Lecturati Biblia ortodoxa versiunea Anania! (Click pe imagine)
BIBLIA SAU SF.SCRIPTURA ORTODOXA
BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ
TIPĂRITĂ SUB ÎNDRUMAREA ŞI CU PURTAREA DE
GRIJĂ
A
PREA FERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODXE ROMANE
CU APROBAREA SFÂNTULUI SINOD
* monogramul(semnul)
lui Hristos * emblema Patriarhiei Romane
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE BUCUREŞTI
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE BUCUREŞTI
·#
Pe
editiile sinodale ale Bibliei apare una dintre cele doua embleme de mai sus!.
Porunca a saptea a Bisericii ortodoxe ne interzice sa citim cartile eretice si pe cele ale sectarilor. Si nu numai ca nu trebuie sa le citim dar nici nu trebuie sa le tinem in casa sau sa le dam la alti ortodocsi sa le citeasca Desigur ca intre aceste carti interzise se afla si Bibliile sectarilor!
Biblia
ortodoxa si celelalte Biblii nu sunt identice asa cum sustin sectantii! Iata ce modificari grosolane au adus ei
in cartile si textul biblic:
(text preluat din art.scris de
arh.Ilie Cleopa)
Biblia
Ortodoxa are urmatoarele carti: Vechiul Testament are 39 de carti+ 14 carti,
adica 53 de carti; a lor nu are decat 39 de carti, restulle-au scos afara. Noul
Testament are 27 de carti; acesta si la ei are tot atitea carti, dar este plin
de greseli. Deci, Biblia adevarata ortodoxa, are un total de 80 de carti. Ei ii
zic la a noastra ,,Biblia bogata" dar oare este una si saraca, oare
Dumnezeu nu are numai o Biblie? Biblia este cuvantul lui Dumnezeu vorbit catre
oameni, este glasul lui Dumnezeu catre om.Cand ne rugam, noi ridicam glasul
catre El,iar cand citim Biblia El ne vorbeste noua,
Deci
sectarii au scos din Scriptura multe
carti, iata si greselile Bibliei sectare: 1.Pe ea nu scrie decat, Biblia - fara a mai scrie unde este editata
si de cine, scrie acolo ,,Societatea biblica", dar care-i aceea? In Biblia
ilustrata veti gasi rachete, sportivi, tineri sarutindu-se,cladiri din SUA,
presedinti ai S.U.A. Orice gasesti in ele numai pe Iisus Hristos nu. Intr-un
loc este o cruce fara Hristos pe ea, l-au rupt pe Iisus de pe ea, lepadare de
Hristos! 2. Au scos din Vechiul
Testament 14 carti: de la proorocul Maleahi pana la Evanghelia lui Matei,
urmatoarele carti: Tobit, Cartea Iuditei,Cartea lui Baruh, Epistola lui
Ieremia, Cintarea celor trei tineri,Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea
intelepciunii lui Solomon, Cartea intelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah;
Istoria Suzanei, Istoria omorarii balaurului Bel, Cartea I Macabei, Cartea II
Macabei, Cartea III Macabei, Rugaciunea lui Manase, au scos afara de la pagina
917 la pagina 1097, adica un total de 180 de pagini. Ce scrie la Apocalipsa:
,,De va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va
scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfânta si de la cele scrise in
cartea aceasta" Apoc. 22, 19). Si ei au scos ce au vrut ei. Numai Biblia
si Noul Testament aprobate de Sinod sint bune. 3.Nu au Psalmul 50: in orice Biblie de cind ar fi ea, Psalmul 50 este:,,Milueste-ma,
Dumnezeule, dupa mare mila Ta . . . ", psalmul de pocainta al lui David,
la ei este Psalmul 51, care zice: ,,Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea
Ta! ", cu totul altul este sensul la noi si altul la ei.4.In Psalmul 96, 7, la ortodocsi spune:
,,Sa se rusineze toti cei ce se inchina chipurilor cioplite si se lauda cu
idolii lor" la sectari in Psalmul 97, 7 - caci nici numerotarea psalmilor
nu este identica - scrie:,,Sint rusinati toti cei ce slujesc icoanelor si care
se falesc cu idolii", lor, nu le plac icoanele, ca le-au facut idoli. Dar
idolii sunt: animale, pasari, oameni, zei, astri, soarele, pietrele; la
acesteasa nu te inchini. Icoana il arata pe Dumnezeu, si Moise a facut Heruvimi
in cort, tot icoane.5. Numerotarea
Psalmilor este gresita, au taiat un psalm in doua, la noi este psalmul 96, iar
la ei 97. Textul este foarte incalcit.6.
In noul Testament, la Matei 1, 20 scrie la noi: ,,Iosife,fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, logdnica ta", iar la ei, la sectari scrie:,,Pe Maria,
nevasta-ta!" dar oare Maica Domnului i-a fost nevasta lui Iosif? Ce
dracie! Cum s-a implinit atunci proorocia lui Isaia 7, 14: ,,Iata fecioara va
avea in pintece si va naste fiu . . . "?
Ce ratacire grozava, nu se naste Hristos dintr-o
nevasta, ci dintr-ofecioara! 7.In
Evanghelia de la Luca 1; 28, la noi scrie: ,,Bucura-te cea plina de har"
iar la sectari:,,Plecaciune tie .. . ." au inlocuit,,Bucura-te" ca sa
nu fie ca la noi la Acatist. In limba greaca scrie:,,Herete" = bucura-te -
alta gresala a lor. 8.La Luca 1, 43,
la noi scrie: ,,Si de unde mie cinstea aceasta,ca sa vina la mine Maica
Domnului meu?" iar sectarii au pus: ,,mama Domnului" in loc de Maica
Domnului, ei n-o cinstesc, ci o batjocoresc! 9 .L-a Luca 1, 48, la ortodocsi scrie: ,,Ca iata, de acum ma
vor ferici toate neamurile" la sectari scrie asa: ,,Ca iata de acum
incolo,toate neamurile imi vor zice fericita". Este o injosire adusa
Maicii Domnului. Daca ei n-o cinstesc, atunci au ajuns s-o batjocoreasca, ca-I o
femeie de rind, ca a mai avut copii. Ce dracii in capul lor! 10. Greseli mai sunt la Tit 3, 10 si in
multe locuri, asa-I Biblia lor, daca si-au stricat credinta si-au stricat si
Scriptura.11. La I Tim 3, 1: ,,De
doreste cineva sa fie Episcop. . ." la ortodocsi, iar la sectari: ,, . . .
sa fie episcop" cu explicatia,episcop =priveghetor, supraveghetor, mare
gresala. Episcopii numai in Biserica ii gasim. Numai Biblia si Noul Testament
tiparit de Biserica sint bune, care sunt asa cum au fost si in urma cu 2000 de
ani, ale lor va duc in Iad. Noi avem carti foarte vechi, scriptura nu-i de ieri
sau alaltaieri.,,TOATA Scriptura este de Dumnezeu insuflata" (II Tim 3,
16) deci toata nu numai o parte. 12.
In Biblia ortodoxa gasim cuvantul preot sfintit de apostoli.La sectari cuvantul
preot = batrin, deci un om oarecare de rind, mare greseala. Preotul este preot
pus de sfintii Apostoli. Vezi Iacov 5, 14.
Prima carte in romaneste este
Liturghierul de la 1545 de la Minastirea Bistrita, R. Valcea; Evangheliarul lui
Coresi, Brasov 1560;Noul Testament de la Alba Iulia, 1648; Biblia de la
Bucuresti, 1688;Cazania lui Varlaam, Iasi 1643; Marturisirea de credinta a lui
PetruMovila, 1642;Biblia de la Blaj, 1743; Biblia lui A Saguna, ilustrata,Sibiu
1853; Biblia de la 1911, de la Bucuresti; Biblia de la Iasi, 1883;Biblia de la
Bucuresti, 1914; Biblia lui Galaction, Bucuresti 1936 dupa originalul ebraic;
Noul Testament de la Cluj, 1941 de N. Colan; 100 000Biblii Buc. 1975; 100 000
Biblii Buc. 1982-1983; Noul Testament 300000 1968, 1975, 1983; Mica Biblie mai
multe editii. Sirbii au tiparit 500000 Biblii, Românii 300000, iar grecii
foarte putine. Aceste Biblii sint ale Bisericii, numai acestea sa le cititi. Ei
se lauda cu un ratacit Cornilescu a
carui traducere biblica au preluat-o si care i-a dus la pierzare. Daca au aparut recent, de
unde sa aiba ei Biblia cea adevarata?
Parintele
Arsenie Boca spunea despre sectanti ca: “Vor merge în iad cu
Biblia în mână!”
Atentie la traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza!
Traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza s-au efectuat pe baza unei colectii de manuscrise diferita de cea traditionala rezultand in denaturari importante ale textului biblic in ciuda intentiilor "binevoitoare" ale editorilor. Mai jos este redata o comparatie ce prezinta exemple ale alterararii textului biblic de catre cateva din traducerile moderne englezesti ale Bibliei. Sunt prezentate deasemenea in paralel si cele mai folosite traduceri romanesti, impreuna cu originalul grecesc (Textus Receptus).
Alterarile textului biblic (schimbarea sau omiterea unor cuvinte, expresii sau pasaje) sunt marcate cu culoarea rosie, in timp ce culoarea verde marcheaza versiunea corecta.
Traducerea Cornilescu |
Traducerea Bisericii Ortodoxe | Original Grec (Textus Receptus) | AV (King James) | New International | New American Standard | |
---|---|---|---|---|---|---|
Mt 9:13 | Duceti-va de invatati ce inseamna: "Mila voiesc, iar nu jertfa!" Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." | Dar mergand, invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa; ca n-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta. | πορευθεντες δε μαθετε τι εστιν ελεον θελω και ου θυσιαν ου γαρ ηλθον καλεσαι δικαιους αλλ αμαρτωλους εις μετανοιαν | for I am not come to call the righteous, but sinners to repentance. | For I have not come to call the righteous, but sinners. | For I did not come to call the righteous, but sinners. |
Mat. 18:11 | Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut. | Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. | ηλθεν γαρ ο υιος του ανθρωπου σωσαι το απολωλος | For the Son of man is come to save that which was lost. | LIPSESTE | notele de subsol indica incertitudine |
Mat 19:17 | El i-a raspuns: "De ce ma intrebi: "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile." | Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile. | ο δε ειπεν αυτω τι με λεγεις αγαθον ουδεις αγαθος ει μη εις ο θεος ει δε θελεις εισελθειν εις την ζωην τηρησον τας εντολας | Why callest thou me good? | "Why do you ask me about what is good?" | "Why are you asking me about what is good?" |
Mat 25:13 | Vegheati dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului. | Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului. | γρηγορειτε ουν οτι ουκ οιδατε την ημεραν ουδε την ωραν εν η ο υιος του ανθρωπου ερχεται | Ye know neither the day nor the hour wherein the Son of man cometh. | You do not know the day or the hour. | You do not know the day nor the hour. |
Marc 10:24 | Ucenicii au ramas uimiti de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: "Fiilor, cat de anevoie este pentru cei ce se incred in bogatii, sa intre in Imparatia lui Dumnezeu! | Iar ucenicii erau uimiti de cuvintele Lui. Dar Iisus, raspunzand iarasi, le-a zis: Fiilor, cat de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia lui Dumnezeu! | οι δε μαθηται εθαμβουντο επι τοις λογοις αυτου ο δε ιησους παλιν αποκριθεις λεγει αυτοις τεκνα πως δυσκολον εστιν τους πεποιθοτας επι τοις χρημασιν εις την βασιλειαν του θεου εισελθειν | .how hard it is for them that trust in riches to enter into the kingdom of God! | .how hard it is to enter the kingdom of God! | .how hard it is to enter the kingdom of God! |
Luca 2:33 | Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. | Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. | και ην ιωσηφ και η μητηρ αυτου θαυμαζοντες επι τοις λαλουμενοις περι αυτου | And Joseph and his mother, | The child's father and mother. | His father and mother. |
Luca 4:4 | Isus i-a raspuns: "Este scris: Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu." | Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu. | και απεκριθη ιησους προς αυτον λεγων γεγραπται οτι ουκ επ αρτω μονω ζησεται ο ανθρωπος αλλ επι παντι ρηματι θεου | Man shall not live by bread alone, but by every word of God. | Man does not live on bread alone. | Man shall not live on bread alone. |
Luca 4:8 | Drept raspuns, Isus i-a zis: "Inapoia Mea, Satano! Este scris: Sa te inchini Domnului, Dumnezeului tau, si numai Lui sa-I slujesti." | Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti". | και αποκριθεις αυτω ειπεν ο ιησους υπαγε οπισω μου σατανα γεγραπται γαρ προσκυνησεις κυριον τον θεον σου και αυτω μονω λατρευσεις | Get thee behind me, Satan. | LIPSESTE | LIPSESTE |
Ioan 6:47 | Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica. | Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica. | αμην αμην λεγω υμιν ο πιστευων εις εμε εχει ζωην αιωνιον | He that believeth on me hath everlasting life. | He who believes has everlasting life. | He who believes has eternal life. |
Ioan 8:9 | Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc. | Iar ei auzind aceasta si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul, incepand de la cei mai batrani si pana la cel din urma, si a ramas Iisus singur si femeia, stand in mijloc. | οι δε ακουσαντες και υπο της συνειδησεως ελεγχομενοι εξηρχοντο εις καθ εις αρξαμενοι απο των πρεσβυτερων εως των εσχατων και κατελειφθη μονος ο ιησους και η γυνη εν μεσω εστωσα | And when they heard it, being convicted by their own conscience, went out. | .those who heard began to go away. | .when they heard it, they began to go out one by one. |
Fapte 2:30 | Fiindca David era proroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, | Deci el, fiind prooroc si stiind ca Dumnezeu i S-a jurat cu juramant sa aseze pe tronu-i din rodul coapselor lui, | προφητης ουν υπαρχων και ειδως οτι ορκω ωμοσεν αυτω ο θεος εκ καρπου της οσφυος αυτου το κατα σαρκα αναστησειν τον χριστον καθισαι επι του θρονου αυτου | that of the fruit of his loins, according to the flesh, he would raise up Christ to sit on his throne; | .he would place one of his descendants on his throne. | .to seat one of his descendants upon his throne. |
Fapte 8:37 | Filip a zis: "Daca crezi din toata inima, se poate." Famenul a raspuns: "Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu." | Filip a zis: Daca crezi din toata inima, este cu putinta. Si el, raspunzand, a zis: Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. | ειπεν δε ο φιλιππος ει πιστευεις εξ ολης της καρδιας εξεστιν αποκριθεις δε ειπεν πιστευω τον υιον του θεου ειναι τον ιησουν χριστον | If thou believest with all thine heart, thou mayest. And he answered and said, I believe that Jesus Christ is the Son of God. | LIPSESTE | notele de subsol arunca indoiala |
Fapte 23:9 | S-a facut o mare zarva; si cativa carturari din partida Fariseilor, s-au sculat in picioare, au inceput o cearta aprinsa, si au zis: "Noi nu gasim nici o vina in omul acesta; dar daca i-a vorbit un duh sau un inger?"... | Si s-a facut mare strigare, si, ridicandu-se unii carturari din partea fariseilor, se certau zicand: Nici un rau nu gasim in acest om; iar daca i-a vorbit lui un duh sau inger, sa nu ne impotrivim lui Dumnezeu. | εγενετο δε κραυγη μεγαλη και ανασταντες οι γραμματεις του μερους των φαρισαιων διεμαχοντο λεγοντες ουδεν κακον ευρισκομεν εν τω ανθρωπω τουτω ει δε πνευμα ελαλησεν αυτω η αγγελος μη θεομαχωμεν | Let us not fight against God. | LIPSESTE | LIPSESTE |
Rom 13:9 | De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." | Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti? si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. | το γαρ ου μοιχευσεις ου φονευσεις ου κλεψεις ου ψευδομαρτυρησεις ουκ επιθυμησεις και ει τις ετερα εντολη εν τουτω τω λογω ανακεφαλαιουται εν τω αγαπησεις τον πλησιον σου ως εαυτον | Thou shalt not bear false witness. | LIPSESTE | LIPSESTE |
Col 1:14 | in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor. | Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor; | εν ω εχομεν την απολυτρωσιν δια του αιματος αυτου την αφεσιν των αμαρτιων | In whom we have redemption through his blood, even the forgiveness of sins. | In whom we have redemption, the forgiveness of sins. | In whom we have redemption, the forgiveness of sins. |
1Tim 3:16 | Si fara indoiala, mare este taina evlaviei... "Cel ce a fost aratat in trup, a fost dovedit neprihanit in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava." | Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava. | και ομολογουμενως μεγα εστιν το της ευσεβειας μυστηριον θεος εφανερωθη εν σαρκι εδικαιωθη εν πνευματι ωφθη αγγελοις εκηρυχθη εν εθνεσιν επιστευθη εν κοσμω ανεληφθη εν δοξη | God was manifest in the flesh. | He appeared in a body. | He who was revealed in the flesh. |
1Tim 6:5 | zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni. | Galcevi necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar, care socotesc ca evlavia este un mijloc de castig. Departeaza-te de unii ca acestia. | παραδιατριβαι διεφθαρμενων ανθρωπων τον νουν και απεστερημενων της αληθειας νομιζοντων πορισμον ειναι την ευσεβειαν αφιστασο απο των τοιουτων | Perverse disputings of men of corrupt minds, and destitute of the truth, supposing that gain is godliness: from such withdraw thyself. | LIPSESTE | LIPSESTE |
1Pet 1:22 | Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima; | Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta, | τας ψυχας υμων ηγνικοτες εν τη υπακοη της αληθειας δια πνευματος εις φιλαδελφιαν ανυποκριτον εκ καθαρας καρδιας αλληλους αγαπησατε εκτενως | Ye have purified your souls in obeying the truth through the Spirit. | you have purified yourselves by obeying the truth. | Since you have in obedience to the truth purified your souls. |
1Ioan 4:3 | si orice duh, care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum. | Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume. | και παν πνευμα ο μη ομολογει τον ιησουν χριστον εν σαρκι εληλυθοτα εκ του θεου ουκ εστιν και τουτο εστιν το του αντιχριστου ο ακηκοατε οτι ερχεται και νυν εν τω κοσμω εστιν ηδη | And every spirit that confesseth not that Jesus Christ is come in the flesh is not of God. | But every spirit that does not acknowledge Jesus is not from God. | And every spirit that does not confess Jesus is not from God. |
Apoc 5:14 | Si cele patru fapturi vii ziceau: "Amin!" Si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant, si s-au inchinat Celui ce este viu in vecii vecilor! | Si cele patru fiinte ziceau: Amin! Iar batranii cazura si se inchinara. | και τα τεσσαρα ζωα ελεγον αμην και οι εικοσιτεσσαρες πρεσβυτεροι επεσαν και προσεκυνησαν ζωντι εις τους αιωνας των αιωνων | Four and twenty elders fell down and worshipped him that liveth for ever and ever. | .the elders fell down and worshipped. | .the elders fell down and worshipped. |
Apoc 20:9 | Si ei s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit. | Si s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit. | και ανεβησαν επι το πλατος της γης και εκυκλωσαν την παρεμβολην των αγιων και την πολιν την ηγαπημενην και κατεβη πυρ απο του θεου εκ του ουρανου και κατεφαγεν αυτους | Fire came down from God out of heaven. | Fire came down from heaven. | Fire came down from heaven. |
Apoc 21:24 | Neamurile vor umbla in lumina ei, si imparatii pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea. | Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului vor aduce la ea marirea lor. | και τα εθνη των σωζομενων εν τω φωτι αυτης περιπατησουσιν και οι βασιλεις της γης φερουσιν την δοξαν και την τιμην αυτων εις αυτην | And the nations of them which are saved shall walk in the light of it. | The nations will walk by its light. | And the nations shall walk by its light. |
Este Biblia ortodoxă asemănătoare cu Biblia protestantă?
