunat ? Prin Sfântul Maslu se cere moartea?
Sfântul Maslu este una din Cele Şapte Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Taina aceasta se face de către şapte preoţi sau cel puţin trei. Se face în zilele de post, miercurea sau vinerea sau în cele patru posturi. La slujba aceasta pot să ia parte bolnavii, neputincioşii şi chiar cei care sunt sănătoşi, după Spovedanie. Deci trebuie pentru toţi, mai întâi spovedania făcută ! Sfântul Maslu are puterea dumnezeiască de a-i însănătoşi pe cei bolnavi sau de a scurta timpul de chinuire al celor bolnavi de multă vreme, în suferinţe grele, pentru că Sfântul Maslu are darul de a se ierta păcatele şi de aceea se recomandă şi celor sănătoşi, ca să fie feriţi de chinurile vremelnice şi veşnice.
Cei ce se împărtăşesc e bine să ia parte la Sfântul Maslu din posturi. Pentru bolnavi se recomandă 3, 7, 9 Masluri (de la caz la caz).
Iar în ceea ce priveşte banii pentru Sfântul Maslu, e bine să-şi plătească fiecare datoria, dar în cazul în care sunt bolnavi săraci, nu e rău să fie adunaţi bani pentru a-i plăti pe slujitori.
51. Cum procedăm cu participarea la sfintele slujbe când venim din schimbul trei (după noapte) ?
De la caz la caz, după putere şi dragoste, după credinţă şi voinţă (depinde şi de sărbătoare cât este de mare).
52. Se fac metanii (mătănii) în biserică şi când ?
În biserică se fac numai închinăciuni cu plecăciuni, în afară de anumite zile importante din Postul Mare, când trebuie să facă toată lumea metanii. Acasă se pot face metanii în tot cursul anului, cu excepţia următoarelor perioade: de la Crăciun până la Bobotează, de la Înviere până la Înălţare, precum şi sâmbăta şi Duminica.
53. Când la rugăciune suntem tulburaţi de gânduri, griji, patimi, trebuie să ne oprim sau să continuăm rugăciunea ? Îl putem certa pe diavol pentru gânduri ? Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciuni în pat ?
Nu trebuie să ne oprim, căci tocmai aceasta vrea diavolul; îl certăm pe diavol şi continuăm rugăciunea, rugându-L pe Dumnezeu să ne izbăvească de cel rău.
Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciune şi în pat, dacă nu se poate altfel, dar cu smerenie şi credinţă (mai ales în cazul bolnavilor).
54. Când se citeşte Psaltirea şi cine o poate citi ?
Psaltirea este o carte de rugăciuni şi cântări a credincioşilor ca şi celelalte cărţi de rugăciuni ale Sfinţilor Părinţi. Se poate citi la psaltire în toată perioada anului, în afară de sâmbăta şi Duminica, de perioada de la Crăciun până la Bobotează şi de la Înviere până la Duminica Tomii. O poate citi oricine, dar se recomandă spovedanie bună. Cei care doresc o viaţă duhovnicească să se ferească de păcate, pentru că dacă stau încurcaţi în unele patimi şi se învoiesc cu ele în mintea lor, dracii au putere să le facă supărări. Aşa că se recomandă multă curăţie sufletească şi trupească, căci nu primează cantitatea (numărul de psalmi), ci calitatea, adică trăire şi simţire în smerenie.
.56. După “Tatăl nostru” numai preotul poate zice “Că a Ta este Împărăţia...” ?
Când sunt mai mulţi creştini la un loc, spune în continuare cel care a zis “Tatăl nostru”. Dacă este preot de faţă, zice preotul, dacă eşti singur, zici tot.
57. Rugăciunea se combină cu închinăciuni şi metanii sau se face separat ?
Rugăciunea trebuie să fie făcută în primul rând în linişte, ca să fie simţită, iar metaniile se fac după rugăciunile de seară sau de dimineaţă. Metaniile sunt ca un canon şi după fiecare metanie se zice o rugăciune scurtă: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...” sau “Prea Sfântă Treime, milostivă fii mie păcătosului”. Metanii poţi face în tot timpul când ai posibilitate de linişte. În posturi, mai ales al Sfintelor Paşti, miercurea şi vinerea, se pot face cele 116 metanii cu rugăciunile în cinstea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos sau cele 60 de rugăciuni cu metanii (sunt aceleaşi, dar sunt combinate şi au rămas doar 60 în loc de 116).
58. Cum trebuie să avem ţinuta şi poziţia la rugăciune? E bine să zicem în gând, cu voce tare sau în şoaptă, cu mâinile la piept, la pântece sau ridicate? Zicem de unul singur sau mai mulţi ?
Îmbrăcămintea pentru rugăciune trebuie să fie cuviincioasă. Bărbaţii să aibă un halat, iar femeile cămaşă lungă sau capot lung, care să nu fie transparente, şi se încing cu un cordon, iar pe cap - băsmăluţă. Rugăciunea se poate face atât de unul singur, cât şi de mai mulţi, în gând, cu voce tare sau în şoaptă, după cum e locul şi cazul; mâna stângă se ţine la piept, iar cu dreapta se face câte o închinăciune frumoasă din când în când, în anumite momente principale. Când eşti singur, poţi să stai şi cu mâinile ridicate la rugăciune.
59. La metanii se sărută pământul ? Se face semnul sfintei cruci pe pământ ?
La metanii nu se sărută pământul şi nici nu se face semnul sfintei cruci cu degetele pe pământ. Este un obicei fără rost, scornit de unele persoane care nu cunosc credinţa. În schimb se atinge fruntea de pământ.
60. Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, trebuie să ne spălăm pe faţă şi pe mâini ?
Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, e bine să ne spălăm pe mâini mai ales, pentru că aşa este cuviincios şi este mai sigur că suntem curaţi.
61. Noi, mirenii, putem intra în Sfântul Altar ?
În Canonul 69 de la Sinodul al VI-lea scrie aşa: “Nu-i este iertat nimănui dintre laici a intra în Altar”. Însă paraclisierul sau alţi bărbaţi care ajută preotul în timpul sfintelor slujbe pot intra în Sfântul Altar, dar numai cu binecuvântarea preotului şi numai prin uşa diaconească din sud. Iar când intră, trebuie să facă 3 metanii sau 3 închinăciuni şi cu frică de Dumnezeu să îndeplinească numai ceea ce îi cere preotul.
62. Ce spun Sfintele Canoane referitor la semnul Sfintei Cruci făcut pe podea ?
Canonul 73 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă mântuire, trebuie să punem toată silinţa spre a da cinstea cuvenită Aceluia prin care ne-am mântuit de căderea cea veche. Drept aceea dându-I închinăciune şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu simţirea, poruncim ca semnele crucii făcute de unii pe podea să se şteargă cu totul, ca nu cumva să se batjocorească semnul biruinţei noastre. Deci hotărâm ca să se afurisească cei ce de acum înainte fac semnul crucii pe podele”.
63. Ce spun Sfintele Canoane despre cântarea în biserică ?
Canonul 75 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Voim ca aceia ce vin în biserică spre a cânta să nu întrebuinţeze strigări necuviincioase, silind şi firea spre răcnire, nici a pronunţa ceva din cele nepotrivite şi neînsuşite în Biserică; ci cu multă luare aminte şi cu umilinţă a aduce lui Dumnezeu privitorul celor ascunse, acest fel de psalmodii. Căci Sfinţitul Cuvânt a învăţat ca fiii lui Israel să fie evlavioşi”.
64. Ce înseamnă “aliluia” ?
Aliluia înseamnă „lăudaţi” sau „slăviţi pe Dumnezeu”. Aceasta este o expresie liturgică de bucurie şi de slăvire a Lui Dumnezeu, folosită mult în unii psalmi şi cântări cultice, precum şi în Noul Testament la Apocalipsă.
65. Ce este acatistul ?
Cuvântul “acatist” este de origine grecească şi înseamnă “neşedere”. Prin acatist noi înţelegem însă o rânduială de slujbă a Bisericii noastre care se face neşezând, adică nu se poate citi un acatist şezând, nu se şade la un acatist. Un acatist se citeşte în picioare sau în genunchi şi de aceea are titlul acesta de “acatist”, adică “neşedere”. De fapt, un acatist care se rosteşte, se citeşte, în picioare sau în genunchi, este o alcătuire de slujbă care cuprinde douăzeci şi cinci de bucăţi, douăzeci şi cinci de piese şi anume: treisprezece condace, care de obicei se termină cu “Aliluia”, şi douăsprezece icoase care, după caz, se termină cu un cuvânt care e un fel de zicere de bucurie. Cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care se alcătuieşte un acatist sunt după numărul celor douăzeci şi cinci de litere ale alfabetului grecesc şi, în limba greacă, fiecare din cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care e alcătuit acatistul începe cu litera următoare din alfabet. Deci, primul cu litera “A-alfa”, al doilea cu litera “B-beta”, al treilea cu litera “G-gama”, “D-delta” şi aşa mai departe.
66. Când au apărut sărbătorile bisericeşti la creştini ?
Încă din primele zile ale ei, Biserica face pomenirea, în timpul Liturghiei, a credincioşilor ei vii şi morţi. Aceste pomeniri aveau un caracter solemn când era vorba de episcopii Bisericilor locale sau de martirii care au suferit din cauza mărturisirii credinţei în Iisus Hristos. Martirii erau socotiţi mădulare pline de slavă ale Bisericii. În ziua în care se comemora moartea lor (numită în actele martirice “naştere”), comunitatea creştină mergea la mormântul lor, de obicei în afara cetăţii, şi săvârşea Euharistia. În acest fel s-a născut sărbătoarea sfinţilor, care constă în pomenirea episcopilor şi a martirilor locali, chiar la mormântul lor. Alte ocazii pentru sărbători comune erau: sfinţirea unui locaş liturgic, mutarea moaştelor unui martir dintr-un loc în altul.
Sărbătorile consacrate drepţilor, sfinţilor şi apostolilor, din Vechiul şi Noul Testament, au apărut mai târziu şi sunt în legătură cu evenimentele respective, pomenite în calendarul anual. După Sinodul de la Efes (431), apar sărbătorile în cinstea Maicii Domnului, Pururea Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu în acelaşi timp.
După perioada persecuţiilor, Biserica a ales în calendarul sărbătorilor, alături de martiri, nume de călugări şi de fecioare consacrate. Fiecare Biserică locală are proprii ei sfinţi, a căror amintire le e scumpă, dar nu trebuie să fie exclusă comemorarea sfinţilor din alte Biserici şi ţări.
Anul bisericesc începe la 1 septembrie, când se serbează intrarea în sinagogă a lui Iisus, care a citit profeţia lui Isaia despre Mesia: “Duhul Domnului peste Mine” şi când se face pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul.
Unele sărbători, închinate Domnului Hristos şi Maicii Domnului, se numesc praznice împărăteşti. Ele au specific aceste caracteristici: au o înainte-prăznuire, o prelungire sau o după-prăznuire şi o zi de încheiere - odovania.
După unele sărbători mai mari sau praznice împărăteşti, a doua zi este consacrată pomenirii sfinţilor care au avut un rol în sărbătoarea din ajun:
- după 8 septembrie - Naşterea Maicii Domnului - a doua zi, 9 septembrie, îi prăznuim pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului;
- după 25 decembrie - Naşterea Domnului - a doua zi, 26 decembrie, prăznuim Soborul Maicii Domnului;
- după 6 ianuarie - Botezul Domnului - a doua zi, 7 ianuarie, îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, care L-a botezat pe Domnul Iisus Hristos;
- după 2 februarie - Întâmpinarea Domnului - a doua zi, 3 februarie, îi prăznuim pe Dreptul Simeon care L-a ţinut în braţe pe Pruncul Iisus şi pe Prorociţa Ana care era de faţă;
- după 25 martie - Buna Vestire - a doua zi, 26 martie, prăznuim Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil;
- după 29 iunie - Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - a doua zi, 30 iunie, prăznuim Soborul celor doisprezece Apostoli.
67. Când facem pomelnic pentru Sfântul Altar, pe cine să trecem în primul rând ?
După învăţătura părinţilor, pe pomelnicul de vii trecem în această ordine: preotul care ne-a botezat, părintele duhovnic şi duhovnicesc, naşul de botez (naşul de cununie, soţul, soţia - pentru cei căsătoriţi), tata, mama, copiii, fraţii şi celelalte rudenii. Pe pomelnicul de morţi îi trecem în aceeaşi ordine, dar pe cei adormiţi. Este o mare milostenie dacă în pomelnic treci şi creştini săraci pe care nu are cine să-i pomenească.
68. Ce ne puteţi spune despre frăţiile, organizaţiile, asociaţiile sau lucrările din sânul Bisericii Ortodoxe ?
Iată ce spune Părintele Epifanie Teodoropulos, unul dintre marii duhovnici ai Greciei ultimilor ani şi unul dintre stâlpii Ortodoxiei contemporane, stareţ al Mânăstirii cu hramul “Celei pline de har”, despre aceste frăţii ortodoxe: “Dacă un înger ar coborî în ţara noastră şi i-ar aduna pe toţi oamenii duhovniceşti, care s-au folosit direct de aceste frăţii, nu ştiu câţi creştini evlavioşi ar mai rămâne în Grecia”.
Tot despre Organizaţiile ortodoxe, Dionisie Trikis, care se afla la o discuţie în care mulţi le judecau, i-a întrebat, pe cei ce erau împotrivă, cam câţi creştini fac parte din aceste asociaţii. Şi a înţeles că sunt cam cincizeci de mii. După care a zis: “Grecia are o populaţie de atâtea milioane. Deci, în loc să ne pornim cu atâta patimă împotriva acestor credincioşi, mai bine e să ne ocupăm cu celelalte milioane ce trăiesc în indiferenţă faţă de Dumnezeu şi de Biserica Sa”.

DESPRE ICOANE

69. Putem să ne cumpărăm singuri icoane ? Ne putem închina şi la icoane nesfinţite ? Cum procedăm cu icoanele catolice ? După Sfânta Împărtăşanie este interzisă sărutarea icoanelor şi mâna preotului ? Putem şterge icoanele de praf?
E bine ca fiecare creştin să aibă ambiţia să-şi cumpere singur icoanele sau măcar una să aibă cumpărată de el, dar nici să nu le refuze pe cele pe care le primeşte în dar. Icoanele ortodoxe să fie ţinute la răsărit, chiar dacă nu sunt sfinţite, iar când face o sfeştanie, să roage preotul să sfinţească şi icoanele.
În ziua în care ne împărtăşim nu e bine să sărutăm sfintele icoane, mâna preotului şi cu atât mai mult alte persoane.
Icoanele e bine să se şteargă de praf cu o cârpă moale, curată, pe care o întrebuinţăm numai pentru ştergerea prafului de pe lucrurile sfinte ca: icoane, cruci, sticle cu agheasmă, cutii cu anafură, candele, iar persoana care le şterge trebuie să fie curată în acele zile.

DESPRE POST, AJUNARE ŞI DEZLEGĂRI

70. E bine să postim lunea ?
Cei care au corpul sănătos pot posti lunea, acesta nu este un rău.
71. Există Postul Maicii Domnului de 12 zile pe an, în afară de 1-15 august ?
În afară de postul pe care îl ştim, din perioada 1-15 august, nu există alt post al Maicii Domnului. Cine a scornit postul acesta, în care intră Duminicile şi sâmbetele şi chiar unele sărbători, acela n-a fost creştin ortodox, pentru că în sâmbete şi în Duminici nu se ajunează, iar cine ajunează sâmbăta, Duminica şi în sărbători calcă sfintele canoane şi în loc de faptă bună i se socoteşte păcat.
72. De la ce vârstă e bine să ţină post copiii ? Trebuie să ţină posturi întregi, sau numai miercurea şi vinerea ?
E bine ca şi copii să se obişnuiască de mici cu postul, dar tot aşa de la caz la caz. Nu putem să le impunem un post riguros celor bolnavi, mai ales anemici, rahitici, pentru care mâncarea este medicament.
73. Femeile însărcinate au voie să mănânce de dulce în post ?
Femeile, fie însărcinate, fie lăuze, sau cele care alăptează, pot cere dezlegare de la duhovnic să mănânce de toate, pentru întărirea pruncului şi pentru sănătatea mamei.
74. Trebuie să ţinem post când suntem în deplasări de serviciu, în armată, în spitale sau în staţiuni ?
În acest caz faceţi tot ce se poate ca să ţineţi miercurile şi vinerile; cei din staţiuni şi din spitale pot posti numai dacă nu sunt anemiaţi şi dacă nu fac un tratament mai tare, mai greu, care necesită hrană. Iar cei din armată, concentraţi, să mănânce tot ce li se oferă.
75. Până la 6 August, când prăznuim Schimbarea la Faţă, putem mânca struguri ?
Într-o carte de slujbă a Bisericii, folosită la strană şi numită „Mineu pe luna august”, scrie că până la 6 August să nu se mănânce struguri. Această rânduială a fost aşezată de înaintaşii noştri, deoarece este spre folos ca tot creştinul să aducă din toate roadele sale mai întâi la biserică pentru binecuvântare şi apoi să guste din ele. Ori, ştiut este, din tradiţie, că la 6 August se aduc la biserică struguri şi alte fructe pentru binecuvântare.
76. Ce dezlegări sunt în posturi?
Vă recomand să consultaţi calendarul creştin ortodox.
77. Ce cântece creştineşti se pot asculta în posturi ?
În post, în zile de lucru se pot asculta casetele cu slujbe, cu “Psaltirea în versuri”, cu Paraclisul Maicii Domnului, podobii, condace şi icoase, iar sâmbăta şi Duminica se pot asculta şi alte cântece duhovniceşti.

DESPRE SPOVEDANIE

78. Cât de des se poate spovedi un mirean ?
După datoria creştinească, Spovedania trebuie să se facă în cele patru posturi de peste an, mai înainte cu 2-3 zile de Sfânta Împărtăşanie, ca să se poată face canon de pocăinţă pentru Sfânta Împărtăşanie, dacă mireanul nu este oprit de preot de a se împărtăşi. Dacă simte nevoia sau a căzut în păcate grele, creştinul se poate spovedi şi în alte perioade ale anului, dar să meargă la spovedit cu hotărâre temeinică de a nu repeta păcatele.
79. Cum trebuie să se pregătească un creştin pentru Spovedanie ?
Mai întâi să-şi aleagă o zi când preotul este mai liber; să facă rugăciuni cu căinţă, cu lacrimi, cu metanii şi cu părere de rău pentru păcatele pe care le-a făcut. Dintre rugăciuni să nu lipsească Psalmul 50 şi rugăciunile din Psaltire, de la sfârşitul catismelor, câte poate. Spovedania să se facă, de preferinţă, în zilele când preotul nu are slujbă, ca să aibă timp să-i asculte spovedania.
80. Dacă la spovedit un creştin primeşte canon de metanii, cum procedează sâmbăta, Duminica şi în zilele când nu se fac metanii ?
Canonul de metanii nu se face sâmbăta, Duminica şi nici în perioada praznicelor luminate, ci se întrerupe şi se continuă după aceea, cu încuviinţarea duhovnicului.
81. De la ce vârstă se spovedesc copiii ?
Copiii care trec de şapte ani se pot spovedi la fel ca şi cei mari, iar până la şapte ani nu trebuie să se împărtăşească până când nu le citeşte preotul rugăciunile de dezlegare.
82. Este primită spovedania pe patul de moarte sau de boală ?
Nu ştim dacă este primită, dar trebuie să se facă, pentru că nu se ştie căinţa şi credinţa omului. Sfinţii Părinţi spun că, în ce ne va prinde moartea, în aceea vom fi judecaţi.
83. Se pot împărtăşi femeile în perioada rânduielii lunare ?
În perioada rânduielii lunare, femeile nu au voie să se atingă de nimic sfinţit. Dacă se află cineva pe patul de moarte, nu se mai ţine seama de aceasta şi se poate spovedi, dar nu se poate împărtăşi.
84. În ce cazuri se schimbă duhovnicul ?
Orice persoană poate schimba duhovnicul dacă nu se foloseşte de sfatul lui, dacă nu ţine seama de păcatele pe care creştinul le mărturiseşte, dacă este caterisit pentru păcate mari şi dacă este îndrăzneţ, obraznic sau neserios. Duhovnicul se mai poate schimba şi în cazul când preoteasa ar fi geloasă, bănuind că persoana care se spovedeşte nu vine cu gânduri serioase şi, desigur, atunci când preotul duhovnic moare.
85. Cum se procedează când preotul nu dă canon, iar conştiinţa cere aceasta ?
Creştinii cunoscători, credincioşi, care au înţeles necesitatea canonului, care au rupt-o cu păcatele mari de mult şi nu au păcate de moarte, ce impun canoane grele şi oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, să aleagă dintre canoanele indicate mai jos:
- să dea de pomană cărţi şi reviste cu predici şi cu rugăciuni;
- să dea de pomană casete înregistrate cu predici şi cu alte programe duhovniceşti celor care nu au posibilitatea să-şi cumpere;
- să scrie rugăciuni şi cântece duhovniceşti şi să le dea şi altora;
- cei talentaţi să picteze icoane cât mai frumoase şi să le dea de pomană;
- să cerceteze bolnavii din azile şi să facă milostenii cu ce poate;
- să facă rugăciuni de căinţă cu umilinţă, cu metanii şi cu lacrimi;
- să facă tot felul de fapte bune pe care vi le-am amintit în predici.
86. Cum se procedează când preotul te dezleagă pentru Sfânta Împărtăşanie, iar canoanele te opresc ?
Când preotul te dezleagă să te împărtăşeşti, iar canoanele şi conştiinţa ta te opresc de la aceasta, să nu te împărtăşeşti, căci nu ai vină, pentru că Sfântul Apostol Pavel zice: “Să ne cercetăm fiecare conştiinţa înainte de împărtăşanie“; te pregăteşti cu pocăinţă sinceră şi o faci altă dată.

DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE

87. Cât de des sau cât de rar ne putem împărtăşi ?
Ştim cu toţii că Împărtăşania este sfinţenia cea mai mare, este unirea noastră cu Dumnezeu, Care este foc mistuitor şi trebuie să facem o cât mai bună pregătire şi curăţire sufletească şi trupească, fiindcă nu putem primi această taină oricum. De aceea, nu le pot spune tuturor la fel. Cei căsătoriţi se pot pregăti mai greu, tineretul are greutăţile lui, iar cei mai în vârstă au altfel de greutăţi - unii se pot văita de o neputinţă, alţii de altă neputinţă. E bine, e foarte bine să se poată împărtăşi omul cât mai des, la cele douăsprezece Praznice Împărăteşti, dar nu fără pregătire corespunzătoare. Călugării şi maicile, care stau numai în mânăstire şi în biserică, şi tot nu se încumetă să se împărtăşească mai des. Sunt foarte puţine suflete care se împărtăşesc mai des. Aşa că, să ne împărtăşim cu o pregătire cât mai bună şi când se poate. Unii pot de douăsprezece ori pe an, alţii de patru ori, iar alţii numai o dată.
88. Cum procedăm cu resturile de mâncare (sâmburi, coji, oase) pe care le scoatem din gură după ce ne-am împărtăşit şi câte zile trebuie păstrată această regulă ?
Resturile scoase din gură după ce ne-am împărtăşit se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat. Această regulă se păstrează o zi.
89. După Sfânta Împărtăşanie trebuie să ne odihnim, să dormim ? Se mai ţine post după Sfânta Împărtăşanie ?
După Sfânta Împărtăşanie e bine să ne odihnim, să citim cărţi sfinte, să ne ferim de vorbărie, de cleveteală şi de orice alte sminteli. Să nu umblăm prin locuri spurcate, să nu facem eforturi mari, să nu mâncăm mult şi să nu bem ceva care să ne producă vomă. Să-I mulţumim în fiecare zi Domnului Hristos, zicând rugăciunea aceasta scurtă: “Slavă, închinare şi mulţumire Prea curatului Tău Trup şi Sânge, Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul meu şi Dumnezeul meu; să vină stăpânirea Împărăţiei Tale peste noi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. După Sfânta Împărtăşanie, dacă suntem în post, continuăm postul până când se termină, iar dacă e în dulce, mâncăm de dulce.
90. Câte zile minimum trebuie să ţinem post sufletesc şi trupesc înainte de Sfânta Împărtăşanie ?
Minimum trei zile, în afară de bolnavi (diabetici) care nu pot posti decât o zi.
91. Se poate sta în genunchi sau se pot face metanii după Sfânta Împărtăşanie ?
În ziua în care ne împărtăşim nu se stă în genunchi, nu se fac metanii, ci se fac închinăciuni cu plecăciuni.
92. Dacă după orele 24 am mâncat sau am băut apă, ne mai putem împărtăşi dimineaţa ?
Nu ne putem împărtăşi, pentru că acest lucru arată neglijenţă, lipsă de evlavie şi nepăsare.
93. Dacă în noaptea dinaintea Sfintei Împărtăşanii creştinul a avut vreun vis desfrânat, se mai poate împărtăşi ?
Nu se poate împărtăşi, pentru că în acest caz este necurăţie.
94. Cum trebuie să se prezinte partea femeiască în biserică, trupeşte, când vrea să se împărtăşească ?
Femeia care vrea să se împărtăşească fără să se osândească să nu vină la împărtăşit fardată, cu rochii strâmte, scurte, despicate, în pantaloni, cu pălării, cu fel de fel de zorzoane, cu capul descoperit, rujate, cu unghiile vopsite; dacă vin astfel, arată necredinţă, nepăsare de cele sfinte şi batjocură faţă de Patimile Domnului.
95. Se pot face injecţii după Sfânta Împărtăşanie ? Dacă fără voia noastră ne tăiem la un deget, ne zgâriem sau ne dă sângele pe nas, ce se poate face ?
E bine să nu facem injecţii; în cazul în care cineva are de făcut un tratament, mai amână cu o săptămână, iar dacă e ceva urgent, mă refer la cei bolnavi, din spitale, pot să facă injecţii.
Dacă se întâmplă să ne accidentăm, oprim sângele cu o batistă pe care o ardem în foc, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat. După Sfânta Împărtăşanie, se recomandă să stăm cât mai liniştiţi şi să evităm astfel de situaţii.

DESPRE SFÂNTUL BOTEZ

96. De la câte zile se poate boteza copilul ?
Botezarea copiilor se face de la caz la caz: la 40 de zile, la 30 de zile şi, dacă pruncul este în primejdie de moarte, se poate chiar şi din prima zi.
97. Poate şi mama să-şi boteze copilul în cazuri de urgenţă ? Cum procedează ?
În cazul în care nu se găseşte altcineva, iar pruncul este în pericol de moarte, îl poate boteza şi mama, zicând rugăciuni (câte poate). Stropeşte pruncul cu agheasmă de care are (în lipsă - şi cu apă) şi zice formula: “Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (îi pune numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Dacă trăieşte copilul, îi spune preotului ce a făcut, iar preotul completează după rânduială Taina Botezului.
98. E bine să se boteze copilul cu două nume ?
Nu e bine să li se pună copiilor două nume la Botez sau nume necreştineşti, lumeşti, ci să li se pună nume de sfinţi (de sfinte), care se prăznuiesc, ca să aibă copilul un ocrotitor (patron).
99. La botez se pun bani în cristelniţă ?
În cristelniţă nu se pun bani şi nici altceva, în afară de untdelemnul sfinţit pe care îl pune preotul.
100. Când se ia mirul după Botez - în aceeaşi zi sau a doua zi ? Ce se pune în scăldătoarea de la luarea mirului ?
Mirul se ia a doua zi şi nu se pune nimic în scăldătoare, pentru că sunt obiceiuri lumeşti.
101. Duminica se poate scălda copilul ?
Copilul se poate scălda oricând.
102. E bine să botezăm la alte naţii sau la cei ce nu merg la biserică ?
E mai bine să ne ferim de a boteza la alte naţii, pentru a nu ne crea singuri ispite şi neplăceri, dar la români încreştinaţi, care nu merg la biserică, se poate boteza.
103. Cei care sunt botezaţi greco-catolici sau romano-catolici şi vor să vină la Ortodoxie au botezul complet ? Ce le mai trebuie?
Cei care vor să treacă la Ortodoxie îi spun preotului situaţia şi acesta le completează Sfântul Botez.
104. Tăierea moţului este o datină sau o taină ? Ce reprezintă şi dacă se poate face ?
Aceasta nu este o taină, ci o datină bătrânească şi un prilej de veselie între neamuri, care nu afectează cu nimic dreapta credinţă, dacă se face un prilej de veselie duhovnicească.
105. Lăuza poate să iasă din casă până la 40 de zile ?
După învăţătura bisericească, lăuza nu are voie să iasă din casă sau din curte până la 40 de zile, dar în caz că se îmbolnăveşte, trebuie să iasă pentru îngrijire la spital.
106. Ce are voie şi ce nu are voie să facă o lăuză ?
Din cele trupeşti - să facă ce poate pentru ea şi pentru copil, iar sufleteşte - rugăciuni.
107. Când se face molitvă (molitvă, moliftă) lăuzei ? La 3 zile sau la 8 zile ?
La 8 zile după naşterea pruncului se face citirea apei, sfinţirea unei ape de către preot, pe care o poate folosi lăuza în loc de alte sfinţenii, pentru ea şi pentru copil. Tot atunci, înainte de Botez, se citeşte de către preot rugăciunea de însemnare a pruncului, când i se pune numele.
108. La 40 de zile iese la biserică numai mama sau şi copilul ?
La 40 de zile mama iese la biserică pentru a-i citi preotul rugăciunile de curăţire. Dacă pruncul este botezat, iese la biserică o dată cu mama, fiind de faţă şi naşul care l-a botezat, pentru a se săvârşi îmbisericirea pruncului. Dacă pruncul este nebotezat, iese la biserică doar mama, iar îmbisericirea acestuia se va face imediat după Botez.
109. Dacă cineva pierde fără voie sarcina, cum se procedează cu copilul mort ?
Copilul mort, din sarcina pierdută, este pus într-un coşciug, apoi îngropat într-un colţ al cimitirului cu aprobarea preotului, de către tatăl copilului sau alte rude; mama nu are voie să participe. Părinţii să facă rugăciuni de iertare, Psalmul 50, să se spovedească şi să se cerceteze singuri ca să-şi dea seama dacă nu cumva sunt vinovaţi cu ceva (neglijenţă).
110. În caz că a pierdut sarcina, femeia trebuie să respecte toate rânduielile pentru lăuzie (citirea apei, ieşirea la biserică etc.) ?
În acest caz femeia trebuie să respecte toate rânduielile lăuziei, dar să spună preotului că a pierdut sarcina.
111. Pentru ispăşirea păcatului celor care au făcut avorturi, există în unele locuri obiceiul (canonul) de a boteza copii, iar la Botez să aprindă atâtea lumânări şi să folosească atâtea crâşme câte avorturi are. Este bun acest obicei?
În cărţile sfinte nu găsim un astfel de obicei, un astfel de canon sau dezlegare pentru avort. În primul rând trebuie pocăinţă şi hotărârea de a nu mai face acest fel de păcate (vezi capitolul “Canon pentru avorturi”).

DESPRE MORT, ÎNMORMÂNTĂRI ŞI POMENI

112. Care este rânduiala înmormântării dreptului creştin, care sunt pomenile şi când trebuie făcute şi de când începe numărătoarea zilelor ? Pomana de trei zile se face o dată cu înmormântarea sau se face separat?
În primul rând să se ştie că nu trebuie îngropat mortul mai devreme de trei zile de la data decesului. În aceste trei zile se face următoarea pregătire: se scaldă, se îmbracă în hainele pe care le are pregătite, se aşază în coşciug, se anunţă preotul şi cântăreţul, cei care trag clopotul şi groparii; se scot actele de deces. Se pregătesc două colive şi mâncare pentru pomană. Una dintre colive se împarte la cimitir după “veşnica pomenire”, şi alta, care rămâne acasă, se împarte persoanelor care au mâncat la pomană. Binecuvântarea pentru masă o dă preotul când vine să ia mortul sau când se întoarce de la cimitir.
Se plăteşte fără supărare celor care au muncit. Pentru înmormântare e bine ca familia să aibă 24 de prosoape sau de batiste (după putere), dintre care: un prosop se pune la steag, unul la cruce, un prosop la sfeşnic, unul la coşul cu colivă, câte unul la preoţi şi la cântăreţi, la căruţa sau la maşina în care se duce coşciugul şi câte unul la cei 4 oameni care poartă năsălia. Restul prosoapelor se pun la vase şi se dau celor mai săraci, după ce au mâncat la pomană. În vasele care se împart se poate pune orez cu lapte, griş cu lapte, iar în post - pilaf de post (în funcţie de obiceiul locului), iar restul, după bunele obiceiuri şi după tradiţia locului.
Prima pomană care se face este cea de la înmormântare (de 3 zile), apoi cea de 9 zile, de 3 săptămâni, de 6 săptămâni, de 3 luni, de 6 luni, de 9 luni, de un an şi din an în an până la 7 ani. Cea mai bogată pomană se face la 6 săptămâni şi trebuie să ţinem seama ca să nu treacă termenul, ci mai bine să se facă mai înainte cu două-trei zile. Numărătoarea zilelor începe din ziua morţii. Mai important decât toate este să se plătească pentru răposat un sărindar la o mânăstire unde se face Sfânta Liturghie în fiecare zi.
113. La şapte ani trebuie dezgropat mortul? Ce trebuie să se facă atunci ?

La şapte ani nu este obligatoriu să se dezgroape mortul, dar e bine să se facă o slujbă de dezlegare cu pomană.
114. Există vreo rânduială de înmormântare sau pomeni care se pot face de când suntem în viaţă ?
Pentru noi cei vii, rânduiala o reprezintă sărindarele de vii, faptele bune de tot felul şi trăirea într-o viaţă duhovnicească lipsită de păcate. Acestea asigură mântuirea, viaţa veşnică. Aceste fapte pe care le facem de când suntem in viaţă au aceeaşi valabilitate ca şi pomenile pe care le facem pentru cei morţi. Grija cea mare pe care trebuie s-o avem este să ne găsească moartea cât mai pregătiţi, fără păcate, căci dacă vom plăti la o sută de biserici şi mânăstiri, iar moartea ne găseşte încurcaţi cu fel de fel de păcate grele, pierdem mântuirea. Şi mai trebuie să ştim că mântuirea nu se cumpără cu bani; aceasta ar însemna să se mântuiască numai cei bogaţi, iar cei săraci să meargă în iad, fiindcă n-au avut bani ca să plătească, şi ar fi o nedreptate. Noi să punem bază pe o trăire cât mai duhovnicească.
115. Câte zile după înmormântare se cară apă ? De ce, unde şi câte zile se tămâiază ?
Aceste obiceiuri creştineşti intră tot în fapta milosteniei şi e bine să se facă până la 6 săptămâni. Se cară apă pentru consum la persoane neputincioase sau la familii cu mulţi copii. Tămâierea se face ca un prinos de milă şi de dragoste pentru cei răposaţi. O dată cu tămâierea, persoana care tămâie trebuie să facă şi rugăciuni pentru iertarea păcatelor celui răposat, zicând: “Dumnezeu să-l ierte”, căci aşa îi face un bine sufletului răposatului, mai ales dacă acesta se află într-un loc nefericit; iar la şase săptămâni să se plătească aceste servicii oamenilor care le-au făcut.
116. Ce semnificaţie au tăierea sau vopsirea unghiilor mortului, rujatul, fardatul, punerea în buzunarul hăinii acestuia a unei sume de bani sau a unor obiecte ca: ac, aţă, pieptăn, verighetă pe deget, ceas la mână ?
Toate aceste lucruri îngreuiază foarte mult sufletul mortului şi nu-i fac decât rău. E bine ca familia să dea de pomană banii şi lucrurile de valoare pe care ar vrea să le îngroape. Fardurile, rujatul şi celelalte inovaţii sunt obiceiuri păgâneşti pentru care vor suferi atât mortul cât şi cei ce îl împodobesc pe răposat cu astfel de lucruri, şi vor face şi mare păcat. Aşa că, în nici un chip să nu se facă acestea.
117. Este bine să se arunce bani la răspântiile drumurilor când se merge cu mortul la groapă ? Ce însemnătate are acest lucru ?
Acesta este tot un obicei (nici bun, nici rău), dar ca să nu iasă supărare între neamuri, e bine să se ţină datina.
118. În timpul cât mortul stă în casă, ce trebuie să facă cei care iau parte la priveghere ?
În aceste zile şi nopţi când veghem lângă mort, e bine să ne aducem aminte fiecare de plecarea noastră şi de faptele cele rele, căci răposatului i s-a încheiat dosarul şi numai poate face nimic, nici o faptă bună sau rea. De aceea, rugăciunile celor vii, citirea Psaltirii, a cărţilor sfinte, a Bibliei, cântările sfinte şi discuţiile duhovniceşti (despre Dumnezeu, despre rai şi iad, despre mântuirea sufletului) îi aduc o mare mângâiere sufletului mortului; aşa trebuie să se petreacă timpul lângă mort, iar din când în când să se tămâieze casa şi mortul, de către persoanele din familie. Un mare păcat îşi agonisesc acele persoane care vin la mort ca să facă glume, să râdă, să facă scamatorii şi să vorbească de păcatele mortului; aceştia atrag asupra lor un mare rău care-i va urmări şi biciui când nu se vor gândi. Cine îşi aduce aminte că a făcut un astfel de păcat în viaţă să-l spovedească şi să facă pocăinţă pentru el.
119. Dacă şi când se poartă sâmbetele şi capetele celui mort ?
“Purtarea sâmbetelor” şi “purtarea capetelor” sunt rânduieli de slujbe, care se fac pentru cei adormiţi, în afara slujbelor de pomenire de la soroace pe care le ştim. Acestea nu se fac peste tot la fel, ci depind de tradiţia locului.
“Purtarea sâmbetelor” înseamnă pomenirile din fiecare sâmbătă a Postului Mare care se fac pentru toţi morţii la un loc, când rudele aduc la biserică prescuri, capete, untdelemn, colivă şi vin, iar preotul, cu acest prilej, săvârşeşte slujba parastasului. Pentru cei decedaţi mai de curând, rânduiala de mai sus se face separat.
“Purtarea capetelor” înseamnă pomenirile (cu Liturghie) care se fac în sâmbetele din perioada posturilor (de obicei în Postul Sfintelor Paşti), pentru o persoană decedată de curând, până la împlinirea unui an de la înmormântare. Rudele răposatului aduc la biserică nouă capete, nouă lumânări, vin, colivă, prescură şi untdelemn. Capetele se poartă fie toate odată, fie de trei ori.
120. Care sunt lucrurile pe care este necesar să le împărţim la pomenirea de 40 de zile şi unde se sfinţesc - la biserică sau acasă ?

