Din viaţa cetăţii


https://www.facebook.com/corsicanul/videos/2256480184363885/
             

Când vine vorba de genocidul în masă, ar fi bine să uităm de Hitler și de Stalin pentru că ei au fost doar amatori în comparaţie cu evreul Richard Coudenhove Kalergi (1894 – 1972) – un om despre care majoritatea nici n-a auzit.
În 1922, Kalergi a fondat mișcarea PanEuropeană” de la Viena, care viza crearea Noii Ordini Mondiale, bazată pe naţiuni federale conduse de Statele Unite ale Americii. Integrarea europeană ar fi fost primul pas în crearea Guvernului mondial. Amploarea fascismului în Europa suspendă planul criminal pentru o perioadă de timp.
Politicienii acelor vremuri l-au susţinut pe Kalergi iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat proiectul său. Şefii politicilor europene ştiu bine că el este autorul Uniunii Europene care dictează totul de la Bruxelless şi Maastricht. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus „Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a a lui Beethoven ca imn al Europei unite, cântat şi astăzi.
După al doilea război mondial, Winston Churchill și B’nai B’rith – agenția evreiască de sprijin internațional pentru interesele politice evreiești – l-au propulsat pe diabolicul Coudenhove Kalergi şi i-au sprijinit ideologia rasistă antieuropeană. Planul diabolic a fost salutat şi îmbrăţişat de însăşi Guvernul Statelor Unite ale Americii.
Spre meritul său, Churchill s-a distanţat ulterior de Kalergi. La începutul anilor 1950, Churchill a fost în campanie în Marea Britanie pentru a susţine albii, moment în care a decis abandonarea completă a odiosului plan.
Kalergi, necunoscut opiniei publice, istoricilor şi politicienilor europeni, este practic „tatăl” Maastrichtului şi al multiculturalismului. Noutatea planului său nu este acceptarea genocidului ca mijloc de atingere a puterii ci aceea de a impune crearea speciei metise (subumane in viziunea lui) care, datorită caracteristicilor psihologice majoritar negative, garantează toleranţa şi acceptarea „rasei nobile” în vârful ierarhiei.
Conform raportului „Population division” („Divizarea populaţiei”) difuzat în ianuarie 2000 de către Naţiunilor Unite la New York, se reiterează ideea amestecării raselor aşa cum o gândise Kalergi: „Emigrări la schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite. Europa ar avea nevoie de 159 de milioane de imigraţi până în 2025.
În cartea sa „Praktischer Idealismus” (Idealismul practic), Kalergi declară că viitorii locuitori ai „Statele Unite ale Europei” nu vor mai fi oamenii vechiului continent, ci o specie de sub-oameni, produsul mixării raselor europene, negroide şi asiatice. El afirmă, fără jumătăţi de măsură, că este absolut necesară amestecarea popoarelor europene cu rasele asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate, fără valori, uşor de dominat şi de manipulat de elita conducătoare.

 Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă.
Pentru început, spune Kalergi, se va elimina democraţia statelor membre ale Europei Unite: guvernanţii aleşi de popor nu vor mai avea nicio putere de decizie pe plan naţional, apoi poporul însuşi se va amesteca cu celelalte rase astfel încât rasa albă va fi înlocuită treptat cu rasa metisă – cel mai uşor de dominat de elita conducătoare – rasa pură a albilor.
Ne confruntăm cu cea mai periculoasă revoluţie din istoria omenirii: revoluţia statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai gravă idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului” („Totaler Mensch – totaler Staat” adică „Omul Total – Statul total” – Richard Coudenhove Kalergi )
Kalergi proclamă abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare, urmărind ţinte concrete:  eliminarea națiunilor de sine stătătoare prin stimularea mișcărilor etnice separatiste și încurajarea imigrărilor în masă pentru că numai aşa Europa poate fi  controlată de o elită! Europenii trebuie transformaţi într-o rasă mixtă omogenă, formată din albi, negri şi asiatici.
O altă etapă a planului său este cea privitoare la eliminarea principiului egalităţii tuturor în faţa legii şi evitarea oricărei critici la adresa minorităţilor. Legile trebuie să protejeze aceste principiii extraordinare pentru că prin ele se vor reprima masele.
Kalergi caracterizează metişii astfel: subumani, subspecii, cruzi, infideli, uşor de dominat şi de manipulat. Conform opiniei sale, metişii pot fi creaţi conştient deoarece sunt indispensabili consolidării puterii elitei superioare.
Chiar dacă în manual Kalergi nu menționează că ideile sale sunt principiile directoare ale Uniunii Europene, observăm că au fost preluate cu uşurinţă de aceasta.
Credința că oamenii albi din Europa ar trebui amestecaţi cu africani și asiatici,  că identitatea naţională trebuie anihilată, că toleranţa şi nediscriminarea între indivizi diferiţi şi rase diverse trebuie înţelese şi practicate constant, sunt teme ce stau astăzi la baza tuturor politicilor comunitare. Nu ne aflăm în faţa unor principii pur umanitare aşa cum am crede la prima vedere ci suntem victimele planului Kalergi prin care se realizează cel mai mare genocid din istoria omenirii.
Paradoxal, pentru serviciile prestate, exista chiar și un premiu: Premiul European Coudenhove Kalergiacordat o dată la doi ani unui european care a excelat în promovarea planului criminal. Printre premianţi se află Angela Merkel și Herman Van Rompuy. 
Incitarea la genocid stă la baza apelurilor constante ale Națiunilor Unite care ne recomandă insistent să acceptăm milioane de imigranți pentru a ne ajuta cu natalitatea care, vezi doamne, e foarte scăzută în Uniunea Europeană. Dacă imigranţii sunt vitali pentru întinerirea ţărilor bogate ale Europei, cum se face că românii, bulgarii, polonezii, sârbii şi alte rase albe europene NU SUNT PRIMIŢI CU BRAŢELE DESCHISE? De ce se deschid porţile doar arabilor, negrilor şi asiaticilor? Angela Merkel a declarat de curând că Germania, până în anul 2050 va primi milioane de imigranţi ARABI!!! Marie Le Penn, europarlamentar francez, afirma de curând că Germania manifestă o deschidere largă pentru imigranţi deoarece are nevoie de sclavi, dat fiind faptul că 20% dintre ei sunt analfabeţi, puţini sunt specializaţi şi prin urmare vor fi foarte greu de integrat într-o societate cu alte principii, alte valori, altă educaţie şi altă religie.
Singurul scop al amestecării raselor este acela de a anihila complet identitatea popoarelor, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.
Pe scurt, politicile planului Kalergi au fost și încă mai sunt baza politicilor guvernamentale oficiale care vizează genocidul popoarelor Europei prin tolerarea şi acceptarea imigrației în masă. Dacă ne uităm în jurul nostru, planul Kalergi pare a fi pe deplin înfăptuit.
Tabelul de mai jos prezintă procentul populației musulmane din douăzeci de orașe europene iar cifrele sunt înfricoșătoare:
top20 muslimCăsătoriile interrasiale produc anual mii de tineri de rasă mixtă: „Copiii de Kalergi”. Europenii, prin articolele promovate în mass-media, sunt învăţaţi să renunţe la originile și identitatea națională .