Poate oricine studia şi interpreta Biblia?
Nicidecum!.Iata ce
spune Sf.Ap Petru,despre cei ce interpreteaza Biblia dupa capul lor: ,,Si
idelunga-rabdare a Domnului nostru,socotit-o drept mantuire,precum v-a scris si
iubitul nostru frate,Pavel,dupa intelepciunea data lui.Cum
vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri
cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca
şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
Biblia
este un text vechi care are nevoie de cunoştinţe speciale
pentru a o înţelege.
Fără a cunoaşte interpretarile
Sfinţilor Părinţi (care au transmis prin viu grai învăţătura apostolilor)
textul biblic este înţeles eronat generând numeroase erezii.
Interpretarea contemporană, prin prisma
mentalităţii omului contemporan a dus la apariţia numeroaselor secte
protestante şi neoprotestante care susţin principiile
unui „comunism spiritual".
Neoprotestanţii greşesc de trei ori
faţă de Biblie când:
- afirmă că ortodocşii şi
protestanţii au aceeaşi Biblie
- afirmă că fiecare om poate să
înterpreteze Biblia după bunul său plac
- limitează creştinismul la o carte,
în timp ce Sfântul Evanghelistul Ioan spune:
"Dar sunt şi alte
multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care dacă s-ar fi scris cu
de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin"
(Ioan 21, 25). Cele nescrise au fost transmise prin tradiţia apostolică, din
generaţie generaţie şi reprezintă o mai mare valoare decât ceea ce numesc sectarii
"cartea cărţilor".
Nicidecum!.Iata ce spune Sf.Ap Petru,despre cei ce interpreteaza Biblia dupa capul lor: ,,Si idelunga-rabdare a Domnului nostru,socotit-o drept mantuire,precum v-a scris si iubitul nostru frate,Pavel,dupa intelepciunea data lui.Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
Neoprotestanţii greşesc de trei ori faţă de Biblie când:
- afirmă că ortodocşii şi protestanţii au aceeaşi Biblie
- afirmă că fiecare om poate să înterpreteze Biblia după bunul său plac
- limitează creştinismul la o carte, în timp ce Sfântul Evanghelistul Ioan spune:
Scrierea corecta a
numelui Mantuitorului
Numele
Iisus” se scrie in limba româna cu doua vocale initiale, ca urmare a
transliterarii sonoritatii primelor doua vocale din ortografia greceasca a
acestui nume.
In greaca numele Iisus se scrie astfel: iota, ita, sigma, omicron, ipsilon, sigma ,adica Iisous.Litera “ita” (a doua) se pronunta in greaca deja de multa vreme ca un “i” ,nicidecum “e”, cum au preluat catolicii,iar de la ei protestantii.
Ca a doua litera “η” ,se citeste “i” si nu “e”, aflati de pe site-ul acesta in care este expus alfabetul grecesc,are si sunet: http://www.xanthi.ilsp.gr/filog/ch1/alp ... ?vletter=7 http://www.scribd.com/doc/24918178/Alfabet-Limba-Greaca
Isus este o simplificare a lui Iisus .Forma românească “Isus“,nu are bază istorică pe nici una din cele cinci filiere: ebraică, greacă, latină, slav(on)ă, maghiară.Protestanţii au preluat după limba latină: Iesus .
Latina si toate limbile Occidentului catolic au transliterat nu sonoritatea, ci litera greceasca “ita” prin “e”,nu prin “i” cum era corect.Astfel, toate limbile occidentale pastreaza dubla vocala in numele “Iisus”, doar ca a doua vocala este “e” si au “Iesus“.
Grafia “Iisus” este cea corectă deoarece reproduce şi pe “η” ( a doua litera) din “Ιησούς”, care în latină a fost redat “e”,pe cand la Isus a disparut a doua litera.
Problema este insa ca limba originara a Noului Testament ,este greaca nu latina .Numele “Iisus” e preluat in limba romana direct din greaca, limba in care s-a scris originalul Noului Testament.
In greaca se scrie “Ιησούς“, transliterat “Iisous“,destul de limpede! Ce motivatie am avea astazi sa inventam o ortografie deviata din latina, de vreme ce insasi latina, in cazul de fata, imita ortografia greceasca?
Aceeasi lucru si pentru “Χριστός” .“Hristos” nu constituie numele Mântuitorului propriu-zis, ci este un supranume. El provine din limba greacă, de la verbul “hrio”(“a unge”) .Consoana initiala reda sonoritatea literei grecesti “hi“, pe care limbile occidentale o translitereaza gresit prin “ch”. http://www.xanthi.ilsp.gr/filog/ch1/alp
Forma “Isus Christos” este numai crasa incultura si nu un latinism!.
Exagerarea latinismelor a fost deseori denuntata, intre altii, cu umor de Hasdeu, care ii punea in incurcatura pe sustinatorii transformarii lui “j” in “i”.Suna mai latineste “iustitie” decat “justitie”, dar se rusinau cand pronunta Hasdeu “coaje”, mai pe latineste.La Jesus, j nu reflectă sunetul scris ca în franceză, numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul s, anume “i-e”, “i-i” sau “j-e”… (fr. Jésus) sau (engl. Jesus).
Transliterarea Iisus Hristos în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe , este fidelă scrierii greceşti Ἰησοῦς Χριστός (alfabetul slavon este derivat din scrierea greacă, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit scrierea slavonă ).Biblia din 1688 ,de la Bucuresti ,foloseste si ea forma corecta :”Darul Domuluinostru Iisus Hristos
In greaca numele Iisus se scrie astfel: iota, ita, sigma, omicron, ipsilon, sigma ,adica Iisous.Litera “ita” (a doua) se pronunta in greaca deja de multa vreme ca un “i” ,nicidecum “e”, cum au preluat catolicii,iar de la ei protestantii.
Ca a doua litera “η” ,se citeste “i” si nu “e”, aflati de pe site-ul acesta in care este expus alfabetul grecesc,are si sunet: http://www.xanthi.ilsp.gr/filog/ch1/alp ... ?vletter=7 http://www.scribd.com/doc/24918178/Alfabet-Limba-Greaca
Isus este o simplificare a lui Iisus .Forma românească “Isus“,nu are bază istorică pe nici una din cele cinci filiere: ebraică, greacă, latină, slav(on)ă, maghiară.Protestanţii au preluat după limba latină: Iesus .
Latina si toate limbile Occidentului catolic au transliterat nu sonoritatea, ci litera greceasca “ita” prin “e”,nu prin “i” cum era corect.Astfel, toate limbile occidentale pastreaza dubla vocala in numele “Iisus”, doar ca a doua vocala este “e” si au “Iesus“.
Grafia “Iisus” este cea corectă deoarece reproduce şi pe “η” ( a doua litera) din “Ιησούς”, care în latină a fost redat “e”,pe cand la Isus a disparut a doua litera.
Problema este insa ca limba originara a Noului Testament ,este greaca nu latina .Numele “Iisus” e preluat in limba romana direct din greaca, limba in care s-a scris originalul Noului Testament.
In greaca se scrie “Ιησούς“, transliterat “Iisous“,destul de limpede! Ce motivatie am avea astazi sa inventam o ortografie deviata din latina, de vreme ce insasi latina, in cazul de fata, imita ortografia greceasca?
Aceeasi lucru si pentru “Χριστός” .“Hristos” nu constituie numele Mântuitorului propriu-zis, ci este un supranume. El provine din limba greacă, de la verbul “hrio”(“a unge”) .Consoana initiala reda sonoritatea literei grecesti “hi“, pe care limbile occidentale o translitereaza gresit prin “ch”. http://www.xanthi.ilsp.gr/filog/ch1/alp
Forma “Isus Christos” este numai crasa incultura si nu un latinism!.
Exagerarea latinismelor a fost deseori denuntata, intre altii, cu umor de Hasdeu, care ii punea in incurcatura pe sustinatorii transformarii lui “j” in “i”.Suna mai latineste “iustitie” decat “justitie”, dar se rusinau cand pronunta Hasdeu “coaje”, mai pe latineste.La Jesus, j nu reflectă sunetul scris ca în franceză, numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul s, anume “i-e”, “i-i” sau “j-e”… (fr. Jésus) sau (engl. Jesus).
Transliterarea Iisus Hristos în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe , este fidelă scrierii greceşti Ἰησοῦς Χριστός (alfabetul slavon este derivat din scrierea greacă, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit scrierea slavonă ).Biblia din 1688 ,de la Bucuresti ,foloseste si ea forma corecta :”Darul Domuluinostru Iisus Hristos
cu voi cu toti! Amin” (Apoc.
22,21)
Grafia Isus se aseamana mai degraba formei ,,Isah” pe care o folosesc musulmanii şi budiştii pentru a scrie şi pronunţa numele lui Iisus.
Grafia Isus se aseamana mai degraba formei ,,Isah” pe care o folosesc musulmanii şi budiştii pentru a scrie şi pronunţa numele lui Iisus.