Pomenirea de 40 de zile se face cu colivă la biserică, se merge la cimitir, după care se cheamă preotul acasă, unde se sfinţeşte tot ce are familia de împărţit. Toate cele care se împart (mâncare, îmbrăcăminte încălţăminte, pat, masă, vase, găleată) sunt de folos, dar să fie dăruite la persoane sărace. La cimitir se poate împărţi colivă, mâncare sau câteva pacheţele. Pomenile se fac fără tutun şi fără manifestări specifice petrecerilor lumeşti.
121. Cele rânduite pentru împărţit la parastase se dau toate la un loc sau se pot împărţi în mai multe locuri, la mai multe persoane. Este bun obiceiul de a se face casă mortului, de a se da 5 rogojini sau paturi ?
E bine să se împartă la mai multe persoane, dacă sunt sărace; dacă o familie este lipsită de cele pe care vrei să le dai, dă-le acolo pe toate ! Referitor la celelalte obiecte ce se dau de pomană în unele locuri, adică paturi, rogojini, case şi altele asemenea, sunt obiceiuri costisitoare; nu ne plecăm capul după toate obiceiurile, deoarece noi ştim că Dumnezeu ne cere altceva, cum am mai spus, trăire duhovnicească.
122. E bine să participăm la înmormântarea celor care şi-au luat singuri viaţa (spânzuraţi, otrăviţi, tăiaţi) ? Dar să primim pomană în numele lor ? Ce se poate face pentru mântuirea lor?
Nu e bine să mergem la înmormântarea acelora ce şi-au luat viaţa singuri (sinucişi) şi nu trebuie nici să luăm ceva de pomană de la cei care dau pentru ei. Până la şapte ani nu se pot pune nici în pomelnic, dar după ce au împlinit şapte ani, se face slujba înmormântării cu toată rânduiala cuvenită, aşa cum am spus mai înainte.
123. Ce se poate face pentru mântuirea celor care au murit de moarte năprasnică (din înec, din cutremur, călcaţi de tren, de maşină) ?
Pentru aceştia se procedează ca la un mort obişnuit, pentru că ei nu s-au omorât singuri.
124. La groapă, când se înmormântează mortul, trebuie să se dea pomană găină, găleată etc. ?
Obiceiul nu este rău, pentru că intră în fapta milosteniei. Cine vrea să dea poate să dea, dar nu peste groapă; poate să dea acelei persoane care a cărat apa sau care a ajutat cu ceva.
125. Ce se poate face pentru un suflet care a murit nespovedit, neîmpărtăşit, fără lumânare, necredincios ? Se poate da pentru el lumânare aprinsă în noaptea de Paşti sau să se împartă lumânări aprinse cu lumina de la Înviere ?
Tocmai aceasta este deosebirea - una este să fii credincios, să faci fapte bune, să te fereşti de păcate mari, şi alta este să te apuce moartea fără nici o pregătire sufletească, în păcate mari şi în nepăsare faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Acela care n-a vrut să se spovedească şi să se împărtăşească în viaţă cu Domnul Hristos, care n-a vrut să primească învăţătura şi Lumina Lui cât a trăit puţină speranţă mai are că-i va ajuta lumina dată de pomană la altcineva sau chiar la biserică. Să se dea de pomană lumânare de ceară curată preotului, pentru a sluji cu ea în noaptea de Paşti, ca să nu stricăm obiceiul, dar să fim atenţi şi să apucăm mai înainte să aprindem în sufletul nostru, cât suntem în viaţă, Lumina lui Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale, căci doar aşa ne vom asigura viaţa veşnică. La moarte poţi să ai o mie de lumânări în mână, dar dacă n-ai aprins făclia din suflet, tot la întuneric mergi, căci numai Domnul este Lumina lumii. Cei din familie fac tot posibilul ca să apuce lumânare cel care trage să moară şi sunt foarte îngrijoraţi şi disperaţi pentru cei care mor fără lumânare. Acest obicei este creştinesc, e bun, e ortodox, dar să ţinem seama că este vremelnic şi nu poate merge sufletul dincolo cu lumânarea pe care i-o pune lumea în mână; acolo sufletul trebuie să meargă îmbrăcat în haina de lumină a lui Hristos, pe care a primit-o la Botez, şi cu lumina de la lumânarea cu care s-a împărtăşit cu Domnul Hristos.
126. Ce pot face pentru răposaţii lor cei care au trăit sau trăiesc necununaţi la biserică ?
Pentru cei care au trăit necununaţi la biserică şi unul dintre dânşii a murit, recomand ca acela care a rămas în viaţă să facă spovedanie sinceră cu hotărârea de a duce o viaţă curată şi poate să facă toată rânduiala, cu rugăciune şi pocăinţă. Pentru cei care sunt în viaţă şi le-a murit din neam mamă, tată, copil sau alte rude, recomand să se spovedească, să se cunune şi apoi pot face rânduielile celor răposaţi, altfel nu au voie să se atingă de pomană, de lucrurile pentru cei adormiţi şi nici să meargă la biserică, pentru că persoanele necununate trăiesc în păcatul desfrânării.
127. Ce se poate face pentru cei necredincioşi care au murit şi nu au pe nimeni care să-i pomenească ? Dar pentru cei de la azile ?
Biserica se roagă în sâmbetele morţilor pentru toţi aceia care nu au pe nimeni care să se roage pentru ei sau să le facă pomană şi primeşte ajutor fiecare după cum le-au fost credinţa şi faptele bune.
Cei de la azile, dacă nu au pe nimeni care să-i ajute din neam sau dintre creştini, intră în categoria celor de mai sus. Biserica se roagă pentru toţi.

128. Când se împarte pomană pentru morţi, trebuie să li se pomenească şi numele ?
Şi dacă li se pomeneşte, şi dacă nu li se pomeneşte, când se împarte ceva pentru cei adormiţi, primesc pomană până la nouălea neam, căci se înmulţeşte pomana celui credincios, cum s-au înmulţit pâinile în pustie, când le-a binecuvântat Domnul. Dar în cazul celor adormiţi mai de curând, nu e rău să li se pomenească numele, şi la tămâiat, şi la împărţit.

DESPRE CĂSĂTORIE

129. Care sunt perioadele în care nu se fac nunţi ? În ce cazuri se cere aprobarea de la episcop pentru cununii în perioadele interzise ?
Conform calendarului ortodox, nu se fac nunţi în toate zilele de post de peste an, în ajunul praznicelor împărăteşti, precum şi în ziua serbării acestora, în săptămâna dinaintea Postului Sfintelor Paşti, în cele 4 posturi de peste an, în Săptămâna Luminată şi de la Naşterea Domnului până la Bobotează.
În nici un caz tinerii nu trebuie să ceară aprobare pentru cununie în perioadele oprite, dacă vor să le fie bine.
130. Ce atitudine trebuie să aibă cei necăsătoriţi faţă de cei căsătoriţi ?
Cei care nu sunt căsătoriţi nu trebuie să se mândrească cu starea lor, cu înfrânarea lor şi nu trebuie să-i judece în vreun fel pe cei căsătoriţi sau să-i considere păcătoşi, căci Canonul 10 al Sinodului din Cangra, din anul 340, spune aşa: “Dacă cineva din cei ce fecioresc pentru Domnul s-ar ridica împotriva celor căsătoriţi, să fie anatema”.
131. Putem să mergem în vizită la cei care nu sunt cununaţi?
Dacă mergi la cineva în vizită, este posibil să te servească, după obicei, cu ceva de mâncare, iar cine mănâncă în casă la un om necununat, are canon ca patruzeci de zile să facă cincizeci de metanii în zi cu psalmul 50. Cei care trăiesc împreună şi sunt necununaţi, săvârşesc păcatul desfrânării şi deci masa lor e spurcată.
132. Putem să mergem la nunţi cu lăutari ?
Răspunsul la ceastă întrebare îl dă destul de clar Canonul 53 al Sinodului din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine creştinilor să meargă la nunţi şi să cânte cu instrumente, ori să joace, ci să prânzească, sau să cineze cu cinste, precum se cade creştinilor”.
133. Ce se înţelege prin trăire în curăţie trupească ? Dar sufletească ?
Prin trăire în curăţie trupească între soţ şi soţie se înţelege un mod de convieţuire ca între frate şi soră. Precum ştim, sufletul este unit cu trupul. De aceea curăţia trupească are influenţă şi asupra sufletului şi îl curăţă, iar necurăţia trupească întinează şi sufletul. De aceea trebuie să vorbim de amândouă, pentru că sufletul şi trupul formează fiinţa noastră, pe care trebuie să o aducem ca pe o jertfă Domnului.
134. Ce se înţelege prin desfrânare trupească sau sufletească ? Ce înseamnă desfrânare, preadesfrânare, onanie, sodomie, malahie ?
Desfrânare (curvie) trupească este atunci când creştinii nu-şi înfrânează trupul şi, înainte de cununia de la biserică, cad în acest păcat. Desfrânare face cel ce cu bună ştiinţă face păcatul.
Preadesfrânare (preacurvie) este atunci când unul dintre cei doi (sau amândoi) este căsătorit. Acesta este un păcat dublu.
Onanie (malahie) provine de la o persoană din Vechiul Testament, pe care o chema Onan. Acesta îşi vărsa singur sămânţa pentru a nu face copii. Păcatul acesta este foarte mult răspândit în vremea noastră. Iritarea nervilor este determinată de atâtea pornografii sau de scene imorale care sunt difuzate de mass-media. Trebuie atenţie mărită în privinţa copiilor şi a tinerilor, dar fiecare să ia seama să se ferească de acestea, căci prin aşa ceva vine dărâmarea multor suflete.
Aici găsesc prilejul să spun celor care nu ştiu că, fără voia omului, se întâmplă periodic la tineret, în somn, să aibă o scurgere, datorată unui vis, sau pentru că a băut lichide mai multe, sau fiindcă a privit reviste ori filme care i-au iritat nervii. Când acest lucru se întâmplă spontan, fără intervenţia omului, nu i se socoteşte păcat mare. În acest caz se zice Psalmul 50, se fac metanii şi se curăţeşte de păcat. Dar când intervine omul să provoace acest păcat, se numeşte onanie şi aceasta se canoniseşte; 40 de zile nu are voie să se împărtăşească şi trebuie să facă pocăinţă şi metanii. Deci, ţineţi seama şi faceţi deosebirea: una este intervenţia omului şi alta este ispita fără voia omului.
Păcatul sodomiei se făcea în cele două cetăţi pe care le-a ars Dumnezeu cu foc, Sodoma şi Gomora. În aceste cetăţi oamenii trăiau unii cu alţii, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, sau bărbat cu femeie întrebuinţând dosul, gura, iar unii amestecându-se şi cu animale de tot felul.
Desfrânare sufletească facem atunci când am părăsit pe Dumnezeu şi ne lipim sufletul de lume sau de politică.
135. Care sunt zilele când soţii nu trebuie să aibă relaţii între ei ?

Cine vrea să aibă zile bune în casă şi binecuvântarea lui Dumnezeu, copii sănătoşi şi multe binefaceri de sus, să păzească cele patru posturi de peste an, miercurile şi vinerile, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sâmbetele şi Duminicile, sărbătorile de la Învierea Domnului până la Duminica Tomii, de la Crăciun până la Bobotează şi toate sărbătorile din cursul anului.
136. Se pot lua în căsătorie cei care sunt rudenii ?
Cei care sunt rudenii nu au voie să se ia în căsătorie, iar cei ce au făcut-o şi au copii să se hotărască pentru a trăi în curăţie, dacă vor să le fie bine.
137. Cum se calculează gradul de rudenie dintre două persoane şi până la ce grad de rudenie sunt opriţi tinerii de la căsătorie ?
Un răspuns mai amplu îl găsiţi în „Pidalion”.
Gradul de rudenie se calculează după numărul de naşteri prin care se înrudesc două persoane.
Ca să fie mai clar, mai sugestiv, închipuiţi-vă un pom, un arbore cu tulpină, crengi, crenguţe, ramuri, rămurele, frunze. Dacă vom schiţa pe hârtie acest lucru, ne va fi şi mai uşor.
Tulpina îl reprezintă pe străbunicul, din care au ieşit câteva crengi mari - bunicii, mai departe, din fiecare creangă mai mare au ieşit crenguţe - copiii bunicilor, respectiv părinţii noştri, din crenguţe - ramuri, din ramuri - rămurele, ş.a.m.d. Dacă un gândăcel, o omidă vrea să treacă de pe o ramură pe crenguţa din care a ieşit ramura, parcurge o treaptă, un segment. Dacă vrea să treacă de pe o ramură pe o rămurică din partea cealaltă a arborelui, trebuie să străbată din treaptă în treaptă, un traseu mai lung, trecând prin tulpină.
De exemplu: între copil şi părinte, mamă sau tată, avem gradul I, pentru că a avut loc o singură naştere. Între nepot şi bunic avem gradul II, pentru că au avut loc două naşteri. Bunicul l-a născut pe tata, iar tata pe copilul lui, respectiv nepotul bunicului.
Alt exemplu: Între un frate şi copilul celuilalt frate avem gradul III, pentru că au avut loc 3 naşteri. Autorul comun, tata, l-a născut pe primul frate - o naştere, tata l-a născut şi pe al doilea frate - a doua naştere, la rândul său al doilea frate naşte un copil - a treia naştere.
Întotdeauna pentru a calcula gradul de rudenie se caută autorul comun sau punctul comun, ruda comună. Să zicem că Ion vrea să se căsătorească cu Maria, dar află că au o rudă comună, Dumitra, care locuieşte în alt sat. Dumitra este sora bunicii Mariei şi tot Dumitra este verişoară primară cu Ion. În acest caz tânăra Maria este rudă de gradul al IV-lea cu Dumitra, deoarece Maria e născută de mama ei - o naştere, mama ei e născută de bunica - a doua naştere, bunica e născută de străbunica - a treia naştere. Tot străbunica o naşte şi pe Dumitra - a patra naştere. Iată că între Maria şi Dumitra sunt 4 naşteri - deci gradul al IV-lea. La rândul său Ion este rudă cu Dumitra tot de gradul al IV-lea, deoarece Ion este născut de mama lui - o naştere, mama lui este născută de bunica lui - a doua naştere. Tot bunica lui o naşte pe mama Dumitrei - a treia naştere, iar mama Dumitrei o naşte pe Dumitra - a patra naştere.
Deci între Ion şi Maria avem gradul opt de rudenie şi, conform canoanelor, se pot lua în căsătorie.
Gradele de rudenie sunt de patru tipuri:
A.1. Rudeniile de sânge în linie dreaptă. Acest fel de rudenii nu se pot lua niciodată în căsătorie, din imposibilitate de vârstă.
Aceştia se împart în două:
- În linie dreaptă ascendentă, adică, tata - bunic - străbunic etc.
- În linie dreaptă descendentă, adică tată - fiu - nepot - strănepot etc.
A.2. Rudenii de sânge în linie colaterală: fraţii, verii primari, verii de-al doilea. Aceştia se opresc de la căsătorie până la al şaptelea grad inclusiv. Fraţii de o mamă sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul al IV-lea de rudenie; verii al doilea sunt în gradul al VI-lea de rudenie şi nu se pot căsători; verii al treilea sunt în gradul al VIII-lea de rudenie şi aceştia au voie să se căsătorească între ei. Fraţii şi verii de tată vitreg sau de mamă vitregă nu se pot căsători între ei tot până la gradul al VII-lea inclusiv.
B. Rudenii prin încuscrire. Membrii a două familii încuscrite nu se pot lua în căsătorie până la al V-lea grad, inclusiv. Membrii a trei familii încuscrite nu se pot căsători până la al III-lea grad, inclusiv, după sinodul patriarhal din Constantinopol, din anul 997.
C. Rudenii spirituale, rezultate din botez şi din cununie, între naşi, fini şi rudele lor. În acest caz finii au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali. Căsătoria cu rude spirituale este oprită până la gradul al III-lea inclusiv.
D. Rudenii prin adopţie (înfiere). Fiii adoptivi au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali.
În toate cazurile, tinerii, împreună cu părinţii lor, când au neclarităţi în această privinţă, sunt datori să-l consulte pe preot înainte de a se căsători şi să asculte de rânduiala Bisericii fixată de Sfinţii Părinţi, altfel se face incest, amestecare de sânge şi cade blestemul peste tineri şi peste familiile încuscrite. Sfântul Vasile cel Mare spune: “Cine s-a încurcat cu rudenie în căsătorie, ori se desparte, ori să trăiască precum fraţii, în curăţenie până la moarte !”
138. Câte cununii sunt admise ?
Prima cununie are adevărata binecuvântare, pe când a doua este tolerată; cine se cunună a treia sau a patra oară va primi canon greu de la Dumnezeu.
139. Cei cununaţi, dacă s-au despărţit şi vor iar să fie împreună, au nevoie de o nouă cununie ?
Aici depinde de situaţia familială; dacă au copii şi sunt de comun acord, să facă spovedanie amândoi şi preotul le rânduieşte canon.
140. Cunoaştem că scopul căsătoriei este naşterea de copii. Dacă naşterea ar pune în pericol viaţa mamei, se poate accepta intervenţia chirurgicală pentru salvarea mamei ? Dar intervenţia chirurgicală pentru a nu mai rămâne însărcinată, când viaţa este în pericol ? Sau trebuie ca soţii să trăiască în curăţie ?
Oricare ar fi situaţia, operaţia nu trebuie făcută. Să se ia hotărâre de convieţuire în curăţenie, aşa spun Sfinţii Părinţi. Cine a făcut din neştiinţă lucrul acesta, necunoscând păcatul, să ceară canon duhovnicului.

DESPRE OBICEIURI

141. Ce facem cu părul care ne cade la pieptănat şi cu unghiile pe care ni le tăiem ?
Creştinii care vor să fie mai atenţi cu ei nu fac nici un rău dacă le adună, fie păr, fie unghii, într-o trăistioară, într-un loc mai deosebit, mai ales cei mai în vârstă, iar la moarte li se pun în coşciug.
142. În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este bine să se taie cu cuţitul (pâine sau alte alimente) ?
Să se ştie că, în această zi, se ţine post şi cine poate, chiar să ajuneze (dacă nu este sâmbătă sau duminică). Iar de celelalte obiceiuri, adică să nu se taie pâine sau alte alimente cu cuţitul, nu trebuie să ţinem seama, pentru că sunt rătăciri.
143. Se poate face pom de iarnă la Crăciun ?
Pomul de iarnă este un obicei catolic, pe care l-au luat şi ortodocşii; nu e un rău, dar nici o pierdere dacă nu se face.
144. În noaptea de Paşti se duce cocoş la biserică ?
Acesta este un obicei pe care nu l-am găsit în cărţile sfinte.
145. În noaptea de Paşti se împart 24 de batiste pentru vămi sau una-două lumânări aprinse pentru vii şi morţi ?
Acesta este un obicei lumesc.
146. Se dau 24 de metri de pânză pentru a fi plătite vămile ? Se plătesc vămile ?
Şi acesta este tot un obicei lumesc. Vămile nu se plătesc în acest fel, ci se plătesc cu pocăinţă.
147. În ajunul Crăciunului se fac scutecele Domnului - turtele de post cu colivă ?
Acesta este un obicei bun şi se poate face.
148. De ce se fac ouă roşii ?
Ouăle roşii sunt o Tradiţie creştinească legată de Învierea Domnului, care este foarte bună ca Tradiţie. Prin aceasta avem şi prilejul de a descoperi pe cei care nu sunt ortodocşi.
149. La scoaterea mortului din casă, se sparge o oală în urma lui ?
Obiceiul cu spargerea oalei în urma mortului, când îl scot din casă, este un obicei păgânesc pe care nu trebuie să-l facă nici un creştin.

DESPRE COMPORTAREA CREŞTINEASCĂ

150. Putem să mergem la mare sau la ştrand ca să facem plajă ?
A face baie în mare sau în râu nu este păcat, dacă suntem singuri sau în compania unor persoane de acelaşi sex, dar cu discernământ. În nici un caz nu este permis să facă baie bărbaţii la un loc cu femeile. Iată ce spune Canonul 77 de la Sinodul al VI-lea: “Nu se cuvine ca persoanele sfinţite, sau clericii, sau asceţii să se scalde în baie cu femeile, şi nici vreun creştin laic, deoarece această prihănire este cea dintâi la păgâni. Iar de se va dovedi cineva în aceasta, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească”.
La fel spune şi Canonul 30 de la Sinodul din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine a se scălda în baie cu femei cei ieraticeşti, sau clericii, sau asceţii şi nici orice creştin, sau laic. Pentru că aceasta este cea dintâi învinuire la neamuri”.
Sfinţii Părinţi au rânduit aşa pentru că nu face nimeni baie îmbrăcat, ci cu trupul gol sau sumar îmbrăcat, ori lucrul acesta nu este cuviincios mai ales când sunt la un loc bărbaţi şi femei, deoarece se ajunge uşor la păcatul desfrânării cel puţin cu gândul, care e tot desfrânare. Iar dacă cineva ar spune că el nu se sminteşte când merge la mare, deoarece e întărit în credinţă şi stăpân pe el, trebuie să se gândească la faptul că el poate fi pricină de sminteală pentru alţii mai neputincioşi, şi e acelaşi păcat.

151. Canoanele Sfinţilor Părinţi fac vreo referire la imaginile imorale ?
Da. Canonul 100 al Sinodului al VI-lea spune aşa: “Ochii tăi să vadă drepte şi cu toată paza fereşte-ţi inima, porunceşte înţelepciunea” (Proverbe 4, 23-25), căci simţirile trupului lesne introduc în suflet pe ale lor. Deci poruncim ca de acum înainte, în nici un chip să nu se mai zugrăvească picturi care amăgesc vederea şi strică mintea şi aprinderile îndulcirilor ruşinoase, nici pe tablouri şi nici în alt chip; iar dacă cineva s-ar apuca să facă aceasta, să se afurisească”.
Este destul de clar că şi aceia care privesc imagini imorale fie prin reviste, fie prin ziare, fie la televizor sau în altă parte au acelaşi păcat.
152. Femeile pot purta pantaloni, pălărie sau îmbrăcăminte bărbătească ?
În legătură cu travestirea în bărbat, răspunsul Sfinţilor Părinţi dat la Sinodul din Cangra, în canonul 13, este destul de clar: “Dacă cineva dintr-o aparentă nevoinţă schimbă îmbrăcămintea, şi în loc de obişnuita îmbrăcăminte femeiască ar îmbrăca bărbătească, să fie anatema”.
153. Femeia poate să-şi tundă părul ?

Despre tunderea părului la femei, Canonul 17 al sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă vreuna din femei din cauza unei aparente nevoinţe şi-ar tunde părul, pe care l-a lăsat Dumnezeu pentru amintirea supunerii, să fie anatema ca una ce calcă această poruncă”.
154. Ce spun Sfinţii Părinţi referitor la relaţiile dintre părinţi şi copii ?
Referitor la părăsirea copiilor, Canonul 15 al Sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă cineva şi-ar părăsi fiii şi nu i-ar hrăni, nici nu i-ar creşte în cuviincioasa cinstire de Dumnezeu, ci ar motiva (în vreun fel) nepurtarea lui de grijă, să fie anatema”, iar despre necinstirea părinţilor, Canonul 16 al aceluiaşi Sinod, spune aşa: “Dacă cineva din fiii părinţilor mai cu seamă de credincioşi s-ar depărta şi n-ar da cuvenitul respect părinţilor săi, motivând cu cinstirea de Dumnezeu şi relevând mai mult aceasta, să fie anatema”.
De aici putem trage concluzia că nimeni nu trebuie să-şi neglijeze părinţii, justificând aceasta cu participarea la acţiuni duhovniceşti, iar cine vrea să trăiască zile multe şi fericite să nu uite Porunca a V-a din Decalog.
155. Dacă o anumită persoană ne aduce gânduri de patimă, ce trebuie să facem ?

Sfântul Ioan Scărarul spune: “Numele care ne aduc gânduri de patimă nu le mai pomenim”. Evitaţi să vă întâlniţi cu acea persoană şi nici la rugăciune să nu o pomeniţi.

DIVERSE

156. Ce animale şi păsări sunt spurcate şi nu avem voie să le mâncăm ? Dar blănurile lor le putem îmbrăca ?
Noi creştinii români e bine să mâncăm cărnurile pe care le-am moştenit din neam în neam şi le cunoaştem, pentru că noi avem mâncărurile noastre tradiţionale. Un creştin nu se poate împăca în sufletul său cu ideea că poate să mănânce şoarece, câine, pisică şi nici blănurile lor să nu le folosească la ceva, după legea bunei-cuviinţe creştineşti. Aşa că, se cade să le evităm.
157. Dacă înainte de a cunoaşte credinţa am furat ceva şi persoana trăieşte sau a murit, cum procedăm ?
Dacă păgubaşul trăieşte, să i se dea lui sub o formă oarecare, pe măsura valorii lucrului furat; dacă nu trăieşte, să i se dea familiei; dacă nu are cui să-l mai dea, să facă milostenie.
158. Dacă un om plin de păcate, nespovedit, nepregătit, moare în ziua de Paşti, merge în Rai ? Dar dacă un creştin pregătit de moarte moare în Săptămâna Patimilor, merge în iad ?
Acestea sunt vorbe lumeşti care nu trebuie crezute.
159. Dacă e bine să credem în vise şi cum să le deosebim ?
Oricât ar fi ele de bune, de întăritoare sau de rele visele, nu trebuie să ţină nimeni prea mult seama de ele. Cele care vi se par deosebite sau care se repetă trebuie povestite părintelui duhovnicesc care are darul de a le tâlcui.
160. În cazuri de nedreptăţire, putem apela la tribunal, la judecată?
E bine să se evite lucrurile acestea, pentru că se ajunge la cheltuială şi la mai multe păcate, dar dacă sunt cazuri mai grave, trebuie descurcate de autorităţi.
161. Dacă un sectar ne oferă o biblie sau alte cărţi de-ale lor, le primim ?
Nu le primim.
162. Ne putem mântui mai uşor în mânăstire decât în lume ?
Cine are credinţă dreaptă în Iisus Hristos, fapte bune şi smerenie, se mântuieşte oriunde. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu şi se dă celor care cred în Răscumpărătorul nostru - Iisus Hristos şi au faptele credinţei.
163. Ce sunt virtuţile şi care sunt acestea ?
Virtutea este stăruinţa în săvârşirea faptelor bune şi plăcute Lui Dumnezeu.
Virtuţile sunt de două feluri: teologice şi morale. Virtuţile teologice sunt: credinţa, nădejdea şi dragostea, iar cele morale (de căpetenie) sunt: înţelepciunea, dreptatea, bărbăţia şi cumpătarea.
Înţelepciunea este chibzuinţa de a ne purta astfel în viaţă încât să nu supărăm pe Dumnezeu sau pe aproapele prin vreo faptă sau vreo vorbă de-a noastră.
Dreptatea este voinţa hotărâtă de a da fiecăruia ceea ce este al său.
Bărbăţia este însuşirea sufletului de a împlini datoriile cu statornicie şi a înfrunta cu mult curaj greutăţile şi primejdiile vieţii.
Cumpătarea este virtutea prin care ne stăpânim pe noi înşine pentru a pune frâu poftelor şi patimilor rele.
Celor şapte păcate de moarte li se opun şapte virtuţi: smerenia - împotriva mândriei, dărnicia - împotriva iubirii de argint, de avuţii, curăţia - împotriva desfrânării, cumpătarea - împotriva lăcomiei, blândeţea - împotriva mâniei şi sârguinţa - împotriva zavistiei.

Acatistul Maicii Domnului ,,Vindecătoarea”

Condacul 1 După Sfânta Adormire a Ta şi după minunata primire cerească care Ţi S-a făcut, ai primit un loc în Sfânta Împărăţie,a cerurilor, un Sobor minunat al Tău, un loc pe Pământ unde se Preacinsteşte Numele Tău, precum şi darul de a-i vindeca pe cei care cu dragoste la Tine se roagă neîncetat: Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Icosul 1 Binecuvântarea Domnului Savaot a fost mare peste Tine, Maică Preacurată, dându-Ţi-se daruri multe şi foarte mari. Puterea, Iubirea şi Mila Ta s-au văzut de-a lungul veacurilor, iar noi Te rugăm Măicuţă aşa:
Vindecă-ne Maică, Împărăteasă a Cerului şi a Pământului!
Vindecă-ne Maică Ocrotitoare şi Apărătoare a creştinilor!
Vindecă-ne Maică Preamilostivă şi Grabnic Ajutătoare!
Vindecă-ne Maică a Ajutorului Dumnezeiesc, nădejdea noastră!
Vindecă-ne Maică Preacurată şi de Dumnezeu Binecuvântată!
Vindecă-ne Maică Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată!
Vindecă-ne Maică Preasfântă, Multiubitoare şi în credinţă întăritoare!
Vindecă-ne Maică Prealuminată, Preaputernică şi de rău Izbăvitoare!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 2 Toţi cei care Te iubesc şi cu evlavie Ți se roagă fierbinte spre a fi vindecaţi, primesc al Tău ajutor, Preacurată şi mulţumindu-Ţi pentru ajutor Îi cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 2 Bărbaţi, femei, feciori, fecioare, maici, călugări, preoţi, episcopi, toţi cei care au fost bolnavi şi Ţi s-au rugat pentru vindecare, au fost vindecaţi în mod minunat şi de aceea cu credinţă Te rugăm:
Vindecă-i pe toţi bolnavii, Prealăudată Fecioară!
Vindecă-i pe cei chinuiţi de neputinţe!
Vindecă-i pe copiii şi pe nepoţii noştri! Vindecă-i pe părinţii şi pe fraţii noştri!
Vindecă-i pe cei din neamurile noastre! Vindecă-i pe cei care Ţi se roagă!
Vindecă-i pe cei bolnavi şi fără de speranţă! Vindecă-i pe românii de pretutindeni
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!

Condacul 3 Fiind o Maică Multiubitoare, auzi repede rugăciunile care se fac către Tine, Preasfântă, dar şi pe cei care din toată inima Îi cântă Fiului Tău: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 3 Pe cei care cheamă Numele Tău cu slavă şi cu multă smerenie îi ajuţi, scoţându-i din necazuri,vindecându-i pe ei sau pe cei din familiile lor,de aceea, Măicuţă,Te rugăm aşa:
Vindecă-ne Maică, Tămăduitoarea noastră! Vindecă-ne Maică, Protectoarea noastră!
Vindecă-ne Maică Nebiruită! Vindecă-ne de bolile care ne chinuiesc!
Vindecă-ne de bolile psihice, care ne fac viaţa un coşmar!
Vindecă-ne de bolile trupeşti, care ne fac neputincioşi!
Vindecă-ne de patimile care ne atrag spre cel rău!
Vindecă-ne, că ne rugăm Ţie cu credinţă şi cu speranţă!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condac 4 Pentru Marea Ta Milă pe care o ai faţă de toţi creştinii, noi Te rugăm şi cerem acum al Tău ajutor ceresc şi cu multă smerenie Îi cântăm Fiului Tău: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 4 Preaminunată Fecioară, pe cei care Te iubesc, postesc, se roagă cu evlavie, pocăindu-se pentru păcatele lor şi Îţi cer vindecare de boli, Tu îi vindeci. Cu mulţumire şi cu recunoştinţă ei strigă aşa:
Vindecă-ne Preacurată Fecioară, că pentru tot ajutorul Tău sfânt Îţi mulţumim!
Vindecă-ne mâinile şi picioarele noastre îndurerate!
Vindecă-ne rănile şi durerile noastre chinuitoare!
Vindecă-ne suferinţele trupeşti şi sufleteşti, care ne fac viaţa amară!
Vindecă-ne durerile de cap, bolile părului şi ale oaselor!
Vindecă-ne bolile ochilor, bolile nasului şi ale gâtului!
Vindecă-ne bolile inimii, ale ficatului şi ale organelor interne!
Vindecă-ne bolile grele, pentru care doar Tu ne eşti scăpare!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 5 În bunătatea Ei, Maica Sfântă poate vindeca pe oricine I se roagă cu credinţă şi cu evlavie; cu mulţumire să-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 5 Noi creștinii drept credincioși ştim că pe cel care se roagă mult, cu credinţă, cu umilinţă şi cu pocăinţă sinceră pentru păcatele sale, ţinând post, Maica Sfântă îl ajută. Cunoscând bunătatea Ei să zicem aşa:
Vindecă-i Preacurată, pe robii cei credincioşi Lui Dumnezeu!
Vindecă-i Preasfântă, pe cei care Te iubesc din suflet!
Vindecă-i Preabinecuvântată, pe cei greu încercaţi de boală!
Vindecă-i Preacurată Fecioară, pe cei cu suflet bun!
Vindecă-i Preaîndurată, pe cei de faţă! Vindecă-i Preastrălucită, pe cei care suferă!
Vindecă-i Prealuminată, pe cei neputincioşi şi singuri!
Vindecă-i Preamilostivă, pe bolnavii incurabili!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 6 Cu sfintele sale daruri vindecătoare şi cu sfinţii îngeri vindecători din sfântul Ei Sobor, Maica Domnului îi ajută pe cei care Îi cântă cu dragoste Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 6 Toți cei ce sunt sau se întorc la dreapta credință, care cred, îşi mărturisesc păcatele şi fac pocăinţă din tot sufletul,primesc tămăduire de boli și neputințe, iar cei care nu cred nu se vindecă. Smerindu-ne să zicem aşa:
Vindecă-ne pe noi,cu darurile Tale Sfinte! Vindecă-ne pe noi,cu ajutorul Sfinţilor Tăi Îngeri!
Vindecă-ne pe noi, care credem în Fiul Tău! Vindecă-ne pe noi, care ştim că poţi face minuni! Vindecă-ne pe noi, care ne lepădăm de păcate!
Vindecă-ne pe noi, care ne lăsăm de toate relele!
Vindecă-ne pe noi, care facem pocăinţă sinceră!
Vindecă-ne pe noi, cei bolnavi din pricina multelor noastre păcate!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!