Slujitorii globalizării încearcă să ne convingă că negarea identitară este un act progresiv și umanitar, că „rasismul” este greșit pentru că vor să ne transforme în simpli consumatori orbi. Fiecare trebuie să vadă acest adevăr, că integrarea europeană a ajuns la genocid. Dacă nu reacţionăm, alternativa este sinuciderea națională.
Kalergi nu s-a putut împăca cu propria-i etnie; el a fost produsul unei familii mixte ( tatăl – Heinrich von Coudenhove Kalergi, diplomat austro-ungar și Mitsuko Aoyama, o japoneză din Tokyo). Singura modalitate de împăcare cu propria sa etnie a fost aceea de a construi planul diabolic al „rasei mixte”, promovându-l ca normalitate şi nu ca excepție. Acest lucru se putea realiza numai prin distrugerea raselor pure din toată lumea şi înlocuirea forţată cu metişii rezultaţi din căsătoriile mixte. Până şi Hitler l-a numit pe Kalergi „bastardul tuturor”.
G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce oriunde în lume ar trebui să se aplice este nelimitarea naşterilor şi căsătoriilor mixte şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică care depinde de o autoritate centrală”.
În loc de concluzie
Dacă privim astăzi în jurul nostru, planul lui Kalergi pare materializat – vezi valurile uriaşe de migratori asiatici, arabi şi negri care năvălesc zilnic în Europa. Urmează căsătoriile mixte şi naşterea milioanelor de indivizi metisi „copiii lui Kalergi”ce vor substitui europenii puri.
Să nu uităm care este originea problemei. Nu există nici un loc în Europa modernă pentru statele etnice pure. Asta-i o idee a secolului al 19-lea iar noi încercăm să tranzităm în secolul 21 și o vom face cu state multietnice. (Wesley Clark, SUA general, ex-NATO Comandantul Suprem, vorbind despre bombardamentele NATO din Serbia, 1999)
Migrația arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 50 de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viață. E timpulîncepem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa. E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun. Cu cât mai mulți migranți din Africa și Asia vor ajunge în Europa, cu atât mai bine va fi. Mai devreme sau mai târziu, copiii și nepoții lor se vor căsători cu veteranii europeni, vor da naştere la metisi și vor schimba demografia țărilor. Europa va complet diferită de cea pe care o cunoaştem astăzi.” (Yigal BenNun, scriitor israelian)
Europa riscă să se transforme într-un continent al negrilor din cauza imigrației ilegale; s-ar putea transforma în Africa. Avem nevoie de sprijin din partea Uniunii Europene pentru a opri această armată de africani care încearcă să pătrundă în Europa prin Libia. În momentul de față există un nivel periculos de imigrație din Africa spre Europa și nu știm ce se va întâmpla. Care va fi reacția europenilor albi creștini la această masă înfometată a africanilor needucați? Nu știm dacă Europa va rămâne un continent avansat economic și de coeziune sau va fi distrus de această invazie barbară. Trebuie să ne imaginăm că acest lucru s-ar putea întâmpla, dar înainte de asta, trebuie să lucrăm împreună. ” (Colonelul Muammar Gaddafi, conducător militar din Libia.)
Evreii ar trebui să se bucure de faptul că europenii creştini își pierd identitatea ca o pedeapsă pentru ceea ce ne-au făcut timp de sute de ani. (…) Noi nu vom ierta creștinii din Europa care  ne-au sacrificat milioane de copiii, femei şi bătrâni evrei Nu doar în recentul Holocaust, dar şi de-a lungul generațiilor, în mod consecvent, caracteristică constanta a creștinismului ipocrit (…)  Acum, Europa îşi pierde identitatea în favoarea altui popor și a unei alte religii și nu vor mai fi nici resturi și nici supraviețuitori ai impurităţii creștinismului care a vărsat mult sânge şi va putea astfel să-şi ispăşească păcatele. (…) Creştinismul este o idolatrie şi are tendinţa de a distruge viaţa normală a unui om (…) pe când islamismul este o religie care interpretează eronat profeții săi, dar este o religie relativ onestă. Aceasta educă oamenii un pic mai mult pentru o viață stabilă în căsătorie și creație, dacă în sufletul practicanţilor există o anumită modestie și respect faţă de Dumnezeu.”(Rabin Baruch Efrati, şeful Yeshiva și rabin al West Bank of Efrat – 11.11.2012)