FALSIFICĂRILE SFINTEI SCRIPTURI ŞI CONSECINŢELE LOR APOSTATICE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
,,Sunt oarecare ce vă tulbură pre voi, şi voiesc să strămute evanghelia lui Hristos. Ci măcar şi noi, sau Înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie (Galateni 1, 7-8)”
În vremurile noastre din urmă, societatea odinioară creştină, care nu-l mai doreşte pe cel ce opreşte acum (II Tesaloniceni 2, 7)[1], şi care nu se mai apără, a îngăduit celor care ne tulbură şi voiesc să strămute evanghelia lui Hristos să se înmulţească excesiv şi să-şi asume puterea. Proorocia apostolului că ,,în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii … având chipul bunei credinţe, iar puterea ei tăgăduind (II Timotei 3, 1-5). Chiar înaintea ochilor noştri, omenirea eşuează tot mai mult în a înţelege de ce Scripturile sunt numite sfinte, şi că toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată (II Timotei 3, 16) şi nu este după om (Galateni 1, 11); [omenirea] pierde în mare măsură conceptele de sfinţenie şi adevăr, fiind contaminată cu falsa învăţătură a relativismului universal. Aceasta explică desconsiderarea frivolă şi neruşinată a cuvintelor aspre ale Sfântului Apostol Pavel: Precum am zis mai înainte şi acum iarăşi zic: oricine de vă va binevesti afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie (Galateni 1, 9). Misiunea atât a Bisericii Vechiului, cât şi a Noului Testament a fost întotdeauna, şi rămâne încă, să păzească şi să propovăduiască neschimbată credinţa revelată dumnezeieşte şi făgăduinţele lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi şi Tradiţia. Este binecunoscută grija deosebită cu care a fost păstrat textul Scripturii în perioada Vechiului Testament, când fiecare manuscris scripturistic care era deteriorat sau conţinea greşeli era distrus, când nici unul dintre cei care aveau vreun defect de vorbire nu ar fi putut fi vreodată admis pentru a citi din Scripturi cu voce tare în public. Traducerea Bisericii străvechi a cărţilor Vechiului Testament în limba greacă (aşa-numita Septuaginta) a fost realizată în secolul al III-lea î.Hr. de către bărbaţi numiţi în mod special şi aleşi de Dumnezeu, şi a fost săvârşită cu toate precauţiile posibile şi cu toată reverenţa, şi sub călăuzirea protectoare directă a Bisericii Cereşti, aşa cum este adeverit îndeosebi printr-un episod binecunoscut privind traducerea Sfântului Simeon a Cărţii Proorocului Isaia care conţinea textul profeţiei mesianice despre Mântuitorul lumii care se va naşte din Fecioară (Isaia 7, 14). Demne de original sunt traducerile canonice realizate de bărbaţi sfinţi din Biserica Noului Testament: cea a Fericitului Ieronim (din ebraica veche în latină, ţinând seama de Septuaginta) şi cea a Sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Meftodie (din textul grec al Septuagintei adoptat de Biserică în slavona bisericească). De la Reformă încoace, când eforturile protectoare ale catolicismului au fost înfrânte, traducerile Bibliei în limbile naţionale apărute în Apus au deja o amprentă a învăţăturii protestante (precum traducerea lui Luther). În vremurile cele mai recente, nu mai există hotare restrictive în calea dezvoltării până şi a celor mai extreme şi blasfemiatoare învăţături false. Spectrul traducerilor şi transpunerilor Bibliei s-a lărgit în mod corespunzător. Nu ar fi putut fi altfel, de vreme ce Sfânta Scriptură aparţine doar Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici, şi utilizarea ei în afara contactului cu tradiţia bisericească şi patristică (şi chiar în opoziţie cu ea, ceea ce este caracteristic tuturor comunităţilor religioase care au căzut din credinţa ortodoxă) aduce după sine în mod inevitabil denaturarea atât a înţelesului, cât şi a literei Scripturii. Potrivit Sfinţilor Părinţi, cel care se află în afara comuniunii tainice cu Biserica nu poate decât să se abată în erezie îndepărtându-se de propovăduirea adevăratei Ortodoxii. Prostia umană nu este singura pricină a denaturării adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este nesuferit ,,tatălui minciunilor”, diavolul, care cu ajutorul favoriţilor săi încearcă să-l pervertească în orice fel cu putinţă. Odată cu căderea de la Dumnezeu a celor care au devenit ucigaşii Lui şi au chemat asupra lor înşişi şi asupra urmaşilor lor sângele Fiului lui Dumnezeu pe care ei L-au răstignit (Matei 27, 25), a început o denaturare conştientă a cărţilor Vechiului Testament odinioară păzite cu grijă de poporul evreu. Profeţiile mesianice au fost primele care au suferit această denaturare. ,,Rabinii au viciat conţinutul Scripturilor pentru a corespunde propriilor intenţii răutăcioase … şi continuă încă să le modifice”, scria Eftimie de Ciudov (1705)[2]. Astfel de acuzaţii s-au auzit încă din timpurile apostolice. În perioada dintre secolele V-X, rabinii masoretici au stabilit textul Vechiului Testament care de atunci încoace a fost adoptat ca textul oficial. În acest text, practic toate proorociile despre Mântuitorul lumii au fost distorsionate de o aşa manieră încât ele nu ar putea fi înţelese ca referindu-se la persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Ulterior, toate copiile ebraice ale textului care difereau de canonul masoretic stabilit au fost distruse. Stabilitatea textului masoretic al Vechiului Testament şi absenţa versiunilor în copiile sale au făcut ca mulţi teologi şi exegeţi biblici, chiar dintre creştini, începând cu Origen[3] şi până astăzi, să se întoarcă în mod constant la acest text ebraic ca principala autoritate, în pofida avertismentelor aspre ale Bisericii. Pe de altă parte, existenţa versiunilor diferite ale textului bisericesc al Septuagintei a fost considerată indiciul că el nu este demn de încredere. Drept urmare, nu numai teologii şi traducătorii catolici şi protestanţi apuseni s-au bazat pe textul masoretic al Bibliei. Prin ediţiile tipărite la Veneţia a început influenţa asupra copiilor greceşti şi slavone mai târzii ale Scripturilor. [Textul masoretic] ,,a fost enumerat printre sursele primare, în ciuda avertismentelor stricte ale Sfântului Sinod”[4], când Biblia elisabetană a fost revizuită în 1751. În pofida existenţei unor distorsiuni dogmatice serioase (în primul rând, în ce priveşte referirile mesianice), textul masoretic a devenit baza şi pentru traducerea sinodală a Vechiului Testament în limba rusă, având drept rezultat traducerea iniţială a protoiereului G. Pavski care a pricinuit indignare generală în cercurile bisericeşti. La acea vreme, arhiepiscopul Teofan Zăvorâtul a formulat esenţa substituţiei comise după cum urmează: ,,Potrivit legii noastre, când încercăm să tâlcuim Cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie să-i consultăm pe Părinţii Bisericii. Sfinţii Părinţi au tâlcuit Scripturile aşa cum au fost înfăţişate în Septuaginta. În consecinţă, noua traducere ne împiedică să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu din punctul de vedere ortodox, deoarece ne prezintă un text diferit de cel folosit de către Sfinţii Părinţi. … Traducerea din textul ebraic ne zboară pământul de sub picioare. Ne confruntăm cu idei noi, cu o Biserică nouă, cu o eră nouă: deci, acestea sunt consecinţele acestei traduceri !”[5]. ,,Dar editorii Bibliei ruse din Londra (neîndoios sub influenţă masonică) şi-au permis neruşinarea de a scrie: ’Noi insistăm şi dorim un singur lucru, anume: independenţa de conceptele Bisericii şi independenţa de traducerea celor Şaptezeci’”[6]. Societăţile biblice şi comisiile de astăzi au dobândit această ,, independenţă” în întregime. Deşi ulterior s-a făcut tot ce se putea pentru a coordona această traducere cu textul bisericesc al Septuagintei în versiunea sa greacă şi în cea slavonă a Sfinţilor Chiril şi Meftodie, ,,nu s-a putut realiza o apropiere totală. Ruptura textului rus de tradiţia scripturistico-liturgică slavonă a Bisericii a osândit această traducere la utilizarea ei doar în afara slujbelor bisericeşti: Sfântul Sinod a destinat-o unei lecturi educaţionale acasă”[7]. Descoperirea manuscriselor de la Qumran la începutul anilor ’1950, datând din secolul I î.Hr. (adică, din perioada pre-masoretică) a soluţionat în mod decisiv, şi în favoarea Septuagintei, controversa veche de secole privind valoarea comparativă a textelor ebraic şi grec ale Vechiului Testament. S-a dovedit că manuscrisele scoase din peşterile de la Qumran conţin toate variantele textului care sunt disponibile în manuscrisele greceşti şi care, după câte s-ar părea, le-ar fi subminat autoritatea. Însă, aceste concluzii sunt trecute sub tăcere, şi publicarea manuscriselor de la Qumran care sunt la dispoziţia ,,Casei Bibliei” din Ierusalim este oprită complet. Orice traduceri noi ale Scripturii sunt făcute încă potrivit textului masoretic şi chiar cu participarea cărturarilor ebraici ai Bibliei. Totodată, renovaţioniştii din Patriarhia Moscovei şi din alte Biserici locale continuă să introducă cu insistenţă sporită în slujbele bisericeşti traduceri neautorizate ale Scripturii în limbile naţionale contemporane. Ca o regulă, toate aceste traduceri sunt de origine neortodoxă şi se bazează pe textul masoretic care nu aparţine Tradiţiei Bisericii Ortodoxe. Odată cu modernizarea larg răspândită a limbajului şi riturilor liturgice, introducerea calendarului gregorian apusean, şi a altor nenumărate concesii făcute spiritului vremurilor, aceste traduceri distrug tot mai mult legătura acestor Biserici cu propriul trecut ortodox, şi pregătesc terenul pentru reforme suplimentare având drept scop crearea pseudo-Bisericii ecumeniste a lui antihrist. Prin intermediul mişcării ecumeniste, creştinătatea eretică contemporană din Apus continuă să-şi extindă influenţa asupra lumii ortodoxe. Într-adevăr, Mitropolitul Chiril de Smolenk[8], preşedintele Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe al Patriarhiei Moscovei, a declarat la cea de-a VII-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) că această organizaţie este ,,leagănul uneia Biserici a viitorului” (a se vedea capitolul 1). Pentru noi, creştinii ortodocşi, această ,,Biserică” nu este nimic altceva decât biserica lui antihrist. Participanţii la adunările ecumeniste sunt implicaţi într-o elaborare pas cu pas a unei învăţături blasfemiatoare despre această ,,Biserică”, despre ritul şi limbajul ei. Limbajul cât se poate de ,,ecumenist” al acestor adunări reflectă un asemenea grad de conştiinţă ecumenistă a participanţilor încât, potrivit unuia din liderii lor, fostul secretar general al CMB, dr. Filip Potter, la întoarcerea lor de la conferinţe, membrii propriilor comunităţi nu reuşesc pur şi simplu să-i înţeleagă iniţial. Pentru a-i înţelege pe ecumenişti, cineva trebuie să înceteze să înţeleagă Evanghelia şi să se deprindă cu uzurparea lor blasfemiatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Demnă de atenţie este tâlcuirea ecumeniştilor (care a devenit sloganul lor) a cuvintelor Mântuitorului nostru: Ca toţi una să fie (Ioan 17, 21). Ecumeniştii pretind că aceste cuvinte fac aluzie la porunca lui Hristos cu privire la unitatea întregii lumi – ortodocşi, sectari, iudei, musulmani şi toţi păgânii. Ei nesocotesc complet cuvintele lui Hristos care preced direct fraza citată: Eu pentru aceştia mă rog; nu pentru lume mă rog, ci pentru aceştia care ai dat mie; că ai tăi sunt (Ioan 17, 9). Când au în vedere falsificarea, ecumeniştii nu sunt împiedicaţi de nimic: nici de învăţătura Părinţilor Bisericii, nici de credinţa întregii Biserici, nici măcar de evidenţă. În acelaşi fel, papalitatea susţine, fără nici un sentiment de jenă, şi contrar tuturor celor spuse de Părinţi întotdeauna şi pretutindeni, că în cuvintele Mântuitorului: Şi pre această piatră voiu zidi Biserica mea (Matei 16,18), cuvântul piatră ar trebui înţeles ca fiind nu credinţa în Hristos şi mărturisirea Lui ca Fiul lui Dumnezeu, ci Apostolul Petru însuşi şi pretinşii lui succesori – papii Romei[9]. Ecumeniştii ,,făcători de pace” nu simt nici o ruşine când afirmă că pacea politică pentru care se luptă ei este totuna cu pacea pe care o avea în vedere Hristos când le-a spus apostolilor Săi: Pacea mea dau vouă. Ar trebui notat că ei nu termină niciodată acest citat din Evanghelii: Nu precum lumea dă, eu dau vouă (Ioan 14, 27). Ecumeniştii nu se ruşinează de propria incultură când unul dintre ei (care, se înţelege de la sine, este împotriva învăţării limbii slavone bisericeşti chiar în seminarii), fie el chiar arhiepiscop sau profesor la o academie teologică, este în stare să declare cu toată sinceritatea şi ca toţi să audă că cererea ecteniei mari: ,,Cu pace Domnului să ne rugăm” înseamnă ,,să ne rugăm (întreaga adunare) ca una”, adică, cu toţii împreună[10]. Iar altă cerere – ,,pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor” – îi cheamă chipurile pe ortodocşi la o mult-râvnită unire ecumenistă cu ereticii[11]. Cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răzvrătesc ca şi pre celelalte scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16). Mitropolitul Nicodim (Rotov) al Leningradului, care a fost responsabil cu intrarea Patriarhiei Moscovei în CMB, a introdus chiar o erezie pro-comunistă specială când a dat, în predicile şi articolele sale, o interpretare falsă a pildei celor doi fii (Matei 21, 28-31). El i-a asemănat pe creştini fiului care a fost ascultător în cuvânt dar indolenţi în faptă, şi în persoana fiului îndărătnic, care a făcut voia tatălui său, el învăţa a-i vedea pe comuniştii necredincioşi (care pot fi înlocuiţi acum cu uşurinţă în acest rol de ,,democraţii” de astăzi), care au declarat că ţelul lor este crearea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Predica lui Nicodim despre ideea cu totul neortodoxă a acestei ,,Împărăţii a lui Dumnezeu” pământeşti şi fuziunea creştinismului cu comunismul a fost auzită în mod repetat din amvoanele bisericilor patriarhiei până când haosul care a învăluit Rusia a înlăturat-o, pentru moment, împreună cu alte sloganuri bolşevice. Altă erezie a mitropolitului Nicodim a rămas neafectată de tendinţele liberale ale reconstrucţiei ,,democratice”. Această erezie constituie unul dintre cele mai importante suporturi ale ecumenismului ,,creştin”. Oricum, întreaga sa însemnătate se va vădi în viitorul deja apropiat, când CMB va declara că sarcina sa primordială este unificarea tuturor religiilor sub acoperişul unic al ,,Bisericii universale” a lui antihrist. Această erezie, repetată adeseori şi adânc înrădăcinată în Patriarhia Moscovei a fost dedusă de mitropolitul Nicodim din judecata sa sinuoasă că pe când se afla pe cruce, Domnul a înfiat întreaga omenire în persoana Sfântului Apostol Ioan Teologul, şi nu numai pe cei care credeau în El. Această erezie este exprimată într-o singură frază: ,,Domnul Iisus Hristos prin întruparea Sa a primit întreaga omenire în Trupul Său”[12]. Binecunoscutul ,,preot” al Patriarhiei Moscovei, Georgii Kochetkov, care se bucură de sprijin puternic, a declarat deja că nu doar Francisc de Assisi, ci şi D. Bornhoffer, A. Schweizer şi … Mahatma Ghandi sunt membri ai ,,adevăratei Biserici” şi chiar ,,sfinţii” Ei” ![13]
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Falsificările Sfintei Scripturi şi consecinţele lor apostatice în lumea contemporană https://www.aparatorul.md/falsificarile-sfintei-scripturi-si-consecintele-lor-apostatice-in-lumea-contemporana/
Citate biblice tematice
,,Sunt oarecare ce vă tulbură pre voi, şi voiesc să strămute evanghelia lui Hristos. Ci măcar şi noi, sau Înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie (Galateni 1, 7-8)”
În vremurile noastre din urmă, societatea odinioară creştină, care nu-l mai doreşte pe cel ce opreşte acum (II Tesaloniceni 2, 7)[1], şi care nu se mai apără, a îngăduit celor care ne tulbură şi voiesc să strămute evanghelia lui Hristos să se înmulţească excesiv şi să-şi asume puterea. Proorocia apostolului că ,,în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii … având chipul bunei credinţe, iar puterea ei tăgăduind (II Timotei 3, 1-5). Chiar înaintea ochilor noştri, omenirea eşuează tot mai mult în a înţelege de ce Scripturile sunt numite sfinte, şi că toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată (II Timotei 3, 16) şi nu este după om (Galateni 1, 11); [omenirea] pierde în mare măsură conceptele de sfinţenie şi adevăr, fiind contaminată cu falsa învăţătură a relativismului universal. Aceasta explică desconsiderarea frivolă şi neruşinată a cuvintelor aspre ale Sfântului Apostol Pavel: Precum am zis mai înainte şi acum iarăşi zic: oricine de vă va binevesti afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie (Galateni 1, 9). Misiunea atât a Bisericii Vechiului, cât şi a Noului Testament a fost întotdeauna, şi rămâne încă, să păzească şi să propovăduiască neschimbată credinţa revelată dumnezeieşte şi făgăduinţele lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi şi Tradiţia. Este binecunoscută grija deosebită cu care a fost păstrat textul Scripturii în perioada Vechiului Testament, când fiecare manuscris scripturistic care era deteriorat sau conţinea greşeli era distrus, când nici unul dintre cei care aveau vreun defect de vorbire nu ar fi putut fi vreodată admis pentru a citi din Scripturi cu voce tare în public. Traducerea Bisericii străvechi a cărţilor Vechiului Testament în limba greacă (aşa-numita Septuaginta) a fost realizată în secolul al III-lea î.Hr. de către bărbaţi numiţi în mod special şi aleşi de Dumnezeu, şi a fost săvârşită cu toate precauţiile posibile şi cu toată reverenţa, şi sub călăuzirea protectoare directă a Bisericii Cereşti, aşa cum este adeverit îndeosebi printr-un episod binecunoscut privind traducerea Sfântului Simeon a Cărţii Proorocului Isaia care conţinea textul profeţiei mesianice despre Mântuitorul lumii care se va naşte din Fecioară (Isaia 7, 14). Demne de original sunt traducerile canonice realizate de bărbaţi sfinţi din Biserica Noului Testament: cea a Fericitului Ieronim (din ebraica veche în latină, ţinând seama de Septuaginta) şi cea a Sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Meftodie (din textul grec al Septuagintei adoptat de Biserică în slavona bisericească). De la Reformă încoace, când eforturile protectoare ale catolicismului au fost înfrânte, traducerile Bibliei în limbile naţionale apărute în Apus au deja o amprentă a învăţăturii protestante (precum traducerea lui Luther). În vremurile cele mai recente, nu mai există hotare restrictive în calea dezvoltării până şi a celor mai extreme şi blasfemiatoare învăţături