Condacul 7 Cei chinuiţi de duhurile rele se pot vindeca dacă fac mărturisire, dacă se leapădă de satana și de toţi adepţii răului şi cântă din toată inima lor cântarea sfântă şi Dumnezeiească: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 7 Bolnavii care se roagă, postesc, se smeresc, citesc acatistele şi paraclisele Maicii Domnului, fac canon de pocăinţă sinceră, se pot vindeca fără intervenţia altcuiva, căci Maica Domnului, Sfinţii, Îngerii şi Sfintele Puteri Cereşti, îi aud, înlesnindu-le vindecarea, iar noi să ne rugăm aşa:
Vindecă-i Preacurată pe cei care Ţi se roagă din tot sufletul!
Vindecă-i Măicuţă pe cei chinuiţi de duhurile rele!
Vindecă-i Multmilostivă pe cei care se leapădă de rău!
Vindecă-i Preasfântă pe cei care citesc sfintele Tale rugăciuni
Vindecă-i Maica Lui Dumnezeu pe cei care citesc sfintele Tale acatiste și paraclise!
Vindecă-i Preaîndurată pe cei care singuri îşi fac canon de pocăinţă!
Vindecă-i Preabună pe toţi păcătoşii şi întoarce-i la credinţă!
Vindecă-i Prealuminată pe cei cu boli grele şi incurabile!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 8 Maica Domnului ne poate vindeca prin cuvânt sau folosind rugăciuni către Fiul Său și Mântuitorul nostru Iisus Hristos,Căruia Îi cântăm așa: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 8 Vrand sa dai har celor ce te cinstesc cu dragoste, Nascatoare de Dumnezeu, ai revarsat puterea harului tau asupra sfintelor tale icoane. Acest har dumnezeiesc daruieste vindecare neputintelor celor ce alearga la tine cu credinta si se roaga tie așa:
Vindecă-ne, Te rugăm Maică Preamilostivă!
Vindecă-ne cu darurile și puterile tale tămăduitoare!
Vindecă-ne Măicuţă, că Te iubim, Te preacinstim şi ne rugăm Ţie!
Vindecă-ne Maică Milostivă, că ne pocăim sincer pentru păcatele noastre!
Vindecă-ne cu darurile Tale Cereşti!
Vindecă-ne, Te rugăm, de bolile minţii, ale sufletului şi ale trupului!
Vindecă-ne de bolile psihice, pentru care noi nu ştim vindecare!
Vindecă-ne de bolile care ne ţintuiesc şi ne fac viaţa amară!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 9 Unele îmbolnăviri provin din radiaţii nocive sau din cauza acţiunii negative a unor persoane, dar ne rugăm pentru ajutor apelând la puterile de vindecare ale Maicii Domnului, şi-I cântăm Bunului Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 9 Unele boli cum ar fi tristeţea, neînfrânarea, lăcomia, ura, invidia, se pot vindeca prin post și rugăciune, prin curmarea dorinţelor păcătoase şi cerând ajutorul Maicii Domnului.
Vindecă-ne Preaminunată Fecioară, de radiaţiile,otravurile și emisiile nocive,ce ne îmbolnăvesc !
Vindecă-ne Preasfântă, de tot răul care ne atacă!
Vindecă-ne Prealuminată, de acţiunea negativă a altora!
Vindecă-ne Preabună Maică, de tristeţe, de neînfrânare, de ură şi de invidie!
Vindecă-ne de lăcomie, de egoism, de gelozie, de ranchiună!
Vindecă-ne de pizmă, de mânie, de hulă şi de clevetire!
Vindecă-ne de mândrie, de orgoliu, de trufie şi de vanitate!
Vindecă-ne de bolile sufleteşti şi de chinul psihic!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 10 Lipsa sensibilităţii sufleteşti, fuga după înavuţire fără rost, viaţa ghidată numai spre a avea de toate creează uneori, stări de iresponsabilitate, care duc la dezechilibru, provocând chin psihic sau fizic şi de aceea, întărindu-ne duhovniceşte să-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 10 Pentru eliminarea defectelor psihice, Maica Domnului ne învață să ne rugăm cu smerenie și pocăință și să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Să ne rugăm,ei, din inimă aşa:
Vindecă-ne Preacurată, de dezechilibru sufletesc! Vindecă-ne de toate stările rele care ne macină! Vindecă-ne de gândurile necurate, care ne îmbolnăvesc!
Vindecă-ne, că suferim şi nu ştim ce boli avem! Vindecă-ne, că doctorii nu ne pot vindeca!
Vindecă-ne de cancer şi de tot răul care ne macină!
Vindecă-ne de bolile grele şi fără vindecare pământească!
Vindecă-ne de bolile care ne chinuiesc şi ne amărăsc viaţa!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 11 Cand suntem la ceas de rugaciune, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu puterea ta de sus, povatuieste-ne pe toti spre a cere tot lucrul cel bun si folositor sufletelor noastre ca prin tine, mantuiti fiind, sa cantam Preasfintei Treimi: Aliluia!Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 11 Lumină neapusă,care ne luminezi pe noi, luminează sufletele noastre, cele întunecate cu fărădelegile. Ceea ce pe Doctorul tuturor L-ai născut, ajuta-ne sa ne rugam curat, cerceteaza-ne cu indurare, inalta fruntea dreptcredinciosilor, si mai ales alunga negura leneviei si a mahnirii, tămăduiește-ne de rănile cele nevindecate ale sufletului și ale trupului,pe noi,cei ce ne rugăm.ție așa:
Vindecă-ne Preasfântă, de bolile incurabile şi ne curăţeşte de tot păcatul!
Vindecă-ne şi luminează-ne calea spre Dumnezeu!
Vindecă-ne şi învaţă-ne tot ce este de folos sufletelor noastre!
Vindecă-ne, înţelepţeşte-ne şi ajută-ne să fim răbdători!
Vindecă-ne şi ne lărgeşte orizontul cunoaşterii! Vindecă-ne şi ne întăreşte pe noi în tot ce este bine! Vindecă-ne şi nu ne lăsa, Măicuţă, neştiutori!
Vindecă-ne, smereşte-ne şi ne miluieşte pe noi, după mare mila Ta!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 12 Maica Domnului a spus către români: Când cunoşti învățăturile dumnezeiești ştii cât să ceri şi ce să ceri, pentru tine şi pentru alţii - iar noi rugându-ne, cerem cele bune şi de folos sufletelor şi-I cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Icosul 12 Maica Domnului are multe daruri sfinte, putând vindeca bolile oamenilor, ale animalelor, ale peştilor, ale albinelor, cât şi ale plantelor şi de aceea să O rugăm aşa:
Vindecă Preacurată Maică, animalele în suferinţă!
Vindecă Preabinecuvântată Maică, păsările bolnave!
Vindecă Prealuminată Fecioară, albinele atacate de boli!
Vindecă Preamărită Maică, peştii şi vieţuitoarele apelor!
Vindecă Preafericită Maică, pomii şi plantele noastre!
Vindecă Preamilostivă Maică, cerealele de bolile lor!
Vindecă-i Preabună Maică şi pe cei bolnavi ai noştri!
Vindecă-i Preasfântă Fecioară pe toţi cei care Îţi cer ajutorul!
Vindecă-ne pe noi Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos!
Condacul 13 Preacurată Fecioară şi Maică Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, vindecă-ne pe noi (numele) pe cei din familiile noastre, vindecă-i pe prietenii şi pe duşmanii noştri de bolile pe care medicii nu ştiu să le vindece, căci cu dragoste şi cu smerenie Îi cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Rugăciune către Maica Domnului pentru vindecare de boli

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă de pacate, de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti Scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

Importanța întemeierii familiei creștine

Sfântul Ioan Gură de Aur a numit familia biserica de acasă, sau mica biserică. Pe bună dreptate, familia este oglinda orânduirii Dumnezeieşti, căci Sfântul Apostol Pavel aseamănă relaţiile în familie cu relaţia dintre Hristos şi Biserică:Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. (Efeseni 5, 28-32). Acest pasaj biblic este atât de semnificativ,încât anume el se citeşte la Sfânta Taină a Cununiei, reflectând învăţătura Bisericii despre familie.
Așa încât,dragi creștini și oameni ai lui Dumnezeu, străduiți-vă să apărați cu eroism Bisrica lui Hristos,dar și biserica dv-s de acasă,care este familia. Nu acceptați dar, căsătoriile gay.homosexuale, transgenitatea (schimbarea de sex),educația sexuală a copilașilor dv-s și nici vaccinurile care ne alterează chipul divin din noi!

Ioan Ciobanu

16h

FERICIREA ȘI ÎNTEMEIEREA FAMILIEI

PRIMA PARTE

Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.
Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.
Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise?
Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.
Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.

Femeia şi bărbatul să se înţeleagă bine între ei” (Parafrază la Înţelepciunea lui Sirah 25, 1).

De la început Dumnezeu a avut grijă ca soţii să trăiască în armonie. De aceea vorbeşte despre amândoi ca şi când ar vorbi despre unul, şi spune: „Bărbat şi femeie i-a făcut” (Facerea 1, 27); şi „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3, 28).
 Pentru că nu poate exista legătură strânsă între doi bărbaţi aşa cum este legătura dintre un bărbat și o femeie.
Aşadar nu întâmplător şi zadarnic a vorbit Pavel despre această chestiune, spunând: „Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului” (Efeseni 5, 22). 
De ce oare? 
Pentru că dacă soţii convieţuiesc în bună înţelegere, atunci şi copiii lor vor creşte bine şi vecinii se vor desfăta de mireasma vieţii lor creştine şi prietenii lor se vor bucura şi rudele lor se vor mândri. Dar dacă se întâmplă invers, toate se vor învălmăşi, toate vor fi tulburi şi confuze.  Aşadar de aceea spune: „Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului”.
Adică ce vrea să spună aici Apostolul? Sau „să vă supuneţi bărbaţilor voştri, ştiind că aşa Îl veţi sluji pe Domnul” sau „să-i ascultaţi pe bărbaţii voştri, considerând, ca ucenice ale lui Hristos, că faceţi voia Lui”. Pentru că, dacă cel care nu se supune puterii statului şi autorităţilor se împotriveşte ordinii pe care a aşezat-o Dumnezeu, mult mai mult femeia care nu se supune bărbatului ei calcă porunca dumnezeiască.

Să considerăm deci că bărbatul este capul şi femeia trupul, după cum o arată şi acest pasaj apostolic: „Bărbatul este cap femeii (adică cârmuitor), aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii, El Mântuitorul trupului. Dar aşa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel şi femeile să le fie întru toate bărbaţilor lor” (Efeseni 5, 23-24).
Însă nici femeie bogată să nu căutăm. Nimeni să nu aştepte să devină bogat prin căsătorie. Vrednică de scârbă şi de nesocotire este o asemenea îmbogăţire. În plus, cum spune Apostolul, „Cei ce vor să se îmbogăţească, aceia cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi-n pierzare” (I Timotei 6, 9).
Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile”, continuă Apostolul, „ca pe propriile lor trupuri. 

Cel  ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte, precum şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Lui şi din oasele Lui” (Efeseni 5, 28-30). 
Aşadar câtă iubire ai pentru tine, atâta iubire vrea Dumnezeu să ai şi pentru femeia ta. Aşadar iubeşte-o pe femeia ta tot aşa cum te iubeşti şi pe tine. Nu numai pentru că bărbatul şi femeia au aceeaşi fire, ci şi dintr-o altă pricină, mai însemnată: Deoarece nu mai sunt două trupuri separate, ci unul singur; şi bărbatul este capul, iar femeia trupul.
 După cum spune apostolul Pavel într-o altă epistolă de-a sa, „Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu”      (I Corinteni 11, 3). Însă aşa cum spune, că „capul lui Hristos este Dumnezeu”, la fel zic şi eu că, după cum noi suntem un trup, aşa este şi Hristos cu Tatăl.

 Prin urmare şi Tatăl este capul nostru.
Nu se arată aici doar dragoste, ci şi respect. Nefiind stăpân al familiei, femeia nu trebuie să ceară aceeaşi cinstire cu a stăpânului, bărbatul, de vreme ce este mai jos ca el. Dar nici bărbatul nu trebuie să-şi nesocotească femeia pentru că aceasta i se supune, căci ea este trupul; şi dacă capul nesocoteşte trupul, va pieri şi el împreună cu acela. De aceea bărbatul trebuie să-i ofere femeii iubirea lui ca o răsplată a supunerii ei. Şi capul este necesar, şi trupul. Trupul pune în slujba capului mâinile, picioarele, şi toate celelalte mădulare ale sale, iar capul se îngrijeşte de trup şi-l ocroteşte. Nu există lucru mai bun precum căsnicia şi conlucrarea de acest fel: respect din partea femeii, iubire din partea bărbatului. Desigur, femeia care-l respectă pe bărbat îl şi iubeşte. Îl respectă ca pe capul ei şi-l iubeşte ca pe un mădular, de vreme ce şi capul este tot un mădular al trupului.

Aşadar în felul acesta Dumnezeu a stabilit ca femeia să i se supună bărbatului, ca să existe pace şi înţelegere între ei. Căci nicăieri unde sunt mai mulţi stăpâni nu există pace. Unul trebuie să fie stăpânul. 
Ce trebuie să se întâmple, însă, dacă femeia nu-l respectă pe bărbat? Şi într-o asemenea împrejurare, acesta are datoria s-o iubească. Dacă ceilalţi nu-şi fac îndatoririle lor, noi trebuie să le facem. Zice, de pildă, „să vă supuneţi unul altuia întru frica lui Hristos” (Efeseni 5, 21). Porunca se referă la amândoi. Ce însemnătate are, aşadar, dacă unul nu se supune? Tu să asculţi de legea lui Dumnezeu. Femeia, chiar dacă soţul său n-o iubeşte, este datoare să-l respecte, ca să nu încalce îndatorirea ei. Şi când fiecare îşi duce la îndeplinire îndatorirea, atunci căsnicia lor este creştină, este duhovnicească, nu trupească.
Femeia să nu-ţi vorbească împotrivă, să nu se răzvrătească, să nu vrea să fie stăpână în casă. E de ajuns ca respectul ei să se limiteze la acestea. 

Dacă tu o iubeşti, cum ţi-a poruncit Dumnezeu, vei izbuti mai multe. Căci firea femeiască este oarecum mai slabă şi are nevoie de ajutor, ocrotire, blândeţe, purtare de grijă. Pe toate să i le oferi, pe toate să le faci de dragul ei, chiar şi la chinuri să te supui.
Femeia stă pe lângă stăpânul casei. Are şi ea putere asemănătoare cu cea a bărbatului. Bărbatul, însă, are ceva mai mult, un lucru izbăvitor pentru familie. A primit rangul de a fi cap al trupului, aşa cum este Hristos cap al Bisericii, nu numai de a o iubi şi îngriji pe femeie, dar şi s-o călăuzească spre bine, „ca s-o înfăţişeze…”, zice, „sfântă şi fără de prihană” (Efeseni 5, 27). Şi dacă el se va îngriji ca femeia să dobândească sfinţenie şi neprihănire, toate celelalte vor veni de la sine. Dacă le cere pe cele dumnezeieşti, cele omeneşti vor urma foarte uşor, şi în casă vor domni ordinea, pacea, evlavia.
Dar nici femeia nu trebuie să-l nesocotească pe bărbatul ei pentru vreun motiv, mai ales dacă este sărac. Să nu cârtească şi să nu hulească, spunând, de pildă, „Laşule şi fricosule, leneşule, nesârguinciosule şi somnorosule! Cutare, chiar dacă se trage dintr-o familie săracă, prin multe osteneli şi primejdii a făcut avere mare. Şi iată, femeia lui poartă haine scumpe, umblă cu trăsura, are atâţia slujitori, iar eu te-am luat pe tine, care eşti măcinat de sărăcie şi trăieşti fără rost!”. Femeia nu trebuie să-i spună bărbatului ei asemenea vorbe. Trupul nu se răzvrăteşte împotriva capului, ci i se supune. Însă cum va răbda sărăcia?
  Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia, de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun, s-o lauzi şi   s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată.

Intimitatea familiei nu trebuie niciodată împărtăşită cu alţii--nici chiar cu părinţii. Este un mare păcat şi o tragedie să încalci această regulă a lui Dumnezeu. O a treia persoană care să simpatizeze sau să asculte plângerile, este o unealtă în mâna diavolului, care va înstrăina inima soţului şi a soţiei. Rezolvaţi-vă problemele căsniciei între voi singuri. Nimeni (în afară de pastor sau consilierul marital) nu ar trebui să se implice vreodată. Fiţi întotdeauna sinceri şi nu ţineţi secrete unul faţă de celălalt. Nu faceţi glume pe seama sentimentelor celuilalt. Apăraţi-vă cu tărie unul pe celălalt şi excludeţi toţi intruşii. Cât despre adulter (în ciuda a ceea ce spun unii consilieri maritali), întotdeauna răneşte, pe tine şi pe toţi cei implicaţi. Dumnezeu care ne cunoaşte mintea, trupul şi structura sufletească (şi ştie ce ne ajută sau ce ne răneşte) spune, "Să nu". Iar când El spune "Să nu faci asta", ar fi bine să n-o facem. Cei care vor ignora regula Sa vor suferi pedeapsa supremă. Deci, dacă aţi început să flirtaţi, încetaţi imediat sau asupra vieţii dumneavoastră se vor abate umbre ce nu vor mai putea fi risipite.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate. Dragostea nu pizmuieşte dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul." 1 Corinteni 13:4-7.
Dragostea nu este un impuls sentimental, ci este un principiu sfânt ce implică fiecare fază şi acţiune a vieţii. Având dragostea adevărată, căsnicia ta nu poate da greş. Fără ea, nu poate reuşi.
Încetează să critici, să cicăleşti şi să găseşti greşeli. Soţul sau soţia ta pot să aibă multe lipsuri, însă cicăleala nu va ajuta. Nu avea pretenţia la perfecţiune sau vei avea parte de amărăciune. Trece cu vederea greşelile şi vânează lucrurile bune. Nu încerca să îmbunătăţeşti, să controlezi sau să-ţi constrângi partenerulvei distruge dragostea. Numai Dumnezeu poate schimba oamenii. Simţul umorului, o inimă veselă, bunătatea şi afecţiunea, vor alunga două treimi din problemele căsniciei tale. Încearcă mai degrabă să-ţi faci partenerul fericit, nu să-l faci mai bun, şi atunci virtutea va lucra de la sine. Secretul unei căsnicii de succes nu se află în a avea partenerul perfect, ci mai degrabă a fi partenerul perfect.
Exagerarea îţi va ruina căsnicia. La fel şi ceea ce nu faci destul. Muncă, dragoste, odihnă, exerciţiu, joacă, închinare, hrană şi contacte sociale trebuie să fie cu grijă echilibrate, sau ceva va fi sec în căsnicia ta. Munca peste măsură şi lipsa somnului, a hranei potrivite sau a exerciţiului fizic, va face ca o persoană să critice, să fie intolerantă şi negativistă. Mâncatul în mod constant peste măsură este un rău mare care va întări natura josnică şi va toci conştiinţa.

Abuzul sexual va distruge dragostea pentru lucrurile sfinte şi va slăbi vitalitatea. Căsnicia nu eliberează un permis pentru excesul sexual. Actul sexual degradant, pervertit sau netemperat va distruge dragostea şi respectul reciproc. O viaţă sexuală temperată este recomandată de Biblie (1 Corinteni 7:3-7). Contactele sociale sunt esenţiale. Adevărata fericire nu se găseşte în izolare. Trebuie să învăţăm să râdem şi să ne bucurăm de ocazille fericite. Este periculos să fii prea serios. Să exagerezi sau să faci prea puţin orice lucru, va slăbi mintea, trupul, conştiinţa şi abilitatea de a vă iubi şi a vă respecta unul pe celălalt. Nu lăsaţi necumpătarea să vă distrugă căsnicia.
Dragostea este îndelung răbdătoare. ... dragostea nu pizmuieşte. ... nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său. ...nu se bucură de neleguire. ...nădăjduieşte totul." 1 Corinteni 13:4-7. "Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia." Romani 12:10.

Fiecare dintre soţi are dreptul dat de Dumnezeu de a avea, fără a da explicaţii, intimitate personală. Nu atentaţi la portofele sau poşete, la e-mail-urile (scrisori) personale sau la alte obiecte personale, fără a avea permisiunea. Dreptul la intimitate şi linişte trebuie să fie respectat, atunci când celălalt are nevoie de acestea. Soţul sau soţia ta are dreptul să greşească câteodată şi să-şi ia câte o zi liberă. Partenerul în căsnicie nu este proprietarul celuilalt şi nu ar trebui niciodată să-l forţeze să-şi schimbe personalitatea. Numai Dumnezeu poate face astfel de schimbări şi în faţa Lui vom da socoteală personal cu privire la caracterul nostru (Romani 14:12). Acceptarea şi încrederea totală unul în celălaltsă nu-ţi verifici partenerulsunt absolut necesare pentru fericire. Petrece mai puţin timp încercând să-ţi înţelegi partenerul şi mai mult timp încercând să-i faci pe plac. Lucrul aceasta va face minuni.
Lenea, dezordinea, murdăria şi neglijarea propriei persoane sunt armele diavolului pentru a vă distruge respectul şi afecţiunea unul pentru celălalt şi a vă distruge căsnicia. Ordinea, îmbrăcămintea simplă şi curată, corpuri bine îngrijite sunt esenţiale atît pentru soţie cât şi pentru soţ. Mesele trebuie să fie hrănitoare, atractive şi servite la timp. Casa să fie curată şi ordonată, pentru că aceasta aduce pace, calm şi satisfacţie pentru toţi. Un soţ leneş, incapabil, care nu aprovizionează căminul, este o nenorocire pentru familia sa şi o insultă la adresa lui Dumnezeu. Neglijarea unuia din aceste aspecte aşa-zise de mică importanţă, distruge căsnicii cu miile.

Forţează-te să vorbeşti blând şi cu gentileţe cu partenerul tău. Tăcerea este adesea cea mai bună metodă de a potoli mânia, atunci când eşti atacat. Deciziile luate sub imboldul mâniei, oboselii sau descurajării, oricum nu sunt demne de încredere, deci este mai bine să te relaxezi şi să laşi mânia să se potolească. Şi atunci când vorbeşti, să vorbeşti întotdeauna cu blândeţe şi iubire. Vorbele aspre, mânioase, zdrobesc dorinţa partenerului tău, de a-ţi fi pe plac.
"Dragostea nu este posesivă. ... Dragostea este manierată şi nu urmăreşte avantajul egoist." 
Dragostea nu este nici nerăbdătoare de a impresiona, nici nu preţuieşte ideile măgulitoare despre propria importanţă. ...Nu este irascibilă." 
Puţine lucruri vă vor întări căsnicia mai mult decât faptul de a vă sfătui împreună în toate deciziile majore. Schimbarea locului de muncă, achiziţionarea unei case, a unei maşini, a unei bărci, mobilei, hainelor (cel puţin articolele majore), precum şi toate celelalte lucruri ce necesită bani, îi implică pe ambii soţi, de aceea opiniile amândurora trebuiesc considerate. Vorbind împreună despre toate lucrurile, veţi evita ca gafele să vă distrugă căsnicia. Dacă după multe discuţii şi rugăciune serioasă, opiniile rămân diferite, soţia ar trebui să se supună soţului. Scriptura este foarte clară cu privire la acest lucru. (Vezi Efeseni 5:22-24.)
Un alt lucru important pentru a vă putea bucura de o căsnicie de succes este să lăsaţi deoparte micile supărări şi tensiuni acumulate de-a lungul zilei la serviciu şi să vă întâmpinaţi soţul cu o vorbă bună. Fiecare are de a face cu stresul zilnic, însă asta nu vă dă dreptul să vă descărcaţi pe partener, pentru că pot apărea din senin certuri inutile care să vă consume căsnicia. 

Partea intimă conduce la sudarea relaţiei şi are o importanţă deosebită pentru cel de lângă dumneavoastră. În cazul în care găsiţi de fiecare dată un motiv pentru a nu face dragoste,la un moment dat el va căuta pe altcineva care să îi satisfacă această dorinţă.
Ca să aveți o căsnicie de succes este important, în primul rând, să ştiți să îl apreciați pe omul pe care îl aveți alături. Bărbații sunt deosebit de sensibili la complimente şi contează mult dacă ştiți să vă bucurați și să îl lăudați atunci când face anumite gesturi pentru a vă arăta dragostea pe care v-o poartă. Nu este deloc necesar să vă supăraţi pe soţ atunci când uită ziua în care v-aţi cunoscut, ziua logodnei sau aniversarea căsătoriei. Este dovedit ştiinţific faptul că bărbaţii nu sunt atenţi la aceste detalii. Dacă daţi un aer festiv mesei sau pregătiţi o mică surpriză, cu siguranţă că el va aprecia că nu aţi uitat. Multe doamne şi domnişoare consideră că, pentru a avea o căsnicie de succes, este necesar să petreci 24/24 de ore cu partenerul, lucru absolut greşit. Libertatea de care are nevoie fiecare este la fel de importantă ca şi timpul petrecut împreună.
Si acum urmeaza partea decisiva: “El: Deci va fi usor. Va fi foarte greu; va trebui sa muncim la asta in fiecare zi, dar vreau sa fac asta pentru ca te vreau pe tine. Te vreau pe tine toata si tot ce tine de tine, pentru totdeauna. Tu si cu mine… in fiecare zi”.
DRAGOSTEA adevărată le rezolvă întotdeauna pe toate.
AMIN.

RUGĂCIUNE CUPRINZĂTOARE CĂTRE MAICA DOMNULUI

Nepătată,neântinată,Preacurată Fecioară,aleasă de Dumnezeu,Mireasă nenuntită și nestricată, Maică iubitoare de fii,Stăpână,Doamnă şi Împărăteasă, începătura mântuirii neamului omenesc,binevestită de îngerul Gavriil,de la care,auzind ,,bucură-te”,n-ai fugit de închinare,nici te-ai îndoit, ci aşa ai zis:,,Iată, roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău”, făcându-te astfel,sălaş dumnezeirii iar nouă pildă desăvârşită de ascultare şi smerenie; ceea ce,pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii,prin preaslăvită naşterea ta i-ai unit şi firea cea căzută a neamului omenesc cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ai fost nedespărţită de Fiul tău, însoţindu-L pretutindeni şi cu Patimile Lui dimpreună ai pătimit,care după cinstită Adormirea ta ai fost ridicată cu trupul la cer de către Fiul tău şi stai, pururea, de-a dreapta tronului slavei Sale,îmbrăcată în haină aurie şi prea înfrumusețată împărăţind cu Dânsul în veac O,Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti Maica bună a Celui Atotbun,cea iubitoare de oameni a Celui Iubitor de oameni,cea milostivă a Celui Preamilostiv, milostiveşte-te spre mine păcătosul şi primeşte rugăciunea mea,ce se aduce ţie din buze necurate.La tine cad şi ție îmi încredinţez sufletul şi trupul,căci tu singură eşti, speranţa, acoperământul, apărarea şi ajutorul meu. La tine ridic ochii mei,către tine întind mâinile mele cele slabe şi din adâncul inimii strig ţie: caută,cu grija ta de mamă, la credinţa şi la umilinţa sufletului meu şi dăruiește-i ceea ce îi este de trebuinţă. Tu,care ai primit spre înfiere tot neamul omenesc, caută spre mine,păcătosul robul tău(N) și goneşte de la mine lenevirea,necunoştinţa,orgoliul,toate gândurile și deprinderile cele rele şi viclene.O Preasfantă, Preacurată și prea nevinovată Fecioara,sub acoperamântul tău alerg și cu umilință îngenunchind,mă rog ție,cu lacrimi,ca sa îmblânzesti pe Fiul tău,dulcele meu Iisus,ca nu dupa relele mele fapte să mă osândească,ci cu îndurările si cu iubirea Sa de oameni să mă miluiască.Dă-mi lacrimi de pocăinţă,să mă curăţesc de toate păcatele mele şi mă ajută,că neputincios sunt.Miluieşte-mă,luminează-mi mintea şi mă acoperă,de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.Izbăvește-mă,Stăpână,de toată întâmplarea cea rea, de vătămarea sufletească și trupească, de moartea cea năpraznică și urâtă,din noapte și din zi,ca să nu se bucure de mine vrăjmaşul meu şi mă ajută,prin mijlocirea ta,să primesc iertare de păcate mele şi să mă împărtășesc,fără de osândă,cu preacuratele, înfricoşatele şi de viaţă făcătoarele Taine ale Fiului tău şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Încinge-mă, Preasfantă Stăpână, cu puterea cinstitei si de viață făcătoarei Cruci a Fiului tău și mă îndreptează pe calea cea bună,către mântuirea sufletului meu. Și mă păzește sub sfântul tău acoperământ,ca să nu se laude si să-și râdă de mine satana, nu lăsa să se apropie de mine întunecatul vrăjmaș. Zdrobește pe vrăjmasii noștri și ai Fiului tău Iisus Hristos.distruge cu puterea ta, lucrarea celui viclean şi ne dezleagă,din cursele,legăturile,vrăjile și fermecătoriile lui. Iar pe Stăpânul roagă-L,să ne încingă cu putere de sus ca să ne putem apăra de vrăjmaşii ce se oștesc asupra noastră Ajută-ne să ne pocăim de păcate,să iubim Biserica, să ne spovedim adesea și să renunțăm la păcate,vicii și necredință. O,Maică Fecioară,fără prihană Stăpână,stâlpul și întărirea credinței noastre, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău,pe mine,care te preacinstesc cu evlavie,căci,in mainile tale,îmi pun sufletul meu.Fii mie, robului tau,(N) ajutătoare si apărătoare și mă pazeste de toate relele de pe pământ,dăruiește-mi mie, ani mulți și sănătoși precum,oarecând,lui Ezechia, ca să te laud si să te slăvesc în veci. Amin. Şi fii lângă mine, pururea, ca o milostivă, milosârdă şi iubitoare de bine. Întru această viaţă de acum,caldă folositoare şi ajutătoare, năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea sfârşitului meu,ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le.Apără-ne,Stăpână,de nălucirile și pecetea lui Antihrist, celui blestemat. Iar în ziua Înfricoşatei Judecăţi, prin mijlocirea şi sprijinul tău,mântuit fiind,să mă învrednicesc a te slăvi și a te lăuda pe tine,Maica lui Hristos,Dumnezeul nostru și să cânt: Aliluia! Încă mă rog ţie,cu umilinţă, Preamilostivă Stăpână,fii nouă,robilor tăi,iconoamă înţeleaptă,bine orânduind viaţa noastră,păzind toată casa,familia şi obştea noastră în cucernicie şi dreapta credinţă,întru unitate,ascultare şi îndestulare.Pe săraci şi nevoiaşi hrăneşte-i,sprijină bătrâneţile cele grele,pe copii creşte-i întru cuminţenie şi ascultare şi pe toţi înţelepţeşte-i. O,Preasfantă Fecioară,de Dumnezeu Născătoare,vindecă rănile sufleteşti şi trupeşti ale copiilor mei(N),pe care le-am pricinuit prin păcatele mele. Mantuieste-i si-i ocroteste,pe ei și pe toti pruncii și tinerii din lumea aceasta, cu acoperământul tau de Maică,păzește-i întru frica de Dumnezeu și întru ascultarea de părinți și roaga-te,Domnului nostru si Fiului tău,Iisus Hristos,să le daruiască lor,ceea ce le este de folos,pentru mântuirea lor. Îi încredintam pe ei,purtării tale de grijă, Maică,caci,tu esti Acoperamănt dumnezeiesc al robilor tăi și Maica milostivirii, mama noastră, în cer și pe pământ. Roagă-te Măicuță Sfânta si pentru aceste nevoi ale mele.. Miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale, Maică pe toţi cei din familia mea şi din neamul meu şi pe toţi creştinii drept credincioşi care cinstesc numele tău şi se închină icoanei tale. Încă mă rog pentru cei adormiţi din neamul meu(N),pentru ca Domnul să le ierte toate păcatele şi să dăruiască odihnă sufletelor lor. Roagă-te,Fecioară,pentru Sfânta Biserică, pentru părintele meu duhovnic(N),şi pentru tot clerul bisericesc,ortodox,pentru sănătatea și mântuirea lor,pentru întoarcerea celor ce au căzut în rătăcirea ecumenistă, la Biserica cea Una,Sobornicească și Apostolească și la turma încredințată lor,spre mântuire pentru propavăduirea evangheliei pe întreg pamantul,pentru poporul acesta, conducătorii lui,pentru văduve,orfani,bogați, săraci,necajiți,bolnavi,pentru cei prigoniți,pentru dreapta credință,pentru întoarcerea celor rătăciti,pentru cei adormiți. Milostivește-te,Stăpână spre toti cei ce cinstesc intru tot Sfânt numele tău,toiag bătrâneților fii, de moartea cea fără de veste si fără de pocăință pe noi,pe toți ne izbăvește și ne dăruiește,sfârșit creștinesc vieții noastre,fără durere,nerușinat, cu pace si răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos.Izbăvește Stăpână,sub acoperământul tău,țara aceasta aceasta și pe tot poporul tău de toată,nevoia,de război, de foc, de cutremur, de molime,de boli, de grindină,de foamete,de venirea altor neamuri asupra noastră, de alte catastrofe și accidente,de toată întîmplarea cea rea şi de toată neorânduiala. Trimite blagosloveniile tale Maică prea iubitoare asupra oraşelor şi satelor noastre, câmpurilor,pădurilor,asupra fiecărei case ce are nădejde către tine,asupra ţării noastre şi asupra întregului pământ.Căci nu avem alt adăpost,nici altă solire caldă şi grabnic ajutătoare,afară de tine Maica lui Dumnezeu. Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări cinstind-o să o mărim. Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu; că a căutat spre smerenia roabei Sale,că iată,de acum, mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam,spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul,risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi,pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. Luat-a pe Israel, sluga Sa,să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri,lui Avraam şi seminţiei lui până în veac!Cuvine-se..Sfânt este...Închinaţi-vă..Veniţi,creștinilor binecredincioşi, să ne bucurăm de Doamna noastră, să i ne închinăm şi s-o lăudăm în psalmi şi în cântări duhovniceşti. Căci ea este singura noastră mamă adevărată,grabnic ajutătoare şi mijlocitoare pentru noi,la Fiul său. Laudă,suflete al meu,pe Stăpâna noastră,Pururea Fecioara Maria. Slavă,laudă şi cinste, Împărătesei cerului,care ne va duce pe noi, împreună cu ea, în Împărăţia Fiului său. Toată suflarea să laude pe Domnul şi pe Maica Sa,cea plină de har,Pururea Fecioara Maria. Cred şi mărturisesc,Maică Preacurată că tu eşti,cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului şi Maica noastră,cea mai puternică mijlocitoare între om şi Fiul lui Dumnezeu,care stai de a dreapta tronului slavei Sale şi neâncetat te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre. Împărăteasa si Doamna tuturor, ceea ce ești plină de daruri, ajută-mi și mie,robului tău,ca să scap de toate primejdiile și necazurile, de toată boala și neputința, luminează și veselește sufletul meu și ca să-ți aduc,ție lauda cea cereasca, pe care arhanghelul Gavriil a rostit-o către tine,Maică Fecioară: Bucură-te, ceea ce ești plină de har,Marie Domnul este cu tine,binecuvântată ești tu între femei; binecuvântat este rodul pântecelui Tău,că ai născut, pe Mântuitorul sufletelor noastre.Tot neamul pamantesc sa salte cinstind sfântul Acoperământ al Maicii lui Dumnezeu si sa strige: bucură-te, Fecioara de Dumnezeu aleasa, ceea ce luminat ai născut pe Hristos, Împăratul a toate; bucura-te izgonitoarea diavolilor nadajdea crestinilor și sfintirea sufletelor. Bucură-te,Maica noastră cerească,care,cu cuvintele tale: ,,Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”,dăruiești putere plină de har,sufletelor noastre; Bucură-te, Împărăteasa tuturor, care vindeci, cu har, bolile și neputințele noastre; Bucură-te, milostivirea și ajutorarea mea,ceea ce m-ai izbăvit de boala cea omorâtoare. Bucură-te, Izbăvitoare,bucuria celor necăjiti, mângâierea celor întristați și nădejdea celor deznădăjduiți; Bucură-te,Maica Domnului,mijlocitoarea neamului omenesc; Bucură--te Portăriță bună, care deschizi credincioșilor, ușile raiului. Bucură-te bucuria, noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul,cu cinstitul tău,acoperământ. Acopera-ne de rautati și ispite,de toată boala și neputința,caci spre tine nadajduim si cinstind sfântul tău acoperământ. pe tine te mărim. Îţi mulţumesc Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu. Îţi mulţumesc că ne eşti, nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă,că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta cea sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Ajută-ne Măicuţă şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale,ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia cerurilor,unde împreună cu toţi sfinţii să cântăm Dumnezeului Celui în Treime închinat,acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin! Pe Tatăl,pe Fiul şi pe Sf.Duh.Hristos a înviat din morți.