Adevarul despre revolutia din 1989 si moartea lui Nicolae Ceausescu


În ultimele decenii și mai ales în ultimii ani a fost declanșat de către forțe obscure, sub acoperirea conceptului de stat democratic, chiar sub ochii noştri, un straniu și aberant proces de atacare a intimității și de imixtiune în viața privată a cetățenilor, sub pretextul siguranței personale şi a luptei împotriva terorismului. Progresul foarte rapid al tehnicilor de monitorizare și de supraveghere din era digitală în care trăim în prezent cu toţii (camere video, dispozitive de ascultare, sisteme GPS etc.), transformă autoritățile Statului într-un veritabil comando polițienesc, după modelul faimosului și totodată oribilului Big Brother.
În aceeaşi măsură, la fel de rapidul progres al tehnicilor de comunicare (internet, rețele de socializare, motoare de căutare) generează o înșelăciune a transparenţei. Camerele video, instrumentele de geolocaţie prezente şi trecute, amprentele digitale, genetice şi oculare, evidenţele bancare, istoricul medical, desfăşurătoarele apelurilor telefonice, mesajele noastre de pe internet şi urmele lăsate de peregrinările noastre pe internet formează o varietate de instrumente și modalități abile de control și de evidență care, puse cap la cap, permit autorităţilor să pătrundă aproape neștiute în viaţa intimă a fiecăruia dintre noi.
Pe de altă parte, folosind Google, Facebook şi Twitter, noi, utilizatorii, oferim cu credulitate gestionarilor acestor sisteme informatice și stăpânilor lor din umbră, care le poruncesc ce să facă clipă de clipă, informaţii care le permit să deducă obiceiurile noastre de consumatori și o multitudine de date intime. Aceste tendințe de control, care cunosc o dezvoltare exponenţială în ultimii câţiva ani, merg toate în aceeaşi direcţie: aceea a unei societăţi așa-zis transparente, în care nu mai ştim exact unde şi când se trage linia (ce devine din ce în ce mai puţin perceptibilă) între viaţa noastră privată şi viaţa publică.
Există şi sugestii mincinoase ale aceloraşi susţinători ai ideii de control, care prezintă şi reversul, aparent benefic nouă, celor supravegheaţi, al utilizării tuturor acestor tehnologii şi mijloace de supraveghere şi control: întrucât, vezi Doamne, şi cetăţenii pot folosi ei înşişi tehnicile de supraveghere pentru a demasca abuzurile de putere, noua şi îndelung aclamata transparenţă acţionează în aceste condiţii ca un factor de echilibru.
Viaţa noastră intimă nu mai are niciun viitor în contextul supravegherii globale
Imperativ pentru noi este să ne protejăm cât mai bine împotriva oricăror utilizări ale acestor informaţii ce privesc viaţa noastră privată, păstrându-ne mereu cât mai bine şi mai corect informaţi (din surse ce nu provin din mass-media centrală, afiliată şi supusă integral forţelor oculte francmasonice) şi fiind foarte prudenţi cu împărtăşirea informaţiilor personale, indiferent de pretextele sub care ne sunt cerute.
Pentru susţinerea acestor tehnici abjecte de invadare a vieţii private a tuturor fiinţelor umane, susţinătorii lor au mereu la îndemână cazuri specifice, care, în viziunea lor aberantă asupra realităţii, ar justifica intervenţiile lor ilegale şi lipsite de orice urmă de respect şi decenţă faţă de intimitatea oamenilor. Totul se desfăşoară sub acoperirea mantiei stranii a nebuneştii „lupte împotriva terorismului” şi a aşa-zisei protecţii şi siguranţe a persoanelor, o găselniţă pusă la cale şi regizată în mod abject de aceleaşi forţe întunecate ale Francmasoneriei mondiale.
Tehnologiile disponibile în prezent dau statului capacitatea orweliană de a urmări obsesiv aproape fiecare mişcare a cetăţenilor săi şi fiecare acţiune realizată, în mod particular de la tastatura unui calculator. Dacă toate acestea s-ar petrece pe scară largă aşa cum îşi doreşte, în mod aberant, administraţia Obama, atunci Guvernul SUA şi omoloagele sale din întreaga lume ar putea desfăşura oricând astfel de supravegheri ilegale fără să dea socoteală cuiva. În aceste condiţii, respectarea intimităţii poate deveni, aşa cum îşi doresc aceşti sceleraţi, o noţiune „învechită“ şi „depăşită“.
De fapt, privind în culisele tuturor acestor cazuri, descoperim că în realitate nu s-a făcut mai nimic pentru eliminarea realei infracţionalităţi, în vederea asigurării unui trai liniştit, sigur şi liber cetăţenilor, dar în schimb s-au deturnat sume imense, cheltuite din fondurile contribuabililor.