false. Spectrul traducerilor şi transpunerilor Bibliei s-a lărgit în mod corespunzător. Nu ar fi putut fi altfel, de vreme ce Sfânta Scriptură aparţine doar Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici, şi utilizarea ei în afara contactului cu tradiţia bisericească şi patristică (şi chiar în opoziţie cu ea, ceea ce este caracteristic tuturor comunităţilor religioase care au căzut din credinţa ortodoxă) aduce după sine în mod inevitabil denaturarea atât a înţelesului, cât şi a literei Scripturii. Potrivit Sfinţilor Părinţi, cel care se află în afara comuniunii tainice cu Biserica nu poate decât să se abată în erezie îndepărtându-se de propovăduirea adevăratei Ortodoxii. Prostia umană nu este singura pricină a denaturării adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este nesuferit ,,tatălui minciunilor”, diavolul, care cu ajutorul favoriţilor săi încearcă să-l pervertească în orice fel cu putinţă. Odată cu căderea de la Dumnezeu a celor care au devenit ucigaşii Lui şi au chemat asupra lor înşişi şi asupra urmaşilor lor sângele Fiului lui Dumnezeu pe care ei L-au răstignit (Matei 27, 25), a început o denaturare conştientă a cărţilor Vechiului Testament odinioară păzite cu grijă de poporul evreu. Profeţiile mesianice au fost primele care au suferit această denaturare. ,,Rabinii au viciat conţinutul Scripturilor pentru a corespunde propriilor intenţii răutăcioase … şi continuă încă să le modifice”, scria Eftimie de Ciudov (1705)[2]. Astfel de acuzaţii s-au auzit încă din timpurile apostolice. În perioada dintre secolele V-X, rabinii masoretici au stabilit textul Vechiului Testament care de atunci încoace a fost adoptat ca textul oficial. În acest text, practic toate proorociile despre Mântuitorul lumii au fost distorsionate de o aşa manieră încât ele nu ar putea fi înţelese ca referindu-se la persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Ulterior, toate copiile ebraice ale textului care difereau de canonul masoretic stabilit au fost distruse. Stabilitatea textului masoretic al Vechiului Testament şi absenţa versiunilor în copiile sale au făcut ca mulţi teologi şi exegeţi biblici, chiar dintre creştini, începând cu Origen[3] şi până astăzi, să se întoarcă în mod constant la acest text ebraic ca principala autoritate, în pofida avertismentelor aspre ale Bisericii. Pe de altă parte, existenţa versiunilor diferite ale textului bisericesc al Septuagintei a fost considerată indiciul că el nu este demn de încredere. Drept urmare, nu numai teologii şi traducătorii catolici şi protestanţi apuseni s-au bazat pe textul masoretic al Bibliei. Prin ediţiile tipărite la Veneţia a început influenţa asupra copiilor greceşti şi slavone mai târzii ale Scripturilor. [Textul masoretic] ,,a fost enumerat printre sursele primare, în ciuda avertismentelor stricte ale Sfântului Sinod”[4], când Biblia elisabetană a fost revizuită în 1751. În pofida existenţei unor distorsiuni dogmatice serioase (în primul rând, în ce priveşte referirile mesianice), textul masoretic a devenit baza şi pentru traducerea sinodală a Vechiului Testament în limba rusă, având drept rezultat traducerea iniţială a protoiereului G. Pavski care a pricinuit indignare generală în cercurile bisericeşti. La acea vreme, arhiepiscopul Teofan Zăvorâtul a formulat esenţa substituţiei comise după cum urmează: ,,Potrivit legii noastre, când încercăm să tâlcuim Cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie să-i consultăm pe Părinţii Bisericii. Sfinţii Părinţi au tâlcuit Scripturile aşa cum au fost înfăţişate în Septuaginta. În consecinţă, noua traducere ne împiedică să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu din punctul de vedere ortodox, deoarece ne prezintă un text diferit de cel folosit de către Sfinţii Părinţi. … Traducerea din textul ebraic ne zboară pământul de sub picioare. Ne confruntăm cu idei noi, cu o Biserică nouă, cu o eră nouă: deci, acestea sunt consecinţele acestei traduceri !”[5]. ,,Dar editorii Bibliei ruse din Londra (neîndoios sub influenţă masonică) şi-au permis neruşinarea de a scrie: ’Noi insistăm şi dorim un singur lucru, anume: independenţa de conceptele Bisericii şi independenţa de traducerea celor Şaptezeci’”[6]. Societăţile biblice şi comisiile de astăzi au dobândit această ,, independenţă” în întregime. Deşi ulterior s-a făcut tot ce se putea pentru a coordona această traducere cu textul bisericesc al Septuagintei în versiunea sa greacă şi în cea slavonă a Sfinţilor Chiril şi Meftodie, ,,nu s-a putut realiza o apropiere totală. Ruptura textului rus de tradiţia scripturistico-liturgică slavonă a Bisericii a osândit această traducere la utilizarea ei doar în afara slujbelor bisericeşti: Sfântul Sinod a destinat-o unei lecturi educaţionale acasă”[7]. Descoperirea manuscriselor de la Qumran la începutul anilor ’1950, datând din secolul I î.Hr. (adică, din perioada pre-masoretică) a soluţionat în mod decisiv, şi în favoarea Septuagintei, controversa veche de secole privind valoarea comparativă a textelor ebraic şi grec ale Vechiului Testament. S-a dovedit că manuscrisele scoase din peşterile de la Qumran conţin toate variantele textului care sunt disponibile în manuscrisele greceşti şi care, după câte s-ar părea, le-ar fi subminat autoritatea. Însă, aceste concluzii sunt trecute sub tăcere, şi publicarea manuscriselor de la Qumran care sunt la dispoziţia ,,Casei Bibliei” din Ierusalim este oprită complet. Orice traduceri noi ale Scripturii sunt făcute încă potrivit textului masoretic şi chiar cu participarea cărturarilor ebraici ai Bibliei. Totodată, renovaţioniştii din Patriarhia Moscovei şi din alte Biserici locale continuă să introducă cu insistenţă sporită în slujbele bisericeşti traduceri neautorizate ale Scripturii în limbile naţionale contemporane. Ca o regulă, toate aceste traduceri sunt de origine neortodoxă şi se bazează pe textul masoretic care nu aparţine Tradiţiei Bisericii Ortodoxe. Odată cu modernizarea larg răspândită a limbajului şi riturilor liturgice, introducerea calendarului gregorian apusean, şi a altor nenumărate concesii făcute spiritului vremurilor, aceste traduceri distrug tot mai mult legătura acestor Biserici cu propriul trecut ortodox, şi pregătesc terenul pentru reforme suplimentare având drept scop crearea pseudo-Bisericii ecumeniste a lui antihrist. Prin intermediul mişcării ecumeniste, creştinătatea eretică contemporană din Apus continuă să-şi extindă influenţa asupra lumii ortodoxe. Într-adevăr, Mitropolitul Chiril de Smolenk[8], preşedintele Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe al Patriarhiei Moscovei, a declarat la cea de-a VII-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) că această organizaţie este ,,leagănul uneia Biserici a viitorului” (a se vedea capitolul 1). Pentru noi, creştinii ortodocşi, această ,,Biserică” nu este nimic altceva decât biserica lui antihrist. Participanţii la adunările ecumeniste sunt implicaţi într-o elaborare pas cu pas a unei învăţături blasfemiatoare despre această ,,Biserică”, despre ritul şi limbajul ei. Limbajul cât se poate de ,,ecumenist” al acestor adunări reflectă un asemenea grad de conştiinţă ecumenistă a participanţilor încât, potrivit unuia din liderii lor, fostul secretar general al CMB, dr. Filip Potter, la întoarcerea lor de la conferinţe, membrii propriilor comunităţi nu reuşesc pur şi simplu să-i înţeleagă iniţial. Pentru a-i înţelege pe ecumenişti, cineva trebuie să înceteze să înţeleagă Evanghelia şi să se deprindă cu uzurparea lor blasfemiatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Demnă de atenţie este tâlcuirea ecumeniştilor (care a devenit sloganul lor) a cuvintelor Mântuitorului nostru: Ca toţi una să fie (Ioan 17, 21). Ecumeniştii pretind că aceste cuvinte fac aluzie la porunca lui Hristos cu privire la unitatea întregii lumi – ortodocşi, sectari, iudei, musulmani şi toţi păgânii. Ei nesocotesc complet cuvintele lui Hristos care preced direct fraza citată: Eu pentru aceştia mă rog; nu pentru lume mă rog, ci pentru aceştia care ai dat mie; că ai tăi sunt (Ioan 17, 9). Când au în vedere falsificarea, ecumeniştii nu sunt împiedicaţi de nimic: nici de învăţătura Părinţilor Bisericii, nici de credinţa întregii Biserici, nici măcar de evidenţă. În acelaşi fel, papalitatea susţine, fără nici un sentiment de jenă, şi contrar tuturor celor spuse de Părinţi întotdeauna şi pretutindeni, că în cuvintele Mântuitorului: Şi pre această piatră voiu zidi Biserica mea (Matei 16,18), cuvântul piatră ar trebui înţeles ca fiind nu credinţa în Hristos şi mărturisirea Lui ca Fiul lui Dumnezeu, ci Apostolul Petru însuşi şi pretinşii lui succesori – papii Romei[9]. Ecumeniştii ,,făcători de pace” nu simt nici o ruşine când afirmă că pacea politică pentru care se luptă ei este totuna cu pacea pe care o avea în vedere Hristos când le-a spus apostolilor Săi: Pacea mea dau vouă. Ar trebui notat că ei nu termină niciodată acest citat din Evanghelii: Nu precum lumea dă, eu dau vouă (Ioan 14, 27). Ecumeniştii nu se ruşinează de propria incultură când unul dintre ei (care, se înţelege de la sine, este împotriva învăţării limbii slavone bisericeşti chiar în seminarii), fie el chiar arhiepiscop sau profesor la o academie teologică, este în stare să declare cu toată sinceritatea şi ca toţi să audă că cererea ecteniei mari: ,,Cu pace Domnului să ne rugăm” înseamnă ,,să ne rugăm (întreaga adunare) ca una”, adică, cu toţii împreună[10]. Iar altă cerere – ,,pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor” – îi cheamă chipurile pe ortodocşi la o mult-râvnită unire ecumenistă cu ereticii[11]. Cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răzvrătesc ca şi pre celelalte scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16). Mitropolitul Nicodim (Rotov) al Leningradului, care a fost responsabil cu intrarea Patriarhiei Moscovei în CMB, a introdus chiar o erezie pro-comunistă specială când a dat, în predicile şi articolele sale, o interpretare falsă a pildei celor doi fii (Matei 21, 28-31). El i-a asemănat pe creştini fiului care a fost ascultător în cuvânt dar indolenţi în faptă, şi în persoana fiului îndărătnic, care a făcut voia tatălui său, el învăţa a-i vedea pe comuniştii necredincioşi (care pot fi înlocuiţi acum cu uşurinţă în acest rol de ,,democraţii” de astăzi), care au declarat că ţelul lor este crearea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Predica lui Nicodim despre ideea cu totul neortodoxă a acestei ,,Împărăţii a lui Dumnezeu” pământeşti şi fuziunea creştinismului cu comunismul a fost auzită în mod repetat din amvoanele bisericilor patriarhiei până când haosul care a învăluit Rusia a înlăturat-o, pentru moment, împreună cu alte sloganuri bolşevice. Altă erezie a mitropolitului Nicodim a rămas neafectată de tendinţele liberale ale reconstrucţiei ,,democratice”. Această erezie constituie unul dintre cele mai importante suporturi ale ecumenismului ,,creştin”. Oricum, întreaga sa însemnătate se va vădi în viitorul deja apropiat, când CMB va declara că sarcina sa primordială este unificarea tuturor religiilor sub acoperişul unic al ,,Bisericii universale” a lui antihrist. Această erezie, repetată adeseori şi adânc înrădăcinată în Patriarhia Moscovei a fost dedusă de mitropolitul Nicodim din judecata sa sinuoasă că pe când se afla pe cruce, Domnul a înfiat întreaga omenire în persoana Sfântului Apostol Ioan Teologul, şi nu numai pe cei care credeau în El. Această erezie este exprimată într-o singură frază: ,,Domnul Iisus Hristos prin întruparea Sa a primit întreaga omenire în Trupul Său”[12]. Binecunoscutul ,,preot” al Patriarhiei Moscovei, Georgii Kochetkov, care se bucură de sprijin puternic, a declarat deja că nu doar Francisc de Assisi, ci şi D. Bornhoffer, A. Schweizer şi … Mahatma Ghandi sunt membri ai ,,adevăratei Biserici” şi chiar ,,sfinţii” Ei” ![13]
Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Falsificările Sfintei Scripturi şi consecinţele lor apostatice în lumea contemporană https://www.aparatorul.md/falsificarile-sfintei-scripturi-si-consecintele-lor-apostatice-in-lumea-contemporana/
Citate biblice tematice
Sf.Traditie sau
sf. Predanie
Ioan
20,30: "Deci şi alte multe minuni a facut Iisus înaintea
ucenicilor Săi, care nu sunt scrise
în cartea
aceasta."
4 . -I Corinteni 11,2:
,,Fraţilor vă laud că în toate va aduceţi aminte de mine şi
ţineţi predaniile aşa cum vi le-am dat"
5 -I Timotei 3,12:
,,Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi
chivernisească bine casele si pe copiii
lor."
6 -Filipeni 4,9: ,,Cele ce
aţi învăţat si ati primit si ati auzit şi ati văzut la mine,
acestea să le faceţi, şi Dumnezeul
păcii va fi cu voi."
7 . -Iacov 5,14 :,,Este cineva bolnav intre
voi? Sa cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el,
ungându-l cu untdelemn in numele Domnului."
8 . -II Tesaloniceni 2,15: ,,Deci, dar,
fratilor, staţi neclintiţi şi tineţi predaniile pe care le-aţi
învăţat, fie prin cuvint, fie prin epistola noastra."
9 . -I Timotei 3,8-9
:,,Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în
două feluri, nu dedaţi
la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând
taina credinţei în cuget curat."
1 . -Coloseni 2,14:
,,ştergând zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu
randuielile lui
şi l-a
luat din mijloc, pironindu-l pe cruce."
1 1). -II Tesaloniceni 3,6:
,,Fraţilor, va poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să
vă feriţi de
orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după predania
pe care aţi primit-o de la noi."
1 2). -I Timotei 3,2: ,,Se
cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei
singure femei. veghetor,
înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe
pe alţii."
1 3). -II Timotei 1,13: ,,Ţine dreptarul
cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţă
şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus."
1 4). -Ioan 20, 21-23: ,,Şi zicând acestea, a
suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi
ierta păcatele se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute."
1 5). -Tit l,5:"Pentru
aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai
lipsesc şi să aşezi preoţi prin
cetăţi, precum ţi-am rânduit."
1 6). -Ioan 21,25: ,,Dar sunt şi alte multe
lucruri pe care le-a facut Iisus şi care, daca s-ar fi scris cu
de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar
fi scris. Amin."
1 7). -I Petru 5,1-2: ,,Pe preoţii cei dintre
voi îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor
lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere.
Pastoriţi turma
lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie,
ci cu voie bună,
după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."
1 8). -Efeseni 2,16: ,,Şi
să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin
cruce,
omorând
prin ea
vrăjmăşia."
1 9). - Timotei 5,17:,,Preoţii, care îşi ţin
bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai
ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."
2 . -I Tim.1,14: ,,Comoara cea buna ce ti s-a
incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfântului Duh, care sălăşluieşte
întru noi."
21). -I Timotei 5,19; ,,Pâră
împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau de
la trei martori."
22). -Faptele Apostolilor
l4.23: ,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se
cu postiri, i-au încredinţat
pe ei Domnului în care crezuseră."
23). -II loan 1.1:
,,Preotul, către aleasa Doamnă (Biserica) şi către fiii ei, pe
care eu îi iubesc întru adevăr
şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul."
24). -I Timotei 6,20:,,O,
Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te
de vorbirile desarte
şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase."
25). -Fapte 20,28: ,,Drept aceea, luaţi aminte
de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi, ca să pastraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câstigat-o cu însuşi sângele Său."
26). -Galateni 6,12: ,,Câţi
vor să placă în trup aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur,
numai ca să nu fie prigoniţi
pentru crucea
luiHristos."
27). -I Timotei 3,6: "Episcopul să nu fie
de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda
diavolului."
28). -Galateni
6,14: ,,Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decat numai în crucea
Domnului
nostru IisusHristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!"
29). -II Timotei 2,2: ,,Şi
cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le
încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi
destoinici
să înveţe şi pe alţii."
30). -Apocalipsa
9,4: ,,Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici
o verdeaţă şi nici uncopac,
fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile
lor." (,,tau” - semnul Sf. Cruce);
31). -I Timotei 3,10: ,,Dar
şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se
dovedesc fără prihană,
să fie diaconiţi."
32). -Matei 24,30: ,,Atunci
se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate
neamurile pământului
şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi
cu slavă multă."
33). -Fapte 15,23: ,,Scriind
prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii,
fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în
Cilicia, salutare! ".
34). -Filipeni
3.18: ,,Căci mulţi despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă
spun şi plângând, sepoartă
ca duşmani ai crucii
lui Hristos."
35). -I Corinteni 1,17:
,,Căci Hristos ... m-a trimis să binevestesc, dar nu cu
inţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea
lui Hristos."
36). -Fapte 11,30 :..."Ceea ce au şi
făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui
Saul.”
37). -II Petru 3,2: ,,Ca să
vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de sfinţii
prooroci şi de porunca
Domnului şi Mântuitorului dată prin apostolii voştri."
38). -Faptele Apostolilor 6,6 ..."Pe care
i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus
mâinile peste ei ( i-au hirotonit diaconi)."
39). -Coloseni 1.20: ,,Şi
printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ,
fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii
Sale..",
40). Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte
numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se
supuneau credinţei.
41). - Timotei 5,22: ,,Nu-ţi
pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la
păcatele altora. Păstrează-te curat.”
42). -Coloseni 2,15:
,,Dezbrăcând (de putere)
începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul
tuturor, biruind asupra lor prin cruce.”