RUGĂCINEA DE DIMINEAŢĂ

Sculându-ne din somn,cădem către Tine, Bunule, și cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu,miluiește-ne pe noi. Dumnezeul meu,Ziditorule şi Atotţiitorule,Tată ceresc, Fiule şi Duhule Sfinte,Treime Sfântă,Căruia se pleacă tot genunchiul,al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt. Cela ce Eşti Drept,Bun, Mult Milostiv şi de oameni iubitor,Îţi mulţumesc că îndelung ai răbdat până acum şi nu m-ai lăsat să pier pentru păcatele mele. Mulţumesc Ţie,Doamne,că mi-ai dăruit o nouă zi şi o nouă şansă de îndreptare a vieţii şi mântuire a sufletului. În liniştea zorilor acestei zile,alerg la Tine,eu, păcătosul şi smeritul robul Tău(N) şi căzând la picioarele Tale,mă rog Tie, pentru pacea sufletului meu şi pentru pacea lumii. Primeşte smerita mea rugăciune şi-mi iartă mie, toată greşeala, cea cu voie şi cea fără de voie,cea cu lucrul,cu cuvântul sau cu gândul,curăţindu-mă pe mine,de tot păcatul şi de toată întinăciunea,încăt,să pot sta, întru curăţie şi întru dreptate,înaintea Ta. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău,că nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric,ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul meu şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Tins-am către Tine mâinile mele,sufletul meu,ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă Doamne,că a slăbit duhul meu.Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine,ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.Fă să aud dimineaţa mila Ta,că la tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge,că la Tine am ridicat sufletul meu.Scapă-mă de vrăjmaşi, că la Tine alerg,Doamne. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.
Să se rușineze și să se înfrunte,cei ce caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze,cei ce îmi voiesc mie,rele; întoarcă-se îndată,rușinați,cei ce-mi grăiesc mie: ,,Bine,bine”! Să se bucure și să se veselească de Tine,toți cei ce te caută pe Tine,Dumnezeule și să zică,pururea,cei ce iubesc mântuirea Ta: ,,Slăvit să fie Domnul!”. Iar eu,sărac sunt și sărman,Dumnezeule ajută-mă” Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu,Doamne,nu zăbovi! Acoperă-mă cu acoperământul Tău de toată ispita,de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi,de necazuri,de boală şi de toată întâmplarea cea re rea. Doamne,să-mi ajuți mie,grăbește-Te!
Adu-Ți aminte,Doamne și de semenii mei care mp vrăjmășesc și mă prigonesc,nu le răsplăti lor,după faptele lor,ci,după mila Ta,întoarce-i pe dânșii,ca,niciunul dintre ei să nu fie osândit înaintea Ta. Ajută-mi să biruiesc toate ispitele ce mă înconjpară,depărtează de la mine,orice rău pierzător de suflet,scoate din primejdie viața mea,ca un Bun și de oameni Iubitor.
Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme ? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa ? Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu; Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut. De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea; De s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta:ca sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele, Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui. Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui; Pe piatra m-a inaltat. Si acum, iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei. Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului. Auzi, Doamne,glasul meu, cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta. Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea;fata Ta,Doamne,voi cauta. Sa nu-Ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau; Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu, Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta si ma indrepteaza pe cararaea dreapta, din pricina vrajmasilor mei, Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc,ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi.Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii. Îmbarbateaza-te,sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul
Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui. Va zice Domnului : " Sprijinitorul meu esti si scaparea mea; Dumnezeul meu, voi nadajdui spre Dansul ". Ca El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator. Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza. Cadea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Insa cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea. Pentru ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie. Nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau. Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau. Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur.Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea ".Domnul ma va paste si nimic nu-mi va lipsi. La loc cu pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit. Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui. Ca de voi si umbla in mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic. Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile. Ajută-mi, Doamne şi în sfânta zi de azi,îndreptând paşii mei către toată fapta cea bună şi spre tot lucrul desăvârşit.Căci Tu ai grăit, cu preacurata gura Ta:,,fără de Mine nu puteţi face nimic”. Dăruieşte-mi,Stăpâne, reuşită şi spor,în toate lucrările cele bune,fii cu mine,împreună călător,precum ai călătorit, împreună cu Luca şi Cleopa la Emaus,trimite pe îngerul Tău păzitor să mă însoţească pretutindeni şi să mă apere de tot răul şi de toată primejdia. Luminează-mi mintea să pot învăţa cele bune şi de folos sufletului,să pot deosebi binele de rău şi dăruieşte-mi tăria de a săvârşi numai binele. Vino, Atotputernice,întru ajutorul meu,ca să biruiesc cele şapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor: mândria, prin smerenie creştinească; iubirea de argint, prin milostenie; invidia, prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui; desfrânarea,prin înfrânare şi curăţie; lăcomia,prin cumpătare; mânia, prin răbdare; lenea, prin bărbăție creştinească. Asemenea să biruiesc şi toate celelalte păcate şi patimi ce izvorăsc din acestea. Şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa,nădejdea şi dragostea.
Doamne, primește-mă întru pocăință. Doamne, nu mă lăsa. Doamne, nu mă duce în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăție și ascultare. Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe. Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea. Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli,de patimi și de toate lucrurile necuviincioase. Doamne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcătosul, voia Ta,că binecuvântat ești în veci.Amin. Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ți pot aduce căinţă cu vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarbă iar sufletul meu este nepregătit și neândreptat. Iar când mă vei lua din viața aceasta, dă-mi de veste dinainte,ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine,Doamne Iisuse Hristoase, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Îndură-Te și de casnicii mei (N) luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei învaţă-i, să facă voia și poruncile Tale.
Dumnezeul parintilor nostri, Cel Care ai facut cerul si pamantul si toate cele ce sunt,Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire Te-ai coborat din ceruri si fără de păcat fiind,Te-ai facut Om, asemenea noua,Tu, Cel ce pe lemnul crucii Ti-ai intins preacuratele Tale maini și cu scump Sangele Tau varsat pe cruce ai spalat pacatele nostre si cu moartea Ta ai calcat moartea si inviind a treia zi din morti ne-ai deschis portile imparatiei ceresti, facandu-ne vrednici de fericirea cereasca; Tu, Cel Care ne-ai invrednicit sa Te numim Tata si sa cerem Imparatia si dreptatea Ta, sa se faca voia Ta cea sfanta, precum in cer asa si pe pamant, Tu cel Care ne-ai dat sfanta porunca a dragostei zicand: „Aceasta va poruncesc voua: sa va iubiti unii pe altii, si intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire unii pentru ceilalti”, Tu, Cel Care ne-ai dat pacea Ta zicand: „Pacea Mea va dau voua“, fii-ne milostiv si miluieste-ne pe noi cu puterea Ta cea mare. Marturisim inaintea maretiei Tale ca am nesocotit dumnezeiestile Tale porunci, suntem pacatosi, calcatori de lege si nimic bun nu avem in noi. Pentru aceasta,dupa dreptate suntem pedepsiti si amenintati si nu exista nici o nadejde de mantuire daca nu iti vei intoarce spre noi milostivirile Tale. Dar,cunoscand netarmurita Ta iubire si milostivirea Ta cea multa catre noi, cu inima smerita si infranta Te rugam: Doamne, nu cu mania Ta sa ne mustri, nici cu urgia ta sa ne pedepsesti pe noi.
Preaputernice si slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu,Care ai venit in lume să tamaduiesti neputintele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocaință pe cei drepți, ci pe cei păcătosi, din adâncul inimii,Te rog sa primesti smerita mea rugaciune,pentru cei incercați de boală și neputință!. Dăruiește,Milostive Doamne,grabnică însănătoșire celor bolnavi iar pe cei sănătoși îi păzește de orice boală și suferință. Încă mă rog ţie,cu umilinţă,,vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea aceasta bolnavă, de bolile grele, ştiute şi neştiute de noi.Caută spre fiii tăi cei ce îndură suferinţe fără leac şi mângâie-i, uşurează-i,vindecă-i pe ei de toate bolile şi neputinţele lor.
Binecuvintează, întărește și păzește, cu harul Tău,pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie,îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale, întărește-i și îi îndreptează pe toți cei ce lucrează în domeniul sanitar,spre îngrijirea jertfelnică a bolnavilor și spre dragostea față de aproapele aflat în suferință. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, oprește orice boală molipsitoare, această pandemie artificială de coronavirus precum și toate abuzurile sociale și crimele sanitare comandate de elita globalista,sub pretextul exagerat al apărării sănătății,în vederea digitalizării și reducerii populației crearii unui stat global,a unei religii mondiale eretice și pregătirii omenirii pentru înscăunarea lui Antihrist. Dăruiește celor ce ne conduc puterea de a înțelege că trebuie să apere drepturile și libertățile noastre, precum și ființa națională a poporului român, drept-credincios, că nu vrem democrație neofascistă,cu dictatură politică de tip medical și de a acționa pentru eliberarea noastră din această stare de sclavie demonică.
Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre,încă mă rog ție,cu umilință pentru robul tău(N) cel încercat de boală! Mântuieşte-l,Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul lui. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta,dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.Deci,căzând înaintea Ta, Te rog,îndură-Te de robul Tau, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii,spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi este de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta,nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea,ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!”. Amin. Încă Te rog,Doamne,ascultă cu milostivire, nu numai rugăciunea mea, ce o aduc ție din buze necurate,ci si pe sfinții lui Dumnezeu, tămăduitori, pe care îi aduc mijlocitori, pentru mine și rugători. O! Sfinților arhangheli Mihail si Gavriil, cei ce stati pururea,înaintea Tronului Măririi lui Dumnezeu și toate puterile cerești, sfinte arhanghel Gavriil aducătorul veștilor tămăduitoare și mântuitoare sfinte arhanghel Rafail,tămăduitorule de orice boală și suferință și tu sfinte îngere, păzitorul sufletului meu,cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, Mergătorule înainte și Botezătorule Ioane, purtătorilor de chinuri, patruzeci de mucenici,Stefane intâiul mucenic,Sfinților, Mari Mucenici Dimitrie, tămăduitorule al bolilor dr ochi si Gheorghe.purtătorule de biruință și doctor al celor bolnavi, împreună cu Atanasie, cu Vasile si Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu si Ioan Gură de Aur,cu făcătorul de minuni Nicolae,cu Sf.M.Mc și tămăduitor Pantelimon, cu ceilalți doctori fără de arginți: Cosma și Damian,Chir și Ioan,Samson și Diomid,Mochie și Anichit,Talaleu și Trifon,Epicte Epictet și Astion,Ermolae,Iulian Luca al Crimeii,Ioan Maximovici, Porfirie, cu Sf.Serafim de Sarov,Sf. Ipatie, tămăduitorul de la Pecerska,cu Sf. Dimitrie al Rostovului,cu Sf Ipatie al Gangrei, cu Sf.Mc Artemie,cu Sf.Efrem cel Nou,Ioan Rusul,Partenie de Lampsak Sf.ierarh Nectarie,vindecătorul de cancer,cu Sf.Mc Ciprian și Iustina, cu cuvioasa maică Paraschiva,dimpreună cu Preasfânta Stăpâna noastră,de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria,ajutați-mi mie, păcătosului și rugați-vă,pentru vindecarea celor bolnavi din familia mea(N) și pentru mântuirea sufletele noastre.Ceea ce eşti locaş sfinţit,al celui Preaânalt,bucură-te,căci prin tine s-a dat bucuria,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, celor ce strigăm: Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Marie, Domnul este cu tine.Binecuvântată ești tu între femei; binecuvântat este rodul pântecelui Tău,că ai născut,pe Mântuitorul sufletelor noastre. Lăudăm Pe Tatăl...Hristos a înviat..
Doamne, Iisus Hristoase, Rascumparatorul si Mantuitorul nostru, Cel ce ne-ai învățat să pazim poruncile Tale, sa vietuim dupa invataturile Tale si sa le pastram in curatenia in care le-am primit de la Tine prin mijlocirea Sfintilor Tai Apostoli si invatatori si a sfintilor Parinti si care se pastreaza in Sfanta Ta Biserica dreptmaritoare, cea intemeiata de Tine pe piatra credintei si in sanul careia am intrat prin Sfanta Taina a Botezului ,pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi a tuturor Sfinţilor Tăi cauta spre noi păcătosii si vezi cum s-au năpustit asupra noastră cei care necinstesc Sfânta Cruce, sfintită cu scump Sângele Tău,care disprețuiesc Sfintele Taine asezate de Tine pentru mântuirea sufletelor noastre,în Sfânta Ta Biserică dreptmaritoare; caută si vezi cum duhul cel rău, folosindu-se de slăbiciunea si mândria omenească se sileste să falsifice invățăturile și cuvintele Tale, să intunece dreapta credinta ortodoxă și să închidă Bisericile Tale,vezi si ca un Prea Îndurat si mult Milostiv, acoperă cu Harul Tau pe poporul Tau, ne rugam Tie auzi-ne si ne miluieste.
Încă ne rugăm Ție cu umilință, pe robii tăi clerici și mireni care s-au depărtat de la Dreapta credinţă,din neştiinţă,de frică,din răutatea oamenilor,de răutatea lor îngâmfându-se,de slugile satanei fiind ademeniți,ameninţati şi pe toţi cei căzuţi din Dreapta Credinţă prin erezia ecumenismului sau orice altă erezie, cu strălucirea Darurilor Tale luminează-i,îmbărbătează-i şi-i întăreşte,cu Duhul adevărului, în dragostea şi lămurirea Sfintelor Scripturi şi cu Sfânta Ta Biserică cea apostolească şi sobornicească,iar îi uneşte, spre cinstea şi slava Numelui Tău şi fă-i să te cunoască că Tu eşti adevărul,apărătorul,biruitorul şi Mântuitorul nostru,iar noi suntem robii Tăi care Bine Te Cuvântăm,zi şi noapte Ţie ne rugăm şi-Ţi strigăm: Iisuse,adevărul,cel ce goneşti înşelăciunea, luminează-ne și ne mântuiește pe noi.păcătoșii. Amin.
Deschide, Doamne, milostivirile iubirii tale de oameni si primeste aceasta rugaciune adusa Tie din buzele noastre cele necurate precum și rugaciunile alesilor si sfintilor Tai, cei care de la o margine la alta a pamantului Iti striga si te roaga. Pe Tine Te roaga toți sfintii ocrotitori ai Romaniei, drept-credinciosii voievozi si sfintii cu moaste,care ocrotesc regiunile si marile orase ale tarii noastre. Cu acestia toti, impreuna cu Preacurata,Preacinstita Ta Maică,Sfânta Fecioara Maria,Nascatoarea de Dumnezeu, Te rugam fii milostiv fata de poporul Tau. Aceste rugaciuni si cereri primindu-le, Doamne, mantuieste si pazeste intregul nostru popor ,BisericaTa, dreptmăritoare si toate orasele si satele de amenintarea altor neamuri,de război,de toată primejdia,nevoia si necazul. Scoala,Doamne, in ajutorul nostru si ne izbaveste pe noi pentru slava numelui Tau. Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul, iar de la fata iubitoarei de Hristos tarii noastre toti uratorii dreptatii, iubitorii siluirii si ai nedreptatii. Cum piere fumul, cum se topeste ceara la fata focului asa sa piara si acestia. Întareste, Doamne, iubitoarea de Hristos oaste, cu dreapta Ta cea puternica, ca avandu-Te pe Tine impreuna-luptator si impreuna-ajutator sa biruiasca pe acesti vicleni si stricati vrajmasi ai nostri, care in zadar au cautat spre turma Ta. Grabeste-Te, Doamne, inainte de a cadea noi in robia acestor vrajmasi hulitori. Hristoase, Dumnezeul nostru, arata crucea Ta biruitoare in razboaie si fa cunoscuta puterea credintei noastre ortodoxe. Impaca lumea Ta intreaga, imprastie intre neamuri pe cei ce doresc razboiul, intoarce-i pe toti la dumnezeiasca cunoastere, ca, devenind cu totii o singura turma,sa Te avem pe Tine Pastor, Mantuitor si Izbavitor, Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de amăgirile vicleanului antihrist cel ce este de acum aproape şi ne păzeşte de cursele lui.
Dăruieşte-ne putere şi bărbăţie ca să mărturisim cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu ne temem de diavol şi să nu ne lepădăm de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru, nici de Sfânta Ta Biserică. Ajută-ne, Doamne, să nu primim pecetea lui antihrist celui blestemat,prin semnături,scanări,vaccinuri, act de identitate european, cipuri și alte instrumente demonice şi să nu ne închinăm lui,ci, mai bine să pătimim şi să murim pentru numele Tău cel Sfânt şi pentru credinţa ortodoxă, Dreptmăritoare. Dăruieşte-ne,ziua şi noaptea,plângere şi lacrimi pentru păcatele noastre şi Te îndură de noi, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi! Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.Amin!
Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui,să fugă de la faţa Lui,toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul,să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de la faţa focului,aşa să piară diavolii de la faţa celor ce- L iubesc pe Dânsul şi se însemnează cu semnul Crucii şi zic cu veselie: ”Bucură-te,preacinstită şi de viaţă făcătoare Cruce a Domnului,care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine,Iisus Hristos şi S-a pogorât la iad călcând puterea diavolului ,biruind moartea şi te-a dăruit nouă pe tine,cinstită Crucea Sa,spre alungarea a tot pizmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născatoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte și cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. Îngrădeşte-ne, acoperă-ne şi ne păzeşte, Doamne, cu puterea Cinstitei şi de viaţă purtătoarei Tale Cruci,depărtând de la noi tot răul!

În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Îţi încredinţez sufletul meu, păzeşte-mă, binecuvintează-mă, miluieşte-mă după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şi viaţă veşnică îmi dăruieşte. Amin (de trei ori).”

Îţi mulţumesc,Tată ceresc,că mi-ai ascultat umila mea rugăciune. Încă,aduc Ție,prinos de mulţumire şi recunoştinţă pentru toate darurile şi binefacerile ştiute şi neştiute,cu care mă miluieşti în tot ceasul,pe mine,păcătosul şi pe cei din familia mea.Că Tu eşti Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm,Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

RUGACIUNEA DE SEARA

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.Cel ce trimiţi izvoare în văi,prin mijlocul munţilor vor trece ape. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului.Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Dumnezeule Cel Veşnic şi Impărate a toată făptura,Cel ce M-ai învrednicit a ajunge până la acest ceas, Îţi mulţumesc,din suflet,pentru tot ce ne-ai dăruit,ne dăruieşti şi ne Vei mai dărui în toate zilele vieţii noastre.Îţi mulţumesc pentru sănătatea sufletului şi a trupului meu,pentru lumina ochilor mei şi pentru înțelepciunea minții mele.

Îţi mulţumesc, Doamne,pentru sănătatea casnicilor mei,a părinţilor şi a fraţilor mei,a tuturor celor dragi mie a tuturor semenilor mei,inclusiv a duşmanilor şi a celor ce mă urăsc pe mine. Îţi mulţumesc pentru pâinea cea de toate zilele,pentru bunul mers al casei noastre,pentru infinita Ta răbdare şi înţelegere faţă de noi păcatoşii şi pentru infinitele bunătăţi şi daruri ce le reverşi asupra noastră.Îţi mulţumesc,Doamne,că nu Te-ai scârbit de noi,leneşii şi păcătoşii,nici nu ne-ai pierdut pe noi pentru fărădelegile noastre.

Doamne,Dumnezeule,cauta spre noi şi cu milele Tale cele bogate,ascultă rugaciunea mea,a păcătosului robului Tau(N),ce se aduce Tie din buze necurate şi-mi iartă toate păcatele pe care le-am săvârşit în această zi,cu cuvântul,cu lucrul sau cu gândul,și mă curăţeşte de toată întinăciunea.

Atotţiitorule Cuvinte al Tatălui, Iisuse Hristoase, Însuţi fiind desăvîrşit, pentru multă milostivirea Ta,nu te dezlipi niciodată de mine,robul Tău,ci odihneşte întru mine pururea. Iisuse, Cel ce eşti Păstor Bun al oilor Tale, nu mă da pe mine defăimării şarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămînţa putrejunii este întru mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Cel căruia ne închinăm, Împărate Sfinte Iisuse Hristoase, dormind eu, mă păzeşte cu lumina cea neîntunecată, cu Duhul Tău cel Sfînt, cu Care ai sfinţit pe ucenicii Tăi. Dă-mi, Doamne, şi mie, nevrednicului robului Tău, mîntuirea Ta întru aşternutul meu. Luminează mintea mea cu lumina înţelegerii Sfintei Tale Evanghelii, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăţia cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebiruită; cugetul meu, cu smerenia Ta îl păzeşte. Iisuse,Fiul lui Dumnezeu, Domnul meu și Dumnezeul meu,fii milostiv mie pacatosului. Spune numai un cuvint si se va vindeca sufletul meu.Cred,Doamne,ajuta necredintei mele. Scoate-ma,Doamne,la lumina!Primeşte-mă,Doamne,când voi veni întru ÎmpărăţiaTa.Amin!

Doamne,Împărate ceresc, Mîngîietorule,Duhule Sfinte,milostiveşte-Te spre mine, păcătosul robul Tău, şi mă miluieşte, şi-mi lasă, şi-mi iartă mie, nevrednicului, toate cîte am greşit Ţie astăzi ca un om, şi nu numai ca un om, ci şi mai rău decît dobitocul: ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit, sau pe cineva am ocărît, am clevetit pe cineva, sau m-am mîniat, sau am minţit, sau am lenevit, sau vreun sărac a venit la mine şi nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scîrbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osîndit, sau m-am mândrit, sau, stînd la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebuneşte am rîs, sau ceva rău am cugetat, sau frumuseţe străină am văzut şi cu dînsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am rîs, iar păcatele mele sînt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut şi nu-mi aduc aminte. Că acestea toate, şi mai mari decît acestea, am făcut. Iartă-mă,Doamne,pentru tot ce trebuia să spun şi nu am spus,pentru tot ce trebuia să fac şi nu am făcut,pentru tot ce trebuia să iubesc şi nu am iubit. Miluieşte-mă, Stăpîne şi Făcătorul meu,pe mine,leneşul şi nevrednicul robul Tău şi mă uşurează, şi mă slobozeşte şi mă iartă, ca un bun şi de oameni iubitor. Ca să mă culc cu pace eu,păcătosul și să mă închin,cîntând şi proslăvind prea-cinstit numele Tău, împreună cu al Tatălui şi al Unuia-născut al Său Fiu,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Treime,Tată Ceresc,Iisuse Hristoase,Fiule al Lui Dumnezeu şi Duhule Sfinte,cu umilinţă îmi cer iertare,pentru tot ce am greşit,cu gândul,cu cuvântul sau cu fapta,cu ştiinţă sau fără ştiinţă,cu voie sau fără de voie,acum și în trecut,împreună cu arborele meu genealogic şi Te rog,din suflet,să ne ierţi,să ne dezlegi şi să ne binecuvintezi,pe noi toţi cei din neam. Doamne,Dumnezeule,Cel închinat în Treime miluieşte,cu mila Ta,cea fără de sfârşit,pe bolnavi,pe văduve,pe orfani,pe săraci,pe cei întemnţiţaţi,pe cei flămânzi,pe cei însetaţi,pe cei goi,pe cei călători,pe cei străini,pe cei năpăstuiţi,pe cei disprețuiți și ocărâţi,pe cei prigoniţi din pricina Ta, pe cei rătăciţi, pe cei căzuţi, pe cei aflaţi în primejdii, pe cei ce Te caută şi pe cei ce Te-au găsit,pe cei împietriţi, pe cei nepricepuţi, pe cei neputincioşi, pe cei uitaţi și părăsiți, pe cei robiţi, pe cei lipsiţi de răbdare,pe cei deznădăjduiţi,pe cei ce plâng,pe cei osteniţi, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduţi, pe cei împovăraţi, pe cei atacaţi sau stăpâniţi de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte şi pe cei ce se însănătoşesc, pe cei descumpăniţi, pe cei îndoielnici, pe cei ce pun,început bun vieţii lor,pe cei ce se pocăiesc,pe cei ce iubesc şi pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiţi, pe cei zămisliţi în fărădelegi şi născuţi în păcate, pe cei întristaţi şi necăjiţi, pe cei osândiţi,pe cei goi de fapte bune,pe robii Tăi cei tăinuiţi în lume,pe părinţii fără copii,pe cei ce duc lupta cea bună,pe cei învrăjbiţi,pe cei dispreţuiţi,pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiţi, pe cei datornici și asupriţi,pe cei ce vin laTine în întâiul şi al unsprezecelea ceas, pe cei prădaţi şi înşelaţi, pe cei neânţelepţi, pe cei împovăraţi de griji şi păcate, pe cei ce-şi poartă crucea,pe cei slabi în credinţă,pe cei încercaţi,pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învaţă ,pe cei supăraţi de farmece şi legaţi cu blesteme, pe cei din primejdii şi nevoi, pe cei aflaţi în războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce Îţi cântă şi Te preamăresc, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii şi în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng,pe cei prigoniţi,pe cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate,pe cei ce nu-I iubeşte nimeni,pe cei ce ne iubesc şi ne urăsc pe noi, pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă, pe cei ce nu Te-au cunoscut,încă. Uneşte cu sfânta,apostoleasca şi soborniceasca Ta Biserică pe cei ce s-au depărtat de la dreapta credinţă şi care,întunecându-se cu ecumenismul și orice altă erezie,se află în pierzare, luminându-I pe ei cu strălucirea cunoştinţei Tale. Doamne, fa ca toti ateii, idolatrii, necredinciosii si ereticii sa se pocaiasca si sa creada în Tine, sa devina o turma si un pastor, prin întoarcerea și venirea la Biserica ortodoxă,Biserica Ta,cea Una,Sobornicească și Apostolească si și nu la ecumenismul eretic și sa Te slaveasca pe Tine, Adevaratul Dumnezeu Cel în Treime închinat,Tatal, Fiul si Duhul Sfânt,ca nici unul sa nu fie lasat afara din Rai. Miluieşte-i,Doamne și pe vrăjmaşii noştri, îmbunează inima lor, binecuvintează-i şi îi pomeneşte întru Împărăţia Ta. Miluieşte-ne şi ne binecuvintează şi pe noi,păcătoşii. Nădejdea mea este Tatăl,scăparea mea este Fiul,acoperământul meu este Duhul Sfânt,Treime Sfântă,slavă Ţie!.

Preacurata si binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare, Maica cea buna a Bunului Imparat, varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet si cu rugaciunile tale ma indrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine raiul sa dobandesc, Fecioara de Dumnezeu Născătoare care eşti una,curată şi binecuvântată. Toată nădejdea mea spre tine o pun,Maica lui Dumnezeu,păzeşte-mă sub sfânt acoperamântul tău!

Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.

Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare.Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi. Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor! Doreste și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului; inima mea și trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Că pasarea si-a aflat casa și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi: Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împaratul meu si Dumnezeul meu Fericiți sunt cei ce locuiesc in casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este bărbatul al carui ajutor este de la Tine, Doamne; suișuri in inima sa a pus. În valea plangerii,în locul care i-a fost pus. Că binecuvantare va da Cel ce pune lege Merge-vor din putere în putere,arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Doamne,Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob! Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule și caută spre fața unsului Tău! Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa Lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locașurile păcătoșilor. Că mila si adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă intru nerăutate.Doamne al puterilor,fericit este omul cel ce nădăjduiește întru Tine. Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Doamne Dumnezeule şi Împărate al puterilor, dăruiește-mi putere sa pot duce povara zilei de maine, sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa sa stai in preajma mea si apără-mă, intareste-ma şi mă luminează.. Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu incredintarea neclintita ca Vointa Ta sta asupra tuturora. Fie ca, in tot ce fac si in tot ce spun, Voia Ta sa-mi stapaneasca cugetul si simtirea; iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le împlinesc după voia Ta. Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si cu intelepciune, fara sa stanjenesc sau sa amarasc, pe aproapele meu. Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert. Iar cand ma rog, fie ca Tu Insuti sa fii Cel ce se roaga in mine. Amin! Încă mă rog Ție Doamne, mîntuieşte-mă după mulţimea bunătăţii Tale și precum voieşti, tocmeşte pentru mine lucrul.

Ma inchin Tie, Preasfanta Treime, care esti o Fiinta, de viata facatoare si nedespartita: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte; cred intru Tine si Te marturisesc si Te slavesc, multumescu-Ti si Te laud, cinstescu-Te, Te preainalt si Te rog: miluieste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, pentru numele Tau. (de,trei ori).

Mântuieşte,Doamne,miluieşte și apără Sfânta Ta Biserică dreptmăritoare și pe drept credinciosul Tău popor,supune sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul și potrivnicul ca să vieţuim,în dreapta credinţă şi curăţie (o închinăciune).

Mântuieşte,Doamne şi miluieşte pe Preasfinţiţii Ierarhi ortodocşi,pe preoţi, diaconi, monahi şi monahii,pe părintele meu duhovnicesc(N) şi pe tot clerul bisericesc şi pentru rugăciunile lor,miluieşte-mă şi mă mântuieşte şi pe mine păcătosul(o închinăciune) Doamne mântuieşte-mă pe mine păcătosul şi pe casnicii mei,pe soţia mea şi pe copiii mei să fie aproape de Tine (o închinăciune).

Pomeneşte,Doamne,sufletele adormiţilor robilor Tăi,părinţii mei(N) şi rudeniilor mele după duh şi după trup,iertându-le lor,toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; dăruieşte-le lor Împărăţia Ta şi împărtăşirea veşnicelor Tale bunătăţi(o închinăciune) Pomeneşte,Doamne,pe toţi cei ce au adormit întru nădjdea învierii şi a vieţii veşnice,părinţi şi fraţi ai noştri,drept măritori creştini,care odihnesc aici şi pretutindeni, sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi ,acolo unde străluceşte lumina feţei Tale iar pe noi păcătoşii,miluieşte-ne şi ne mântuieşte,ca un bun şi de oameni iubitor(închinăciune).

Ma inchin tie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Împarateasa cerului si a pamantului nadejdea crestinilor,ajutatoarea neputinciosilor si impacarea cu Dumnezeu a pacatosilor. Alta nadejde nu am, fara numai pe tine, cea cu totul nevinovata Stapana mea si Maica lui Hristos, Dumnezeul meu, miluieste-ma si ma izbaveste de toate rautatile mele, apara-mă de toate nevoile si suferinţele sufleteşti şi trupeşti. Primește Maica mea, aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mantuiasca si sa lumineze,pentru tine,sufletele noastre. Și roaga pe Milostivul tau Fiu si Dumnezeul meu ca sa miluiasca ticalosul meu suflet,sa ma izbaveasca de vesnicele chinuri si sa ma învrednicească Împărăţiei Sale(o închinăciune).

Preacurata Stapana, de Dumnezeu Nascatoare și toate puterile ceresti, rugați-vă pentru mine, păcătosul(o închinăciune).

Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor,arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, calugarilor si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala catre Stapanul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mantuiesc cu rugaciunile voastre (o inchinaciune).

Cea nebiruita si dumnezeiasca putere a cinstitei si de viata facatoarei Cruci a Domnului, nu ma lasa pe mine pacatosul, ci ma apara de toata ispita,de toată nevoia și necazul,împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții,în veci. Amin.(o închinăciune).

Sfinte ingere, pazitorul meu, acopera-ma cu aripile tale, izgoneste de la mine toata lucrarea diavolească si roaga pe Dumnezeu pentru mine păcătosul (o închinăciune) . Apoi,vrând să te aşezi în aşternut,zi așa: Lumineaza ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva sa adorm in moarte, ca nu cumva sa zica vrajmasul meu: intaritu-m-am asupra lui. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Sprijinitor sufletului meu fii,ca umblu prin mijlocul a multor curse, izbaveste-ma de dansele si ma mantuieste, Bunule, ca un iubitor de oameni. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Preaslavita Maica a lui Dumnezeu,care esti mai sfanta decat sfintii ingeri,neincetat te lăudăm, marturisind, caci cu adevarat ne-ai nascut noua pe Dumnezeu intrupat si te rogi neâncetat,pentru sufletele noastre. Apoi sa-ti saruti crucea si sa faci semnul sfintei cruci pe locul unde vrei sa te culci, la cap şi până la picioare,şi pe toate laturile, grăind rugăciunea Sfintei Cruci: Să învie Dumnezeu...Apoi facand semnul crucii si cu rugaciunea adormind, gandeste-te la ziua judecatii, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu.

Rugaciunea de Duminica

Ziua Duminicii imi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stapane, cu care ai zidit lumea si Ai rascumparat pe om. Tie, deci, Iubitorule de oameni Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce Ai facut si Le faci tuturor fapturilor Tale.Inima mi se bucura si se desfateaza cand stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfant, Atotintelept, Atotputernic, Necuprins, incat nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in trei fețe: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat, Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea. O ! Parinte Sfinte, indura-Te de noi!

O ! binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu,mâuieste-ne de iad! O ! Duhule sfinte, da-mi Darul si acoperamantul Tau! Mult indurate Stapane! Rogu-Te sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentru bunatatile ce-mi trimiti in toate zilele, pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator, atotbun si indurat. Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamana si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetul, nici cu cuvantul si nici cu fapta, intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de a treia zi si a venirii Duhului Tau celui Sfant asupra Apostolilor. Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, preabunule Stapane, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indrept cu marturisirea; iar in ceasul mortii sa fiu aflat pregatit cuminecat si cu inima curata si sa fiu aflat demn de imparatia Ta cea vesnica. Amin.

Rugaciunea de Luni

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care Ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O, Doamne ! astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma, Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iara nu in cealalta viata, si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in Rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai Ingeri, catre care zic: O, cerestilor servitori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele, noua, nevrednicilor si pacatosilor! Izbaviti-ma de vrajmasii cei vazuti si de cei nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine Maririi Feței lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo pentru purtarea de grija ce ati facut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.

Rugaciunea de Marți

Doamne, Dumnezeul meu,osandit stau inaintea Feței Tale celei Sfinte si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie, deschide stavilile cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot sa plang și cu lacrimi sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest Dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inainte-Mergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al caintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum Insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu, care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos,tu, care l-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu, care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El, rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic si fa sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui. Intinde mana aceea cu care l-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele si sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor raposati, sa-i odihneasca de nevoile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice si mult Indurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, te rog, indura-Te de mine,vanzatorul. Primeste, Doamne, aceasta umilă rugaciune a mea, ca ma întristez că Te-am intristat si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, preabunule Mantuitor, am toata nadejdea si cred ca Tu, Care din iubirea catre oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, te vei indura si de mine acum, sa ma mantuiesti de chinurile cele de aici si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale. Nu te indeparta de la mine, Doamne, ci ajuta-mi ca in toate sa fac voia Ta si sa nu te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi,ci,ca femeia cea pacatoasa,sa-ti spal picioarele cu lacrimi pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din gura Ta"Iertate sa-ti fie pacatele Amin.

Rugaciunea de Joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul Lui Dumnezeu Tatal, Care in ziua de astazi ai luat Cina cea de pe urma cu ucenicii Tai si cu mare umilinta ai spalat picioarele lor si ale ucenicului ce Te-a vandut! Apoi luand paine si vin in mainile Tale cele Sfinte si binecuvantandu-le cu puterea Ta cea dumnezeiasca, le-ai facut insusi Trupul si Sangele Tau, cu care I-ai impartasit, zicand: "Luati, mancati si beti, ca acestea sunt Trupul si Sangele Meu, pentru ca sa se ierte pacatele voastre". Cel ce tot in ziua aceasta Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta Lui Dumnezeu, Tatalui Tau, sa imparatesti impreuna cu El in veci, ca Unul-Nascut, Fiul Sau preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugaciunile ucenicilor Tai si cele ale Sfantului Nicolae, Iarta pacatele noastre, ale tuturor, ale celor vii si ale celor morti Da-mi, Doamne, lacrimi fierbinti, ca sa-mi plang pacatele. Darul Tau cel curatitor care a spalat picioarele ucenicilor Tai, sa spele si sa curateasca inima mea cea necurata si sufletul meu, ca astfel, cu vrednicie, cu curatie si cu umilinta sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, acum si in vremea mortii mele, iar in timpul despartirii mele, cu bucurie sa se suie sufletul meu impreuna cu Tine, si fara de nici o frica sau impiedicare sa trec vamile vazduhului, intrand la marirea Ta cea cereasca. Ajuta-mi, Doamne, ca sa Te maresc si in veci sa ma inchin numelui Tau celui Sfant. Amin.

Rugaciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul cel dulce al sufletului meu, in aceasta zi a rastignirii Tale, in care pe Cruce Ai patimit si Ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe. Ma rog insa bunatatii Tale celei nespuse, invredniceste-ma cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu, Cel indurerat, ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o, Doamne, ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristare de moartea Ta, pe care sa o simt precum au simtit-o iubita Ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau langa Crucea Ta. Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsufletite cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si, mai vartos, cum Te-a cunoscut talharul cel credincios, si, pocait, Ti s-a plecat, de L-ai primit in Rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci L-ai dat aceluia, si-mi iarta pacatele pentru Sfintele Tale Patimi si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-Mi esti. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dansa: Bucura-te, Sfanta Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul, a mantuit lumea; Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut Rodul vietii, Care ne-a mantuit de moartea pacatului; Bucura-te, toiagul cel tare, care ai sfaramat usile iadului; Bucura-te, cheia imparateasca, care ai deschis usa raiului. O, Hristoase al meu rastignit, cate ai patimit pentru noi ! Cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si cate ocari ai rabdat pentru pacatele noastre, si pentru ca sa ne mai dai inca si pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia! Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata, de aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc ca neputincios sunt de nu ma vei intari, orb, de nu ma vei lumina, legat, de nu ma vei dezlega, fricos, de nu ma vei face indraznet, pierdut, de nu ma vei cauta, sclav, de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si pe care o maresc, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea de Sambata

Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu prea drept, cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea, Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet, si de acolo ai indepartat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci I-ai mantuit din robia cea cumplita si i-ai suit in Rai, ingroapa pacatele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de fata Ta. Asa, Doamne, primeste umila mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maice, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima, care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-a pus in mormant, care a treia zi Te-a vazut inviat din morti si la Inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri. Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei morti, pentru rugaciunile sfintilor Tai, catre care zic si eu nevrednicul: O, fericiti servitori ai Lui Dumnezeu, nu incetati a va ruga Lui ziua si noaptea, pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta. Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutor, intristatii mangaiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul Lui Dumnezeu spre folosul cel sufletesc, in marirea Lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia I se cuvine cinste si inchinare in veci. Amin.

Rugăciunea pentru copilul ce este căzut în păcat

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ridicându-l din căderea în care se află. Nu-l lăsa pe el, Preabunule Doamne, să fie batjocorit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi. Cel ce Te-ai îndurat de Maria Egipteanca şi din iubitoare de desfătări ai făcut-o iubitoare de nevoinţă, iar pe vrăjitorul Ciprian, lepădându-se de slujirea dracilor, l-ai arătat Arhiereu încununat cu cununa muceniciei, vino în ajutorul fiului meu şi ajută-l să se lepede de tot răul. Ştiu că nici un păcat nu covârşeşte mila Ta. Dă-i lui putere să rupă lanţurile vrăjmaşului prin lacrimi de pocăinţă. Dă-i lui gândul cel bun, să alerge la preot şi să-şi spovedească păcatele. Doamne, nu-l lăsa să se piardă. Deznădejdea mă apasă şi amărăciunea pentru căderea lui îmi tulbură inima. Suspină sufletul meu. Oare când vei veni în ajutor? Oare când ne vom bucura de milele Tale? Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, miluieşte-l, Preadulce Iisuse. Nu lăsa făptura Ta să fie înghiţită de moarte, ci dăruieşte-i să se umple de harul Tău. Ca văzând marea Ta dragoste de oameni, să Te iubească din toată inima sa şi să Te slăvească în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune puternică, la vreme de ispită

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea; Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire și cu grele suferințe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui întru Tine; Cel ce ai dat îngăduință satanei să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui unuia să-I slujești!”; Cel ce tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supunerea cea către Tine; Însuți, Atotputernice și Preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și cu îmboldiri, și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.

Arată-mi, Milostive, adevărul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile de acum ale diavolului, să mă pot bucura de cuvintele apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El”.

Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă curată și credință tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea, și Cel ce înalți fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea și peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”.Amin.

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE

PENTRU ELEVI

· M-am spovedit ultima oară în perioada…../ nu m-am spovedit niciodată

· Am ascuns vreun păcat la spovedaniile anterioare.

· Mă îndoiesc de existenţa Lui Dumnezeu sau de anumite adevăruri de credinţă ortodoxe(privitoare la Sf.Cruce,Maica Domnului,icoane,Biserica Ortodoxă,post,rugăciune, calendar,sărbători,învierea morţilor,judecata de apoi,rai,iad,etc.).

· Am zis că toate religiile sunt bune şi ne putem mântui în orice religie,mă bate gândul demonic să trec la altă religie..

· Gândesc şi cred că pot să fac mereu păcate fiindcă Dumnezeu e bun şi mă iartă.

· Mă îndoiesc de mila şi ajutorul lui Dumnezeu crezând că nu mă mai poate ierta,fiindcă am prea multe păcate şi nu mă voi putea îndrepta niciodată.

· Invidiez pe cineva că este mai credincios,mai bun decât mine şi are mai multe calităţi şi daruri de la Dumnezeu.

· Am zis că nu-mi voi mărturisi păcatele şi nu mă voi pocăi de ele până ce nu voi fi bătrân şi aproape de moarte.

· Am fost cuprins de deznădejde şi am gândit/am zis că mai bine ar fi să mor sau chiar am încercat să mă sinucid.

· Am hulit (înjurat,batjocorit,vorbit de rău,necinstit lovit sau distrus) persoane sau lucruri sfinte(Dumnezeu,Sf.Cruce,Maica Domnului,Biserica,Sf.Paşti,

Sf.Împărtăşanie,preoţi,etc.).

· Am furat din biserici,mănăstiri,cimitire,alte locuri sfinte.

· Am spus,am ascultat,vizionat bancuri,glume,cântece,imagini necuviincioase cu lucruri sfinte

· Am legături stranse cu sectarii(pocăiţi),catolicii,păgânii,mă rog împreună cu ei,merg la adunările lor,ne vizităm reciproc,am primit daruri de la ei,citesc cărţile şi biblia lor,le ţin în casă.

· Am primit binecuvântare sau m-am botezat la sectari,lepădându-mă,astfel,de Hristos.

· Nu merg regulat la Sf.Biserică,ajung târziu,ma comport necuviincios(vorbesc,rad,fac semne,umblu,deranjez,nu cant, nu sunt atent la preot) sau ies din Biserică înainte de terminarea Sf.Liturghii precum trădătorul Iuda a ieşit de la Cina cea de Taină.

· Nu ţin posturile,calendarul şi sărbătorile Bisericii Ortodoxe.

· Când n-am putut merge la Biserică nu m-am rugat acasă,în timpul dumnezeieştii Liturghii ci m-am ocupat cu altceva sau am dormit,(adica am furat din timpul lui Dumnezeu).

· Nu mă rog dimineaţa,seara,când mă aşez şi când mă scol de la masă şi nu îmi fac semnul Sf.Cruci.

· Am cerut în rugăciune ceva ce nu se cade,rău sau necuviincios.

· M-am împărtăşit cu nevrednicie cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului.

· Am intrat în Biserică îmbrăcat necuviincios (îmbrăcăminte străvezie,mulată pe corp,murdară,ruptă,neângrijită,decolteuri,fuste mini,inele,brăţări,fard,rimel,ruj,tatuaje,

cercei), nespălat,cu capul descoperit fetele,necurate(înainte de 7 zile de la perioada ciclului lunar) sau am intrat în Sf.Altar.

· Am profanat semnul Sf.Cruci (prin închinare strâmbă,şederea,călcarea cu picioarele)

· Am asuprit şi batjocorit pe văduve,săraci şi orfani.

· Am batjocotit şi am râs de persoane handicapate(nebuni,orbi,ciungi,ologi,etc.).

· Am oprit plata lucrătorilor.

· Am râs de cei ce merg la biserică,postesc, se spovedesc,ţin sărbătorile,şi se reţin de la petreceri,chefuri,discoteci,anturaje şi alte felurite distracţii şi jocuri.

· Sunt.mândru,ambiţios,încăpăţânat,orgolios,dispreţuitor,încrezut,batjocoritor,

obraznic,nu suport să mi se poruncească.

· M-am jurat pe Dumnezeu sau pe alte lucruri sfinte,mi-am călcat jurământul.

· Am jurat sau am promis ceva lui Dumnezeu şi nu m-am ţinut de cuvânt.

· Am jurat strâmb (jurământ mincinos).

· M-am jurat zicând: să mor,să n-am parte,să orbesc,zău,etc.

· Ascult muzică,privesc la televizor,calculator(mesenger,chat,jocuri,filme,bingo,site-uri porno sau necuviincioase),folosesc în aceleaşi scopuri telefonul mobil,ore în şir,vizionez filme sau desene animate erotice,de groază,SF,cu scene de violenţă,etc.

· Nu-mi cinstesc părinţii(bunicii sau alţi întreţinători),nu-i ascult,nu-i iubesc,îi urăsc,îi vorbesc de rău,îi jignesc,îi batjocoresc,îi dispreţuiesc,îi lovesc,îi înjur,nu mă rog pentru ei iar după moarte nu dau pentru ei parastase pomeni,nu le îngrijesc mormintele.

· Nu ascult şi nu-i respect pe preoţii Bisericii, pe naşii,pe profesorii şi învăţătorii mei.

· Sunt superstiţios,cred în vise şi încerc să le interpretez.

· Am mers la vrăjitoare,descântătoare,ghicitoare(în cărţi,în cafea,în bobi,în palmă sau în orice altceva),bioenergiticieni,radiestezişti,clarvăzători şi alţi ,,vindecători”sau,,paranormali”sau am învăţat şi am practicat aşa ceva.

· Cred în reâncarnare,spiritism(invocarea morţilor),magie,yoga,hipnoză,arte marţiale,zen,meditaţietranscendentală,strigoi,fantome,vampiri,extratereştri, satanism sau le practic.

· Cred în astrologie,zodiacuri,port amulete,talismane,tatuaje,alte obiecte păgâne.

· Am blestemat pe cineva,am fost blestemat.

· Urăsc pe cineva şi nu vreau să mă împac cu el.

Iubesc banii,averea,luxul,traiulînplăceri(distracţiidiverse,jocuri,chefuri ,cluburi,

discoteci ,anturaj).

· Mă mândresc cu avere,rude,poziţie socială,cu calităţile mele,cu podoabe(port haine la,,modă”,de firmă,extravagante,străvezii,decolteuri,fuste,maieuri şi bluziţe ,,mini”,crăpate,cu decolteuri,smintind pe cei ce mă privesc,mă coafez,îmi vopsesc părul,unghiile,port unghii lungi sau false,mă pensez,depilez,fardez,rujez, rimelez,port breton,şuviţe,bucle,ras în cap,frizuri excentrice,tatuaje,operaţii estetice,port brăţări,inele,salbe,cercei,tocuri înalte,umblu ca fată în pantaloni şi chiar intru aşa şi în biserică,cheltuiesc bani în mod necugetat pentru asemenea lucruri necuviincioase.

· Am ucis pe cineva cu voie sau din neglijenţă sau am ucis sufleteşte, duşmănindu-l, făcându-i rău şi vorbindu-l de rău,lăsându-l fără ajutor sau supărându-l şi îmbolnăvindu-l,îndemnându-l să facă fapte rele sau să treacă la alte religii.

Am chinuit şi omorât animale cu cruzime.

· Am curvit,curvesc(cu gândul,cu ochiul(imagini necuviincioase,filme porno),cu urechea(ascultând cuvinte necuviincioase,bancuri),cu închipuiri,săruturi,râs nebunesc,şoptiri la ureche,cu cuvinte şi gesturi necuviincioase,cu fapta(relaţii sexuale,mă masturbez).

· Am făcut avort,iau anticoncepţionale

· Sunt mânios,certăreţ,violent,bat şi îmbrâncesc,înjur,drăcuiesc

· Sunt gelos,răzbunător,rău,nerecunoscător,neiertător,nu uit răul făcut.,sunt nedrept,laş şi trădător.

· Sunt lacom la mâncare(sau la orice altceva),zgârcit şi nemilostiv cu săracii.

· Sunt invidios,mă bucur de răul altuia,îmi place să bârfesc,să clevetesc şi să judec pe alţii.

· Sunt leneş,comod,delăsător,dorm mult,lenevesc în pat sau la televizor,ma plictisesc,pierd timp fără rost.

· Am furat,am tainuit pe hoţi sau lucruri furate,nu am înapoiat lucrul furat,nu mi-am plătit datoriile,am înşelat,speculat,luat camătă şi mită,copiat la şcoală.

· Spun minciuni,ascund adevărul sau nu-l spun până la capăt,umblu cu viclenii,şiretenii,linguşiri,sunt duplicitar,învăţ sau îndemn şi pe alţii să mintă.

· Am băut,am fumat,am consumat droguri,am îndemnat şi pe alţii să facă asemenea lucruri.

· Poftesc,îmi doresc şi chiar răpesc lucrurile ce aparţin aproapelui meu.

· Practic jocuri de noroc,pariuri,teatru,dans,bal mascat,măşti de haloween,etc.

· Am oprit pe alţii de la fapte bune sau i-am îndemnat şi ajutat să facă fapte rele şi păcate.

*******

Având în fata aceasta lista de pacate, ne putem face un amanuntit examen de constiinta. Astfel putem descoperi mai ales pacatele ascunse, pe care le-am facut si nu stiam ca sunt pacate sau nu ne-am dat

seama ca pacatuim. Cel mai simplu si mai sigur este sa luati ceva de scris si o hârtie si, pe masura ce cititi pacatele, notati pe hârtie pe cele pe care le-ati facut. Notati-le nu exact cum sunt în lista, ci cum s-au întâmplat în viata dumneavoastra. Sa nu credeti ca le veti tine minte pe toate. Veti avea neplacuta surpriza sa constatati ca la Spovedanie, sub epitrahilul preotului duhovnic, nu va veti mai aminti mare lucru. Daca veti avea hârtia cu dumneavoastra la Spovedanie, veti fi sigur ca astfel nu ramâne nimic nemarturisit din cauza uitarii. Totusi nu trebuie prezentate preotului pacatele pe larg cum sunt scrise aici, ci cât mai pe scurt. La acestea foloseste lista de pacate.

Atentie! La Spovedanie se marturisesc pacatele care s-au mai întâmplat de când v-ati marturisit ultima data si cele care au ramas nemarturisite (fie le-ati uitat, fie nu ati stiut ca sunt pacate si între timp ati aflat). Pacatele deja marturisite nu se mai repeta. De asemenea nu se povestesc ,cu lux de amanunte,împrejurarile în care s-au petrecut pacatele. Eventualele explicatii va vor fi cerute de preotul duhovnic.

De asemenea, daca nu sunteti hotarât (hotarâta) sa spuneti tot,din diferite motive, mai bine nu va marturisiti, pentru ca nicidecum nu vi se vor ierta cele marturisite, ci se zice chiar ca se vor dubla. De ce ne este rusine de preot sa marturisim pacatele? Oare nu este si el om ca si noi? De ce oare n-am avut aceasta rusine atunci când am facut pacatul? Cele mai importante în privinta Spovedaniei sunt conditiile iertarii

pacatelor marturisite: parerea de rau pentru aceste pacate; hotarârea de a nu le mai repeta; marturisirea sa fie sincera si completa; împlinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic.

Preotul duhovnic la care ne marturisim,este,de regulă,perotul din parohia de care aparţinem. Asa cum cautam pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot asa trebuie si pentru pacatele noastre sa cautam cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie sa schimbam duhovnicul decât pentru motive întemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stapânit de pacate mari etc.). Cu cât el ne cunoaste mai bine, cu atât ne poate sfatui mai bine.

Trebuie sa spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului:
   • când ne-am spovedit ultima data;
   • daca atunci am spus toate pacatele;
   • daca am primit vreun canon;
   • daca am primit dezlegare la Sfânta Împartasanie.

46 de păcate care sunt iertate prin spovedanie,

dar ne opresc de la împărtășanie:

Toate acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire, între 1 şi 15 ani (care se adună!).

1 Lipsa rugăciunii zilnice.

2 Lipsa postului de miercuri şi vineri.

3 Nepostirea în cele patru posturi de peste an.

4 Lipsirea de la slujbele Bisericii.

6 Scandaluri, bătăi, violenţă. Lovirea părinţilor.

7 Fumatul şi beţia.

8 Ceartă/ură veche, stăruitoare.

9 Mărturia mincinoasă.

10 Mutilări (automutilări), crime.

11 Dorinţa de sinucidere.

12 Responsabilitate morală pentru sinuciderea cuiva.

13 Credinţa că te poţi mîntui şi fără Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, icoane, Evanghelie, într-un cuvînt, fără Biserica Ortodoxă.

14 Necredinţa şi îndoiala în credinţă.

15 Reaua-credinţă, care pune la îndoială predania Bisericii Ortodoxe.

16 Lipsa Botezului ortodox (fără acesta nu poate fi nici spovedit, nici împărtăşit).

17 Trecerea la altă credinţă.

18 Vrăjitorie, fermecătorie, ghicitorie şi căutarea lor.

19 Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc.

20 Port de amulete, talismane (cuarţuri, cristale, şnururi, brăţări), protectoare, vindecătoare.

21 Jocuri de noroc: robingo, loto, loz în plic, ruletă, bridge, wist, remi, table, cărţi, zaruri şi jocuri mecanice. Şi jocuri sportive: biliard, popice şi celelalte.

22 Lipsa desei spovedanii, spovedania nesinceră, incompletă (ascunzînd mai ales păcatele trupeşti ruşinoase).

23 Vizionarea filmelor/spectacolelor erotice/horror/terror.

24 Masturbarea.

25 Perversiuni sexuale (relaţii orale/anale).

26 Pedofilie/homosexualitate.

27 Relaţii sexuale fără a fi cununat în Biserica Ortodoxă.

28 Relaţii sexuale cu rudenii după trup şi după duh.

29 Relaţii sexuale cu animale.

30 Folosirea diferitelor metode contraceptive: anticoncepţionale, leacuri, băi, păzire, calendar, sterilet, avort, prezervative etc.

31 Copilul mort nebotezat din negrija părinţilor.

32 Relaţii conjugale în posturile mici şi mari, în duminici şi sărbători.

33 Ocupaţie care se împotriveşte vieţii ortodoxe: bar, casă de amanet, bordel, sex shop, strip tease, anchetator la poliţie, executor judecătoresc etc.

34 Actorie, muzică, dans; participare/organizare de spectacole şi emisiuni distractive etc. (regie, coregrafie, scenografie).

Căci: “Sfinţii Apostoli afurisesc pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cîntătorii din organe, zicînd în aşezămintele lor: «Dacă vreun bărbat sau vreo femeie care a fost începător de jocuri va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau din cei ce cîntă din fluier, sau chitaragiu, sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau, de nu, să se lepede» (Cart. 8, Cap. 32), adică să fie îndepărtaţi din Biserică“ (Sfîntul Nicodim Aghioritul, în Hristoitia).

35 Sportul. (care vine din şi naşte grija faţă de trup, stimularea curviei, a părerii de sine, a trufiei succesului şi a cîştigului, riscul sinuciderii în cazul sporturilor extreme: curse diverse, paraşutism, alpinism, speologie, cascadorie etc.).

35 Colportaj de publicaţii sectare, eretice, pornografice.

36 Afaceri necurate, din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri, în temniţă.

37 Favorizare/îndemn la divorţ/avort.

38 Furt (de la oameni, ori din biserică).

39 Neparticiparea (morală, materială) la nevoile (sărăcia, boala) părinţilor.

40 Neglijarea nevoilor materiale ale familiei.

41 Trafic cu droguri, femei, arme.

42 Neimplicarea copiilor în viaţa ortodoxă, lipsa exemplului cu fapta şi cu cuvîntul.

43 Participarea le experienţe genetice sau de schimbare a sexului.

44 Răpire/sechestrare de persoane.

45 Politică anarhistă, apostată, antiortodoxă.

46 Profanare de biserici, troiţe, morminte.

Toate acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire, între 1 şi 15 ani (care se adună!).

ORICARE DIN PĂCATELE SPOVEDITE ŞI IERTATE, DACĂ SE REPETĂ, SE SPUN DIN NOU LA SPOVEDANIE, PRIMIND UN NOU CANON.

RUGACIUNE CATRE PREA SFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

SI PURUREA FECIOARA MARIA

Nepătată,neântinată,fără prihană,Preacurată Fecioară a lui Dumnezeu, Mireasă nenuntită și Maică iubitoare de fii, Stăpână,Doamnă şi Împărăteasă,începătura mântuirii neamului omenesc,binevestită de îngerul Gavriil,de la care auzind ,,bucură-te”,n-ai fugit de închinare,nici te-ai îndoit precum Sara în cort ci aşa ai zis:,,Iată,roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău”,făcându-te astfel,sălaş al Celui neâncăput iar nouă,pildă desăvârşită de ascultare şi smerenie; ceea ce,pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii,prin preaslăvită naşterea ta i-ai unit şi firea cea lepădată a neamului omenesc cu cele cereşti ai împreunat-o,ceea ce ai fost nedespărţită de Fiul tău,însoţindu-L pretutindeni şi cu Patimile Lui dimpreună ai pătimit,care după cinstită Adormirea ta ai fost ridicată cu trupul la cer de către Fiul tău şi stai,pururea,de-a dreapta tronului slavei Sale,îmbrăcată în haină aurie şi prea înfrumuseţată,împărăţind cu Dânsul în veac;

Fecioară aleasă de Dumnezeu,mireasă nenuntită şi nestricată,Biserică nefăcută de mâini omeneşti a Împăratului veacurilor,odihna Dumnezeului Celui viu,palat al Preasfântului Duh,mirarea şi slava îngerilor, Stăpâna tuturor făpturilor, Împărăteasa împăraţilor,,Maică iubitoare de fii,adâncul milelor,picătura care risipeşte mânia lui Dumnezeu,turnul cel neclintit al curăţiei şi fecioriei,îngrozirea şi pieirea demonilor,împrăştierea ereticilor,stea cu totul luminoasă şi mai sfântă decât toţi sfinţii, lauda apostolilor, întărirea cea tare a mucenicilor, povăţuitoarea călugărilor, bucuria preoţilor,înfrânarea postitorilor,curăţia şi mărirea fecioarelor,veselia cea lină a maicilor, învăţătoarea pruncilor,luminarea şi înţelepciunea creştinilor evlavioşi,ocrotirea săracilor şi a văduvelor,îmbrăcăminte celor goi,sănătate celor bolnavi,izbăvirea celor robiţi şi asupriţi,ajutătoarea celor lipsiţi,mângâierea celor întristaţi şi necăjiţi,odihna celor osteniţi,mergere uşoară călătorilor,celor păcătoşi iertare şi mântuire de la Dumnezeu,celor pe care nu-i mai iubeşte nimeni,iubire cu smerenie,tuturor creştinilor ajutătoare nebiruită şi folositoare,ceea ce eşti singura nădejde a celor fără de nădejde şi celor biruiţi şi deznădăjduiţi scăpare, nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat,care cu gânduri,cu cuvinte şi cu fapte rele,pe mine netrebnic m-am făcut şi prin lene şi nepăsare,plăcerilor vieţii,cu voie,rob m-am făcut. Ci ca ceea ce eşti Maica bună a Celui Atotbun,cea iubitoare de oameni a Celui Iubitor de oameni,cea milostivă a Celui Preamilostiv,milostiveşte-te spre mine păcătosul şi primeşte rugăciunea mea,ce se aduce ţie din buze necurate. Căci nimeni,dintre cei care aleargă la tine nu pleacă ruşinat ci,cerând dar bun, primeşte dăruirea,către cererea cea de folos. Strâmtorat şi neliniştit sunt eu,Maică de pedeapsa divină care,cu dreptate,a venit asupra mea şi nu am loc de odihnă trupului şi sufletului deoarece,cu multe fărădelegi am mâniat pe Dumnezeu. La cine,dar, voi alerga eu,vinovatul,dacă nu la tine,Împărăteasă cerească,la care toţi păcătoşii caută nădejde şi scăpare,aşteptând milele tale nespuse şi darurile tale. Ascultă,Maică,oftarea mea şi pleacă urechea ta la rugăciunea mea. La tine cad şi îmi încredinţez sufletul şi trupul Acoperământului tău milostiv,căci tu singură eşti scăparea,speranţa,acoperământul,apărarea şi ajutorul meu.

O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cea singură preacurată și cu sufletul și cu trupul, cea singură mai presus de toată curăția și întreaga înțelepciune și feciorie, ceea ce singură ,toată, te-ai făcut lăcaș a tot Darul Preasfântului Duh și pe înseși puterile cele nematerialnice, cu neasemănare le covârșești, cu curăția și cu sfințenia sufletului și a trupului, la tine ridic ochii sufletului şi ai trupului meu; către tine întind mâinile mele cele slabe şi din adâncul inimii strig ţie: caută,cu grija ta de mamă, la credinţa şi la umilinţa sufletului meu şi dăruiește-i ceea ce îi este de trebuinţă. Tu, care pe toate le-ai răbdat, care toate le poţi, toate le înţelegi. Tu, care L-ai învelit pe Prunc în iesle şi cu braţele Tale L-ai luat de pe Cruce, tu singură ştii toată înălţimea bucuriei, toată greutatea durerii. Tu, care ai primit spre înfiere tot neamul omenesc, caută spre mine, pângăritul ,necuratul, și spurcatul și cu sufletul și cu trupul, cu întinăciunea împătimirii și a vieții mele celei dezmierdate;

Goneşte de la mine păcătosul şi nevrednicul robul tău(N),trândăvirea,uitarea,lenevirea,necunoştinţa,orgoliul şi toate gândurile cele rele şi viclene,urâte şi defăimătoare,alungă-le de la ticăloasa mea inimă,din sufletul meu cel întinat şi din mintea mea cea întunecată. Stinge văpaia poftelor mele,fereşte-mă de aducerile aminte,de deprinderile rele şi viclene şi de toate faptele rele din noapte şi din zi şi mă izbăveşte de ele, că păcătos şi ticălos sunt eu.

O Preasfantă, preacurată,prea nevinovată si neântinată Fecioara,miluieste-mă pe mine, păcătosul si întunecatul, cel cufundat în păcate multe, care cu urâtele mele lucruri am mâniat pe Făcătorul meu si Dumnezeu; de aceea Doamna mea, sub acoperamântul tău alerg, și cu umilință îngenunchind ,mă rog ție,cu lacrimi, ca sa îmblânzesti pe Fiul tău, dulcele meu Iisus si dătătorul de viață al tuturor; ca nu dupa multele și necuvioasele mele fapte să mă osândească, ci cu îndurările si cu iubirea Sa de oameni să mă miluiască. Dă-mi lacrimi de pocăinţă,să mă curăţesc de toate păcatele mele şi mă ajută,că neputincios sunt. Miluieşte-mă în ceasurile de dimineaţă de peste zi şi de seară,când călătoresc,când lucrez,când priveghez,când dorm,noaptea şi luminează-mi mintea şi mă povăţuieşte şi mă acoperă în tot locul şi în toată vremea de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi de toată întâmplarea cea rea. Izbăvește-mă,Stăpână,de toate întâmplările aducătoare de moarte,de toată vătămarea sufletească și trupească, de moartea cea năpraznică și urâtă,din noapte și din zi,ca să nu se bucure de mine vrăjmaşul meu şi mă învredniceşte,prin mijlocirea ta,să dobândesc iertare de greşelile mele cele multe şi să mă împărtășesc,fără de osândă,cu preacuratele,înfricoşătoarele şi de viaţă făcătoarele Taine ale Fiului tău şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Încinge-mă,Preasfanta Stăpână, cu puterea cinstitei si de viață făcătoarei Cruci a Fiului tău și Domnului nostru Iisus Hristos și mă îndreptează pe calea cea bună,către mântuirea sufletului meu. Și mă păzește sub acoperământul aripilor tale, ca să nu se laude si să-și râdă de mine satana, smintitorul sufletelor omenești, nu lăsa să se apropie de mine întunecatul vrăjmaș.

O, Maică Fecioară, fără prihană stăpână, stâlpul și întărirea credinței noastre,păzește-mă sub sfânt acoperământul tău, pe mine,care te preacinstesc cu evlavie,căci, in mainile tale, îmi pun sufletul meu. Fii mie, robului tau,(N) ajutătoare si apărătoare, și mă pazeste de toate relele de pe pământ, dăruiește-mi mie, ani mulți ca și oarecând lui Ezechia și-mi lungește viața, ca să te laud si să te slăvesc în veci. Amin.

Şi fii lângă mine,pururea,ca o milostivă,milosârdă şi iubitoare de bine. Întru această viaţă de acum,caldă folositoare şi ajutătoare,năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea sfârşitului meu,ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli,departe de acesta izgonindu-le.

Fa ca să viez în Hristos,iar în ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine,o întru tot bună stăpână şi să mă izbăveşti de chinurile iadului,să-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Împărăţiei şi acolo,să mă îndulcesc de dulceaţa raiului şi de frumuseţile lui cele nespuse,de strălucirea Treimii Cele cu trei străluciri şi de dulcele glas al cântărilor îngereşti.Cărei slave şi bucurii mă fă moştean şi părtaş cu toţi sfinţii,că toate le poţi,câte le voiești,ca Maica Împăratului Celui Atotputernic. Iar în ziua Înfricoşatei Judecăţi,de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc,Stăpâna mea prin mijlocirea şi sprijinul și mântuit fiind, să mă învrednicesc a te slăvi și a te lăuda pe tine, cea singură adevărată Maică, a adevăratei Lumini, a lui Hristos, Dumnezeul nostru și să cânt: Aliluia!

Aşa,întru tot milostivă Stăpână,Fecioară,de Dumnezeu Născătoare,auzi-mă pe mine,cel ce mă rog ţie, nu numai pentru mine,ci şi pentru toţi cei din neamul meu şi pentru tot poporul cel drept credincios şi pentru întreaga zidire.

Preasfantă Stăpână de Dumnezeu Născătoare spre tine îmi îndrept gândul, inima si toate simțurile și te rog,cu lacrimi: Până când Măicuță a milostivirii va fi această durere necontenită pe pământ? Până cand ,vrăjmașii nevăzuți ai neamului omenesc vor da lovituri atât de puternice bieților oameni? Până cand vor pângări si vor necinsti trupurile, sufletele și viețile lor? Înșelându-i ca să nu cunoască adevărul, să nu îndeplineasca poruncile divine și să nu dea slavă și cinste pururi măritului Dumnezeu Cel in Treime închinat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?

Ridică-te Stăpană Atotbună și zdrobește pe vrăjmasii noștri și ai Fiului tău iubit Iisus Hristos, îngrozindu-i cu nebiruita-ți sfințenie, îndreptându-ne pe cărările mantuirii,ca să dăm mereu ,mărire lui Dumnezeu.

Ajută-ne să ne pocăim, toti oamenii, de păcatele noastre, să iubim Biserica, să ne spovedim adesea, să renunțăm la păcate, vicii și necredință.

Încă mă rog ţie,cu umilinţă,Preamilostivă stăpână,vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea aceasta bolnavă, de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Caută spre fiii tăi cei ce îndură suferinţe fără leac şi mângâie-i ,uşurează-i,vindecă-i pe ei de toate bolile şi neputinţele lor. Binecuvintează mintea şi mâinile delor ce îngrijesc de bolnavi ca să fie ajutoare bune ale Mântuitorului Iisus Hristos,Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.Tinde-ţi asupra noastră mâinile tale cele pline de doctorie şi vindecare.

Împărăteasa cerului şi a pământului,fii nouă păcătoşilor şi nevrednicilor robilor tăi,iconoamă înţeleaptă,bine orânduind viaţa noastră,păzind toată casa,familia şi obştea noastră în cucernicie şi dreapta credinţă,întru unitate,ascultare şi îndestulare. Pe săraci şi nevoiaşi hrăneşte-i,sprijină bătrâneţile cele grele,pe copii creşte-i întru cuminţenie şi ascultare şi pe toţi înţelepţeşte-i.

O, Preasfantă Stăpană, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, tămăduieşte rănile sufleteşti şi trupeşti ale copiilor mei (N), pe care le-am pricinuit prin păcatele mele.Mantuieste-i si-i ocroteste,pe ei și pe toti pruncii și tinerii din lumea aceasta, cu acoperământul tau de Maică, păzește-i întru frica de Dumnezeu și întru ascultarea de părinți și roaga-te,Domnului nostru si Fiului tău,Iisus Hristos,să le daruiască lor,ceea ce le este de folos, pentru mântuirea lor.

Îi încredintam pe ei, purtării tale de grijă, Maică, caci, tu esti Acoperamănt dumnezeiesc al robilor tăi și Maica milostivirii, mama noastră, în cer și pe pământ.

Roagă-te Măicuță Sfânta si pentru aceste nevoi ale mele..(rostesti necazurile care le ai și dorintele pe care sa ți le împlineasca Maica Domnului) Slavă Tatului si Fiului si Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea,Născătoare de Dumnezeu,primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor,bucuria celor mâhniți,acoperitoarea celor necăjiți,vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios,hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi,ci-l dezleagă precum voiești,că n-am alt ajutor afară de tine,nici altă folositoare grabnică,nici altă mângâietoare bună,ci numai pe tine,Maica lui Dumnezeu,ca să mă ajuți și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

O, Doamnă Preasfantă, milostivește-te spre toti cei ce cinstesc intru tot Sfânt numele tău și tuturor,arată-le,atotputernicul tău sprijin și acoperământ. Păzeste în bunătate pe cei ce,până la sfârsit,viețuiesc în dreapta credință și arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciți, pe calea cea dreaptă povațuiește-i, la orice lucru bun și plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău și potrivnic lui Dumnezeu, strică-l; pe cei ce se află în nedumerire înțelepțește-i, de ispite, sminteli si pierzare scapă-i, de toți oamenii cei răi și de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți,apără-i și-i păzește, cu cei ce călătoresc împreună călătorește, celor în lipsuri si foamete fii hrănitoare, celor ce nu au acoperământ și adăpost fii acoperământ și scăpare, celor goi dă-le imbrăcăminte, celor obijduiți pe nedrept și prigoniți, sprijin și mângâiere, pe cei ce rabdă clevetire, batjocură si hulă, îndreptează-i în chip nevăzut, pe clevetitori si hulitori mustră-i inaintea tuturor, celor ce se dușmănesc dăruieste-le pace si nouă, tuturor,dragoste unuia către altul, pace, evlavie si sănătate, cu îndelungare de zile. Căsniciile în dragoste și unire le păzește, pe soții care se află în dușmănie și despărțire împacă-i, unește-i unul cu altul în dragoste nestricată, maicilor născătoare de fii dăruiește-le dezlegare, pe prunci îi crește, pe cei tineri înțelepțește-i si deschide-le lor mintea spre primirea oricărei învățături folositoare, povățuiește-i spre frica de Dumnezeu, înfrânare si iubire de osteneli, pe cei de un sânge, prin pace si dragoste îi izbăvește de ceartă și de vrăjmășii, pentru orfanii cei fără de mamă,fii Maică, de tot păcatul și de toată spurcăciunea îi îndepărtează și spre toate cele bune si plăcute lui Dumnezeu, îi învață.

Uşurează,ridică şi izbăveşte de toate nevoile,pe cei ce sunt în primejdii.Distruge cu puterea ta,toată lucrarea celui viclean şi ne dezleagă,din cursele,legăturile,vrăjile şi fermecătoriile lui. Iar pe Stăpânul roagă-l,să ne încingă cu putere de sus ca să ne putem apăra de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ce se oștesc asupra noastră.

Roagă-te,Fecioară,pentru Sfânta Biserică,pentru Preafericitul părintele nostru(N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi pentru toţi ortodocşii arhierei,preoţi ,diaconi şi pe tot clerul bisericesc,pentru sănătatea și mântuirea lor, pentru întoarcerea celor ce au căzut în rătăcirea ecumenistă, la Biserica cea Una,Sobornicească și Apostolească și la turma încredințată lor,de către Fiul tău și Mântuitorul nostru Iisus Hristos,pentru propavăduirea evangheliei pe întreg pamantul, pentru poporul acesta, conducătorii lui, rudele mele, pentru văduve, pentru orfani, bogați, săraci, necajiți, bolnavi, pentru cei prigoniți, pentru dreapta credință, pentru salvarea celor care au rătăcit la secte.

Miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale,Maică,pe,pe casnicii mei (N) pe toţi cei din familia mea şi din neamul meu şi pe toţi creştinii dreptcredincioşi care cinstesc numele tău şi se închină icoanei tale.Iar pe cei înșelați și căzuți în păcat si necurăție, curățindu-i de spurcăciunea păcatului, scoate-i din adâncul pierzării, văduvelor fii mângâietoare, toiag bătrâneților fii, de moartea cea fără de veste si fără de pocăință pe noi, pe toți ne izbăvește și ne dăruiește nouă tuturor,sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, nerușinat, cu pace si răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos.