În cazul Europei, de exemplu în Franţa, conform unei legi din 2004, operatorii de telefonie mobilă şi furnizorii de servicii de internet sunt obligaţi să ţină evidenţa apelurilor utilizatorilor de telefoane mobile şi a mesajelor e-mail timp de un an. Aceste date sunt comunicate pe baza unui rechizitoriu judiciar „în contextul prevenirii actelor de terorism“. Ca şi în cazul vecinilor de peste Ocean, aşa-zişii „iluminaţi“ îşi întind tentaculele otrăvite în acelaşi mod şi tind să acapareze întreaga planetă, sufocând-o. Legea în cauză stipulează în continuare că în timpul unui control de identitate efectuat asupra cuiva „cu un motiv plauzibil“, agenţii de poliţie pot consulta toate fişierele centralizate referitoare la acea persoană, chiar şi în absenţa unei infracţiuni.
Există, de asemenea, date centralizate ce conţin informaţii despre identitatea, permisul de conducere şi eventualele infracţiuni comise în trecut ale cetăţenilor.
Pretinsa teamă de atacuri teroriste de mare amploare au creat iluzia unei nevoi halucinante, exacerbate de control; în plus, progresele tehnologice permit, de asemenea, colectarea şi analiza unor cantităţi importante de informaţii, care până acum erau private; şi, într-o cultură transformată de către reţelele de socializare, în care oamenii îşi dezvăluie gândurile şi acţiunile cele mai intime de bunăvoie, confidenţialitatea tinde să fie deja considerată la fel de anacronică precum cavalerismul.
În ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii, aceste temeri sunt fondate. Ei lucrează, susţinuţi de minţile întunecate de la cele mai înalte niveluri ale ierarhiei francmasonice pentru a concepe şi a utiliza tehnologia cea mai sofisticată destinată supravegherii. Aceste servicii şi metode de operare sunt popularizate din ce în ce mai des, mai ales prin intermediul industriei cinematografice de la Hollywood, urmărindu-se mereu ca toţi cei implicaţi în aceste operaţiuni malefice de supraveghere a populaţiei să fie prezentaţi într-o aură de mister şi aventură, ce face să crească subit pulsul privitorilor sau să trezească în aceştia reacţii false de susţinere a acţiunilor denaturate şi intruzive în viaţa intimă a noastră.
În concepţia francmasonilor, suntem tot timpul suspecţi şi avem ceva de ascuns! Acesta este refrenul preferat al promotorilor satanişti ai supravegherii: dacă nu aveţi nimic să vă reproşaţi, nu aveţi de ce să vă temeţi de incursiuni ale autorităţilor în viaţa voastră privată. Statul protejează cetăţenii care respectă legea şi ameninţă doar criminalii. Un argument simplist şi mai periculos decât pare.
Mulţi oameni spun că nu sunt preocupaţi de faptul că autorităţile colectează informaţii cu caracter personal despre viaţa lor. „Nu am nimic de ascuns, spun ei. Numai cei care au ceva să-şi reproşeze au motive să fie alarmaţi, şi nu merită ca acţiunile lor să fie păstrate secrete.“ Acest argument pătrunde întreaga dezbatere cu privire la viaţa privată.
În Marea Britanie, guvernul a instalat milioane de camere de supraveghere în locurile publice ale oraşelor, mari şi mici, ale căror imagini sunt revizuite de către ofiţerii de poliţie prin intermediul unui sistem de televiziune cu circuit închis. Din nou, „dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”, declară unul dintre sloganurile nebuneşti ale campaniei guvernamentale în favoarea acestui program.
Respectarea vieţii private este de cele mai multe ori subordonată de autorităţi intereselor politice şi economice. În plus, atât justiţia, cât şi legiuitorul, se eschivează şi nu recunosc că viaţa intimă este încălcată prin aceste măsuri de supraveghere globală.
Pentru a descrie dificultăţile ridicate de colectarea şi de utilizarea datelor cu caracter personal, mulţi comentatori folosesc o parabolă inspirată de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Scriitorul descrie o societate totalitară guvernată de o entitate numită Big Brother, care îi supraveghează pe cetăţenii săi într-un mod obsesiv şi le impune acestora o disciplină tiranică. Metafora lui Orwell, axată pe efectele nocive ale monitorizării (cum ar fi limitarea individualităţii şi controlul social), este probabil, adecvată pentru a descrie supravegherea cetăţenilor.
Dar cele mai multe dintre informaţiile colectate în bazele de date, cum ar fi rasa, data naşterii, sexul, adresa sau starea civilă, nu par a fi deosebit de deranjante. Mulţi oameni nu văd niciun motiv special pentru a ascunde numele, marca maşinii pe care o conduc sau băutura lor preferată. De cele mai multe ori, dezvăluirea unor astfel de informaţii nu produce nici jenă şi nici inhibare.
Gruparea ocultă a aşa-zişilor „iluminaţi“ are în prezent dosare voluminoase de înregistrări ale activităţilor, centrelor de interes, obiceiurilor de lectură, finanţelor şi stării de sănătate ale noastre ale tuturor. Şi dacă ar fi dezvăluite aceste informaţii? Dacă autorităţile, date fiind activităţile pe care le desfăşurăm în mod obişnuit, în mod greşit ne-ar suspecta de a fi implicaţi în activităţi criminale?