43).-Evrei 7,24: ,,Aici însă, Iisus, prin
aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)”
44). -Faptele Apostolilor 2,
42 ,, Şi stăruiau în învăţătura
apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în
rugăciuni.”
45). -Fapte 20.17: ,,Şi
trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii
Bisericii." Etc...
Preoţie
- Preoţi
1). -I Timotei 4,
14:,,Nu fi nepasator faţă de harul care este întru tine, care ţi
s-a dat prin proorocie, cu punerea
miinilor mai-marilor preoţilor."
2). -Iacov 5,14 :,,Este cineva bolnav intre
voi? Sa cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el,
ungându-l cu untdelemn in numele Domnului."
3). -Ioan 20, 21-23: ,,Şi zicând acestea, a
suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi
ierta păcatele se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute."
4). -Tit l,5:"Pentru
aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai
lipsesc şi să aşezi preoţi prin
cetăţi, precum ţi-am rânduit."
5). -I Petru 5,1-2: ,,Pe preoţii cei dintre
voi îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor
lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere.
Pastoriţi turma lui
Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu
voie bună,
după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."
6). - Timotei 5,17:,,Preoţii, care îşi ţin
bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai
ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."
7). -I Tim.1,14: ,,Comoara cea buna ce ti s-a
incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfântului Duh, care sălăşluieşte
întru noi."
8). -I Timotei 5,19; ,,Pâră
împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau de
la trei martori."
9). -Faptele Apostolilor
l4.23: ,,Şi hirotonindu-le preoţi in fiecare biserică, rugâdu-se
cu postiri, i-au încredinţat
pe ei Domnului în care crezuseră."
10). -II loan 1.1:
,,Preotul, către aleasa Doamnă (Biserica) şi către fiii ei, pe
care eu îi iubesc întru adevăr
şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul."
11). -I Timotei 6,20:,,O,
Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te
de vorbirile desarte
şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase."
12). -Fapte 11,30 :..."Ceea ce au şi
făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui
Saul.”
13). Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte
numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi
erau supuşi credinţei.
14). - Timotei 5,22: ,,Nu-ţi
pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la
păcatele altora. Păstrează-te curat.”
15). -Fapte 20.17: ,,Şi trimiţând din Milet
la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii."
16).-Evrei 7,24: ,,Aici însă, Iisus, prin
aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)”
Mântuitorul Hristos şi
Sfinţii Apostoli ne îndeamnă să respectăm aşa cum se cuvine
Taina Preoţiei şi respectiv pe preoţii Bisericii chiar şi atunci
când prin natura umană unii dintre ei pot deveni vulnerabili în
faţa imperfecţiunilor şi greşelilor. Mântuitorul Hristos
instituie Taina Preoţiei ca fiind de absolută necesitate pentru
mântuirea oamenilor, asumându-şi meritele şi importanţa ei dar
şi vulnerabilitatea ei de-a lungul veacurilor, cunoscând dinainte
rolul ei până la sfârşitul lumii:
1). - Timotei 5,17:,,Preoţii, care îşi ţin
bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai
ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."
2). - Timotei 5,22: ,,Nu-ţi
pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la
păcatele altora. Păstrează-te curat.”
3). -Fapte 20,28: ,,Drept aceea, luaţi aminte
de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câstigat-o cu însuşi sângele Său."
4). -I Timotei 3,6: "Episcopul să nu fie
de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda
diavolului."
5). -I Petru 5,1-2: ,,Pe preoţii cei dintre
voi îi rog ca unul ce sunt împreună preot şi martor al patimilor
lui Hristos si partas al slavei celei ce va să se descopere.
Pastoriţi turma lui
Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu
voie bună,
după Dumnezeu, nu pentru câstig urât, ci din dragoste."
6). -I Timotei 5,19; ,,Pâră
împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau de
la trei martori."
7). -I Timotei 4, 14:,,Nu fi
nepasator faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat
prin proorocie, cu punerea
miinilor mai-marilor preoţilor."
Episcopi
1).
-I Timotei 3,2: ,,Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de
prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor,
înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe
pe alţii."
2). -Fapte 20,28: ,,Drept aceea, luaţi aminte
de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câstigat-o cu însuşi sângele Său."
3). -I Timotei 3,6: "Episcopul să nu fie
de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda
diavolului."
Diaconi
1).
-I Timotei 3,10: ,,Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la
încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană,
să fie diaconiţi."
2). -I Timotei 3,8-9
:,,Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în
două feluri, nu dedaţi
la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând
taina credinţei în cuget curat."
3). -I Timotei 3,12:
,,Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi
chivernisească bine casele si pe copiii
lor."
4). -Faptele Apostolilor 6,6: "Pe care
i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus
mâinile peste ei ( i-au hirotonit diaconi)."
Sf.
Traditie (Sf. Predanie)
1). -Ioan 20,30: "Deci
si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu
sunt scrise in cartea
aceasta." ( Sf. Traditie, Predanie)
2). -I Corinteni 11,2: ,,Fraţilor vă laud că
în toate va aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile aşa cum
vi le-am dat"
3). -Faptele Apostolilor 2, 42 ,,
Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire,
în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”
4). -II Petru 3,2: ,,Ca să
vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de sfinţii
prooroci şi de porunca
Domnului şi Mântuitorului dată prin apostolii voştri."
5). -Filipeni 4,9: ,,Cele ce
aţi învăţat si ati primit si ati auzit şi ati văzut la mine,
acestea să le faceţi, şi Dumnezeul
păcii va fi cu voi."
6). -II Tesaloniceni 2,15: ,,Deci, dar,
fratilor, staţi neclintiţi şi tineţi predaniile pe care le-aţi
învăţat, fie prin cuvint, fie prin epistola noastra."
7). -II Tesaloniceni 3,6:
,,Fraţilor, va poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să
vă feriţi de
orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după predania
pe care aţi primit-o de la noi."
8). -II Timotei 1,13: ,,Ţine dreptarul
cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţă
şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus."
9). -Ioan 21,25: ,,Dar sunt şi alte multe
lucruri pe care le-a facut Iisus şi care, daca s-ar fi scris cu
de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar
fi scris. Amin."
10). -II Timotei 2,2: ,,Şi
cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le
încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi
destoinici
să înveţe şi pe alţii."
Sf.
Cruce
1). -Apocalipsa
9,4: ,,Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici
o verdeaţă şi nici uncopac,
fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile
lor." (,,tau” - semnul Sf. Cruce);
2). -Matei 24,30: ,,Atunci
se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate
neamurile pământului
şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi
cu slavă multă."
3). -Fapte 15,23: ,,Scriind
prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii,
fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în
Cilicia, salutare! ".
4). -Filipeni
3.18: ,,Căci mulţi despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă
spun şi plângând, sepoartă
ca duşmani ai crucii
lui Hristos."
5). -I Corinteni 1,17:
,,Căci Hristos ... m-a trimis să binevestesc, dar nu cu
inţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea
lui Hristos."
6). -Efeseni 2,16: ,,Şi
să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin
cruce,
omorând
prin ea
vrăjmăşia."
7). -Coloseni 2,14:
,,ştergând zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu
randuielile lui
şi l-a
luat din mijloc, pironindu-l pe cruce."
8). -Gaiateni 6,12: ,,Câţi
vor să placă în trup aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur,
numai ca să nu fie prigoniţi
pentru crucea
luiHristos."
9). -Galateni
6,14: ,,Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decat numai în crucea
Domnului
nostru IisusHristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!"
10). -Coloseni 1.20: ,,Şi
printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ,
fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii
Sale..",
11). -Coloseni 2,15:
,,Dezbrăcând (de putere)
începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul
tuturor, biruind asupra lor prin cruce.”
12). -Marcu 8,34: ,,Si
chemând la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai le-a zis: Oricine
voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea
si să-Mi
urmeze Mie."(Sf. Cruce)
Cinstirea
Maicii Domnului
Facerea 3,
15. Duşmănie voi pune între tine şi
între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi
va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
Isaia 7,
14. Pentru aceasta Domnul meu vă va da un
semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor
chema numele lui Emanuel.
Iezechiel 44
1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la
poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era
închisă.
2.
Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va
deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui
Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.
3.
Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine
înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va
ieşi".
Luca
1,27, Către o fecioară
logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar
numele fecioarei era Maria.
28.
Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină
de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
29.
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în
sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? 30.
Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la
Dumnezeu.
32.
Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
35.
Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste
tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi
Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
41.
Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în
pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42.
Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între
femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43.
Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
Luca 11,
27. Şi când zicea El acestea, o femeie
din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care
Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!
28.
Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul
lui Dumnezeu şi-l păzesc.
49.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
Luca 2,51.
Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar
mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
Ioan 2,
3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui
Iisus către El: Nu mai au vin.
4.
A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă
n-a venit ceasul Meu.
5.
Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
6.
Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea
iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.
7.
Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până
sus.
8.
Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar
ei i-au dus.
9.
Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde
este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul
pe mire,
10.
Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se
ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până
acum.
Ioan
19,26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi
pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale:
Femeie, iată fiul tău!
27.
Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a
luat-o la sine.
Psalmi 44,
11. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta
Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.
Psalmi109,1.
Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce
voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
I corinteni 15, 25.
Căci El trebuie să împărăţească până ce va pune pe toţi
vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale.
Cinstirea
Sfinţilor
Psalmi150,
1. Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui;
lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi pe Domnul
întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
Ioan
15,13. Mai mare
dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună
pentru prietenii săi. 14.
Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
15.
De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul
său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit
de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
Efeseni 2,
19. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi
locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii
şi casnici ai lui Dumnezeu,
Matei 19,
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă
că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul
Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe
douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui
Israel.
I Corinteni
6,2. Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca
lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi
nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?
Fapte 10,
25. Şi când a fost să intre Petru,
Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele
lui.
Fapte 16,29.
Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de
spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;
III Regi 18,7
Când Obadia mergea pe drum, iată i-a
ieşit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut şi a căzut cu faţa la
pământ, zicând: "Oare tu eşti domnul meu, Ilie?"
IV Regi 9,
15. Iar acum regele Ioram se întorsese la
Izreel, ca să se vindece de rănile ce i le pricinuiseră Sirienii,
când se luptase el cu Hazael, regele Siriei. Şi a zis Iehu: "Dacă
sunteţi de părerea mea, să nu iasă nimeni din cetate, ca să dea
de veste la Izreel".
4,
37. Iar ea apropiindu-se, a căzut la
picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat
copilul şi a ieşit.
I Timotei 2,1
Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni,
mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii,
2.
Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii,
ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată
cuvioşia şi buna-cuviinţă,
3.
Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru,
Iacov 5,
16. Mărturisiţi-vă deci unul altuia
păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi,
că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.
Filipeni 3,
17 Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei
şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă
pe noi.
I Corinteni
11, 1. Fiţi
următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
Cinstirea
sfintelor icoane
Icoana
este o reprezentare bidimensionala
a
chipului persoanelor sfinte sau a unor scene din istoria biblica si
bisericeasca, asa cum
s-au revelat si au fost consemnate In Sfanta Scriptura sau In Sfanta
Traditie.
Prin
cinstirea Sfintelor Icoane
nu este încălcată porunca a II-a din Decalog: Iesirea 20,4 :,,Să
nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui
lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ,
jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!”
Temeiurile
cinstirii icoanelor
Existenţa
icoanei ca obiect de cult se fundamentează pe două aspecte:
a).întruparea
Fiului lui Dumnezeu;
b).
nevoia omului de concret, de cunoaştere a mesajului
dumnezeiesc.
Icoana
nu este cinstita în mod idolatru, material, substanţial, ca
,,dumnezeu",
ci are doar funcţia de reprezentare a persoanelor sfinte ale căror
nume trebuie indicate pe icoană.
Icoanele trebuie să fie sfinţite şi, primind harul lui Dumnezeu,
ele devin prezente
harice. Cinstirea sfintelor icoane nu se concentrează nicidecum
asupra materialului
din care sunt făcute, ci asupra persoanei reprezentate.
Icoanele
şi Sf. Cruce au rolul de a-l apropia pe credincios
de Dumnezeu, nicidecum de a I se
substitui
Lui. Cinstirea
icoanei nu
înseamna închinarea la materia din care este făcută, ci
închinarea la cel reprezentat
în icoana.
Sinodul
al Vll-lea ecumenic de la Niceea (787)
a formulat Învăţătura ortodoxă despre
reprezentarea iconografică a Mântuitorului, a Maicii Domnului, a
Îngerilor şi
a sfinţilor.
În
istoria Bisericii sunt mentionate icoane facatoare de minuni, fie
pentru
ca Dumnezeu le-a ales ca mijloace de manifestare a iubirii Sale, fie
pentru
credinţa foarte mare a celor care le cinstesc sau pentru ca au fost
pictate
de către sfinţi. 4.Icoanele
reprezintă ferestre spre Absolut
care
orienteaza
pe credincios spre comuniunea cu Dumnezeu.
Icoana
împărtăşeşte
puterea nevăzută a lui Dumnezeu, prin mijlocirea celui reprezentat
în
ea. Ea este un mijloc de întărire a vieţii religioase.
Cinstirea
Sfintei Cruci
Corinteni
I, 27.
Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe
cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să
le ruşineze pe cele tari;
Iesire 14,16.
Iar tu ridică-n toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o
desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe
uscat.
Iesire 17,
1 După aceea a plecat la drum toată obştea fiilor lui Israel din
pustia Sin, după porunca Domnului, şi a tăbărât la Rafidim, unde
poporul nu avea apă de băut.
Iesire 17,2
Şi poporul căuta ceartă lui Moise,
zicând: "Dă-ne apă să bem!" Iar
Moise le-a zis: "De ce mă bănuiţi şi de ce ispitiţi pe
Domnul?"
Iesire 17,3
Atunci poporul, apăsat de sete,
cârtea împotriva lui Moise şi zicea: "Ce este aceasta? Ne-ai
scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noştri şi
turmele noastre?"
Iesire 17,4
Iar Moise a strigat către Domnul şi a zis: "Ce să fac cu
poporul acesta? Căci puţin lipseşte ca să mă ucidă cu pietre".
Iesire 17,5 Zis-a
Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar
ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia în mână şi
toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te.
Iesire 17,6
Iată Eu voi sta înaintea ta acolo
la stânca din Horeb, iar tu vei lovi în stâncă şi va curge din
ea apă şi va bea poporul". Şi a făcut Moise aşa înaintea
bătrânilor lui Israel.
Iesire 17,7 De aceea
s-a pus locului aceluia numele: Masa şi Meriba, pentru că acolo
cârtiseră fiii lui Israel şi pentru că ispitiseră pe Domnul,
zicând: "Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau nu?"
Iesire 17,8
Atunci au venit Amaleciţii să se
bată cu Israeliţii la Rafidim.
Iesire 17,9 Iar Moise
a zis către Iosua: "Alege-fi bărbaţi voinici şi du-te de te
luptă cu Amaleciţii! Iar eu mă voi sui mâine în vârful muntelui
şi toiagul lui Dumnezeu va fi în mâna mea".
Iesire 17,10 A făcut
deci Iosua cum îi zisese Moise şi s-a dus să bată pe Amaleciţi;
iar Moise cu Aaron şi Or s-au suit în vârful muntelui.
Iesire 17,11 Când îşi
ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el
mâinile, biruiau Amaleciţii.
Iesire 17,12 Dar
obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră şi au pus-o lângă el
şi a şezut Moise pe piatră; iar Aaron şi Or îi sprijineau
mâinile, unul de o parte şi altul de altă parte. Şi au stat
mâinile lui ridicate până la asfinţitul soarelui.
Numeri
21,9. Şi a făcut Moise un şarpe
de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun
om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia.
15.
Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică.
Filipeni
2,8. S-a smerit pe Sine, ascultător
făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
9.
Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui
nume, care este mai presus de orice nume;
Luca 24,26.
Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în
slava Sa?
Efeseni 2,
16. Şi să-i împace cu Dumnezeu pe
amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea
vrăjmăşia.
Coloseni
1,20. Şi printr-Însul toate cu
Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri,
făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale.
Matei 24, 30.
Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate
neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii
cerului, cu putere şi cu slavă multă.
Iezechiel
9, 4.
Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi
însemnează cu semnul crucii (litera "tau" care în
alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii
care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se
săvârşesc în mijlocul lui".
5.
Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Mergeţi după el prin
cetate şi loviţi! Să nu aveţi nici o milă şi ochiul vostru să
fie necruţător!
6.
Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei,
dar să nu vă atingeţi de nici un om, care are pe frunte semnul
"+"! Şi să începeţi cu locul Meu cel sfânt!" Şi
au început ei cu bătrânii, care erau înaintea templului.