Încă mă rog pentru cei adormiţi întru nădejdea învierii din neamul meu, pentru robii lui Dumnezeu(N),pentru ca Domnul să le ierte lor toate păcatele lor şi să dăruiască odihnă sufletelor lor . Pe cei mutați întru credință și pocăință, din viața aceasta, fă-i să locuiască împreună cu îngerii și cu toți sfinții, pentru cei ce s-au sfârșit de moarte năpraznică, roagă-l pe Fiul tău, ca milostiv să le fie și pentru toți cei răposați, ce nu au rudenii care să se roage pentru odihna sufletelor lor. Că tu eşti Doamnă mărirea cetelor îngereşti şi ajutătoarea pământenilor,nădejdea şi folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine şi cer ajutorul tău cel sfânt. Pentru aceea şi pe icoană văzând chipul tău cel întru totul cinstit şi pe Atotţiitorul cu braţele tale ţinând,ne bucurăm noi,păcătoşii şi cu umilinţă căzând,pe Acesta,cu dragoste şi cu frică,Îl sărutăm zicând: Doamne Iisuse Hristoase,să nu intri la judecată cu mine păcătosul robul tău(N) căci îmi cunosc păcatele ce mă osândesc şi pe Tine Te chem,cu mijlocirile celei ce Te-a născut,miluieşte-mă pe mine nevrednicul,ca pe tâlharul,ca pe vameşul şi pe desfrânata, Iubitorule de oameni,că n-ai venit să-i mântuieşti pe cei drepţi ci mai vârtos,pe cei păcătoşi.

Primeşte,dar,Milostive Doamne,pe Născătoarea de Dumnezeu care se roagă pentru noi,pe care o laudă îngerii în cer iar noi pe pământ,cu buze de tină grăim către dânsa: Bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată,Maica Făcătorului tuturor!

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări cinstind-o să o mărim. Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,Mântuitorul meu; că a căutat spre smerenia roabei Sale,că iată,de acum,mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam,spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul,risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi,pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel,sluga Sa,să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri,lui Avraam şi seminţiei lui până în veac! Cuvine-se cu adevărat.. Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..(de trei ori) Închinaţi-vă așternutului picioarelor Lui că Sfânt este! (o metanie).

Ascultaţi aceste cuvinte toate neamurile auziţi-le toţi cei ce doriţi să intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Rugaţi-vă cu osârdie Pururea Fecioarei Maria,purtaţi în inimă preasfântul ei nume şi veţi dobândi nesfârşită pace şi bucurie spre arvuna vieţii veşnice. Căci ea este singura noastră mamă adevărată,grabnic ajutătoare şi mijlocitoare pentru noi,la Fiul său.

Ascultaţi oamenilor şi ia aminte pământule căci,precum pruncul nu poate trăi fără hrănitoarea lui,tot aşa şi noi,creştinii,fără Maica noastră cerească nu putem primi mântuire sufletelor noastre. Veniţi dar,toţi creştinii binecredincioşi,să ne bucurăm de Doamna noastră şi să i ne închinăm şi s-o lăudăm în psalmi şi în cântări duhovniceşti.

Închinaţi-vă ei toţi locuitorii cerului, îngeri, arhangheli şi toate puterile cereşti.

Închinaţi-vă ei şi măriţi-o pe ea toţi cei de pe pământ. Întâmpinaţi-o cu strigăte de bucurie şi cântaţi-i cântările Sionului.

Laudă,suflete al meu pe Stăpâna noastră,Pururea Fecioara Maria,laud-o neâncetat,până când locuieşti în trupul acesta muritor,căci prin ea,vei dobândi nemurirea cea fericită.

Slavă,laudă şi cinste,Împărătesei cerului,care ne va duce pe noi,împreună cu ea,în Împărăţia Fiului său. Toată suflarea să laude pe Domnul şi pe Maica Sa,cea plină de har,Pururea Fecioara Maria. Dar ce limbă omenească te poate lăuda pe tine după vrednicie,ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Cum voi putea eu,ca din buze necurate,să-ţi aduc cântare de laudă ţie,ceea ce esti mai desfătată decât cerurile? Ştiu doar că,atât cât trăiesc şi văd nesfârşita ta iubire pentru noi,fiii tăi,râvnesc să-ţi mulţumesc,să te laud neâncetat şi să strig ţie,cu glas fără de tăcere:

Cred şi mărturisesc,Maică Preacurată că tu eşti,cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu,Maica Domnului şi Maica noastră a pământenilor,cea mai puternică mijlocitoare între om şi Fiul lui Dumnezeu,care stai de a dreapta tronului slavei Sale şi neâncetat te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre. Cei rătăciţi şi fără de lege grăiesc cuvinte de hulă împotriva ta şi nu te cinstesc, ca pe Maica lui Dumnezeu. Nemernici şi străini faţă de credinţa creştinească sunt cei ce nu se închină chipului tău cel întru tot sfânt,caci tu Stăpână,ca Maica Unuia din Sf.Treime,ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintelor tale icoane, ce revarsă izvoare de binefacere şi tămăduiri asupra celor ce,cu credinţă,se roagă înaintea lor şi cheamă,cu stăruinţă, numele tău.

O, Preasfântă,de Dumnezeu Născătoare! Împărăteasa si doamna tuturor, ceea ce ești plină de daruri,ajută-mi mie, smeritului robului tău ca să scap de toate primejdiile și necazurile, umple gura mea cu dulceață si veselie, luminează sufletul meu, mișcă buzele si limba mea ca să te laud, cu suflet plin de bucurie și cu inimă sârguitoare, să-ți aduc lauda cea cereasca, pe care arhanghelul Gavriil a rostit-o către tine, Maică Fecioară: Bucură-te, ceea ce ești plină de har,Domnul este cu tine,dă-ne și nouă,necredincioșilor,roua harului tău și arătată fă,milostivirea ta; Bucură-te locaș dumnezeiesc,plin de lumină; Bucură-te sfântă Pruncă,pururea Fecioară; Bucură-te, stea prea luminoasă, Maica maicilor si Fecioara fecioarelor. Bucură-te, ceea ce luminat ai născut pe Hristos, Împăratul a toate; Bucura-te, ceea ce ai răsărit lumina dreptății; bucură-te,preaslavită, scaunul Făcătorului meu; bucura-te, Doamna și Stăpână, ceea ce esti mai înaltă decât toate; Bucură-te,Maica noastră cerească,care,cu cuvintele tale: ,,Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”,dăruiești putere plină de har,sufletelor noastre ; Bucură-te, Împărăteasa tuturor,ceea ce vindeci,cu har,bolile și neputințele noastre; Bucură-te, pacea, bucuria și mântuirea lumii; Bucură-te,ceea ce dăruiești bucurie neașteptată,celor credincioși; Bucură-te, ceea ce m-ai izbăvit de boala cea omorâtoare; Bucură-te, ceea ce m-ai mântuit de cutremurul cel înfricoșat. Bucură-te,ceea ce ești izvor,de viață dătător; Bucură-te,Stăpână,Potir nesecat,care ne potolești setea,cea duhovnicească; Bucură-te, raiul desfătării și al nemuririi; Bucură-te, zidul celor credincioși și mântuirea tuturor; Bucură-te, liman care adăpostești pe cei înviforați; Bucură-te, nădejdea celor în primejdii; Bucură-te,Izbăvitoare,care pe noi,cei necăjiți,din chinuri,din nevoi și din moarte,ne mântuiești.

Bucură-te, lauda noastră, a smeritilor robilor tai; Bucură-te, scăparea și mântuirea păcătoșilor si a celor săraci și străini;. Apărătoare Doamnă, pentru biruință, multumire, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Maică, pururea fecioară! Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu! Bucură-te,mângâierea celor întristați; Bucură-te,Maica lui Dumnezeu,care prefaci în bucurie întristarea noastră; Bucură-te, mijlocitoarea păcatoșilor, in ceasul judecății; Bucură-te, strălucirea cea prea luminoasă și lumina zilelor mele; Bucură-te, Preacurată, ceea ce ai sfărâmat capul balaurului,al incepătorului răutății, care apucă pe cei legați în iad; Bucură-te,solitoare a toată lumea; Bucură-te,Maica Domnului,mijlocitoarea neamului omenesc; Bucură-te,atotbună,grabnică ascultătoare,ceea ce,toate cererile noastre,le împlinești; Bucură-te,propovăduirea și slava proorocilor; Bucură-te, podoaba înfrumusețată a arhiereilor; Bucură-te, mărirea si bucuria preoților; Bucură-te, podoaba mucenicilor și cununa drepților; Bucură-te, lauda cuvioșilor și cântarea călugărilor; Bucură-te, cuvântul cel de laudă al Scripturilor. Bucură-te,Portăriță bună,care deschizi credincioșilor,ușile raiului; Bucură-te,ceea ce ești plină de dar, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiti; Bucură-te,liman neânviforat și nădejdea celor deznădăjduiți; Bucură-te, milostivirea și ajutorarea mea; Bucură-te,bucuria noastră,acoperă-ne pe noi de tot răul,cu cinstitul tău,acoprământ: Bucură-te, Maica lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu celui viu. Bucură-te, Maica lui Iisus Hristos, iubitorul de oameni, Dumnezeu, Căruia se cuvine mărire, cinste și închinaciune, împreuna cu Cel fără de inceput al Său Părinte și cu Preasfântul și de viață făcătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Presfântă Stăpână, binecuvantată, Maica lui Dumnezeu,izbăvește,sub acoperământul tău, țara aceasta de toate nevoile, de venirea altor neamuri asupra noastră, de război si de moarte groaznica. Păzeşte,Maică Preacurată,pe poporul tău de toată,nevoia,de război,de foc, de cutremur, de molime,de boli, de grindină, de foamete,de alte catastrofe şi accidente,de toată întîmplarea cea rea şi de toată neorânduiala.Ca să nu fie împuţinaţi robii tăi nici cu îngrozire nici cu moarte,nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu, ci îi păzeşte şi îi mântuieşte cu mila ta,Doamnă,care te rogi pentru noi şi pentru buna întocmire a văzduhului,spre vremi aducătoare de roadele cele spre folos,pe care nouă le dăruieşti. Trimite blagosloveniile tale Maică prea iubitoare asupra oraşelor şi satelor noastre,câmpurilor,pădurilor şi ţarinilor,asupra fiecărei case ce are nădejde către tine,asupra ţării noastre şi asupra întrgului pământ.

Păzeşte-ne pe noi,pe toţi sub acoperământul milostivirii tale căci nu avem alt adăpost,nici altă solire caldă şi grabnic ajutătoare,afară de tine Maica lui Dumnezeu.

Şi acum, Maică prealăudată, dă-ne nouă, bună sporire a minţii ,ocrotește-ne pe cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe și sate, înțelepciune și putere; judecătorilor,dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare,iar,nouă,tuturor, duhul chibzuinţei,al iertării,al iubirii,al evlaviei, al smereniei, al blândeţii,al răbdării, al curăţiei şi al adevărului.

Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor, împacă-i pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare şi pune între ei o puternică legătură de iubire! Pe cei rătăciţi întoarce-i spre lumina adevărului Lui Hristos şi povăţuieşte-i către frica de Dumnezeu, înfrânare şi hărnicie. Celor ce le cer,dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet, luminează-ne,pe noi,toți, cu bucuria cea nepieritoare, ceea ce esti mai cinstită decat heruvimii şi mai slăvită decât serafimii.

Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu,în lume şi în viaţa noastră,să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească,de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre Cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Îţi mulţumesc Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu. Îţi mulţumesc că ne eşti, nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot harul care se revarsă prin ele! ! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă,că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit!

Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta cea sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Căci Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite.

Știu că toate le poți, câte le voiești, Stăpana lumii, Împărăteasa si Doamna cerului, ceea ce esti plină de daruri, ascultă,cu milostivire, nu numai la rugăciunea mea, ce o aduc ție din buze necurate,ci si pe sfinții lui Dumnezeu,pe care îi aduc mijlocitori, pentru mine și rugători.

O! Sfinților arhangheli Mihail si Gavriil, cei ce stati pururea, înaintea Tronului Măririi lui Dumnezeu și toate puterile cerești și tu sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, Mergătorule înainte și Botezătorule Ioane, purtătorilor de chinuri,patruzeci de mucenici, Stefane intâiul mucenic, Sfinților, Mari Mucenici Dimitrie si Gheorghe.purtătorul de biruință, împreună cu Atanasie, cu Vasile si Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu si Ioan Gură de Aur, cu făcătorul de minuni Nicolae, dimpreună cu Preasfânta și Preacurata Stăpâna noastră,de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, ajutați-mi mie,păcătosului și rugați-vă,pentru sufletele noastre.

Ajută-ne Măicuţă să traim în pace şi bună înţelegere cu toţi semenii noştri,să ne împăcăm cu cei ce suntem certaţi şi învrăjbiţi şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale,ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia cerurilor,unde,împreună cu toţi sfinţii să cântăm Dumnezeului Celui în Treime închinat,acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin!

Pe Tatăl,pe Fiul şi pe Sf.Duh,Treimea cea deoființă și nedespărțită.. Tatăl Nostru....Cuvine-se cu adevărat...Hristos a înviat din morți... (de 3 ori)

Învierea lui Hristos văzând,să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus,Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta,o lăudăm şi o mărim,că Tu eşti Dumnezeul nostru,afară de Tine pe altul nu ştim,numele Tău numim.Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm,sfintei Învierii lui Hristos; că iată,a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna,binecuvântând pe Domnul,lăudăm Învierea lui,că răstignire răbdând,pentru noi,cu moartea pe moarte a călcat.

Ceea ce eşti locaş sfinţit,dumnezeiesc,al celui Preaânalt,bucură-te,căci prin tine s-a dat bucuria,Născătoare de Dumnezeu,Fecioară,celor ce strigăm: Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut, pe Mântuitorul sufletelor noastre. (Se fac metanii si inchinaciuni dupa putere)

Despre Născătoarea de Dumnezeu,contra sectanților

Dumnezeu, inca indata dupa caderea lui Adam si a Evei, a prevestit ca Maica Domnului va fi acea “femeie- fecioara” care va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15). Nădejdea mântuirii şi a venirii Răscumpărătorului făgăduit n-a încetat niciodata. Ea a dăinuit prin proroci şi prin toţi binevestitorii mântuirii prin Hristos.

Daniil a prezis timpul naşterii Mântuitorului arătând că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Templului din Ierusalim şi până la venirea lui Hristos vor fi 490 ani.

Prorocul Isaia a vestit tuturor: "Şi va ieşi toiag din rădăcina lui Iesei şi floare din rădăcina lui se va înălţa." (Isaia XI , 1-2) Ieremia îl numeşte: "Domnul - dreptatea noastră (Ieremia 23,6) Miheia arată locul naşterii : "Şi tu Betleeme Efrata, mic eşti între miile lui Iuda, din tine va ieşi povăţuitor peste Israil, iar obârşia lui este dintru început, din zilele veacului. (Miheia V,1) Isaia a spus ca El se va naşte din fecioară şi îl numeşte Dumnezeu: "Iată, fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil ... (Isaia VII,14) va împărăţi pe tronul lui David şi peste împărăţia lui, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până în veac.'' (Isaia IX ,6) Acestea sunt doar câteva din dovezile pe care se spijină nădejdiile de mântuire împlinite prin Naşterea Domnului, taină descoperită lumii la "plinirea vremii ".La 25 martie 748 de la întemeierea Romei, arhanghelul Gavriil a binevestit apropierea mântuirii: "Nu te teme Marie căci ai aflat har la Dumnezeu . Iată vei zămisli în pântecele tău şi vei naşte un fiu şi numele lui va fi Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Prea Înalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul părintelui său David . Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. (Luca I, 30-33 ) Cuvintele îngerului încununează arătările prorocilor.Aceasta este bucuria Naşterii.

Iată cum apare ea relatată de Ev. Matei, cap I, versetul 18 u: "Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt... Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif , Maria a născut pe Fiul său cel Unul Născut, căruia i-a pus numele Iisus."

Sfântul evanghelist Luca istoriseşte împrejurările în care s-a născut Mântuitorul. El şi-a scris Evanghelia când Sfânta Fecioară încă mai trăia. A fost în preajma ei şi multe din cele istorisite le-a ştiut chiar de la ea. "În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David (care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David; ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei (Luca 2, 1-7).

La rândul lui, Sfântul evanghelist Matei istoriseşte despre venirea magilor de la Răsărit , aducând aur, smirnă şi tămâie, despre înşelarea lui Irod , de fuga în Egipt, uciderea pruncilor, de întoarcerea în Nazaret, toate acestea ca să se dovedească marele adevăr că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi Răscumpărătorul cel vestit de proroci.

Dupa nasterea lui Iisus", spune falsul învatator Elvidius în secolul 4, si multi altii asemenea înainte si dupa el, “Maria si-a început viata de familia cu Iosif si a avut copii de la el, care sunt numiti în Evanghelie ca fratii si surorile lui Hristos”. Însa cuvântul “pâna” nu înseamna ca Maria a ramas fecioara doar pâna la un moment dat. Cuvântul “pâna” si alte cuvinte similare deseori reprezinta vesnicia. În Sfânta Scriptura se spune despre Hristos: În zilele Sale dreptatea si pacea vor straluci, pâna când luna va fi luata de pe cer (Ps. 71,7), însa aceasta nu înseamna ca atunci când nu va mai fi nici o luna la sfârsitul lumii, dreptatea lui Dumnezeu va disparea. Din contra, tocmai atunci ea va domni. Apoi, ce înseamna: El va domni, pâna când va pune pe toti dusmanii Lui sub picioarele Sale? (I Cor. 15,25). Domnul va domni numai pâna când dusmanii Lui vor fi pusi sub picioarele Lui?! David, în Psalmul 4, spune: Asa cum se uita ochii iubitei dupa iubitul ei, asa se uita ochii nostri dupa Domnul Dumnezeul nostru, pâna când El se va milostivi de noi (Ps. 122,2). Deci proorocul va avea ochii îndreptati spre Domnul numai pâna când va capata îndurare, apoi si-i va îndrepta înapoi spre pamânt! (Fericitul Jerome, "Despre Pururea Fecioria Mariei"). În Evanghelie Mântuitorul le spune Apostolilor (Mat. 28,20): Iata, Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul lumii. Deci dupa sfârsitul lumii Domnul se va departa de ucenicii Lui, iar când acestia vor judeca cele douasprezece semintii ale lui Israel pe cele douasprezece scaune de domnie, ei nu vor mai avea partasia promisa cu Domnul?

Despre Maica Domnului s-a proorocit ca va fi acea fecioara care va naste pe Emanuel- Dumnezeu (Isaia 7, 14); ea va fi mijlocitoare a intrarii in lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos (ler. 31, 21-23); ei i s-a inchinat arhanghelul Gavriil si a numit-o pe ea “plina de har” si “binecuvantata intre femei” (Luca 1, 28); ei i s-a inchinat Elisabeta, maica Sfantului Ioan Botezatoml, numind-o “cea binecuvantata intre femei” si “Maica Domnului meu” (Luca 1, 40-43); fericit este pantecele si sanul ei, ca a purtat si a alaptat pe Mantuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28); Mantuitorul, ca Fiu al ei, o asculta si-i era supus (Luca 2, 51); prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugamintea ei (Ioan 2, 3-10); Mantuitorul S-a ingrijit de soarta ei, chiar si atunci cand El suferea infricosatele chinuri pe Cruce, incredintand-o spre purtare de grija celui mai iubit dintre toti apostolii Sai (Ioan 19, 26-27); ea insasi, prin Duhul Sfant, a proorocit ca toate neamurile o vor ferici si-i vor aduce cult pentru marirea cu care a invrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca 1, 48-49); insusi numele ei inseamna “Doamna, Stapana” in limba ebraica.

Aceasta Doamna si imparateasa-Fecioara va sta de-a dreapta tronului Fiului sau in ziua Judecatii de apoi (Ps. 44, 11); ea a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), fiind umbrita de puterea Celui Preainalt (Luca 1, 35) si ramanand fecioara si dupa nastere (lez. 44, 1-3); ea este “mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii” (Axionul).

Ea n-a mai avut si alti fii in afara de Iisus Hristos, Mantuitorul lumii (Ioan 20, 12-13; Fapte 1, 11), iar mama asa-zisilor “frati si surori ai Domnului” nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55-56; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Ioan 19, 25 s.a.); “fratii Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frati naturali ai Lui, caci in vechime la iudei, rudeniile de aproape se ziceau frati (Fac. 13, 8). Mama “fratilor Domnului”, Maria lui Cleopa, se numeste sora cu Maica Domnului, tot in acest sens de rudenie apropiata (Ioan 19, 25 s.a.).

Daca Iisus a mai avut frati si surori, de ce a lasat-o in grija lui Ioan?Iezechiel 44, 2 (Maica Domnului - pururea fecioria) Poarta aceasta va fi închisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisa.
Fratii Domnului nu se numesc nici ei insisi frati, Iacov se numeste : rob (Iacov 1,1),si Iuda : slujitor (Iuda 1,1), de ce s-ar fi rusinat sa spuna ca sunt frati ?

In orient, la iudei cuvantul frate avea un sens mai larg folosindu-se pentru a desmena si rude mai apropiate. De exemplu : a Facere 13,8 Avraam il numeste pe Lot frate, desi era numai nepot de frateFacere 11, 27. Ioan 19,25 : Si stateau langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui,Maria lui Cleopa si Maria Magdalena. – Cum ar putea fi doua surori cu acelasi n Fratii Domnului sunt copii acestei Maria lui Cleopa, probabil verisori primari cu Mantuitorul.

Cum, dar Iosif stiind ca ea este fecioara proorocita (Isaia 7,14) din care se va naste Emanuel, Dumnezeul si Mantuitorul lumii, ar mai fi putut cugeta ceva din cele omenesti asupra ei, stiind ca el era drept si temator de Dumnezeu (Matei1,19).
Spune-mi dar fratele meu,tie ti-ar place ca cineva sa-ti necinsteasca mama si memoria ei ? Oare Mantuitorul se bucura atunci cand unii o numesc o femeia ca oricare femei, cu mai multi copii,cand ea a fost singura gasita vrednica sa poarte in pantece pe Fiul lui Dumnezeu, pe cea in fata carei Gavriil s-a plecat ?

Deci, mute sa fie gurile tuturor ereticilor si ale sectarilor care aduc hule asupra imparatesei ingerilor si a Maicii lui Dumnezeu si asupra dreptului si tematorului de Dumnezeu Iosif, in cele ce rau si nebuneste socotesc ca a mai avut si alti fii Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, cea “plina de har”! (Luca 1, 28-29).

Pot fi bun creștin fără a participa la Sfânta Liturghie?

Nu de puține ori mi s-a întâmplat să aud din partea unor credincioși că nu au participat duminica la dumnezeiasca Liturghie, deoarece au avut mai multe evenimente în familie (nunți, botezuri, aniversări) sau din pricina faptului că le-au sosit musafiri, au călătorit ori chiar au învățat. Unii, cu o debordată convingere, se pretind buni creștini, deși nu găsesc timp să participe la liturghia din duminici și sărbători. Sigur că asemenea situații ne amintesc de cunoscuta parabolă evanghelică despre cei chemați la cină. Sărmanii invitați! Au declinat poftirea și cinstea de a cina cu Dumnezeu. Știm din textul scripturistic că Stăpânul s-a mâniat foarte tare pe cei ce s-au folosit de varii pretexte spre a nu da curs onoarei ce li s-a făcut. În nefericita situație ne aflăm și noi atunci când, cu aceeaşi ușurință, invocăm felurite dezvinovățiri ca să nu venim la Cina Domnului.

Carevasăzică, se cer lămurite două dileme: pot fi bun creștin fără a participa la Sfânta Liturghie? Ce activități omenești justifică absența noastră de la această slujbă?

Deși răspunsul vi se va părea prea abrupt, dintru început trebuie să afirm că nu putem fi buni creștini fără participarea la dumnezeiasca Liturghie și că nicio activitate cotidiană nu justifică lipsa noastră de la biserică. Ce bine se potrivesc aici spusele părintelui Arsenie Papacioc: „Sfânta Liturghie face abstracție de la orice fel de comparație. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînțeles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil”.

Cum să fii bun creștin, fără a fi martor la „misterul mântuirii neamului omenesc”, permanentizat pe pământ şi în ceruri? Nu poți fi bun creștin, zic, dacă te lipsești de Liturghie, deoarece ea dezvăluie neîncetata lucrare a Domnului nostru Iisus Hristos în lume şi pentru lume, în Duhul Sfânt, spre a o aduce, primenită prin Jertfa Sa, înaintea Tatălui. Liturghia ortodoxă, înfățișând taina mântuirii, îi reaminteşte credinciosului istoria răscumpărării neamului omenesc, făcându-l să devină contemporan cu Hristos și cu a Sa lucrare izbăvitoare pentru noi.

Totul este sfânt și sfințitor în Liturghie căci, afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, „nu vreun om, nici vreun arhanghel, nici o altă putere creată, ci Însuși Mântuitorul a orânduit această slujbă”. De aceea, pe parcursul întregii Liturghii, credinciosul trăiește o anumită stare sufletească evolutivă, de la risipirea și tulburarea resimţite în momentul intrării în Biserică, la o pace lăuntrică, o regăsire a adevăratelor sensuri ale vieții, o hotărâre de a urma calea și povățuirile lui Hristos. Punctul culminant îl atinge în momentul împărtășirii cu Sfântul Trupul și Sfântul Sânge ale Mântuitorului, atunci când se unește cu dumnezeirea, cu Însuși Iisus Hristos, „Calea, Adevărul și Viața” Într-o atare situație, cum să nu vii la sfânta și sfințitoarea oficiere? Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că întotdeauna la Sfânta Liturghie sfinții îngeri, care stau de față și se roagă pentru noi și împreună cu noi, scriu de fiecare dată pe cei ce intră în biserică și se înfățișează cu numele lor înaintea lui Dumnezeu. Astfel, „absenţele” unui credincios se marchează în cer. Cum să nu fiu prezent la măreața slujbă, de vreme ce în Sfânta Liturghie se întâmplă negrăita minune a contemporaneizării noastre cu Dumnezeu?! Prin Liturghie El ne cheamă să participăm la lucrarea divino-umană a mântuirii.

Având în vedere toate acestea, mi se pare de prisos să încercăm a găsi pretexte spre a lipsi duminica de la Liturghie. Ce frumos ar fi ca prezența la biserică să constituie grija de căpătâi a bunului creștin, iar celelalte activități să graviteze în jurul ei! Nu poți pierde o Sfântă Liturghie, căci fiecare oficiere se arată unică în felul său și nimeni nu va izbuti s-o recupereze vreodată. Cuvintele părintelui Arsenie Papacioc grăiesc limpede în acest sens: „Este atât de necesară şi de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult chiar decât ne sunt necesare lumina şi aerul. Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ şi folosul dincolo de închipuire al întregii creații a lui Dumnezeu” Şi totuşi, în societatea contemporană nici nu concepem ca anumite categorii profesionale să nu lucreze chiar și în zi de duminică. Ce s-ar întâmpla într-un spital, dacă duminica nu se asigură garda necesară măcar pentru intervențiile de urgență? Sau într-o unitate de ambulanță? Sau de cei care depinde alimentarea cu apă a unui oraș? Dar dacă cei care se îngrijesc de un azil de bătrâni sau orfelinat nu ar prepara hrana, înfometându-i astfel pe oropsiții locatari din respectivele centre, cum ar fi? Exemplele pot continua. Şi într-o mănăstire, duminica, atunci când toți călugării se află la dumnezeiasca Liturghie, cineva muncește pregătind masa pentru viețuitori ori pentru creștinii care solicită la finele slujbei un blid de mâncare. Așadar, cum să procedăm ca să ne îndeplinim obligațiile profesionale concomitent cu cele privind învățătura de credință? Oare unui medic chirurg i se permite să lipsească din gardă duminica? Cu siguranță nu! Dar el săvârșeşte acolo o altfel de liturghie, a iubirii – prelungirea celei euharistice din Biserică. Devenind „instrumentul” desăvârșitului Taumaturg, prin mâinile sale se vor tămădui, se vor salva, primind alinare, cei obidiţi şi împovărați de grele suferințe.

Practic, dacă timpul și împrejurările permit, cei obligați să muncească în duminici ori în zilele de sărbătoare se pot abate pe la biserică, în drumul către locul de muncă. Aprind o lumânare, rostesc o rugăciune, lăsând făgăduința că vor reveni să-și împlinească datoria de bun creștin. După terminarea programului, pot participa, seara, la vecernie sau vor citi acasă un acatist. Sărbătoarea nu presupune doar slujbă și odihnă, ci și lucrare duhovnicească: să facem milostenie, să cercetăm pe bolnavi, pe cei singuri, să zăbovim în preajma celor rătăciţi pe cărările umbroase ale vieții. Peste toate, neparticiparea la Sfânta Liturghie în duminici și sărbători trebuie să stârnească în sufletul creștinului un sentiment de regret. Să evite ca nefirescul să devină firesc. Chiar dacă obligațiile profesionale îl împiedică vină la biserică, să nu se resemneze, să nu lase conștiința să-i justifice absența, ci, dimpotrivă, să lupte pentru ca la următoarea sărbătoare sau duminică să ajungă numaidecât în „antecamera Împărăției lui Dumnezeu”, Biserica.

Arhimandritul Mihail Daniliuc

Patimi sufletești grave:nemulțumirea,tristețea,invidia,ura

        zavistia,clevetirea,judecarea și osândirea aproapelu

Oricine știe sau ar trebui să știe că, omul stăpânit de asemenea patimi nu poate fi fericit..De la nemulţumirea de propria viaţă, omul va ajunge să spună, că nu există dreptate în lume, şi nici la Dumnezeu Atunci când starea aceasta nefastă pune stăpânire pe suflet, lucrurile merg tot mai rău. Așa încât,nu doar mândria, desfrânarea și alte păcate capitale, sunt cele mai grele păcate ale noastre. Ar trebui să știm că din aceste stări prelungite de chin și frământare sufletească ia naștere deznădejdea sau depresia, o stare de a dreptul demonică! Salvarea de aceste stări de patimă și chin existențial nu constă,în nici un caz,în satisfacerea plăcerilor și dorințelor păcătoase în înmulţirea lor. Acestea ,doar le agravează și le face,de nevindecat. Pentru ca să trăiască, să muncească şi să se bucure, e necesar ca omul să-și mărturisească păcatele,să se spovedească și să mulțumească lui Dumnezeu,zi și noapte,pentru toate cele existente din viaţa sa,bune sau mai puțin bune. Mulţumirea e un leac tămăduitor şi împotriva invidiei,tristeții , a nemulţumirii. și judecării aproapelui

,,Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi”,ne învață Sf.Ap Pavel (I Tes.5,17-18)

Iată de ce principala slujbă a Bisericii noastre,Sf.Liturghie,este încununată cu Sf.Euharistie sau Împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului, iar principala parte a ei este marcată de cuvintele „Să mulţumim Domnului”.

Să-i mulţumim pentru lumea creată, pentru intrarea noastră în această lume şi pentru părăsirea ei, pentru toate cele primite în dar de la Dumnezeu şi cunoscute de noi, dar şi neapărat pentru cele necunoscute. Trebuie să învăţăm să mergem la biserică anume pentru a aduce această mulţumire. Toate celelalte se vor adăuga, ca mai puţin importante, la vremea și la locul lor. Şi pomelnice vom scrie şi lumânări vom aprinde, şi acatiste vom citi și asculta. Dar cel mai important e că vom trece pragul Bisericii pentru a mulţumi Domnului

Omul care ştie să fie recunoscător Domnului, ştie Cui trebuie mereu să-I mulţumească, e un om energic, puternic şi atent. El după cuvintele Apostolului este bine pregătit pentru orice lucru bun

Un creştinism mâhnit şi nemulţumit și nemulțumitor, e o acceptare binevolă a unui ghetou spiritual. Un creştinism puternic e acela care aduce bucurie, bucuria și pacea Dumnezeului nostru. La acesta şi trebuie să-i chemăm, pe acei care încă nu au găsit calea către sfânta Liturghie

Toţi reformatorii promit oamenilor fericirea şi dacă presupunem că fericirea înseamnă şi îndeplinirea dorinţelor, atunci vom muri adânc nefericiţi.Desigur,omul trebuie să urmeze poruncile Mântuitorului,să se lepede de sine,adică de păcate ,de lumea aceasta păcătoasă și de toate modele ei și să-și ia Crucea Sa,pentru a moșteni Raiul și fericirea veșnică. Dar, normal ar fi,  să fie fericit și acum și aici. Altfel nu se va vindeca, chiar dacă va cutreiera toată lumea în căutarea unor psihologi sau îndrumători spirituali. 

Noi toţi suntem înconjuraţi de daruri divine şi învăluiţi de nu puţine minuni. De aceea,rugăciunea.liturgică și personală,postul și milostenia ,pline de smerenie, de recunoştinţă ,iubire și mulțumire, trebuie să fie o dominantă a vieţii noaste sufletești. Şi toţi trebuie să înveţe aceste lucruri şi cei ce sunt creştini adevărați,nu doar cu numele şi aceia care caută calea spre Hristos și Biserica Sa drept măritoare..Doar nu degeaba, principalele cuvinte ale Liturghiei sunt „Să mulţumim Domnului”!

Zece motive de reflectie pentru atei,

precum că, Dumnezeu există

Se spune că, dacă eşti ateu, deja ai o convingere, aşa că nu mai poţi fi determinat să crezi în Dumnezeu.Părintele Eugen Tănăsescu de la Arhiepiscopia Tomisului, blogger şi manager al postului de Radio Dobrogea, a găsit aceste zece motive care dovedesc faptul că Dumnezeu există. Le poţi contrazice?

1. „Absolutul există deja în mine”

Primul argument este cel aşa-numit al contingenţei. În mintea mea există ideea absolutului, a infinitului. Acestea sunt, practic, atributele divinităţii. Dacă mintea mea poate presupune acestea, înseamnă că Dumnezeu poate exista, căci nimic nu-L împiedică să existe, fiind absolut. E drept că argumentul nu demonstrează existenţa divinităţii, dar invită la cercetarea unei ipoteze, ca în ştiinţă. Prin urmare, ca să mă lămuresc, rămâne doar să Îl caut pe Dumnezeu.”

2. Totul are un început

Argumentul cauzalităţii pare să fie unul la fel de valid în ochii celor care se îndoiesc. El pleacă de la relaţia cauză-efect. Chiar şi ştiinţa presupune un Big Bang, ca un început al lumii. Această primă cauză a tuturor, inclusiv a Big Bangului, este divinitatea, cea care este singura capabilă să facă ceva “din nimic”, inclusiv viaţa. Mai mult, divinitatea nu este cauzată de nimic, Ea existând prin sine.”

3. Toată creaţia vorbeşte tăcut despre El

Dacă ne uităm la Univers şi la legăturile dintre diferitele lucruri care îl compun vom observa că există o anumită raţionalitate şi o frumuseţe care poate fi citită printre rânduri.

„Însăşi faptul că totul poate fi pus în anumite ecuaţii, legi, teoreme, etc. i-a făcut pe oamenii de ştiinţă oneşti să recunoască o ordine şi raţionalitate a lumii. Mai nou, chiar şi matematicienii susţin că Dumnezeu poate fi demonstrat matematic, deoarece El însuşi este Raţiune absolută. Pe de altă parte, frumuseţea lumii arată că raţiunea are ca scop înalt armonia.

Pe de altă parte, nu toate lucrurile din lume sunt frumoase şi lumea în sine este imperfectă, dar omul are menirea să o îmbunătăţească. El dă vina pe aceste imperfecţiuni ca o cauză a cataclismelor. „Imperfecţiunile nu pot distruge ceea ce e frumos. Un peisaj care încântă ochiul demonstrează că lumea este făcută pentru a ne ajuta, nu pentru a ne distruge.

4. Religiozitatea există în fiecare om şi în fiecare cultură

Termenul de religiozitate este înţeles ca o tendinţă a omului de a se lega de valori, de a se supune lor şi a le urma. Credinţa în valori există în orice om. Problema este doar la definirea acestor valori. De aceea, de-a lungul timpului, divinitatea şi valorile ei au fost înţelese diferit, dar asta nu a desfiinţat divinitatea. Până şi ateismul crede că Dumnezeu nu există, iar evoluţionismul darwinist presupune că religiozitatea este o achiziţie culturală a omului. Ori chiar şi asta înseamnă două lucruri care confirmă divinitatea: că omul a achiziţionat religia de undeva (de unde oare dacă nu din descoperirea că Dumnezeu există) şi că, odată achiziţionată religia, ca parte a evoluţiei, nu mai are cum scăpa de ea, căci ar însemna involuţie.

5. „Pentru că sunt chipul Său”

Caracteristicile omului se regăsesc în Dumnezeu, Acestea sunt: raţiune, sentiment, voinţă, putere de a stăpâni peste lucruri, morală. Asta înseamnă că omul este o icoană a divinităţii, care a sădit în el aceste caracteristici. Rămâne ca omul, prin educaţie, să desăvârşească acest “chip”, aceste caracteristici, pentru a ajunge la “asemănarea” cu Dumnezeu.”