          Scrisoare deschisă catre presedintele Klaus Iohannis


Părintele Justinian Oprina preot călugăr la o mănăstire din Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajuluia a publicat online o scrisoare deschisă adresată Președintelui Klaus Iohannis, în care îi aduce zece argumente ce demonstrează, în opinia sa, că Iohannis nu făcut nimic care să dovedească respect pentru "credința și valorile acestui neam care ne-au ținut laolaltă prin restriștile istoriei".
"Domnule Președinte,
Poporul român trece prin momente de cumpănă, iar conducătorii săi s-au îndepărtat de la nevoile neamului nostru. Este multă durere și suferință în România de care mai marilor țării nu le pasă. Așa încât îmi fac datoria creștinească de a vă atrage atenția asupra câtorva puncte care nu pot să lipsească de pe agenda președintelui României:
1. Românii nu vor o moschee turcească la București, un cap de pod al Turciei pe pământul nostru strămoșesc apărat cu sânge de înaintași pentru a salva identitatea națională despre care nimeni nu poate nega că este o moștenire creștină. Dumneavoastră, în loc să ne reprezentați pe noi, românii creștini, ați ales să îi strângeți mâna sultanului Turciei și să faceți înțelegeri peste capul celor pe care îi reprezentați.
2. Românii nu vor invazie musulmană în țara lor. Primirea de imigranți musulmani reprezintă o faptă care contravine nu doar dorinței românilor, ci și istoriei și tradiției milenare a poporului nostru. Și dumneavoastră, domnule Președinte, sunteți creștin, chiar dacă aparțineți de altă biserică. Cum ați putut agrea planul de invadare a pământului românesc pe care au luptat împotriva semilunei atâția voievozi precum Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazu și atâția alți români iubitori de țară? În acest caz, puteați cel mult să îi acceptați pe creștinii care vin din zonele îndepărtate, dar în niciun caz pe musulmanii care aduc cu ei prozelitismul islamic și, Doamne ferește, chiar risc de atentate teroriste.
3. Au murit în Argeș atâția copiii nevinovați și nimeni nu a fost sancționat. Nu doar că statul român nu încurajează natalitatea, dar, în plus, nici măcar nu are grijă de viitorul țării pe care îl reprezintă copiii crescuți cu greu și cu dificultăți de mamele românce. Un Guvern care nu este în stare să-i protejeze pe copiii țării sale trebuie să plece, dar Guvernul pus de dumneavoastră continuă să fie la putere ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Decidenții de la vârful statului român trebuie să încurajeze natalitatea prin măsuri active și eficiente, nu să asiste pasiv la depopularea României sau, și mai grav, la asemenea tragedii!
4. S-au strâns în România aproape trei milioane de semnături pentru modificarea Constituției în sensul precizării că familia se poate întemeia doar pe baza căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Ar trebui să vă pronunțați și să acționați în sprijinul acestei inițiative care are menirea de a salva poporul român și continuitatea noastră pe aceste meleaguri.
5. Ați respins legea prin care Crăișorul Munților Avram Iancu primea titlul de Erou Național, iar acea lege s-a rătăcit prin Parlament, dumneavoastră transmițând un semnal clar că nu doriți recunoașterea meritelor celui care i-a apărat pe românii din Transilvania de asuprirea maghiară. Dați un mesaj public în favoarea recunoașterii Eroului Național Avram Iancu pentru ca Parlamentul să înțeleagă că nu vă mai opuneți acelei legi. Dacă nu ne recunoașteți eroii, domnule Iohannis, cum puteți fi președintele nostru? Nici de Ziua Națională a României nu ați desfășurat recepția oficială de la Cotroceni, ca și cum nu ați recunoaște Ziua de 1 Decembrie în fața străinătății. Așa de mult vă displace istoria noastră, a românilor?
6. Ați promulgat, în schimb, în mare grabă, legea prin care martirii temnițelor comuniste au fost condamnați a doua oară, fiind interziși în România. Doar regimul comunist a mai îndrăznit așa ceva în încercarea de a arunca vălul uitării peste ei. Poporul român nu i-a uitat însă și, de îndată ce și-a recâștigat libertatea, i-a onorat cum se cuvine. Dumneavoastră le-ați luat acum acea libertate, întorcându-ne în vremurile negrei dictaturi.
7. Nu îi asupriți pe români cu legea vaccinării obligatorii, este nu doar împotriva logicii creștine, ci și a drepturilor omului pe care pretindeți că le respectați. Este dreptul părintelui să aleagă în privința siguranței copiilor lor. România nu trebuie să devină piață de desfacere obligatorie a companiilor farmaceutice străine, cu riscurile pe care le presupune vaccinarea și despre care nu se vorbește în mod deschis.
8. Aveți datoria să sprijiniți promovarea istoriei românilor prin muzee dedicate istoriei naționale corecte și prin sprijinirea predării istoriei naționale în școli. Dacă Guvernul pus de dumneavoastră anulează istoria din educația copiilor, sunteți părtaș la distrugerea conștiinței naționale. La fel, orele de religie trebuie să rămână în programa școlară, ca și orele de istorie. În plus, pe cine deranjează prezența Sfintelor Icoane în școli? Sau Sfinții nu au loc pentru ca să poată fi manipulate mai ușor mințile prin reclame și modele străine? Lipsa educației religioase și istorice are ca scop creșterea unei generații înstrăinate, fără valori și fără rădăcini. Acesta este planul pe care îl desfășurați în România?
9. În timp ce monumentele altora sunt renovate și promovate, monumentele românilor zac în uitare și în ruină, ca și cum cineva ar vrea să șteargă amintirea noastră pe aceste meleaguri. Dacă nu sunteți doar președintele minorităților din România aveți datoria să atrageți atenția Guvernului că românii sunt stăpânii de drept ai acestui pământ și că istoria lor are dreptul să fie conservată și rememorată.
10. Teritoriul național devine tot mai mult scena de desfășurare a multinaționalelor străine. Vă îndemn să aveți în vedere, prin Guvernul pe care îl controlați, de stimularea micilor producător și a țăranilor români care sunt marginalizați și aduși la sapă de lemn pentru ca în România să aibă loc doar mărfurile străine. Am ajuns să ne importăm mâncarea în timp ce recoltele țăranilor se strică entru că românii nu au unde să-și vândă marfa. Acest proces are ca scop distrugerea bazei de producție a românilor, iar datoria dumneavoastră ca Președinte este să opriți acest dezastru.
Poporul român are nevoie de un președinte credincios care să țină la istoria și la valorile neamului său pe care să și le asume și să acționeze în numele lor. Nimic din ceea ce ați făcut de când ați devenit președinte nu dovedește că respectați credința și valorile acestui neam care ne-au ținut laolaltă prin restriștile istoriei. Priviți la înaintași, la Voievozii și Regii noștri, și urmați-le credința și fapta!
Trebuie să vă hotărâți, domnule Președinte, dacă vreți să fiți președintele românilor sau doar un stăpân străin peste hotarele României care ia decizii în beneficiul altor puteri. Stăpâni străini de acest fel am tot avut, iar memoria neamului le-a rezervat locul care li se cuvine. Depinde de dumneavoastră să vă alegeți locul pe care îl veți avea în istoria poporului român!
                                                                           