Apocalipsa
7,2. Şi am văzut un alt înger
care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului
Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru
îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea, 3.
Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până
ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
Apocalipsa
9,4. Şi li s-a poruncit să nu
vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac,
fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile
lor.
Galateni 6,
14. Iar mie, să nu-mi fie a mă
lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin
care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
I Corinteni
1, 18.
Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru
noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
Dumnezeu
Fiul
Ioan1,23.
|
El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul. ,,Domnului’’ este aici traducerea pentru Iahve, Dumnezeu. Isaia Il identifica pe Mantuitorul Hristos, (Mesia) cu Dumnezeu. |
Ioan1,34
|
Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. |
Profetul Isaia
Îl numeste pe Mantuitorul Hristos (Mesia) ,,Dumnezeu-Tare,
Domn al pacii, Parintele al veacului ce va sa vina’’
Sfantul Ioan
Evanghelistul spune despre Mantuitorul Hristos:
Ioan1,3 ,,Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut
din ce s-a făcut’’. El nu este o creatura ci
Creatorul
Facere1,1
|
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. In textul ebraic original, Dumnezeu este numit printr-o forma de plural, Elohim |
,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh’’. Fiului si Duhului Sfant Ii se da aceeasi importanta ca si Tatalui. | |
Evrei 1,1.
|
După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, |
Evrei 1,2.
|
În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; |
Evrei 1,3.
|
Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte, |
Evrei 1,4.
|
Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu
cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei.
|
Evrei 1,5.
|
Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"? |
Evrei 1,6.
|
Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu". |
Evrei 1,7.
|
Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe
îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc";
|
Evrei 1,8.
|
Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. |
Evrei 1,9.
|
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi". |
Evrei 1,10.
|
Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; |
Evrei 1,11.
|
Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o
haină se vor învechi;
|
Evrei 1,12.
|
Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi". |
Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă:
Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
|
|
Apocalipsa 1,7.
|
Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin. |
Apocalipsa 1,8.
|
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu,
Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.
|
Ioan 9,5.
|
Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin! |
Pentru că întru El au fost
făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele
văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie
începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi
pentru El.
|
Aceste cateva
citate alaturi de multe altele arată în mod clar învatatura pe
care Mantuitorul Hristos a dorit sa o transmita oamenilor prin
Sfinţii Sai Apostoli, invatatura in care crestinii traiesc credinta
de doua mii de ani, continuitatea nealterata fiind dovadă a faptului
ca mesajul a fost înteles aşa cum Dumnezeu însuşi a dorit sa fie
înteles.
Dumnezeu
Duhul Sfânt
Ioan
15, 26.
Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de
la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va
mărturisi despre Mine.
17.
Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că
nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la
voi şi în voi va fi!
Ioan 16,
13. Iar când va veni Acela, Duhul
Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de
la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va
vesti.
14.
Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.
15.
Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu
ia şi vă vesteşte vouă.
18.
Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în
lume.
19.
Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie
sfinţiţi întru adevăr.
Iacov 1,
17. Toată darea cea bună şi tot darul
desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor,
la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
Psalmi 103,31.
Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa
pământului.
Fapte 20,
28. Drept aceea, luaţi aminte de voi
înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe
voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Matei 28,
20. Învăţându-le să păzească toate
câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfârşitul veacului. Amin.
Relaţia
dintre Hristos şi Duhul Sfânt
Matei 1,18.
Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind
logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a
aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
20.
Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în
vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria,
logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul
Sfânt.
Galateni 4,
6. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis
Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă:
Avva, Părinte!
Ioan 17,4.
Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat
să-l fac, l-am săvârşit.
Ioan 14,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu
poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte;
voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18.
Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
Ioan 16, 7.
Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci
dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă
voi duce, Îl voi trimite la voi.
13.
Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot
adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va
vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
16.
Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi
vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
17.
Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne
spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă
veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl?
18.
Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice.
19.
Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre
aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă
veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea?
20.
Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi
tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar
întristarea voastră se va preface în bucurie.
21.
Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul
ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de
durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.
22.
Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se
va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de
la voi.
Matei 28,
20. Învăţându-le să păzească toate
câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfârşitul veacului. Amin.
Isaia 61,1.
Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc
săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să
propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război
libertate;
Luca 4,
18. "Duhul Domnului este peste Mine,
pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec
pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi
celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,
Filipeni 1,
19. Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie
spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui
Iisus Hristos,
I Petru 1,
11. Cercetând în care şi în ce fel de
vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le
mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos şi despre
măririle cele de după ele,
II Corinteni
13, 13. Harul
Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!
Ioan 1,
16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am
luat, şi har peste har.
17.
Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit
prin Iisus Hristos.
Coloseni 3,
4. Iar când Hristos, Care este viaţa
voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi
arăta întru slavă.
Ioan 14,
20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu
sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
Romani 8,
15. Pentru că n-aţi primit iarăşi un
duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care
strigăm: Avva! Părinte!
16.
Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem
fii ai lui Dumnezeu.
17.
Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui
Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim
împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim.
Romani 5,
5. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că
iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul
Sfânt, Cel dăruit nouă.
Cea
de a doua venire a Domnului (Parusia)
II Petru 3,
3. Întâi, trebuie să ştiţi că, în
zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor
umbla după poftele lor,
4.
Şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au
adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii.
I Tesaloniceni
5, 1. Iar despre
ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,
2.
Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un
fur noaptea.
II
Tesaloniceni 2,1.
“În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării
noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,
2.
Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi
- nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca
pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
3.
Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului
nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă
şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,”
Matei 24, 11.
Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
12.
Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va
răci.
14.
Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată
lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni
sfârşitul.
Matei 24, 30.
Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate
neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii
cerului, cu putere şi cu slavă multă.
II Timotei 3,1
Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri
grele;
2.
Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi,
trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără
cucernicie,
3.
Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi,
cruzi, neiubitori de bine,
4.
Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări
mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5.
Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea
ei. Depărtează-te şi de aceştia.
I Ioan 2,
18. Copii, este ceasul de pe urmă, şi
precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti
s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.
II
Tesaloniceni 2, 3.
Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului
nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă
şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
8.
Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl
va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea
venirii Sale.
9.
Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot
felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
Apocalipsa 11,
3. Şi voi da putere celor doi martori ai
mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi
şaizeci de zile.
4.
Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau
înaintea Domnului pământului.
5.
Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi
mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i vatăme,
acela trebuie ucis.
6.
Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în
zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în
sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte
ori vor voi.
7.
Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din
adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
8.
Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care
se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit
şi Domnul lor.
9.
Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi
la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele
să fie puse în mormânt.
10.
Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor şi vor fi
în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că
aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ.
11.
Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu
a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a
căzut peste cei ce se uitau la ei.
Luca 21,
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de
răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să
fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.
Matei 24,
3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor,
au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor
fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului
veacului?
4.
Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
5. Căci mulţi
vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi
vor amăgi.
6.
Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama
să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este
sfârşitul.
7.
Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie
şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.
8.
Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9.
Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi
urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.
10.
Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se
vor urî unii pe alţii.
11.
Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
13.
Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
14.
Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată
lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni
sfârşitul.
15.
Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel
proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă
- ...
Marcu 13,
7. Iar când veţi auzi de războaie, şi
de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să
fie, dar încă nu va fi sfârşitul.
8.
Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie,
vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar
acestea sunt începutul durerilor.
9.
Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi
fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi
a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor.
10.
Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate
neamurile.
11.
Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte
ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul
acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12.
Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se
vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide.
13.
Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda
până la urmă, acela se va mântui.
Luca 21,9 Iar când veţi
auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi;
căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi
curând.
10.
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste
împărăţie.
11.
Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi
spaime şi semne mari din cer vor fi.
12.
Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi
vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă
la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu.
13.
Şi va fi vouă spre mărturie.
14.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce
veţi răspunde;
15.
Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea
sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.
16.
Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi
de prieteni, şi vor ucide dintre voi.
17.
Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.
18.
Şi păr din capul vostru nu va pieri.
19.
Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.
Osea 3,
5. După aceasta, fiii lui Israel se vor
întoarce la credinţă şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor, şi
pe David, împăratul lor, iar la sfârşitul zilelor celor de pe
urmă se vor apropia cu înfricoşare de Domnul şi de bunătatea
Lui.
Romani
11, 25. Pentru că
nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu
vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a
făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul
neamurilor.
26.
Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din
Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la
Iacov;
Matei 24,
30. Atunci se va arăta pe cer semnul
Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor
vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă
multă.
Ioan 5, 25.
Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când
morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor
învia.
26.
Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să
aibă viaţă în Sine;
27.
Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
28.
Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din
morminte vor auzi glasul Lui,
Matei 16,27.
Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii
Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
Fapte 1,
11. Care au şi zis: Bărbaţi galileieni,
de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la
voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.
II Petru 3,
12. Aşteptând şi grăbind venirea zilei
Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici,
iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13.
Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi
pământ nou, în care locuieşte dreptatea.
I Tesaloniceni
4, 16. Pentru că
Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru
trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru
Hristos vor învia întâi,
17.
După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi,
împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în
văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.
52.
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci
trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne
vom schimba.
Matei 19,
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă
că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul
Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe
douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui
Israel.
Luca 22,
30. Ca să mâncaţi şi să beţi la masa
Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând
cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
I Corinteni
6,2. Au nu ştiţi
că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi,
oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?
Ziua Domnului
I Corinteni
5,5. Să daţi pe
unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se
mântuiască în ziua Domnului Iisus.
II Corinteni
1,14. După cum
ne-aţi şi înţeles în parte, - că noi suntem lauda voastră,
precum şi voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus.
Ziua de Apoi
Ioan 6,39.
Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi
i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua
cea de apoi.
11,24.
Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
12, 48.
Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are
judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va
judeca în ziua cea de apoi.
Ziua cea mare
Iuda 1,6.
Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit
locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri
veşnice, spre judecata zilei celei mari.
Fapte 2,
20. Soarele se va schimba în întuneric şi
luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi
strălucită.
Ziua mântuirii
II Corinteni
6, 2. Căci zice:
"La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii
te-am ajutat"; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua
mântuirii,
II Petru 3,
18. Ci creşteţi în har şi în
cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A
Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.
Ziua Fiului Omului
Luca 17, 24.
Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer,
luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul
Omului în ziua Sa.
Ziua Judecăţii
Matei 11,22.
Dar zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua
judecăţii, decât vouă.
II Petru 2,9.
Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei
nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
I Petru 2,
12. Purtaţi-vă cu cinste între neamuri,
ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele,
privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească
pe Dumnezeu, în ziua când îi va
cerceta.
Apocalipsa 6,
17. Că a venit ziua cea mare a mâniei
lor, şi cine are putere ca să stea pe loc?
Romani 2,15
“Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia
conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc
sau îi şi apără,
16.
În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după
Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.”
Cer nou şi
pământ nou
II Petru 3,
10. Iar ziua
Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare,
stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe
el se vor mistui.
Apocalipsa 21,
1, spune: "Si am vazut un cer nou si un pamant nou. Caci
cerul dintii si pamantul dintii au trecut, iar marea nu mai este"
iar Sfantul
Apostol Pavel zice: "Caci chipul acestei lumi va trece" (I
Cor. 7, 31)
Data
celei de-a doua veniri nu poate fi cunoscută de oameni
Matei 24,
35. Cerul şi pământul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece.
36.
Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din
ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37.
Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului
Omului.
38.
Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi
beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe
în corabie,
39.
Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la
fel va fi şi venirea Fiului Omului.
Harul
divin
Matei 28,
20. Învăţându-le să păzească toate
câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfârşitul veacului. Amin.
Ioan 3,
7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să
vă naşteţi de sus. 8.
Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de
unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut
din Duhul.
15,4
Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să
aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici
voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
15,5.
Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine
şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi
face nimic.
6,
44. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă
nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua
de apoi.
3,
5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat
zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea
să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Filipeni 2,
13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în
voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui
bunăvoinţă.
Evrei 3,
14. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui
Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul
stării noastre întru El,
Efeseni 2,
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin
credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9.
Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
Fapte 10,
34. Iar Petru, deschizându-şi gura, a
zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor.
35.
Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este
primit de El.
Sfânta
Biserică
Efeseni
4,13. Până vom ajunge toţi la
unitatea credinţei
şi a cunoaşterii Fiului lui
Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei
deplinătăţii lui Hristos.
Filipeni 2,
12. Drept aceea, iubiţii mei, precum
totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât
mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi
mântuirea voastră;
Matei 28,
18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit
lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
19.
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
28,
20. Învăţându-le să păzească
toate câte v-am poruncit vouă, şi
iată Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfârşitul veacului. Amin.
Matei
18,17.
Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii;
iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân
şi vameş.
Biserica –
Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
Isaia 2,
2. Fi-va în vremurile cele de pe urmă,
că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile
munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate
popoarele vor curge într-acolo.
3.
Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în
muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe
căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci
din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
4.
El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile
Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în
cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu
vor mai învăţa războiul.
Isaia 54,
1.
Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă
tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi
sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul.
2.
Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău
întinde-l, nu cruţa nimic! Lungeşte funiile şi întăreşte
ţăruşii!
3.
Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va
cuceri neamurile şi cetăţile cele pustiite le va umple de oameni.
4.
Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina,
căci nu vei avea de ce să te ruşinezi; că tu vei uita ruşinea
tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce
aminte.
5.
Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul
Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel:
"Dumnezeul a tot pământul" se cheamă!
6.
Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă
Domnul; ca pe soţia din tinereţe care a fost alungată; zice
Dumnezeul tău.
7.
O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine.
8.
Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de
la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de
tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul.
Daniel
2, 44.
Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat
veşnic
care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt
popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur
El va rămâne în veci.
45.
După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu
de mână, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul,
Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi în viitor;
visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică".
Matei 3,
1. În zilele acelea, a venit Ioan
Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
3,2.
Spunând: Pocăiţi-vă că s-a
apropiat împărăţia cerurilor.
Marcu 1,
4. Ioan boteza în pustie, propovăduind
botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.
7.
Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare
decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg
cureaua încălţămintelor.
8.
Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.
Matei 4,
16. Poporul care stătea în întuneric a
văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra
morţii lumină le-a răsărit".
17.
De atunci a început Iisus să
propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat
împărăţia cerurilor.
10,
7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând:
S-a apropiat împărăţia cerurilor.
Marcu 1,
14. După ce Ioan a fost prins, Iisus a
venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui
Dumnezeu.
15.
Şi zicând: S-a împlinit vremea şi
s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi
în Evanghelie.
Matei 16,
18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu
eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica
Mea şi porţile
iadului nu o vor birui.
Fapte 20,
28: Drept aceea, luaţi aminte de voi
înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe
voi episcopi, ca să păstraţi
Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Efeseni 2,
20. Zidiţi fiind pe temelia
apostolilor şi a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
Fapte 2,
41. Deci cei
ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au
adăugat ca la trei mii de suflete. 42.
Şi stăruiau în învăţătura
apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în
rugăciuni.
Matei 21,
42. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit
niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o
ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De
la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?
I Corinteni 4,
1. Aşa să ne socotească pe noi fiecare
om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu.+
I Corinteni 3,
11. Căci
nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus
Hristos.
Unitatea
Bisericii
Ioan 17,
22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am
dat-o lor, ca să fie una, precum Noi
una suntem:
23.
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca
ei să fie desăvârşiţi întru unime,
şi să cunoască lumea că Tu M-ai
trimis şi că i-ai iubit pe ei,
precum M-ai iubit pe Mine.
Matei 16,
18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu
eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica
Mea şi porţile
iadului nu o vor birui.
Efeseni
4,4: Este un trup şi un Duh,
precum şi chemaţi aţi fost la o
singură nădejde a chemării voastre;
Efeseni 4,5
Este un Domn, o credinţă, un botez,
Efeseni 4,6
Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor,
Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
I Corinteni
1,12 Şi spun aceasta, că fiecare
dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar
eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
I Corinteni 1,13
Oare s-a împărţit Hristos? Nu
cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în
numele lui Pavel?
Evrei 3,
14. Căci
ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra
temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El,
Unitatea
credinţei
Matei
18,17:
Şi de nu-i va asculta pe ei,
spune-l Bisericii;
iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân
şi vameş.
Efeseni
4,13: Până vom ajunge toţi la
unitatea credinţei
şi a cunoaşterii Fiului lui
Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei
deplinătăţii lui Hristos.
Fapte
20, 28:
Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă
şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi, ca să păstraţi Biserica
lui Dumnezeu, pe care a
câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Fapte
2, 41.
Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea
s-au adăugat ca la trei mii de suflete. 42.
Şi stăruiau în învăţătura
apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în
rugăciuni.
Efeseni
2, 20:
Zidiţi fiind pe temelia apostolilor
şi a proorocilor, piatra cea din
capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
I
Corinteni 3, 11:
Căci nimeni nu poate pune altă
temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.
Ioan
17, 22:
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca
să fie una, precum Noi una suntem:
23.
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca
ei să fie desăvârşiţi întru unime,
şi să cunoască lumea că Tu M-ai
trimis şi că i-ai iubit pe ei,
precum M-ai iubit pe Mine.
Matei
16, 18:
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi
zidi Biserica Mea
şi porţile iadului
nu o vor birui.
Efeseni
4,4: Este
un trup şi un Duh, precum şi
chemaţi aţi fost la o singură
nădejde a chemării voastre;
Efeseni
4,5: Este
un Domn, o credinţă, un botez,
Efeseni
4,6: Un
Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care
este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
I
Corinteni 1,12:
Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel,
iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al
lui Hristos!
I
Corinteni 1,13:
Oare s-a împărţit Hristos?
Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în
numele lui Pavel?
Evrei
3, 14:
Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai
dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării
noastre întru El,
PROFETII MESIANICE IMPLINITE IN ISUS HRISTOS
Samanta femeii care va zdrobi capul sarpelui - Geneza 3:15 Gal.4:4; Evrei 2:14-15; Col.1:13; Apoc.20:10
Urmasul lui Avraam: samanta in care toate neamurile vor fi binecuvantate - Geneza 12:3; 22:18; 26:4 Matei 1:1
Urmasul lui Isaac - Geneza 17:19 Luca 3:34
Urmasul lui Iacov - Numeri 24:17 Matei 1:2
Vine din tribul lui Iuda - Geneza 49:10 Luca 3:33
Urmasul pe tronul lui David - Isaia 9:7 Luca 1:32, 33
Uns si Vesnic - Psalm 45:6,7; 102:25-27 Evrei 1:8-12
Nascut in Betleem - Mica 5:2 Luca 2:4,5,7
Vremea nasterii Lui Daniel - 9:25 Luca 2:1,2
Nascut din fecioara - Isaia 7:14 Luca 1:26,27,30,31
Uciderea copiilor - Ieremia 31:15 Matei 2:16-18
Fuga in Egipt - Osea 11:1 Matei 2:14,15
I s-a pregatit calea - Isaia 40:3-5 Luca 3:3-6
Precedat de un Inaintas - Maleahi 3:1 Luca 7:24,27
Precedat de Ilie - Maleahi 4:5,6 Matei 11:13,14
Numit Fiul lui Dumnezeu - Psalm 2:7 Matei 3:17
Slujeste in Galilea - Isaia 9:1,2 Matei 4:13-16
Zel/ravna pentru casa lui Dumnezeu - Psalm 69:9 Ioan 2:17
Vorbeste in pilde - Psalm 78:2-4 Matei 13:34,35
Va tamadui inimile zdrobite - Isaia 61:1,2 Luca 4:18,19
Respins de ai Sai, de evrei - Isaia 53:3 Ioan 1:11; Luca 23:18
Va fi Profetul - Deut.18:15 Ioan 6:14;7:40; Luca 24:19; Fapte 3:20,22
Preot dupa randuiala lui Melhisedec - Psalm 110:4 Evrei 5:5,6
Intrarea triumfala in Ierusalim - Zaharia 9:9 Marcu 11:7,9,11
Laudat de copii - Psalm 8:2 Matei 21:15,16
Nu este crezut - Isaia 53:1 Ioan 12:37,38
Tradat de un prieten - Psalm 41:9 Luca 22:47,48
Vandut pe treizeci de arginti - Zaharia 11:12 Matei 26:14,15
Acuzat de martori mincinosi - Psalm 35:11 Marcu 14:57,58
Tacut in fata acuzatiilor - Isaia 53:7 Marcu 15:4,5
Scuipat si batut - Isaia 50:6 Matei 26:67
Urat fara temei - Psalm 35:19 Ioan 15:24,25
Moare in locul...pedepsit in locul... Isaia 53:5 Rom.5:6,8
Rastignit impreuna cu raufacatori - Isaia 53:12 Marcu 15:27,28
Strapunse mainile si picioarele - Zaharia 12:10; Psalm 22:1,7,8,16,18 Ioan 20:27
Dispretuit/hulit si batjocorit - Psalm 22:7,8 Luca 23:35
Este chinuit de sete - Psalm 22:15 Ioan 19:28
Ii este dat vin/otet sa bea - Psalm 69:21 Matei 27:34,48
Ocarat - Psalm 69:9 Rom.15:3
Se roaga pentru dusmani - Psalm 109:4 Luca 23:34
Soldatii au tras la sorti pentru camasa Lui - Psalm 22:17,18 Matei 27:35,36
Parasit de Dumnezeu - Psalm 22:1 Matei 27:46
Nu va avea nici un os sfaramat/zdrobit - Psalm 34:20 Ioan 19:32,33,36
Strapuns in coasta - Zaharia 12:10 Ioan 19:34
Inmormantat laolalta cu cei bogati - Isaia 53:9 Matei 27:57-60
Inviaza dintre morti - Psalm 16:10; 49:15 Marcu 16:6,7; Fapte 2:27,31
Se va inalta la dreapta lui Dumnezeu - Psalm 68:18 Marcu 16:19; 1Cor.15:4; Efes.4:8
Atunci Isus le-a zis: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima cand este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa? Si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:25-27)
Urmasul lui Iacov - Numeri 24:17 Matei 1:2
Vine din tribul lui Iuda - Geneza 49:10 Luca 3:33
Urmasul pe tronul lui David - Isaia 9:7 Luca 1:32, 33
Uns si Vesnic - Psalm 45:6,7; 102:25-27 Evrei 1:8-12
Nascut in Betleem - Mica 5:2 Luca 2:4,5,7
Vremea nasterii Lui Daniel - 9:25 Luca 2:1,2
Nascut din fecioara - Isaia 7:14 Luca 1:26,27,30,31
Uciderea copiilor - Ieremia 31:15 Matei 2:16-18
Fuga in Egipt - Osea 11:1 Matei 2:14,15
I s-a pregatit calea - Isaia 40:3-5 Luca 3:3-6
Precedat de un Inaintas - Maleahi 3:1 Luca 7:24,27
Precedat de Ilie - Maleahi 4:5,6 Matei 11:13,14
Numit Fiul lui Dumnezeu - Psalm 2:7 Matei 3:17
Slujeste in Galilea - Isaia 9:1,2 Matei 4:13-16
Zel/ravna pentru casa lui Dumnezeu - Psalm 69:9 Ioan 2:17
Vorbeste in pilde - Psalm 78:2-4 Matei 13:34,35
Va tamadui inimile zdrobite - Isaia 61:1,2 Luca 4:18,19
Respins de ai Sai, de evrei - Isaia 53:3 Ioan 1:11; Luca 23:18
Va fi Profetul - Deut.18:15 Ioan 6:14;7:40; Luca 24:19; Fapte 3:20,22
Preot dupa randuiala lui Melhisedec - Psalm 110:4 Evrei 5:5,6
Intrarea triumfala in Ierusalim - Zaharia 9:9 Marcu 11:7,9,11
Laudat de copii - Psalm 8:2 Matei 21:15,16
Nu este crezut - Isaia 53:1 Ioan 12:37,38
Tradat de un prieten - Psalm 41:9 Luca 22:47,48
Vandut pe treizeci de arginti - Zaharia 11:12 Matei 26:14,15
Acuzat de martori mincinosi - Psalm 35:11 Marcu 14:57,58
Tacut in fata acuzatiilor - Isaia 53:7 Marcu 15:4,5
Scuipat si batut - Isaia 50:6 Matei 26:67
Urat fara temei - Psalm 35:19 Ioan 15:24,25
Moare in locul...pedepsit in locul... Isaia 53:5 Rom.5:6,8
Rastignit impreuna cu raufacatori - Isaia 53:12 Marcu 15:27,28
Strapunse mainile si picioarele - Zaharia 12:10; Psalm 22:1,7,8,16,18 Ioan 20:27
Dispretuit/hulit si batjocorit - Psalm 22:7,8 Luca 23:35
Este chinuit de sete - Psalm 22:15 Ioan 19:28
Ii este dat vin/otet sa bea - Psalm 69:21 Matei 27:34,48
Ocarat - Psalm 69:9 Rom.15:3
Se roaga pentru dusmani - Psalm 109:4 Luca 23:34
Soldatii au tras la sorti pentru camasa Lui - Psalm 22:17,18 Matei 27:35,36
Parasit de Dumnezeu - Psalm 22:1 Matei 27:46
Nu va avea nici un os sfaramat/zdrobit - Psalm 34:20 Ioan 19:32,33,36
Strapuns in coasta - Zaharia 12:10 Ioan 19:34
Inmormantat laolalta cu cei bogati - Isaia 53:9 Matei 27:57-60
Inviaza dintre morti - Psalm 16:10; 49:15 Marcu 16:6,7; Fapte 2:27,31
Se va inalta la dreapta lui Dumnezeu - Psalm 68:18 Marcu 16:19; 1Cor.15:4; Efes.4:8
Atunci Isus le-a zis: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima cand este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa? Si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:25-27)
24
DE ORE ORTODOXE – UN PROGRAM ORTODOX
Dimineaţa:
(Dacă
e sărbătoare, mergem la biserică)
Rugăciuni
către Hristos, Maica Domnului, Puterile îngereşti, Sfinţii zilei,
2-3 Psalmi etc., după rugăciunile începătoare.
Se
ia anaforă şi aghiasmă.
Rugăciune
pentru micul dejun (se face sfînta cruce peste bucate).
La
prînz
Cîteva
rugăciuni îndrăgite (Psalmi, Acatiste etc.).
Metanii
sau închinăciuni (după putinţă).
Tămîiem
camera.
Ne
pomenim viii şi morţii (părinţi, rude, prieteni), cerînd pentru
ei de la Dumnezeu milă, pace, iertare de păcate şi celelalte.
Rugăciuni
înainte şi după masă.
Citim
cîteva pagini despre vieţuirea ortodoxă (din Proloage, Pateric, Ne
vorbeşte părintele… etc.)
Cîteva
pagini din Noul Testament.
Seara
Cîteva
rugăciuni.
Metanii
şi închinăciuni.
Scurtă
citire.
Rugăciuni
la masă.
Tămîiem
icoanele şi camera.
Ne
miruim (frunte, gură, urechi, mîini).
ÎN
CAMERA ORTODOXĂ
2-3
icoane (ortodoxe, nu tablouri catolice poreclite “icoane”!).
Tămîie.
Untdelemn
de la Sfîntul Maslu.
Anaforă
şi aghiasmă.
Psaltire
şi Ceaslov, Acatistier, cărţi despre credinţa ortodoxă.
NU
postere (afişe), imprimeuri cu animale, roboţi, extratereştri.
NU
imagini cu vedete muzicale, cineastice, pornografice.
NU
bibelouri (mici idoli), sau ceasuri cu imagini religioase.
ALTE
RÎNDUIELI ALE FAMILIEI ORTODOXE
Post
miercurea şi vinerea.
Duminica
şi în sărbători: prezenţi la biserică.
Post
şi spovedanie în cele patru posturi mari.
Săptămînal:
mergem la Sfîntul Maslu.
Săptămînal:
puţină milostenie cu orfani, săraci, infirmi.
Lunar
(sau după putinţă): pomelnic cu vii şi morţi la biserică.
Acasă: sfinţire şi/sau Sfîntul Maslu.
La
fiecare salariu cumpărăm o carte, sau icoane, casete cu duhovnici,
tămîie etc.
Anual:
2-3 vizite la mănăstiri.
La
serviciu, în oraş, în vizită: o ţinută serioasă (nu
“băbească”, dar fără: rimel, decolteu, minijup, bluze
transparente etc.)
Renunţarea
la televizor.calculator,tableta,telefon (boala de obşte a lumii de
azi).
NU
mergem la cabinete de radiestezie, bioenergie, parapsihologie,
vrăjitorie, spiritism, yoga sau alte forme de magie şi ocultism.
NU
ne preocupăm de horoscop, zodiac, astrologie etc.
NU
participăm la distracţii în posturi.
NU
cununăm oameni nebotezaţi.
DACĂ
AVEM COPII
Ne
rugăm împreună cu el (dimineaţa, la prînz şi seara).
Îi
învăţăm să facă zilnic cruce, metanii şi închinăciuni.
Post:
miercurea şi vinerea. âDuminica şi în sărbători îi luăm la
biserică.
Zilnic,
dimineaţa, le dăm anaforă şi aghiasmă.
Îi
învăţăm să se spovedească, îi luăm cu noi la duhovnic, cel
puţin în cele patru posturi.
Le
citim zilnic din Evanghelie, din Vieţile Sfinţilor şi din alte
cărţi ortodoxe. După 7-8 ani le hotărîm să citească singuri.
Îi
învăţăm să aprindă candela şi să tămîieze.
Îi
învăţăm să dea de mici milostenie la omul sărac.
Îi
luăm în vizită la mănăstiri.
La
fiecare salariu le facem un cadou ortodox: carte, iconiţă,
cruciuliţă, o metanie, mir etc.Le arătăm cum şi de ce să facă
un pomelnic.
Îi
vom învăţa pe înţelesul lor despre Hristos, Maica Domnului,
Sfinţii Îngeri, diavoli, rai, iad, păcat, pocăinţă, faptele
bune ale credinţei, rînduielile Bisericii.
Cînd
sînt agitaţi, tulburaţi, speriaţi, suferinzi de boli psihice ori
trupeşti, îi ducem la preot pentru rugăciuni de liniştire şi de
sănătate.
Nu
ne certăm/îmbătăm/fumăm în faţa copiilor.
Părinţii
păcătuiesc atunci cînd:
Dau
copiilor voie să se joace oricînd, oriunde şi cu oricine.
Îngăduie
copiilor să privească la televizor.
Nu-i
învaţă pe copii să se roage, să postească, să umble la
biserică şi celelalte, motivînd că “nu au timp”. Nu îşi duc
copiii la biserică, la mănăstiri, la spovedanie.
Le
îngăduie să-şi petreacă timpul liber la calculator, jocuri
electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri, adunări
sportive, cursuri de modă, fitness, karate, yoga, bioenergie,
radiestezie.
Le
îngăduie copiilor orice ţinută/tunsoare/limbaj/comportament,
motivînd să sînt copii şi “nu ştiu”.
Le
permit copiilor animite păcate, motivînd că “trebuie să ştie”,
să fie “căliţi de mici” pentru “experienţa vieţii”.
Le
permit copiilor să citească orice, să mănînce cînd şi ce vor,
să doarmă oricît, să meargă oriunde vor, să fie “liberi” de
orice program.
CUM
SE FACE UN POMELNIC?
Pentru
cei vii ce se vor pomeni:
părinţii
trupeşti,
părintele
duhovnic,
naşii
de botez şi de cununie,
soţia
/ soţul / copiii,
rude
şi prieteni
CONDITII
OBLIGATORII PENTRU A FI POMENITI LA SF.LITURGHIE:
să
fie botezat în Biserica Ortodoxă,
să
fie cununat în Biserica Ortodoxă,
să
nu fie cununat cu rudenii trupeşti (pînă la gradul …) sau
duhovniceşti (naşi cu fini, sau rude ale cumetrilor)
să
aibă naşi botezaţi şi cununaţi ortodox,
să
fie drept-credincioşi (să creadă în Sfînta Treime, Maica
Domnului, Sfinţi; să cinstească Sfînta Cruce, icoanele, sfintele
moaşte),
să
ducă o viaţă evlavioasă ortodoxă (rugăciune, post, prezenţă
la biserică, spovedanie, milostenie şi alte fapte bune ale
credinţei)
“Viaţă
evlavioasă ortodoxă” înseamnă:
să
nu fie: curvari, hoţi, beţivi, petrecăreţi, fumători, drogaţi,
hulitori, atei, apostaţi, batjojcoritori de orfani şi văduve,
ucigaşi, răpitori, scandalagii, răzbunători etc.
să
nu practice: masturbare, perversiuni: împreunări anale / orale, cu
animale; homosexualitate şi lesbianism sau pedofilie.
să
nu săvîrşească, să nu mijlocească, să nu îndemne sau să
încurajeze practicile şi metodele contraceptive: păzire (calendar,
prezervativ, sterilet), băi, leacuri, pastile, avort,
să
nu aibă profesii imorale, prin care se aduc prejudicii (directe sau
indirecte) Bisericii şi mîntuirii altora, de pildă: patron de bar,
sex-shop, casă de toleranţă, regizor / actor, redactor TV, editor
de publicaţii antiortodoxe (eretice, erotice, umanist /
evoluţioniste), traficanţi de droguri, femei, arme etc.
să
nu fie francmasoni: funcţionari în organizaţii, organisme,
societăţi, fundaţii, asociaţii, cluburi şi ligi naţionale şi
europene.
să
nu emită prin politica lor legi ce încalcă suveranitatea,
autoritatea şi autonomia Bisericii şi a ţării (integrări,
adeziuni, afilieri la organizaţii internaţionale: NATO, UE, ONU,
UNESCO, FMI, Banca Mondială, Mişcarea Ecumenică etc.)
să
nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice”
păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori
şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie,
acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză, dianetică,
meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de
vrăjitorie europeană şi orientală.