6. „M-a ajutat când am strigat către El”

Dacă până acum au fost prezentate argumente ale minţii, preotul trece şi la argumentele inimii. Din punctul său de vedere, Dumnezeu nu este ceva abstract, greu de atins. El este prezenţă vie şi personală (Tată, Fiu şi Duh Sfânt), cu care omul poate interacţiona. De multe ori, eu însumi am avut certitudinea acelei “mâini nevăzute” care pune lucrurile într-o anumită ordine. Şi, cu cât mă rog mai mult, cu atât se arată mai bine. Pentru mine, cred că mulţi din cei ce susţin că Dumnezeu nu există, nu L-au văzut încă, pentru că nici nu L-au chemat sau căutat.

Dimpotrivă, unii se simt chiar încurcaţi de existenţa unei autorităţi superioare, cum şi în societate anarhiştii refuză orice regulă sau autoritate. Dar îndoiala sau opoziţia nu sunt soluţiile cele mai bune pentru a-L descoperi pe Dumnezeu.

7. El este Adevărul

Raportarea la Adevăr este, de două tipuri: îl recunoşti sau îl alegi. De aici şi sintagma „nimeni nu deţine adevărul absolut”. Ea nu este o afirmare a relativităţii, ci vine să demonstreze existenţa prin sine a adevărului. Ori, dacă lucrurile stau aşa, înseamnă că cel relativ sunt eu, poziţia mea faţă de Adevăr. Înţelept ar fi ca să nu trăiesc în opoziţie cu Adevărul. Eu însă identific Adevărul nu cu un principiu, sistem sau filosofie de viaţă. Acestea sunt doar efecte, emanaţii ale Adevărului. Adevărul trebuie să fie neapărat o persoană, capabilă să-mi transmită aceste efecte, ca eu să mi le pot însuşi. De aceea, pentru mine, Adevărul este Dumnezeu, identificat mai amplu în persoana lui Hristos. Nu vă grăbiţi însă să-L contestaţi. Mai întâi, cunoaşteţi-L. O să vă ia ceva timp….

8. Fiind iubire, a sădit morala în noi

Poate un ateu să înţeleagă că Dumnezeu îl lasă să-l aleagă? Tocmai asta îi place la El:
Nu mă forţează să cred în El. Un Dumnezeu care convinge cu forţa nu e un Dumnezeu care te iubeşte. . . e un dictator. Ori, Dumnezeu îmi promite că Adevărul mă face Liber, chiar şi de mine însumi. Dacă Dumnezeu pare un dictator, ceva nu e în regulă, ori la mine, ori la El. Mai degrabă la mine, caci eu sunt mai susceptibil de înţeles greşit Iubirea.

9. Unde este Dumnezeu când se întâmplă nenorociri?

Dumnezeu nu este neidentifcabil. El s-a arătat lumii. Asta demonstrează iubirea lui faţă de om, căci nu ne-a lăsat să orbecăim în căutare, ci a venit în întâmpinarea noastră. Iar faptul că unii au fost deranjaţi şi au căutat să-L elimine pe nedrept nu face decât să-mi întărească convingerea că El s-a arătat nouă, făcându-se şi om. Este ceea ce caracterizează creştinismul: Dumnezeu se face om, ca mine, ca pe mine să mă facă viu şi veşnic, ca El. Pentru cei care întreabă însă unde este Dumnezeu când se întâmplă nenorociri, răspunsul meu e simplu: acolo unde L-am pus, pe Cruce. Multe nenorociri se întâmplă când dăm pe Dumnezeu la o parte, nu pentru că El e răzbunător, ci pentru că noi riscăm mult atunci când ne împotrivim Binelui.

10. Garanţia că nu ne întoarcem în neant

Ultimul argument în favoarea existenţei lui Dumnezeu este legat de ce câştigă cei care cred în El. Oamenii au de câştigat desăvârşirea şi veşnicia. Chiar dacă uneori facem confuzii în privinţa înţelegerii şi relaţionării cu El, existenţa Lui ne defineşte drumul în viaţă. Fără Dumnezeu, totul rămâne închis într-un cerc “strâmt şi rece”. Blaise Pascal are o grămadă de citate despre Dumnezeu. La unul simt nevoia să-l contrazic. El a spus că dacă cred că Dumnezeu există şi totuşi nu există, n-am pierdut nimic. Eu cred că e greşit. Căci tot Pascal a zis că Dumnezeu, fiind perfect, nu ne poate înşela.

Aşadar, dacă Dumnezeu nu există, am pierdut totul, inclusiv speranţa şi perfecţiunea. Prin urmare, fără Dumnezeu, omul devine un nimic, care vine din nimic şi se duce către nicăieri. Dar să avem speranţă că El există. E garanţia nedispariţiei noastre în neantul din care am venit.

Rugăciunea de duminică

Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,auzi-mă pe mine păcătosul și întunecatul, care cu adâncă umilinţă, recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua și în tot ceasul păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti.

Deci, astăzi,că este duminică și este sfârșitul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!

In mâinile milostivirii Tale celei mari , o , Dumnezeul meu , imi ncredintez sufletul si trupul meu , simturile si graiurile mele , sfaturile si gândurile mele, lucrurile și toate cele trebuincioase ale trupului si sufletului meu,rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Iti inchin , o , Dumnezeule , gândurile , faptele , greutățile și suferințele mele , ca in viitor sa ma gandesc la Tine , să grăiesc despre Tine , să lucrez dupa voia ta , să sufăr pentru Tine. Pedepseşte-mă, Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Te rog cu umilintă , luminează-mi mintea , otelește-mi voia , curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul !

Dumnezeule Preabun ,ajută-mă să mă curățesc de greșelile trecute ,să biruiesc ispitele viitoare si să lucrez faptele virtuții . Umple inima mea de dragoste pentru bunatătea ta , de ură pentru greșelile mele , de râvnă pentru binele aproapelui și de defăimare pentru dețertăciunile lumii . Fă-mă să fiu supus mai marilor mei si cu dragoste către cei mai mici , credincios prietenilor si iertător vrăjmașilor mei .

Vino , Atotputernice , întru ajutorul meu , ca să biruiesc cele 7 păcate de căpetenie , care sunt pricina tuturor păcatelor.Sa biruiesc adica: mandria,prin smerenie crestinească ; iubirea de argint , prin milostenie ; invidia , prin dragoste și bucurie pentru binele aproapelui ; desfrânarea , prin înfrânare si curăție ; lăcomia , prin cumpătare , mânia , prin răbdare ; lenea , prin bărbăție crestinească. Asemenea să biruiesc și toate celelalte păcate și patimi ce izvorăsc din acestea .Și-mi dă virtuțile creștinești : credința , nădejdea și dragostea .

Dumnezeul meu , fă-mă înțelept întru lucrările mele ,curajos în primejdii și prigoniri, răbdător in nenorociri și încercări,blând si smerit în toate zilele vieții mele . Nu mă lăsa să uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugăciuni și în biserică , cumpătat la masă , repede la împlinirea datoriilor și statornic in hotărârile cele bune . Doamne , insuflă-mi grija să am totdeauna conștiinta dreapta, infățișare cuviincioasă , vorbire folositoare și purtare în bună orânduială .

Dă-mi Harul Tău , ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile , a mă învrednici de darurile Tale , a păzi legea Ta si a dobândi mântuirea . Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătătile pământesti și cât de mari sunt cele ceresti , cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de nemărginită este veșnicia. Ajută-mi să fiu întotdeauna. gata de moarte si să nu mă cutremur de judecata Ta , să scap de chinurile cele veșnice si să dobândesc raiul prin Iisus Hristos , Domnul nostru .Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toți ne învredniceşte de mărirea Ta în Rai.

La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi Îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Apărați-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu!

Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feţei lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce aţi avut pentru mine şi binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.

Binecuvintează-mă ,Stăpâne, miluiește-mă și mă izbăvește de tot răul , ca, petrecând viață fără de păcat,in toate zilele vieții mele , să ajung la viața cea veșnică, cu toți sfinții Tăi , in Impărăția Ta și cu dânșii să Te slăvesc în veci . Amin.

Rugaciunea Sfintei Ana pentru dobandirea de prunci

Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce numai cu cuvantul Tau ai facut cerul si pamantul cu toate cele ce sunt intr-insele; Dumnezeule, Cel ce ai zis fapturilor Tale sa creasca si sa se inmulteasca, Tu cel ce ai binecuvantat pe Sara, sotia lui Avraam, si la batranetile ei a nascut pe Isaac, si ai daruit Anei, ce era stearpa, pe Samuil Prorocul si alti copii, da-mi si mie roada pantecelui meu, si nu ma lasa sa raman pururea de ocara si urgie oamenilor. Adonai, Doamne Savaot, Tu Care stii ocara nerodirii mele, dezleaga-mi durerea inimii mele, deschide pantecele meu, si pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta... Si orice voi naste: fecior ori fecioara, o voi inchina Sfintiei Tale cu toata inima, daruind-o Bisericii Tale pentru a-Ti sluji pururea acolo.

Rugăciune scurtă,folositoare pentru cei aflați în situații

fără ieșire,ispitiți,stresați,necăjiți

.. Doamne iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluiește-mă,pe mine păcătosul! Să nu mă părăsești Stăpâne,pentru mulțimea păcatelor mele. Fii cu mine,Doamne,căci,Tu ai zis: ,,Eu sunt cu voi și nimeni,împotriva voastră!” Luminează-mă, Iisuse, cum să îmi rezolv problemele şi ajută-mă, să mă port după voia Ta cea sfântă!”. Că Ție se cuvine,toată cinstea,lauda,mulțumirea și închinarea,Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.Amin!

Rugaciunile mesei

Inaintea gustarii de dimineata

Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea. In Domnul se va lauda sufletul meu, sa auda cei blanzi si sa se veseleasca. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine si sa inaltam numele Lui impreuna. Cautat-am pe Domnul si m-a auzit si din toate necazurile mele m-a izbavit. Apropiati-va de El si va luminati, si fetele voastre sa nu se rusineze. Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el si din toate necazurile lui l-a izbavit. Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei. Gustati si vedeti ca bun este Domnul, fericit barbatul care nadajduieste in El. Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui, ca n-au lipsa cei ce se tem de El. Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniti fiilor, ascultati-ma pe mine, frica Domnului va voi invata pe voi. Cine este omul cel ce voieste viata, care iubeste sa vada zile bune? Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca viclesug. Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea. Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor. Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor. Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit si din toate necazurile lor i-a izbavit. Aproape este Domnul de cei umiliti la inima si pe cei smeriti cu duhul ii va mantui. Multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul. Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. Moartea pacatosilor este cumplita si cei ce urasc pe cel drept vor gresi. Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc in El. (Ps. 33).

Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Dupa gustarea de dimineata

Cuvine-se cu adevarat sa Te fericim pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe Tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim.

Inaintea mesei de pranz

Tatal nostru, care esti in ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-neao noua astazi si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

Slava Tatalui, si Fiului, si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Doamne miluieste (de 3 ori). Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin!

Dupa masa de pranz

Slava Tie, Doamne, slava Tie, Sfinte, slava Tie Imparate, ca ne-ai dat noua bucate spre veselie. Umple-ne pe noi si de Duhul Tau cel Sfant, ca sa ne aflam inaintea Ta bineplacuti si nerusinati, cand vei rasplati fiecaruia dupa lucrurile lui. Multumim Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, ca ne-ai saturat pe noi de bunatatile Tale cele pamantesti. Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta imparatie, ci, precum in mijlocul ucenicilor Tai ai venit, Mantuitorule, pace dandu-le lor, asa vino si la noi si ne mantuieste.

Inaintea mesei de seara

Manca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L cauta pe Dansul, vii vor fi in inimile lor in veacul veacului. Slava Tatalui, si Fiului, si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Doamne miluieste (de 3 ori). Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin!

Dupa masa de seara

Facutu-s-a pantecele Tau masa Sfanta, avand Cereasca Paine, pe Hristos Dumnezeul nostru, din care tot cel ce mananca nu va muri, precum a zis Hranitorul tuturor, Nascatoare de Dumnezeu.

Darurilor Tale fa-ne pe noi vrednici, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, trecand cu vederea greselilor noastre, si daruind vindecare celor ce iau cu credinta binecuvantarea ta, Preacurata.

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, intru fapturile Tale, si intru lucrul mainilor Tale ne-am bucurat. insemnatu-s-a peste noi lumina Fetei Tale, Doamne, dat-ai veselie in inima mea, din rodul graului, al vinului si al untdelemnu-lui, si al celor ce s-a inmultit. Cu pacea impreuna ne vom culca si vom adormi, ca Tu, Doamne, deosebi intru nadejde ne-ai asezat.

Rugăciunea asta către Iisus Hristos vindecă bolile grave! Să spui rugăciunea asta din toată inima și-ți va aduce multă liniște sufleteasc

Rugăciune pentru cei bolnavi

„Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

Rugăciunile soţilor care nu au copii

Psalmul 6

Un psalm al lui David, mai-marelui cantaretilor, pentru instrumente cu coarde.

Pentru ca Dumnezeu să dezlege persoana ce se află sub o vrajă.

Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele. Si sufletul meu s-a tulburat foarte, si Tu, Doamne, pana cand ?Intoarce-Te, Doamne; izbaveste sufletul meu, mantuieste-ma, pentru mila Ta.Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine ? Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de intristare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajmasii mei.Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelegea, ca a auzit Domnul glasul plangerii mele.Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit. Sa se rusineze si sa se tulbure foarte toti vrajmasii mei; sa se intoarca si sa se rusineze foarte degraba.

Psalmul 8:

Un psalm al lui David, mai-marelui cantaretilor, pentru ghitith.

Pentru cei ce sunt răniți de diavoli sau de oameni stricați.

Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul ! Ca s-a inaltat slava Ta mai presus de ceruri. Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator. Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic : Ce este omul ca-Ti amintesti de el ? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe el ? Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile si boii, toate; inca si dobitoacele campului; Pasarile cerului si pestii marii, cei ce strabat cararile marilor.Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Aliluia, Aliluia, Aliluia, Dumnezeul nostru Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru slava Tie
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste,
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Apoi troparele ( glasul 1 ) :
Intru faradelegi fiind zamislit, eu, pacatosul, nu cutez a cauta la inaltimea cerului; dar indraznind catre iubirea Ta de oameni, strig Tie : Dumnezeule, milostiv fii mie si ma mantuieste De vreme ce dreptul abia se mantuieste, cum ma voi arata eu, pacatosul, cel ce nu am purtat greutatea si zaduful zilei ? Ci numara-ma, Dumnezeule, cu cei din ceasul al unsprezecelea si ma mantuieste ! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Bratele parintesti grabeste a mi le deschide, ca in pacate am cheltuit viata mea ! Si cautand, Mantuitorule, la bogatia cea neimputinata a indurarilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea saracita, caci catre Tine, Doamne, strig cu umilinta : gresit-am la cer si inaintea Ta !
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Fecioara, nadejdea crestinilor, pe Dumnezeu, pe Care L-ai nascut mai presus de minte si de cuvant, roaga-L neincetat, impreuna cu puterile cele de sus, sa ne dea iertare de pacate si indreptarea vietii, noua tuturor, celor ce cu credinta si cu dragoste te preamarim pururea. Doamne miluieste ( de 40 de ori )

Stapane atotputernice si necuprins, Putere incepatoare de lumina si nepatrunsa, Parintele Fiintei celei ipostatice si Purcezatorul Duhului Tau Celui de o putere, Care pentru indurarile milostivirii si pentru negraita bunatate nu ai trecut cu vederea firea omeneasca cea cuprinsa de intunericul pacatului, ci dumnezeiestile lumini ale sfintelor Tale invataturi le-ai stralucit in lume mai intai prin lege si prin prooroci, iar mai apoi prin Insusi Fiul Tau Cel Unul-Nascut , Care ai binevoit sa ne rasara noua trupeste si la stralucirea luminii Tale sa ne povatuiasca; fie urechile Tale luand aminte la glasul rugaciunii noastre si ne daruieste noua, Doamne, cu inima neadormita si treaza sa petrecem toata noaptea vietii acesteia asteptand venirea Fiului Tau si Dumnezeului nostru, Judecatorul tuturor, nu culcati si dormind, ci priveghind si cugetand la lucrarea poruncilor Tale sa ne aflam, si intru bucuria Lui impreuna sa intram, unde este glasul cel neincetat al celor ce praznuiesc si nespusa dulceata a celor ce privesc frumusetea fetei Tale celei negraite. Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui Celui fara de inceput, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin !

Psalmul 19

Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.

Pentru ca perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu sa ii tamaduiasca si

ca sa nu divorteze.

Sa te auda Domnul in ziua necazului, si sa-ti fie scut numele Dumnezeului lui Iacob. Trimita tie ajutor din locasul Lui cel sfant, si din Sion sprijineasca-te pe tine. Pomeneasca toata jertfa ta, arderea de tot a ta bineplacuta sa-I fie. Dea tie Domnul dupa inima ta, si tot sfatul tau sa-l plineasca. Bucura-ne-vom de mantuirea Ta, si intru numele Dumnezeului nostru ne vom mari. Plineasca Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut ca a mantuit Domnul pe Unsul Sau cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dansul din cerul cel sfant al Lui. Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat. Doamne, mantuieste pe imparatul si ne auzi pe noi, in orice zi Te vom chema.

Psalmul 25
Al lui David

Când cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sã îl dãruiascã fãrã ca acela sã se vatăme.

Judeca-ma, Doamne, ca eu intru nerautate am umblat, si, in Domnul nadajduind, nu voi slabi. Cerceteaza-ma, Doamne, si ma cearca; aprinde rarunchii si inima mea. Ca mila Ta este inaintea ochilor mei, si bine mi-a placut adevarul Tau. Nu am sezut in adunarea desertaciunii, si cu calcatorii de lege nu voi intra. Urat-am adunarea celor ce viclenesc, si cu cei necredinciosi nu voi sedea. Spala-voi intru cele nevinovate mainile mele, si voi inconjura jertfelnicul Tau, Doamne. Ca sa aud glasul laudei Tale si sa spun toate minunile Tale.

Doamne, iubit-am bunacuviinta casei Tale si locul locasului slavei Tale. Sa nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu, si cu varsatorii de sange viata mea. Intru ale caror maini sunt faradelegi, si dreapta carora e plina de daruri. Iar eu intru nerautatea mea am umblat; izbaveste-ma, Doamne, si ma miluieste. Caci piciorul meu a stat intru dreptate; intru adunari Te voi binecuvanta, Doamne.

Psalmul 26

Al lui David

Pentru ca Dumnezeu sa îi ocrotească pe țărani de oștile vrăjmașe, ca ele sa nu vatăme

oamenii sau câmpurile lor.

Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme ? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa ? Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu; Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut. De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea; De s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta : ca sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele, Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui. Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui; Pe piatra m-a inaltat. Si acum, iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei. Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului. Auzi, Doamne, glasul meu, cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta. Tie a zis inima mea : Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta. Sa nu-Ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau; Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu, Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta, si ma indrepteaza pe cararaea dreapta, din pricina vrajmasilor mei, Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi. Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii. Asteapta pe Domnul, imbarbateaza-te, si sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul.

Psalmul 65:
Un psalm al lui David, mai-marelui cantaretilor. O cantare a invierii.

Pentru ca cel rău să nu pună piedici în cămine și să provoace întristare familiilor.

Strigati lui Dumnezeu tot pamantul. Cantati numele Lui; dati slava laudei Lui. Ziceti lui Dumnezeu: Cat sant de infricosatoare lucrurile Tale ! Pentru multimea puterii Tale, Te vor lingusi vrajmasiiTai. Tot pamantul sa se inchine Tie, si sa cante Tie, sa cante numelui Tau. Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, infricosator in sfaturi mai mult decat fiii oameniler. Cel ce preface marea in uscat, prin rau vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, De Cel ce stapaneste cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se razvratesc sa nu se inalte intru sine. Binecuvantati neamuri pe Dumnezeul nostru si faceti sa se auda glasul laudei Lui, Care a dat sufletului meu viata si n-a lasat sa se clatine picioarele mele. Ca ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lamurit pe noi, precum se lamureste argintul. Prinsu-ne-ai pe noi in cursa; pus-ai necazuri pe umarul nostru; Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos la odihna. Intra-voi in casa Ta cu arderi de tot, implini-voi Tie fagaduintele mele, Pe care le-au rostit buzele mele si le-a grait gura mea, intru necazul meu. Arderi de tot grase voi aduce Tie, cu tamaie si berbeci; iti voi jertfi boi si tapi. Veniti de auziti toti cei ce va temeti de Dumnezeu si va voi povesti cate a facut El sufletului meu. Catre Dansul cu gura mea am strigat si L-am laudat cu gura mea. Nedreptate de am avut amn inima mea sa nu ma auda Domnul. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugaciunii mele. Binecuvantat este Dumnezeu, Care n-a departat rugaciunea mea si mila Lui de la mine.

Psalmul 94

O cantare de lauda a lui David.

Pentru ca nicio vrajă să nu pricinuiască perechilor a începe

să găsească motive de cearta și bătaie.

Veniti sa ne bucuram de Domnul si sa strigam lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru. Sa intampinam fata Lui intru lauda si in psalmi sa-I strigam Lui, Ca Dumnezeu mare este Domnul si Imparat mare peste tot pamantul. Ca in mana Lui sunt marginile pamantului si inaltimile muntilor ale Lui sunt. Ca a Lui este marea si El a facut-o pe ea, si uscatul manile Lui l-au zidit. Veniti sa ne inchinam si sa cadem inaintea Lui si sa plangem inaintea Domnului, Celui ce ne-a facut pe noi. Ca El este Dumnezeul nostru si noi poporul pasunii Lui si oile mainii Lui. O, de I-ati auzi glasul care zice : " Sa nu va invartosati inimile voastre, Ca in timpul cercetarii, ca in ziua ispitirii in pustie, Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au ispitit si au vazut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am urat neamul acesta si am zis : " Pururea ratacesc cu inima ". Si ei n-au cunsocut caile Mele, ca M-am jurat intru mania Mea : " Nu vor intra intru odihna Mea "

Psalmul 96:
Un psalm al lui David, cand s-a intarit domnia lui.

Pentru ca vrăjile să plece de la oameni.

Domnul imparateste ! Sa se bucure pamantul, sa se veseleasca insule multe. Nor si negura imprejurul Lui, dreptatea si judecata este temelia neamului Lui. Foc inaintea Lui va merge si va arde imprejur pe vrajmasii Lui. Luminat-au fulgerele Lui lumea; vazut-a si s-a cutremurat pamantul. Muntii ca ceara s-au topit de fata Domnului de fata Domnului a tot pamantul. Vestit-au cerurile dreptatea Lui si au vazut toate popoarele slava Lui. Sa se rusineze toti cei ce se inchina chipurilor cioplite si se lauda cu idolii lor.

Inchinati-va Lui toti ingerii Lui; auzit-a si s-a veselit Sionul. Si s-au bucurat fiicele Iudeii pentru judecatile Tale, Doamne. Ca Tu esti Domnul cel Preinalt peste tot pamantul ; inaltatu-Te-ai foarte, mai presus decat toti dumnezeii. Cei ce iubiti pe Domnul, urati raul ; Domnul pazeste sufletele cuviosilor Lui; din mana pacatosului ii va izbavi pe ei. Lumina a rasarit dreptului, si celor drepti cu inima, veselie. Veseliti-va, dreptilor, in Domnul si laudati pomenirea sfinteniei Lui !

Psalmul 99

Un psalm al lul David; spre lauda.

Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și împlinească dorințele oamenilor,

care sunt pe potriva voii Sale.

Strigati Domnului tot pamantul, slujiti Domnului cu veselie, intrati inaintea Lui cu bucurie. Cunoasteti ca Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a facut pe noi si nu noi. Iar noi, poporul Lui si oile pasunii Lui. Intrati pe portile Lui cu lauda si in curtile Lui cu cantari laudati-L pe El. Cantati numele Lui, ca bun este Domnul; in veac este mila Lui si din neam in neam adevarul Lui

Psalmul 106
Aliluia.

Pentru ca Dumnezeu să îi dea femeii ce nu poate da naștere, putința să o facă.

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi. . Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit. Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea; Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor. Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi. Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier, Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute; Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei. Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi. Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile morţii. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit. Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, în bucurie. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape

multe, Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! Înălţați-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El, Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape, Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat. Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii. Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire. Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului.

Psalmul 116
Aliluia.

Pentru ca familiile să fie unite și cu dragoste și să îl slăvească pe Dumnezeu.

Laudati pe Domnul toate neamurile; laudati-L pe El toate popoarele; Ca s-a intarit mila Lui peste noi si adevarul Domnului ramane in veac.

Psalmul 127
Cantarea treptelor.

Pentru ca răutatea vrăjmașului să nu se apropie nicicând de cămine,

și ca sa fie pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu în familie.

Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui. Rodul muncii mainilor tale vei manca. Fericit esti; bine-ti va fi ! Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale. Iata, asa se va binecuvanta omul,cel ce se teme de Domnul. Te va binecuvanata Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului in toate zilele vietii tale. Si vei vedea pe fiii fiilor tai. Pace peste Israel !

Psalmul 142
Un psalm al lui David : al priceperii; cand il prigonea pe el fiul lui.

Pentru ca Dumnezeu să ocrotească mama de-a lungul sarcinii, ca să nu piardă copilul.

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, ca mortii cei din veacuri. S-a mahnit in mine duhul meu, in mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat. Degraba auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne ! La Tine am scapat, Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Si intru mila Ta vei sfarsi pe vrajmasii mei si vei pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Apoi troparele, glasul al 2-lea :Multumindu-Ti Tie, Te slavesc, Dumnezeul meu, ca tuturor pacatosilor le-ai pus la indemana pocainta. Sa nu ma rusinezi, Mantuitorule, cand vei veni sa judeci toata lumea, nici pe mine, cel ce am facut lucruri de rusine ! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh Fara de numar gresindu-Ti, pedepse nenumarate astept, dar Tu, Dumnezeul meu,indura-Te si ma mantuieste ! Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. La multimea milei tale alerg acum, Nascatoare de Dumnezeu : dezleaga-mi lanturile greselilor mele ! Doamne miluieste ( de 40 de ori )

Stapane, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele si cu ranile Tale ai tamaduit ranile mele, daruieste-mi lacrimi de umilinta mie, celui ce mult Ti-am gresit ! Imprumuta trupului meu din mireasma trupului Tau celui de viata facator si indulceste sufletul meu cu cinstit Sangele Tau, de amaraciunea cu care m-a adapat protivnicul. Inalta catre Tine mintea mea cea tarata in jos si ma ridica din prapastia pieirii ! Ca nu am pocainta, nu am umilinta, nu am lacrimi de mangaiere, care intorc pe fii la mostenirea lor. Intunecat sunt la minte de patimile lumesti, nu pot cauta spre Tine la durere, nici nu ma pot infierbanta cu lacrimile dragostei celei catre Tine. Dar, Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunatatilor, daruieste-mi pocainta desavarsita si innoieste iarasi in mine intiparirea chipului Tau ! Desi eu Te-am parasit, Tu insa nu ma parasi ! Iesi de ma cauta si ma intoarce iarasi la pasunea Ta, numarandu-ma iarasi cu oile cele alese ale turmei Tale ! Hraneste-ma si pe mine impreuna cu dansele, cu verdeata dumnezeiestilor Tale Taine, pentru rugaciunile Preacuratel Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

Psalmul 149

Aliluia.

Din recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunătăți

și pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaște limita și îngăduința cu noi.

Cantati Domnului cantare noua, lauda Lui in adunarea celor cuviosi. Sa se veseleasca Israil de Cel ce l-a facut pe el, si fiii Sionului sa se bucure de Imparatul lor. Sa laude numele Lui in hora; in timpane si in Psaltire sa-I cante Lui. Ca iubeste Domnul poporul Sau si va inalta pe cei blanzi si-i va izbavi. Lauda-se-vor cuviosii intru slava si se vor bucura in asternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu in gura lor si sabii cu doau taisuri in mainile lor. Ca sa faca izbanda intre neamuri, mustrari intre popoare. Ca sa lege pe imparatii lor in obezi si pe cei slaviti ai lor in catuse de fier. Ca sa faca intre dansii judecata scrisa. Slava aceasta este a tuturor cuviosilor Sai.

Psalmul 150

Aliluia.

Pentru ca Dumnezeu să dăruiască fericire și alinare celor întristați, frați și surori ale noastre,

ce sunt în locuri depărtate, și acelora dintre frații și surorile noastre ce sunt adormiți

și sunt și mai departe.

Laudati-L pe Domnul intru sfintii Lui; laudati-L pe El intru taria puterii Lui. Laudati-L pe El intru puterile Lui; laudati-L pe El dupa multimea slavei Lui. Laudati-L pe El in glas de trambita; laudati-L pe El in psaltire si in alauta, Laudati-L pe El in timpane si in hora; laudati-L pe El in strune si in organe. Laudati-L pe El in chimvale bine rasunatoare; laudati-L pe El in chimvale de strigare. Toata suflarea sa laude pe Domnul.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi ! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Apoi troparele, glasul al 6-lea :

Plinirea tuturor bunatatilor Tu esti, Hristoase al meu ; umple-mi de bucurie si de veselie sufletul si ma mantuieste, ca un mult-milostiv. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
De am si gresit, Dumnezeule, Mantuitorul meu, inaintea Ta dar alt Dumnezeu afara de Tine nu stiu si la milostivirea Ta nadajduiesc. Primeste-ma dar pe mine, cel ce ma intorc, Milostive Parinte si Fiule Unule-Nascut si Duhule Sfant, ca pe fiul cel pierdut si ma mantuieste ! Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Alta scapare si sprijin tare afara de tine nu stiu, stapana ! Deci, ca ceea ce ai indrazneala catre Cel ce S-a nascut din tine, ajuta-mi si ma miluieste pe mine,robul tau ! Doamne miluieste (de 40 de ori ) si rugaciunea aceasta :

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluieste-ma pe mine pacatosul si-mi iarta mie, nevrednicului robului Tau, cate Ti-am gresit in toata vremea vietii mele pana acum si orice am pacatuit ca un om, cu voie sau fara de voie, cu lucrul sau cu cuvantul, cu mintea sau cu gandul, din nesocotinta sau din infumurare, din multa trandavie sau din lenevie : ori de m-am jurat pe numele Tau cel sfant, ori de am jurat stramb, ori de am hulit in gandul meu, ori de am ocarat pe cineva, ori de am napastuit, sau am intristat, sau am maniat cu ceva, sau am furat, sau m-am desfranat, sau am mintit, sau am mancat pe ascuns, sau pe vreun prieten care a nazuit la mine l-am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l-am necajit si l-am amarat, sau stand la rugaciune si la cantare, mintea mea cea rea a alunecat spre rautati; sau m-am desfatat peste cuviinta, sau am ras nebuneste, sau am spus glume, sau m-am trufit, sau la mariri desarte m-am gandit, sau la frumusete desarta am privit si m-am biruit de ea, sau am barfit, sau m-am lenevit la rugaciune, sau porunca duhovnicului nu am pazit, sau vorbe desarte am grait, sau altceva rau am facut, sau acestea toate si mai mult decat acestea am facut si nu le mat tin minte, miluieste-ma, Doamne, si mi le iarta toate, ca un bun si de oameni iubitor, ca in pace sa adorm si sa dorm, - cantand, binecuvantand si slavindu-Te pe Tine, impreuna cu Cel fara de inceput at Tau Parinte si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, Amin.

"Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui". Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe femeia mea, ci o fac cu inima curată. Binevoieşte de a avea mila de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!", s-a rugat Ţie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de binecuvântare şi i-ai dăruit copii ca răspuns la cererile sale. Doamne, pustii sunt casele fără copii, şi triste inimile soţilor care nu au urmaşi. Chiar dacă nu avem credinţa drepţilor, care pentru rugăciunile lor s-au învrednicit să aiba copii, pentru mila Ta cea nemăsurată nu ne lăsa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimilor noastre. Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copiii, iar pe noi întăreşte-ne ca să îi creştem pe ei cu dragoste şi înţelepciune în dreapta credinţă, spre slava Numelui Tau şi a Sfintei Tale Biserici. Amin !

O, Preasfântă Fecioară, Care străluceşti prin curăţie Cerească, Ajutătoare bună a lumii, dintru Tine a strălucit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru! Te fericim şi Te proslăvim, că Tu eşti Cortul Lui Dumnezeu şi prin Tine S-a sălăşluit între noi, ca să fim poporul Lui! Tu eşti Uşa Cerească prin care iar ni s-au deschis uşile Raiului! Tu eşti Scară Cerească prin care Dumnezeu S-a pogorât pe Pământ! Cu focul rugăciunii Tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veşnic al gheenei! Dăruieşte-ne şi nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiţi în inimile noastre, pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, să fim părtaşi pururea Preacuratului Său Trup şi Sânge! Ajută-ne să ne păzim în frica Lui Dumnezeu şi să nu întinăm Biserica trupului nostru! Maica Lui Dumnezeu, Întâmpinând totdeauna pe Fiul Tău în inimile şi în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile Tale să dobândim şi acea Întâmpinare a Domnului nostru, împreună cu Sfinţii, ca să-L slăvim şi să-L cântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

O, Sfinte Efrem, grabnic ajutătorule al celor ce se roagă ţie, primind puţina noastră rugăciune, vino în ajutorul nostru. Întristată este inima noastră că nu ne-am învrednicit a aduce pe lume copii. Mare este darul naşterii de prunci şi mult se bucură părinţii de copiii lor! Dar, din pricina păcatelor noastre, noi suntem lipsiţi de această bucurie. Ştim că multe femei care erau apăsate de felurite boli, şi cărora doctorii le spuseseră că pântecele lor va rămâne neroditor, s-au rugat ţie şi au primit ceea ce ceruseră. Cine poate spune veselia lor, când au văzut pruncii veniţi pe lume, după rugăciuni fără număr? Sau cine poate spune veselia bărbaţilor care, deşi aflaseră de la doctori că nu vor putea avea copii, au crezut mai mult în ajutorul tău, decât în ştiinţa acelora? Şi noi credem că ne poţi ajuta, chiar dacă răbdarea nostră s-a împuţinat şi credinţa noastră este puţină. „Dă-le lor pântece sterp şi sâni fără lapte”, le-a blestemat proorocul Osea pe femeile israeliţilor care au părăsit legea lui Dumnezeu. Ocroteşte-ne, sfinte, să nu cadă şi peste noi pedeapsa dumnezeiască, ci, ştiindu-ne păcatele, învaţă-ne să ne pocăim sufletele prin pocăinţă. Roagă-te pentru noi, Sfinte Efrem, ca îndreptându-ne viaţa, să primim şi bucuria de a avea copii. Şi dacă îi vom avea, să îi creştem în dreapta credinţă, fiindu-le pildă de vieţuire creştinească. Iar dacă, din pricini neştiute de noi, Dumnezeu ne va lăsa lipsiţi de acest dar, roagă-te să mergem pe calea rugăciunii, pe calea cea îngustă care duce în Împărăţia Cerurilor. Întăreşte-ne Sfinte Efrem, ca în viaţă să nu căutăm voia noastră, ci voia dumnezeiască şi în tot locul să-I aducem laudă lui Dumnezeu Celui iubitor de oameni, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

„Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în slava cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău. Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfinţit, şi vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame şi pe copii, ferindu-i de întristare şi de boală, arată-te grabnic vindecător al suferinţelor şi al bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor ce te laudă pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ţarină bineplăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinţei şi să se înmulţească roadele sfinţitoare ale faptelor bune; ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri,cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire,ca prin tine şi împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin».

Rugăciune de chemare a milei lui Dumnezeu
în viața noastră

Doamne, Cel singur bogat în milă, Care din îndurările bunătăţii Tale Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi ale nevrednicilor Tăi robi; Cel care întocmeşti şi chiverniseşti toate spre folosul nostru; Care cu purtarea Ta de grijă cea înţeleaptă ocârmuieşti viaţa noastră şi în tot chipul doreşti mântuirea noastră; Cel care din fire eşti îndelung‑Răbdător şi mult‑Milostiv; Care pedepseşti şi iarăşi tămăduieşti şi dai pedeapsa cu bunătate şi cu iubire de oameni, nu ca să pierzi zidirea mâinilor Tale, ci mai vârtos ca să o aduci la frumuseţea cea dintâi şi la starea aleasă cea de la început, pe care am pierdut‑o prin slăbiciunea minţii şi prin sfatul vrăjmaşului, vrând iarăşi a ne ridica şi în tot chipul purtând grijă să scapi ce a mai rămas din căderea aceea.