Preot Protosinghel Justinian Oprina
Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului"

         Motivul pentru Angela Merkel doreste sa transforme Germania in tabără pentru refugiaţi şi luptătorii Statului Islamic
                              

 
Invazia refugiaţilor musulmani din ultimele luni nu este întâmplătoare. Imigranţii vin chemaţi în Europa de către Germania, cu încălcarea flagrantă a legislaţiei frontierelor europene, a spaţiului Schengen şi a acordului de la Dublin, care prevedeau întoarcerea celor ce intră ilegal pe teritoriul Uniunii Europene. Premierul ungar Viktor Orban are dreptate când spune speriat că asistăm la o invazie musulmană care pune în pericol identitatea creştină şi naţională a statelor europene, iar principalul vinovat pentru gravitatea situaţiei e Germania. Comisia europeană se face că nu vede, ca să nu supere Berlinul, care conduce de facto Europa. Primirea milioanelor de refugiaţi musulmani încalcă toate tratatele europene privind siguranţa frontierelor şi a spaţiului Schengen. Asistăm de fapt la prăbuşirea Uniunii Europene aşa cum o ştim, lăsată moştenire de Schumann şi Monet, în anii 50, ca o confederaţie de state naţionale. Războiul din Siria durează de patru ani, criza irakiană este de peste 10 ani şi totuşi, acum, milioane de sirieni şi irakeni părăsesc taberele din Turcia, Liban şi Iordania ca să vină în Europa. Ei vin pentru că au fost chemaţi negru pe alb de cancelarul german Angela Merkel, care a declarat acum o lună de zile: Refugiaţi (sirieni) sunteţi bine veniţi! (Herzlich wilkommen Flüchtlinge). Mai mult, Berlinul a suspendat o controversată regulă europeană, permiţând mai multor azilanţi sirieni să stea în ţară. Asta, în condiţiile în care este huiduită acasă pentru atitudinea faţă de imigranţi. Biroul Federal pentru Migratie si Refugiati (BAMF), care ţine de Ministerul german de Interne, a confirmat că aşa-zisa regulă Dublin, care impune ca azilanţilor să le fie procesate cererile în ţara UE în care ajung prima dată, altfel riscă deportarea, nu se mai aplică deocamdată pentru cetăţenii sirieni. Astfel se explică ţinta clară, evidentă a refugiaţilor musulmani care trec pe vechiul drum a lui Suleyman Magnificul spre Germania scrie napocanews.ro
Între milioanele de tineri care ajung acum în Germania pot fi infiltraţi zeci de mii de luptători ai Statului Islamic, lucru care nicio responsabilitate de la Bruxelles nu o neagă. Germania, pe viitor, datorită politicii lui Angela Mekel se poate transforma în bază de antrenament şi ideologică pentru Statul Islamic. Mai mult ca sigur, pentru că musulmani islamişti din ghetouri, integraţi în societatea occidentală e o pură utopie. În realitate, Germania joacă zilele acestea o carte istorică mare în geopolitica Orientului Mijlociu. Prin chemarea imigranţilor şi primirea milioanelor de musulmani din Orientul Mijlociu, Germania vrea să câştige un ascendant moral în această parte geopolitică, foarte sensibilă cu bogate resurse de petrol şi mai ales cu ciocniri de civilizaţii etnico – religioase milenare. Milioanele de sirieni şi irakeni numesc deja în mentalul lor colectiv Germania ca “mama noastră, a tuturor”, cum declară în faţa camerelor de luat vederi. Este evident că după eşecul intervenţiei americane în Irak şi Siria s-a creat un vacuum politic în zonă. Se impune pacificarea zonei, iar graniţele retrasate.
Între milioanele de tineri care ajung acum în Germania pot fi infiltraţi zeci de mii de luptători ai Statului Islamic, lucru care nicio responsabilitate de la Bruxelles nu o neagă. Germania, pe viitor, datorită politicii lui Angela Mekel se poate transforma în bază de antrenament şi ideologică pentru Statul Islamic. Mai mult ca sigur, pentru că musulmani islamişti din ghetouri, integraţi în societatea occidentală e o pură utopie. În realitate, Germania joacă zilele acestea o carte istorică mare în geopolitica Orientului Mijlociu. Prin chemarea imigranţilor şi primirea milioanelor de musulmani din Orientul Mijlociu, Germania vrea să câştige un ascendant moral în această parte geopolitică, foarte sensibilă cu bogate resurse de petrol şi mai ales cu ciocniri de civilizaţii etnico – religioase milenare. Milioanele de sirieni şi irakeni numesc deja în mentalul lor colectiv Germania ca “mama noastră, a tuturor”, cum declară în faţa camerelor de luat vederi. Este evident că după eşecul intervenţiei americane în Irak şi Siria s-a creat un vacuum politic în zonă. Se impune pacificarea zonei, iar graniţele retrasate.

Copyright (CYD) http://cyd.ro . Citeste mai mult aici http://cyd.ro/motivul-pentru-care-angela-merkel-doreste-sa-transforme-germania-in-tabara-pentru-refugiati-si-luptatorii-statului-islamic/ .
După primul război mondial, Franţa şi Anglia au trasat graniţele Siriei, Libanului, Irakului, Iordaniei sau chiar Iranului cu rigla,neţinând cont de triburi, religii sau popoare. Deşi kurzilor li s-a promis un stat nu li s-a dat. Azi după ani buni de războaie şi instabilitate se impune o redimensionare a graniţelor şi o detensionare a situaţiei din Orientul Mijlociu. Prin primirea imigranţilor de aici, Germania a câştigat dreptul moral de a îşi impune punctul de vedere: posibil un Kurdistan independent ca să tempereze ambiţiile regionale ale Turciei, o Sirie mai mică, un Irak desfiinţat pe tabere religioase, un Liban emasculat şi chiar un Israel, ascultător faţă de Berlin şi redus la graniţele din 1967, cu o Palestină independentă în coastă. Germania vrea să intre în politica mare, mondială, să iasă din tiparele strict europene, prin pacificarea Orientului Mijlociu, cu scoaterea SUA compromisă în zonă şi impunerea voinţei în faţa Rusiei şi Israelului. Germania nu face gratuit gesturi umanitare musulmanilor din Orientul Mijlociu, ci pentru a îşi impune o agendă geopolitică proprie, pe picior mare. Moral a câştigat simpatia popoarelor din Orientul Mijlociu şi chiar din nordul Africii în dauna celor două puteri clasice SUA şi Rusia. Să vedem ce urmează...