Toţi
aceştia se pot pomeni doar la Psaltire şi Sfîntul Maslu (şi se
pot spovedi).
CE
TREBUIE SĂ CEREM ÎNTR-UN POMELNIC
Păstrarea
credinţei ortodoxe, curaj în apărarea credinţei, neţinînd seama
de ameninţări sau avantaje. Puterea de a săvîrşi fapte ortodoxe.
Venirea
la credinţă a neortodocşilor (păgîni, Iudei şi eretici
creştini: papistaşi, protestanţi şi neo-protestanţi).
Răbdarea
necazurilor şi a celor ce ni le fac.
Răbdare
în boală, sărăcie, lipsă.
Mulţumiri
lui Hristos în necazuri, căci necazurile ne smeresc.
Sănătate
în Hristos.
Cunoaşterea
păcatelor proprii.
Izbăvire
de patimi.
Milă
şi iertare de la Hristos a păcatelor şi greşelilor noastre.
Milă
şi iertare de la Hristos pentru duşmanii noştri.
Căsătorie
spre vieţuire ortodoxă (între oameni iubitori de Hristos).
Ajutorul
lui Dumnezeu într-o muncă plăcută lui Hristos.
Alte
cereri de folos spre mîntuire.
NU
CEREM:
Moartea
duşmanilor, pedepsirea celor ce ne-au supărat, umilit, înşelat
etc.
Bucurii
trupeşti: satisfacţii, bogăţie, belşug, avansări.
Succese,
cîştiguri la jocuri, concursuri şi olimpiade şi noroc în viaţă.
Sănătate
cu orice preţ, neştiind că boala fără răzvrătire poate aduce
mîntuire.
Puteri
supraomeneşti, paranormale: minuni, vedenii (arătări, lumini,
mirosuri) “spirituale” – pentru bucurie trupească.
Ajutor
de la Hristos în toate dorinţele.
Alte
cereri după mintea lumii, cum ar fi “pacea între popoare”,
împăcarea tuturor Bisericilor şi religiilor etc.
Cererile
să nu calce poruncile Evangheliei şi ale Bisericii.
PĂCATE
CARE SÎNT IERTATE PRIN SPOVEDANIE, DAR NE OPRESC DE LA ÎMPĂRTĂŞANIE
Lipsa
rugăciunii zilnice.
Lipsa
postului de miercuri şi vineri.
Nepostirea
în cele patru posturi de peste an.
Lipsirea
de la slujbele Bisericii.
Scandaluri,
bătăi, violenţă. Lovirea părinţilor.
Fumatul
şi beţia.
Ceartă/ură
veche, stăruitoare.
Mărturia
mincinoasă.
Mutilări
(automutilări), crime.
Dorinţa
de sinucidere.
Responsabilitate
morală pentru sinuciderea cuiva.
Credinţa
că te poţi mîntui şi fără Hristos, Maica Domnului, Sfinţii
Îngeri, icoane, Evanghelie, într-un cuvînt, fără Biserica
Ortodoxă.
Necredinţa
şi îndoiala în credinţă.
Reaua-credinţă,
care pune la îndoială predania Bisericii Ortodoxe.
Lipsa
Botezului ortodox (fără acesta nu poate fi nici spovedit, nici
împărtăşit).
Trecerea
la altă credinţă.
Vrăjitorie,
fermecătorie, ghicitorie şi căutarea lor.
Credinţa
în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi
magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia,
yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul,
dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care
le săvîrşesc.
Port
de amulete, talismane (cuarţuri, cristale, şnururi, brăţări),
protectoare, vindecătoare.
Jocuri
de noroc: robingo, loto, loz în plic, ruletă, bridge, wist, remi,
table, cărţi, zaruri şi jocuri mecanice. Şi jocuri sportive:
biliard, popice şi celelalte.
Lipsa
desei spovedanii, spovedania nesinceră, incompletă (ascunzînd mai
ales păcatele trupeşti ruşinoase).
Vizionarea
filmelor/spectacolelor erotice/horror/terror.
Masturbarea.
Perversiuni
sexuale (relaţii orale/anale).
Pedofilie/homosexualitate.
Relaţii
sexuale fără a fi cununat în Biserica Ortodoxă.
Relaţii
sexuale cu rudenii după trup şi după duh.
Relaţii
sexuale cu animale. Folosirea diferitelor metode contraceptive:
anticoncepţionale, leacuri, băi, păzire, calendar, sterilet,
avort, prezervative etc. Copilul mort nebotezat din negrija
părinţilor.
Relaţii
conjugale în posturile mici şi mari, în duminici şi sărbători.
Ocupaţie
care se împotriveşte vieţii ortodoxe: bar, casă de amanet,
bordel, sex shop, strip tease, anchetator la poliţie,
executor judecătoresc etc.
Actorie,
muzică, dans; participare/organizare de spectacole şi emisiuni
distractive etc. (regie, coregrafie, scenografie).
Căci:
“Sfinţii Apostoli afurisesc pe lirişti, pe viorişti, pe jucători
şi pe toţi cîntătorii din organe, zicînd în aşezămintele lor:
«Dacă vreun bărbat sau vreo femeie care a fost începător de
jocuri va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în
privelişte, sau din cei ce cîntă din fluier, sau chitaragiu, sau
viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau, de nu,
să se lepede» (Cart. 8, Cap. 32), adică să fie îndepărtaţi din
Biserică“ (Sfîntul Nicodim Aghioritul, în Hristoitia).
35
Sportul. (care vine din şi naşte grija faţă de trup, stimularea
curviei, a părerii de sine, a trufiei succesului şi a cîştigului,
riscul sinuciderii în cazul sporturilor extreme: curse diverse,
paraşutism, alpinism, speologie, cascadorie etc.).
Colportaj
de publicaţii sectare, eretice, pornografice.
Afaceri
necurate, din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri, în
temniţă.
Favorizare/îndemn
la divorţ/avort.
Furt
(de la oameni, ori din biserică).
Neparticiparea
(morală, materială) la nevoile (sărăcia, boala) părinţilor.
Neglijarea
nevoilor materiale ale familiei.
Trafic
cu droguri, femei, arme.
Neimplicarea
copiilor în viaţa ortodoxă, lipsa exemplului cu fapta şi cu
cuvîntul.
Participarea
le experienţe genetice sau de schimbare a sexului.
Răpire/sechestrare
de persoane.
Politică
anarhistă, apostată, antiortodoxă.
Profanare
de biserici, troiţe, morminte.
Toate
acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire,
între 1 şi 15 ani (care se adună!).
ORICARE
DIN PĂCATELE SPOVEDITE ŞI IERTATE, DACĂ SE REPETĂ, SE SPUN DIN
NOU LA SPOVEDANIE, PRIMIND UN NOU CANON.
CE
ESTE EREZIA?
Abaterea
de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe.
Credinţa,
părerea şi propovăduirea că mîntuirea nu este doar în Biserică
şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mîntuieşti.
Credinţa
că - dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti “religios”,
credincios, “mistic”, “spiritual” etc., fără a fi ortodox -
te poţi mîntui.
Credinţa
şi mărturisirea că te poţi mîntui (şi) prin “tehnici”,
“asane”, “meditaţii”, “formule” (“mantre”), gnoză,
cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine
umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase).
Credinţa
şi afirmarea că Hristos a fost un “mare învăţat“, un
“mistic”, un “iluminat”, un “înţelept”, un “guru”,
un “iniţiat” cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un
“şef spiritual”, un fel de “mare şaman” venit din “ceruri
astrale”, ori “strălucită personalitate” a umanităţii, iar
nu Însuşi Dumnezeu-Cuvîntul.
CE
ÎNSEAMNĂ A FI ECUMENIST
A
crede şi a spune că nu contează “biserica”, religia, credinţa
din care faci parte, că toate sînt bune, că toţi avem acelaşi
“dumnezeu”, dar numit în diferite chipuri, după “tradiţii”.
A
crede şi a spune că Vechiul şi Noul Testament sînt schimbate,
răstălmăcite, falsificate, greşit scrise ori traduse de Sfinţii
Părinţi şi de istoricii Bisericii, cu sau fără intenţia de a
ascunde adevărul înşelînd pe credincioşi.
A
crede şi a spune că Biserica nu are, nu cunoaşte şi nu vesteşte:
adevărul, mila, pacea, dragostea, dreptatea etc., aşa cum au fost
acestea arătate şi lăsate nouă de Hristos la vremea sa, ci că
dimpotrivă, ele sînt nesigure şi relative în Biserica Ortodoxă.
A
crede şi a spune că Biserica încă nu există (şi că Biserica
Ortodoxă e doar o parte a “bisericii adevărate” ce va fi
“cîndva”), ci se formează în timp, începînd de acum,
înaintînd spre viitor, prin urirea tuturor credinţelor şi
religiilor lumii, creştine şi păgîne, rămînînd însă fiecare
cu credinţa sa, ca şi pînă acum, dar sub o conducere mondială
unică.
A
crede şi a spune că Biserica nu e numai una, ci mai sînt şi
altele, “surori”: catolică, greco-catolică, protestantă,
anglicană, baptistă, adventistă etc., uitînd că, precum un
singur Hristos există, o singură Biserică avem.
A
te ruga, a sluji, a te împărtăşi la un loc cu ereticii creştini
(chiar avînd poruncă de la duhovnic, stareţ, episcop).
A
moderniza Biserica şi legile ei (dogme, canoane, tradiţii, pravile
şi rînduieli administrative, juridice, morale), prin reforme
înnoitoare hotărîte de instanţe civile şi bisericeşti, după
mintea lumii şi împotriva rînduielilor ortodoxe lăsate nouă de
Sfinţii Bisericii.
A
crede şi a spune că important e să “crezi”, să ai “credinţă”
- fără a preciza cum să crezi, ce să crezi, în cine să crezi,
ce credinţă să ai – să fii “bun”, “liniştit”,
“paşnic”, “cuminte”, “cinstit”, “harnic”, “muncitor”
etc., neştiind că atît ereticii creştini, cît şi păgînii au
în chip firesc aceste virtuţi, fără a fi însă ortodocşi,
botezaţi în Biserica lui Hristos.
A
crede, a susţine, a propovădui următoarele înşelări drăceşti:
spiritism (vorbirea cu morţii), yoga, reiki, zen, shiatsu, ki-kong,
întemeiate pe credinţa în reîncarnare, nirvana, karma, suflet
cosmic, lumi paralele, civilizaţii extraterestre, spaţii astrale,
puterea horoscopului (zodiac), bioenergie şi radiestezie.
A
crede şi a practica felurite autovindecări: mantre, tratamente
naturiste, energia palmelor, antrenarea reflexelor, folosirea
cristalelor, pietrelor, culorilor, sunetelor, muzicii, rîsului,
hipnozei, stimularea imaginaţiei, a gîndirii pozitive, educarea
minţii / sinelui / conştiinţei, sacroterapiei.
A
citi publicaţii ocultist-eretice-sataniste, care popularizează cele
de mai sus: Biblia ortodoxă ilustrată, Credinţa ilustrată,
Formula As, Bărbatul As, Femeia As, Magazin, Paranormal, Revista
fenomenelor paranomale, Lumea misterelor, Revista misterelor,
Dracula;
Precum
şi cărţi de felul acestora: Medicina isihastă, Gîndirea
pozitivă, Programul Terra, Apocalipsa decodificată, Metode sfinte
şi cereşti de vindecare şi sfînt tratat de medicină, Calea spre
desăvîrşire, OZN-uri de pe celălalt tărîm, Fenomenul Valentina,
Puterile gîndului, Programaţi-vă succesul, Divina iubire,
Bioritmuri, Îndepărtează frica, Rezolvarea conflictelor, Reiki
tradiţional, Yin-yang: secrete şi reţete, Dezvăluirea aurei,
Fenomenul psi – spirit şi destin, Psihometria – capacitate
paranormală, Fenomene parapsihologice, Hipnoza, Terapia destinului,
Reîncarnarea într-o nouă perspectivă, Călătorii astrale etc;
Cărţi
de demonizare a copiiilor. Colecţiile: Pokemon, Harry Potter, Micul
vampir, Ştrumfii şi seria Aventurilor baronului Munchausen,
Broscuţele ninja etc.;
Cărţi
fals-ortodoxe: Epistolia, Visul Maicii Domnului, Talismanul,
evangehliile apocrife: după Toma, cea Eseniană, Cartea apocrifă a
lui Enoh.
A
viziona filme de felul: Stăpînul inelelor, Highlander,
Frenkenstein, Secrete şi dezvăluirii, Extratereştri, Vrăjitoarele
din Salem, Dracula, Cei şapte gladiatori, Un înger pentru May,
Formula mortală, Întoarcerea morţilor, Zombi, Godzilla, Evadare
imposibilă etc;
Şi
desene animate: Omul de tinichea, Omul păianjen, Batman, Frumoasa şi
bestia, Broscuţe ninja, Vrăjitorul din Oz, Ştrumfii etc.
A
crede şi a admira “puterile” marilor vrăjitori contemporani:
Gregorian Bivolaru, Mihai Dogaru, Valeriu Popa, “fenomenul”
Mudava, Ana Pricop, Desanca, Valentina, Ioan Negrea, Marian Zidaru,
Vasile Andru, Mario Vasilescu; şi a înşelaţilor din Biserică:
preot Vrăjitoru’ (Liteni-Suceava), preot Daniel Horga (Călugăreni
– Suceava), preot Gabriel Nicu (Brăneşti – Ialomiţa),
ieromonah Ghelasie Gheorghe (Frăsinei – Vîlcea); autori de
manuale drăceşti: Rudolf Steiner, Alistair Crowley, Alina Simina,
Vasile Constantinescu, Lidia Şlesar, Vera Pfeiffer, Maria
Kobrileanski, Ion Ţugui, Toni Victor Moldovanu, Vanga, Lazarev, Ion
Mamulaş, Ruth Berger, Uri Geler, Ted Andrews, doctor Sorin
Modreanu-Banat, Dan D. Farcaş, Florin Gheorghită, Ion Hobana,
Paramahansa Yogananda, Omraam Mikhael Aivanhov, Wendy Grant.
A
crede şi a admira puterile marilor “artişti magicieni”:
Jozefini, David Copperfield, precum şi altor circari şi fachiri.
A
crede şi a spune că toate cele pomenite nu sînt erezii, nici
înşelări, ci doar: “adevăr privit din mai multe unghiuri”,
“părţi ale aceluiaşi adevăr”, “noi moduri de a percepe
adevărul”, “moşteniri culturale şi etnice diferite
CE
ÎNSEAMNĂ A FI ATEU?
A
fi “bun cetăţean” în relaţia cu familia, rudele, pretenii, vecinii,
şefii, dar fără a crede în Dumnezeu.(chiar botezat ortodox)
A
fi “instruit”, “învăţat”, “cult”, “savant”, “erou
al neamului”, “binefăcător al societăţii”, “luptător
pentru fericirea omenirii”, dar nu pentru Hristos, Evanghelie şi
Biserică.
A
fi “om de treabă”, “educat”, “cinstit”, “onest”,
“serios”, “riguros şi metodic”, “harnic şi priceput”,
“bun gospodar acasă şi la serviciu”, “curat şi ireproşabil
în toate”, dar fără să te preocupe Hristos, Biserica,
mîntuirea.
A
fi “corect”, “punctual”, “elegant”, “manierat” şi
“respectuos” cu tot omul, dar fără a te smeri, considerîndu-te
om cu păcate, vinovat de multe răutăţi şi crezînd în Hristos.
A
nu fi deloc credincios, nici măcar cît păgînii, crezînd că nu
există decît ceea ce se vede, se aude, se gustă, se pipăie,
căzînd aşadar în animalitate.