Însuţi, Stăpâne atotţiitorule, caută spre noi şi ia aminte spre rugăciunile noastre ale celor păcătoşi, pentru că mulţimea fărădelegilor noastre ne‑a făcut necutezători şi nu mai îndrăznim să cerem iertare de greşealele noastre; dar ştiind iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea multă, îndelunga‑răbdare, nerăutatea şi prea‑multa Ta bunătate, şi îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii Tale, ridicăm mâinile şi cu stăruinţă strigăm către Tine: am greşit, am făcut nelegiuiri, am călcat credinţa pentru că am uitat poruncile Tale şi am umblat după cugetul nostru cel viclean. Căci am vieţuit ca nişte nevrednici de chemarea şi de Evanghelia Hristosului Tău, de sfintele Lui patimi şi de micşorarea Lui cea pentru noi, şi ne‑am făcut batjocură pentru iubitul Tău Fiu: şi preoţii şi poporul Tău ne‑am depărtat, toţi ne‑am abătut, împreună netrebnici ne‑am făcut; nu mai este cine să facă judecată şi dreptate, nu este nici unul. Am închis îndurările Tale şi iubirea Ta de oameni şi îndurările milei Dumnezeului nostru, din cauza răutăţii noastre şi a vicleşugului în care am vieţuit.

Tu eşti bun, dar noi am făcut fărădelege. Tu eşti îndelung‑Răbdător, iar noi vrednici de pedeapsă. Ştim bunătatea Ta, deşi suntem neînţelegători; puţin am fost pedepsiţi pentru cele ce am greşit. Înfricoşător eşti Tu, şi cine îţi va sta Ţie împotrivă? Cutremur de la Tine va cuprinde munţii, şi cine va sta împotriva braţului Tău? De vei închide cerul, cine îl va deschide? De vei încuia izvoarele Tale, cine va putea suferi? Uşor este înaintea ochilor Tăi a face săraci şi a îmbogăţi, a învia şi a omorî, a răni şi a tămădui; şi orice vei vrea Tu este lucru desăvârşit. Tu Te‑ai mâniat, iar noi am greşit, zicea unul din cei de demult, căutând îndreptăţire; iar nouă, dimpotrivă, ne este vremea să zicem: noi am greşit, iar Tu Te‑ai mâniat. Pentru aceasta ne‑am făcut ocară vecinilor noştri; ai întors faţa Ta şi de necinste ne‑am umplut.

Ci încetează, Doamne; iartă, Doamne; milostiveşte‑Te, Doamne, şi nu ne da pe noi morţii pentru fărădelegile noastre, căci noi suntem poporul Tău şi toiagul moştenirii Tale. Ceartă‑ne pe noi, însă cu bunătate, iar nu cu mânia Ta, ca să nu ne împuţinezi pe noi şi să fim mai urgisiţi decât toţi câţi locuiesc pe pământ, pentru că mila Ta este mai presus de cuvânt, şi iubirea Ta de oameni neajunsă, şi bogăţia bunătăţii Tale neîntrecută. Pentru aceasta, îndrăznim, cu stăruinţă ne rugăm şi cu umilinţă cerem, plecând genunchii inimilor noastre; încetează bătaia mâniei Tale, aşa precum demult, în zilele lui David, ai încetat bătaia faţă de poporul Tău, cu toate că noi nu arătăm asemenea pocăinţă. Dar Tu, ca un preabun, opreşte mânia Ta, îmblânzeşte iuţimea Ta cea dreaptă şi dă sănătate celor ce pătimesc, bolnavilor tărie, iar pe cei sănătoşi îi ocroteşte. Toată boala şi toată neputinţa depărteaz‑o de la poporul Tău; pe toţi îi fereşte de această primejdie cumplită, păzindu‑i nebântuiţi de orice boală vătămătoare şi păstrându‑i cu mâna Ta cea atotputernică nesupăraţi de orice chinuire cumplită şi tulburare pierzătoare, căci în adevăr iuţimea mâniei Tale a cuprins pe toţi şi i‑a tulburat. Şi chiar de nu ne‑am întoarce cu totul de la vicleşugurile noastre, izbăveşte‑ne pe noi pe toţi de sfatul rău şi ne dă să‑Ţi mulţumim pentru toată facerea de bine. Pentru rugăciunile celei ce fără prihană Te‑a născut pe Tine, ale Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cu folosinţele sfinţilor şi dumnezeieştilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor.

Că Tu eşti izvorul milei şi adâncul de nepătruns al milostivirii şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sf.Vasile cel Mare: ,,Ia aminte,de tine,însuți”

Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca sa ne descoperim unii altora simtamintele inimilor, si, datorita naturii noastre comune, sa facem cunoscute celorlalti oameni gandurile noastre, dandu-le la iveala ca din niste camari ascunse ale inimii. Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gandurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adancul nostru. Cand gandirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvant ca de o luntre, strabate aerul si trece de la cel ce graieste la cel ce aude. Daca e tacere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebantuit de vanturi: daca insa zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvantul naufragiaza, risipindu-se in aer.

Faceti asadar, prin tacere, liniste cuvintelor mele. Poate ca va vor parea folositoare unele din gandurile aduse de cuvintele mele. Greu de prins este cuvantul adevarului si lesne poate scapa celor ce nu sunt cu luare-aminte. De aceea, Duhul a randuit ca el sa fie scurt si strans, sa spuna mult in putine cuvinte, ca prin scurtimea lui sa poata fi usor de tinut minte. Ca firesc este ca o cuvantare buna sa nu-si ascunda ideile in cuvintele obscure, dar nici sa aiba idei de prisos si goale, care sa nu atace tema in miezul ei.

Aceste calitati le are si textul citit noua adineauri din cartile lui Moise, de care isi aduc aminte negresit cei care au fost cu luare-aminte la citirea lui, afara doar de a trecut neobservat pe langa urechile voastre din pricina scurtimii sale. Iata textul:

“Ia aminte de tine insuti, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat“.

Noi, oamenii, pacatuim usor cu gandul. De aceea, Cel care a zidit una cate una inimile noastre, stiind ca cele mai multe pacate le savarsim din imboldul gandurilor noastre, a poruncit ca in primul rand mintea sa ne fie curata. Si pentru ca pacatuim usor cu mintea, Dumnezeu ne cere sa avem de ea mai multa purtare de grija si paza. Ca precum doctorii cei prevazatori intaresc cu mult inainte, prin mijloace profilactice, partile mai slabe ale trupurilor, tot asa si Purtatorul obstesc de grija si adevaratul Doctor al sufletelor a prevazut cu o paza mai puternica mai ales acea parte a sufletului nostru pe care o stim mai inclinata spre pacat.Trupul, ca sa savarseasca o fapta, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutatori si de alte inlesniri; mintea insa da nastere la ganduri intr-o clipa si le savarseste fara oboseala; iar gandurile cresc fara piedica si le e potrivita orice vreme.

Se intampla uneori ca unuia dintre oamenii seriosi, mandru de respectul ce i se da pentru faptele lui, imbracat pe dinafara in haina infranarii, prin miscarea nevazuta a inimii lui, sa-i alerge mintea la locul pacatului, chiar cand se afla in mijlocul celor ce-l fericesc pentru virtutea lui; cu inchipuirea a vazut cele poftite, si-a ticluit o intalnire rusinoasa si, zugravindu-si lamurit placerea in camara ascunsa a inimii sale, a savarsit pacatul inlauntrul lui, fara de martori, necunoscut de nimeni, pana va veni Cel ce descopera cele ascunse ale intunericului si vadeste pacatele inimilor.

Fereste-te, dar, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat, pentru ca “cel ce se uita la femeie pentru a o pofti a si savarsit desfranare in inima sa“. Da, pacatele savarsite cu trupul sunt impiedicate de multe pricini; dar cel ce pacatuieste cu gandul, pacatuieste tot atat de repede pe cat a si gandit. Deci, acolo unde caderea este grabnica, acolo ni s-a poruncit sa avem si paza mai puternica. De aceea, ni s-a spus: “Nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat“. Dar mai bine sa revenim la cuvintele cu care incepe textul acesta!

“Ia aminte de tine insuti!“. Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservarii flintei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea ca cele mai multe animale se feresc instinctiv de tot ce le vatama si, iarasi, printr-o pornire naturala, se indreapta sa manance numai ce le este folositor. Noua, insa, Dumnezeu, invatatorul nostru, ne-a dat aceasta mare porunca: sa facem cu ajutorul ratiunii ceea ce animalele fac din instinct; ne-a poruncit ca pe cele savarsite de animale instinctiv, pe acelea noi sa le facem cu luare-aminte si cu o continua supraveghere a gandurilor, ca sa putem pazi cu strasnicie darurile date noua de Dumnezeu: sa fugim de pacat, dupa cum animalele fug de ierburile otravitoare, sa urmarim dreptatea, dupa cum ele cauta iarba cea hranitoare. “Ia aminte de tine insuti“, ca sa poti deosebi ce-i vatamator de ce-i mantuitor.

Luarea-aminte este dubla: una, prin care privim lumea inconjuratoare cu ochii trupului; alta, prin care contemplam pe cele nemateriale cu puterea rationala a sufletului. Daca am spune ca porunca “Ia aminte de tine insuti” se refera la functiunea vizuala a ochilor, ne vom convinge indata ca e cu neputinta, intr-adevar, cum ar putea omul sa se cuprinda cu ochiul cu totul pe sine? Ochiul nu poate sa se vada nici pe sine; nu ajunge sa vada crestetul capului, nu vede spatele, fata si nici cum sunt asezate maruntaiele inlauntru. Si ar fi necucernic sa spui ca poruncile Domnului sunt cu neputinta de indeplinit!

Ramane, deci, sa raportam aceasta porunca la functiunea mintii. “Ia aminte de tine insuti“, adica: analizeaza-te pe tine insuti in toate privintele! Sa ai neadormit ochiul sufletului pentru paza ta, pentru ca “prin mijlocul laturilor treci“; in multe locuri sunt infipte de dusmanul tau curse ascunse; uita-te la toate cele din juru-ti “ca sa scapi din cursa ca o caprioara si din lat ca o pasare“. Caprioara nu cade in curse pentru ca are vederea patrunzatoare. De aceea si numele ei, de caprioara, si l-a capatat de la vederea ei patrunzatoare. Pasarea, la randul ei, daca e atenta, cu ajutorul aripilor ei usoare zboara mai presus de viclesugurile vanatorilor. Vezi, dar, sa nu pari mai nepriceput decat animalele cand e vorba de propria-ti paza! Pazeste-te sa, nu cazi in curse si sa ajungi prada diavolului, “vanat de el spre a face voia lui“.

“Ia aminte de tine insuti“, adica: Nu lua seama nici la cele ale tale, nici la cele din jurul tau, ci numai la tine insuti. Altceva suntem noi insine, altceva cele ale noastre si altceva cele din jurul nostru. Sufletul si ratiunea suntem noi insine, intrucat am fost facuti dupa chipul Creatorului. Trupul si simturile Sale sunt cele ale noastre. Averile, artele si meseriile sunt cele dimprejurul nostru.

– Ce spune deci aceasta porunca?

– Nu lua aminte la trup, nici nu urmari cu orice chip binele trupului: sanatatea, frumusetea, desfatarea cu placeri, viata lunga; nu admira averile, slava si puterea; nu socoti mare lucru pe cele ce sunt: in slujba acestei vieti trecatoare, ca nu cumva prin ravna pentru ea sa dispretuiesti viata ta cea adevarata, ci ia aminte de tine insuti, adica de sufletul tau. Pe el impodobeste-l, de el poarta de grija, pentru ca prin luarea-aminte sa fie indepartata, toata intinaciunea venita peste el din pricina rautatii, sa fie curatit de toata rusinea provenita de pe urma pacatului, sa fie impodobit si sa straluceasca prin toata frumusetea virtutii.

Cerceteaza-te pe tine cine esti, cunoaste-ti firea ta! Cunoaste ca trupul tau e muritor, iar sufletul nemuritor! Cunoaste ca viata noastra este dubla: una, proprie trupului, iute trecatoare; alta, inrudita cu sufletul, fara de sfarsit. “Ia aminte, deci, de tine insuti“!

Nu te alipi de cele muritoare, ca si cum ar fi vesnice, nici nu dispretui pe cele vesnice, ca si cum ar fi trecatoare. Nu te uita la trup, ca este trecator, ci poarta grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Ia seama cu toata luarea-aminte de tine insuti, ca sa stii sa imparti fiecaruia ce-i de folos: trupului, hrana si imbracaminte; sufletului, dogmele credintei, cresterea buna, deprinderea virtutii, indreptarea patimilor. Nu ingrasa mult trupul, nici nu cauta sa pui pe dansul multa carne, pentru ca “trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului, impotrivindu-se unul altuia“.

Ia seama ca nu cumva ingrasand trupul sa dai multa putere partii celei rele din tine. Dupa cum la talerele balantei de ingreunezi un taler, usurezi pe celalalt, tot asa, cu trupul si cu sufletul: marirea unuia aduce negresit micsorarea celuilalt. Daca trupul e gras si ingreunat cu multa carne, mintea neaparat isi indeplineste slab si neputincios functiunile sale; daca insa, sufletul e puternic si prin indeletnicirea cu faptele si gandurile bune se ridica la propria sa maretie, atunci e firesc ca starea trupului sa se vestejeasca.

Porunca de a lua aminte de tine insuti este folositoare si bolnavilor, dar foarte potrivita si celor sanatosi. Doctorii poruncesc celor bolnavi sa ia aminte de ei insisi si sa nu neglijeze nimic din cele ce slujesc la vindecarea lor. Tot asa si Cuvantul, Doctorul sufletelor noastre, vindeca, cu acest mic ajutor, sufletul imbolnavit de pacat. “Ia aminte de tine insuti”, ca dupa marimea pacatului sa primesti si ajutorul tratamentului. Ti-e mare si greu pacatul? Ai nevoie de pocainta adanca, de lacrimi amare, de privegheri indelungate si de post necontenit. Ti-e usor si mic pacatul? Sa-ti fie si cainta la fel cu greseala.

Numai “ia aminte de tine insuti”, ca sa cunosti cand ti-e sanatos si cand ti-e bolnav sufletul. Ca multi oameni, din pricina marii lor neluari aminte, sufera de boli grele, boli de nevindecat; si nici ei nu stiu ca sunt bolnavi. De aceea, mare este folosul acestei porunci chiar pentru cei sanatosi cu faptele. Deci aceeasi porunca tamaduieste pe cei bolnavi, dar desavarseste si pe cei sanatosi.

Fiecare dintre noi, cei ce suntem ucenici ai Cuvantului, suntem slujitorii uneia dintre slujbele poruncite noua de Evanghelie. Ca in casa cea mare, in Biserica aceasta, nu sunt numai tot felul de vase, de aur, de argint, de lemn sau de lut, ci si felurite meserii, asa are casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, vanatori, calatori, arhitecti, zidari, plugari, pastori, atleti, ostasi. Porunca aceasta scurta se potriveste tuturor acestora, imboldindu-l pe fiecare atat pentru a savarsi cum trebuie meseria lui, cat si pentru a-i stimula vointa.

Esti vanator, trimis de Domnul, oare a spus: “Iata, Eu trimit vanatori multi si ei ii vor vana pe ei de pe orice munte“? Ia aminte, cu foarte multa grija, sa nu-ti scape vanatul, ci sa aduci la Mantuitorul pe cei pe care, salbaticiti de pacat, i-ai prins prin cuvantul adevarului.

Esti calator? Esti la fel cu cel care spune aceasta rugaciune: “indreapta pasii mei“. Ia aminte de tine insuti, sa nu te ratacesti din drum, sa nu te abati la dreapta sau la stanga. Mergi pe calea cea imparateasca!

Arhitectul sa puna credintei trainica temelie, care este Iisus Hristos. Zidarul sa vada cum zideste! Nu cu lemne, cu iarba, cu trestie, ci cu aur, argint si pietre pretioase.

Esti pastor? Ia aminte sa nu neglijezi ceva din indatoririle tale de pastor! Care sunt acestea? Pe cel ratacit intoarce-l, pe cel ranit oblojeste-l, pe cel bolnav tamaduieste-l.

Esti plugar? Sapa de jur imprejur smochinul cel neroditor si da-i toate ingrijirile ca sa rodeasca.

Esti ostas? Sufera pentru Evanghelie, lupta lupta cea buna: impotriva duhurilor rautatii, impotriva patimilor trupului, luand toate armele lui Dumnezeu; nu te incurca in treburile vietii ca sa placi celui ce te-a inscris in oaste.

Esti atlet? “Ia aminte de tine insuti” ca nu cumva sa calci legile atletice, ca nimeni nu este incununat daca nu lupta dupa lege. Imita pe Pavel, care alerga, se lupta si lovea. Si tu, ca un bun luptator, sa ai fixa privirea sufletului; acopera partile slabe ale trupului, aparandu-te cu mainile; fii cu privirea necontenit atintita spre adversar! Cand alergi, zoreste spre cele dinainte; alearga asa, ca sa primesti premiul.

Cand lupti, lupta impotriva dusmanilor nevazuti. Asa te vrea sa fii toata viata aceasta porunca a Scripturii! Sa nu cazi in lupta, sa nu dormi, ci sa fii in frunte, cumpatat si cu luare-aminte de tine insuti.

Nu-mi va ajunge ziua sa povestesc cata putere are aceasta porunca din Scriptura si cat este de potrivita tuturor celor ce slujesc Evangheliei lui Hristos. “Ia aminte de tine insuti“! Fii treaz, sfatuieste-te, pazeste cele prezente, poarta grija de cele viitoare! Nu parasi, din pricina lenei, cele de fata si nici nu-ti inchipui ca ai in mana cele ce nu sunt si poate nici nu vor fi. Nu este oare o greseala fireasca la tineri, din pricina usuratatii mintii lor, de a socoti ca au tot ce nadajduiesc? In linistea noptii sau cand au ragaz isi fac planuri irealizabile si cu usuratatea mintii lor, sunt purtati de colo-colo; isi imagineaza viata stralucita, casatorie bogata, copii multi, batraneti adanci, cinste de la toti oamenii.

Apoi, pentru ca nimic nu le poate opri nadejdile, se inalta cu mintea la cele mai marete situatii pe care le pot avea oamenii: isi inchipuie ca au sa aiba case frumoase si mari, pline cu tot felul de obiecte de pret; le inconjoara cu atata pamant cat imaginatia lor desarta poate sa-l taie din tot pamantul lumii, iar recoltele bogate ale acestor intinse domenii le strang in hambare imaginare. La acestea mai adauga cirezi de vite, multime nenumarata de slugi, demnitati politice, stapanire peste popoare, conducere de ostiri, razboaie, trofee si chiar demnitatea de imparat. Terminand toate acestea, prin plasmuirile goale ale mintii lor, in nebunia lor mare, par ca se si desfata de cele nadajduite, ca si cum ar si fi prezente si le-ar sta la picioare. Acelasi cusur il au si lenesii cand viseaza, desi le este treaz trupul.

Potolind dar aceasta ingamfare a mintii si inflacarare a gandurilor, si oprind ca prin frau nestatornicia mintii, Scriptura da aceasta mare si inteleapta porunca: “Ia aminte de tine insuti”! Nu-ti imagina cele ce nu exista, ci intrebuinteaza spre folosul tau cele ce sunt!

Cred insa ca Legiuitorul a dat acest indemn si ca sa smulga un alt cusur omenesc, in adevar, fiecaruia ii place sa se intereseze mai mult de treburile altuia decat de propriile lui griji. Si, ca sa scapam de acest cusur, porunca spune: inceteaza de a te interesa de pacatele altuia. Nu mai da ragaz gandurilor sa se ocupe de cusururile altora, ci “Ia aminte de tine insuti”, adica: intoarce-ti ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi.

Da, multi oameni, dupa cuvantul Domnului, vad paiul din ochiul fratelui, dar nu vad barna din ochiul lor.

Nu inceta deci de a te cerceta pe tine insuti, ca sa vezi daca viata ta merge dupa poruncile Domnului; dar nici nu te uita in jur la ceilalti oameni, ca sa vezi daca ai putea gasi vreo pata la cineva, asa cum a facut fariseul acela nesuferit si ingamfat, care statea si-si dadea dreptate, iar pe vames il defaima, ci cerceteaza-te necontenit pe tine insuti sa vezi daca nu cumva ai pacatuit cu gandul, daca nu cumva limba a alunecat, luand-o inaintea mintii, daca nu cumva ai savarsit cu mainile ceva nesocotit. De vei gasi in viata ta multe pacate – si vei gasi negresit, ca esti om -, spune ca vamesul: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul“. Asadar, “Ia aminte de tine insuti“!

Aceste cuvinte iti vor fi de folos si daca ai o stare infloritoare si stralucita, iar viata ta se deapana fara de piedica. Ele iti vor fi un bun sfatuitor; iti vor aduce aminte de nestatornicia lucrurilor omenesti. Iar daca esti stramtorat de nenorociri, cuvintele acestea iti vor rasuna la timp in inima ta. Ele te vor face sa nu te inalti cu ingamfare mandrindu-te fara margini, dar nici sa cazi, de deznadejde, in mare descurajare. Te mandresti cu bogatia? Te lauzi cu stramosii? Te falesti cu patria, cu frumusetea trupului si cu cinstea ce ti-o dau oamenii?

“Ia aminte de tine insuti”, ca esti muritor! “Pamant esti si in pamant te vei intoarce“.

Priveste la cei care inaintea ta s-au bucurat de aceeasi viata stralucita! Unde sunt cei investiti cu inalte demnitati politice? Unde sunt retorii cei neintrecuti? Unde sunt cei care organizau si subventionau serbarile populare? Unde sunt stralucitii crescatori de cai de curse, generalii, satrapii, tiranii? Nu sunt toti pulbere? Nu sunt toti basm? Nu se reduce amintirea vietii lor la cateva oase?

Uita-te in morminte si deosebeste, daca poti, cine si cine e stapanul, cine e saracul si cine e bogatul! Deosebeste, de-ti sta in putere, pe intemnitat de imparat, pe cel puternic de cel neputincios, pe cel frumos de ce urat.

Dar daca ai sa-ti amintesti de firea ta omeneasca, n-ai sa te mandresti nicicand, ci ai sa-ti aduci aminte de tine insuti, daca “iei aminte de tine insuti”.

Iarasi, esti de neam prost si fara slava, esti cel mai sarac dintre saraci, fara casa, fara patrie, bolnav, lipsit de cele de trebuinta zilei, plin de frica in fata autoritatilor, dispretuit de toti din pricina smereniei vietii tale?

Chiar Scriptura o spune: “Saracul nu poate suferi amenintarea“. Dar nici nu-ti pierde nadejdea ca n-ai nimic din cele ravnite de oameni! Dimpotriva, gandeste-te si la bunatatile pe care le ai de pe acum de la Dumnezeu, dar si la cele ce-ti sunt pastrate, prin fagaduinta, pentru mai tarziu. Mai intai esti om, singurul dintre vietuitoare facut cu mana lui Dumnezeu. Oare, daca judeci drept, nu-i de ajuns aceasta, ca sa te bucuri cel mai mult ca ai fost facut de mainile lui Dumnezeu, Cel ce a creat totul?

Mai mult inca: fiind facut dupa chipul Creatorului tau, vei putea, printr-o buna-vietuire, sa te inalti pana la aceeasi cinste cu ingerii. Ai primit suflet rational. Cu el cunosti pe Dumnezeu.

Cu mintea contempli natura existentelor; cu ea, culegi fructul cel preaplacut al intelepciunii. Toate animalele de pe pamant, domestice si salbatice, toate cate traiesc in apa si cate zboara prin vazduh iti sunt roabe si supuse.

N-ai inventat tu, omule, artele si meseriile? N-ai intemeiat tu orasele? N-ai nascocit tu toate cate-s de trebuinta si cate-s spre desfatare? Nu-ti sunt marile accesibile datorita ratiunii tale? Nu slujesc vietii tale pamantul si marea? Nu-ti arata vazduhul, cerul si corurile de stele ordinea lor? Pentru ce te superi ca nu ai cal cu frau de argint? Ai, insa, soarele, care, prin alergarea lui cea iute, te lumineaza ca o faclie in fiecare zi! N-ai stralucirile argintului si ale aurului? Ai, insa, luna, care, prin stralucirea ei, te scalda cu nemasurata ei lumina! Nu umbli in trasuri aurite?

Dar picioarele tale iti sunt cea mai potrivita trasura! Pentru ce, dar, fericesti pe cei cu punga plina, dar care au trebuinta de picioarele altora ca sa se miste? Nu dormi pe pat de fildes? Ai, insa, pamantul mult mai de pret decat fildesul, care-ti face odihna dulce, somnul grabnic si lipsit de griji! Nu locuiesti sub acoperis de aur? Ai, insa, cerul care straluceste cu frumusetile de nedescris ale stelelor! Si toate acestea sunt numai bunatatile cele omenesti date tie de Dumnezeu! Dar sunt altele si mai mari!

Pentru tine, Dumnezeu intre oameni; pentru tine, impartirea Duhului; pentru tine, nimicirea mortii; pentru tine, nadejdea invierii; pentru tine, poruncile dumnezeiesti, care-ti desavarsesc viata; pentru tine, calea catre Dumnezeu, prin indeplinirea poruncilor; pentru tine, pregatita imparatia cerurilor; pentru tine, cununile dreptatii gatite tie, celui ce, pentru virtute, nu fugi de ostenelile virtutii.

Daca vei lua aminte de tine insuti, vei gasi in jurul tau mai multe frumuseti si bunatati decat acestea. Te vei desfata cu cele ce ai si nu te vei supara de cele ce-ti lipsesc.

Sa ai necontenit inaintea ochilor porunca aceasta! iti va fi de mare ajutor. De pilda: a pus mania stapanire pe gandurile tale si, impins de furie, rostesti cuvinte necuviincioase si faci fapte cumplite si salbatice? Daca vei lua aminte de tine insuti, vei potoli mania ca pe un manz neputincios si neinfranat, atingand-o cu lovitura ratiunii ca si cum ai atinge-o cu o varga; iti vei stapani limba si nu-ti vei indrepta mainile spre cel ce te-a maniat.

Iarasi: navalesc pofte rele si, ca un taun, iti atata sufletul spre porniri nestapanite si desfranate? Daca vei lua aminte de tine insuti, iti vei aminti ca placerea de acum va avea sfarsit amar, ca gadilarea de acum din trupul tau, pricinuita de placere, va naste viermele cel inveninat care te va munci in veci in iad, si ca inflacararea trupului va ajunge mama focului vesnic. Ei bine, atunci placerile vor pleca indata, fugarite; si minunata potolire si liniste se va pogori in sufletul tau, asa cum se potoleste galagia unor slujnice zburdalnice la sosirea unei stapane intelepte.

“Ia aminte, dar, de tine insuti”! Cunoaste ca o parte a sufletului tau este rationala si cugetatoare, iar alta, irationala si patimasa. E firesc ca prima sa conduca, iar cealalta sa asculte si sa se supuna ratiunii. Deci, sa nu lasi ca ratiunea, fiind robita, sa ajunga sclava patimilor, dar iarasi, nici sa ingadui patimilor sa se ridice impotriva ratiunii si sa puna stapanire pe suflet.

Mai mult, luarea-aminte si studierea atenta a propriei tale persoane te va conduce si la cunoasterea lui Dumnezeu.

Daca iei aminte la tine insuti, nu mai ai nevoie sa descoperi pe Creator in celelalte creaturi; vei contempla in tine insuti, ca intr-un microcosmos, marea intelepciune a Creatorului tau.

Din sufletul tau necorporal vei cunoaste ca si Dumnezeu este necorporal; ca nu e circumscris in spatiu, pentru ca nici mintea ta nu avea mai inainte sedere in spatiu, ci ajunge in spatiu prin unirea sa cu trupul. Vei crede ca Dumnezeu este nevazut, gandindu-te la sufletul tau; ca si el nu poate fi vazut cu ochii trupului. Da, sufletul n-are nici culoare, nici forma, nici nu poate fi definit prin vreo caracterizare materiala, ci se cunoaste numai din functiunile sale.

Tot asa si Dumnezeu: nu cauta sa-L intelegi cu ajutorul ochilor, ci, ingaduindu-i mintii credinta, cauta sa ai o intelegere spirituala despre El!

, Admira pe Mester pentru chipul minunat prin care a legat sufletul tau cu trupul, incat sufletul sa se intinda pana la extremitatile trupului, facand unitare madularele cele mai deosebite ale trupului. Gandeste-te la puterea pe care sufletul o da trupului, la dragostea trupului pentru suflet: trupul primeste de la suflet viata, iar sufletul de la trup, durerile.

Gandeste-te ce minunate camarute are sufletul pentru pastrarea cunostintelor! Cunostintele noi dobandite nu intuneca pe cele de mai inainte, ci sunt pastrate neamestecate si clare, sapate in partea conducatoare a sufletului, ca intr-o coloana de arama. Gandeste-te, apoi, ca sufletul isi pierde propria frumusete daca aluneca spre patimile trupului; si iarasi, daca se curata de uratenia pricinuita de viciu, se inalta prin virtute la asemanarea cu Creatorul.

Daca vrei, dupa ce ai privit sufletul, priveste si alcatuirea trupului si admira ce locas potrivit a creat Dumnezeu sufletului. Dintre toate vietuitoarele numai pe om l-a creat Dumnezeu cu facultatea de a sta drept. Ca sa cunosti, din pozitia lui, ca viata ta este o origine dumnezeiasca. Toate patrupedele privesc la pamant si sunt plecate spre pantece; numai omul are privirea gata spre cer, ca sa nu se indeletniceasca cu pantecele, nici cu pasiunile cele de sub pantece, ci sa aiba toata pornirea lui spre inaltime.

Apoi, asezand capul in partea cea mai de sus a trupului, a pus in el cele mai alese simtiri. Acolo sunt vederea, auzul, gustul si mirosul, asezate toate aproape unele de altele. Si cu toate ca sunt inghesuite intr-un loc foarte ingust, nici una dintre ele nu impiedica functiunea celei din vecinatate. Ochii au luat locul cel mai inalt, ca nici una din partile trupului sa nu le stea in cale; stau sub o mica iesitura a sprancenelor si-si indreapta privirile drept inainte din cel mai inalt punct al trupului.

Urechile, iarasi, nu se deschid in linie dreapta, ci primesc sunetele din aer printr-un drum intortochiat. Si acesta-i tot semn de cea mai inalta intelepciune! Pe de o parte, ca sunetul sa patrunda in ureche neimpiedicat si sa rasune mai bine izbindu-se de cotiturile urechii, iar pe de alta parte, ca sa nu cada in ureche ceva din afara spre a impiedica simtul auzului. Uita- te si la limba! Cat e de moale si cat de usor se intoarce si intr-o parte si in alta, ca prin varietatea miscarilor ei sa indeplineasca toate nevoile vorbirii!

Dintii, la randul lor, sunt si organele vorbirii – ca dau limbii sprijin puternic -, dar si slujitorii hranei, ca unii o taie, iar altii o faramiteaza. Si asa, daca vei cerceta cu atentia cuvenita si toate celelalte organe ale trupului, daca vei cunoaste bine cum este tras aerul in plamani, cum este pastrata caldura in inima, daca vei cunoaste organele mistuirii si canalele prin care circula sangele, atunci din toate vei vedea adanca intelepciune a Creatorului tau si vei spune si tu ca profetul: “Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine“.

Asadar, „ Ia aminte la tine insuti”, ca sa iei aminte la Dumnezeu, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.

(Din: Sf,Vasile cel Mare - ,,OMILII SI CUVANTARI” Editura Institutului Biblic, 2004)

Rugaciune pentru izbăvirea de depresie

şi de feluritele boli sufleteşti

Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi mă vindecă şi pe mine, netrebnicul robul Tău(N),care m-am îndepărtat de Tine, rănind bunătatea şi iubirea Ta. Păcătuit-am la cer şi înaintea Ta, toată fărădelegea am săvârşit-o, arătatu-m-am lipsit de toată virtutea şi sănătatea sufletului şi a trupului. Slăbănogit-a trupul meu, umplutu-s-a de răutăţi sufletul meu, slăbit-a duhul meu. Stricatu-s-a voia mea, toate se înăbuşă şi suferă înlăuntrul meu, coborâtu-m-am până în iadul cel mai de jos.

Izbăveşte-mă, Doamne, de apăsarea şi durerea sufletească, şi de greutatea inimii care mă stăpâneşte cu dreptate. Săvârşit-am tot felul de păcate care mă războiesc, care fac chinul meu de nesuferit. Miluieşte-mă, Doamne, că eu singur sunt vinovat pentru această pustiire şi pieire a sufletului şi a trupului meu. Stăpânitu-m-a iubirea de sine, înrobitu-m-a nepurtarea de grijă, nimicitu-m-a lenevirea! Iartă-mă, Doamne, şi vindecă netrebnicul meu suflet. Depărtează de la mine pe duhul cel rău care face de nesuferit sufocarea sufletului şi a trupului meu. Ţine departe de mine greutatea cea apăsătoare din inima mea.

Slobozeşte-mi sufletul şi trupul de toată nepăsarea, întristarea, plecarea spre păcatul firii, mâhnirea, deznădejdea, nepăsarea, nesimţirea, disperarea şi amorţirea cea aducătoare de moarte, căci eu de bunăvoie am adus în sufletul meu toate acestea.

Iartă-mi, Doamne, păcatele și vindecă mulţimea patimilor mele! Ajută-mă ca să nu Te întristez vreodată din pricina patimilor care stăpânesc netrebnicul meu suflet. Ridică de la mine laţul cel greu al păcatului, îndepărtează mereu pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. împacă viaţa şi sufletul meu, Doamne!

Curăţeşte-mă de toată întinăciunea sufletului şi a trupului, ca să pot scăpa de duhurile viclene, care mi se fac mie întuneric şi beznă, deznădejde şi chin. Ridică-mă din patul durerii şi din aşternutul răutăţii. Apăsarea şi frica, şi robia gândurilor îndepărteaz-o de la mine! Doamne, facă-Se voia Ta, după cum doreşti.

Bunăvoinţa bunătăţii Tale să zdrobească pe vrăjmaşii mei şi pe omul cel vechi cu patimile şi cu poftele lui. Fie, Doamne, voia Ta spre mine, încât bucurându-mă şi veselindu-mă să Te urmez fără tristeţe, cu faţa veselă şi să Te slăvesc, să-Ţi cânt şi să Te binecuvântez întru toţi vecii. Vino şi întăreşte-mă cu puterea Ta proniatoare, ca să Te preaslăvesc şi să-Ţi cânt Ţie, Domnului preamilostiv, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt întru toţi vecii. Căci Tu eşti apărătorul meu împreună cu Preamilostivul Tău Părinte şi cu Mângâietorul Tău Duh în întristările care mă cuprind în toate zilele vieţii mele.

Miluieşte şi iartă, Doamne, sufletul şi trupul meu cel apăsat şi plin de răutate. Tu eşti Bucuria şi Lumina, învierea şi Viaţa, Primăvara şi Pastele desfătării noastre. Tu ai zis: „Nu Mă voi depărta de tine şi nici nu te voi părăsi”. Tu eşti Cel Care Te-ai pogorât până la „vistieriile iadului” căutând oaia cea pierdută, adică pe mine.

Miluieşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei Maicii Tale, Bucuria tuturor celor necăjiți, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale, cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri, cu rugăciunile Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cu rugăciunile slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin!

PĂCATUL BLESTEMULUI ÎN CASĂ

Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.

DESPRE PĂCAT ÎN GENERALPĂCATUL NECREDINTEI
PACATUL MANDRIEI
PĂCATUL PORTULUI INDECENT
PĂCATUL ÎNJURĂTURILOR
PĂCATUL NERESPECTĂRII ZILELOR DE ODIHNĂ
PACATUL BETIEI
PACATUL APELĂRII LA VRĂJITORII. FARMECE,
DESCÂNTECE SI ALTE LUCRURI DIAVOLESTI, OCULTE
PACATUL NERESPECTARII ZILELOR DE POST
PACATUL NEEDUCARII COPIILOR ÎN SPIRITUL RELIGIOS SI ÎN CREDINTA DE DUMNEZEU
PĂCATUL PORNOGRAFIEI
PĂCATUL AVORTULUI
PACATUL FURTULUI
PĂCATUL CURVIEIPĂCATUL PRECURVIEI

Sursa: sfaturi ortodoxe.ro

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită. Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptân-du-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta! Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Părintele Iustin Pârvu

Calea adevarului

Rugăciuni și învățături ortodoxe 2

Ioan Ciobanu

Pot fi bun creștin fără a participa la Sfânta Liturghie?

Rugaciunile mesei

Inaintea gustarii de dimineata

Dupa gustarea de dimineata

Inaintea mesei de pranz

Dupa masa de pranz

Inaintea mesei de seara

Dupa masa de seara

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blogroll

Arhivă blog