Copyright (CYD) http://cyd.ro . Citeste mai mult aici http://cyd.ro/motivul-pentru-care-angela-merkel-doreste-sa-transforme-germania-in-tabara-pentru-refugiati-si-luptatorii-statului-islamic/ .                                      

                       Ne-am săturat de Europa!
                                            
                                                         Autor: Bogdan Diaconu, Președintele Partidului România Unită

 

Ne-am săturat să ne tot bage Europa pe gât ba imigranți musulmani, de care nu e în stare nici ea să se păzească, ba legi tâmpe pe care dacă le aplici ai șansa să dai faliment. Mai nou, Europa ne bagă pe gât și Guvernul, din care trebuie să facă parte atât marionetele Comisiei Europene, cât și foștii angajați ai FMI.
Ne-am săturat să ne spună Europa ce să mâncăm și cât, cu riscul ca premierul desemnat prin grija aceleiași Europe să ne pună pe masă organisme modificate genetic, așa cum a încercat și atunci când era ministru al Agriculturii. Pentru Europa, mâncarea țăranilor noștri nu e bună, nici laptele muls cu mâna, nici agricultura simplă și curată. Nu,  totul trebuie să fie făcut de mașini și de firme străine, e mai bine să ne hrănim cu compuși chimici, cu mâncare industrializată și să ne dăm toți banii la supermarketuri ca să îmbogățim multinaționalele în timp ce țăranii ne mor de foame!
Ne-am săturat să ne învețe Europa care sunt drepturile infractorilor, minorităților, homosexualilor, pedofililor, musulmanilor, în timp ce noi, românii, nu mai avem decât dreptul să murim în tăcere.
Ne-am săturat de Europa multiculturală care a dus la atentate și la pierderea identității națiunilor, a rădăcinilor creștine și a normalității familiei. Ne-am săturat de Uniunea Europeană care a devenit Uniunea Asiatică, Africană și Musulmană.
Ne-am săturat de comisarii de la Bruxelles pe care nu-i alege nimeni, pe care nu-i iubește nimeni, care nu reprezintă pe nimeni și care fac doar jocurile lobbiștilor reprezentând industrii de miliarde de euro. Și care, mai nou, ne impun și nouă un prim-ministru după chipul și asemănarea lor. România a mai trecut prin experiența comisarilor sovietici. Acum, comisarii europeni le-au luat locul și dau directive la fel de aberante și de anti-naționale ca și cei dintâi.
Ne-am săturat de fariseismul Europei care vorbește de drepturi egale și de piață deschisă pentru toți în timp ce românii au devenit chiriași în propria lor țară, dați afară de pe pământurile lor, jefuiți de resursele lor ca în cel mai negru Ev Mediu.
Ne-am săturat să fim iobagii Europei, să stăm cu mâna întinsă de parcă Europa ne-ar fi dat vreodată ceva fără să ne ia însutit în schimb și înainte, și după.
Ne-am săturat de Europa necreștină, birocratică, corporatistă și, mai nou, și musulmană pentru că nu știu ce calcule aberante și-au făcut Merkel și susținătorii ei de la Bruxelles că musulmanii vor întineri populația și vor aduce mai mult profit pentru că vor lucra mai ieftin. Deocamdată, musulmanii radicali răresc populația, făcând astfel ce știu ei mai bine, și aduc profit doar pompelor funebre. Dar nimeni din Europa nu-și asumă responsabilitatea pentru a fi permis ca așa ceva să se întâmple!
Ne-am săturat de pretențiile și sclifoselile Europei, de fițele ei de damă scumpă dată cu parfum peste mizeriile pe care ni le impune cu titlul de civilizație. Ne-am săturat de Europa și de superioritatea ei colonială, de aerele comisarilor, de sfaturile lor prin care ne învață cum să ne supunem mai bine și cum să le aducem mai mult profit. Ne vrem România înapoi!


Mesaj de la Sf. Munte Athos: România este atacată de forţe ostile care se folosesc de tragedia de la #Colectiv

                                  Scrisoare deschisă

Părinții români din Sfântul Munte Athos, Către poporul dreptcredincios român

Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa.
Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.
Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă, trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume.
Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții. Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult.
Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan 8, 44).
Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut.
Având în vedere toate acestea ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român.
În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.
De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.
Să ne rugăm cu conștiința că noi cei din cinul preoțesc și monahal suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu.
Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5).
Pentru voi cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești, și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos.
Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceiași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa.
De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec, și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt, pur şi simplu, înșelați de cel rău.
Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este din păcate un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință.
Să încercăm, așadar, fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a Lui Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a tuturor Sfinților Lui, dar și a Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru.
Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel cu harul lui Dumnezeu într-un început al unei reale schimbări ale neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos la anul mântuirii 2015 ziua a 8, a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe calendarul nou și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir pe calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.
                                                                                                              Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul

          BISERICI vs. SPITALE ! O LECTIE DE MANIPULARE PERFECTA !

Oricat de ciudat o sa vi se para nu pot sa nu-i „felicit” pe cei care au reusit sa creeze acest brand… aaa si mai exista unul: BISERICI vs SCOLI ( dar acesta este folosit mai mult in luna septembrie, sau cu ocazia altor evenimente scolare majore). DE CE ? Pt. ca mesajul este pervers de simplu si diabolic. Este precum ciocolata cu ardei iute, zapaceste creierul, te enerveza, nu-i intelegi gustul si atunci consumi ca PROSTUL.
Care este SCOPUL ? Este simplu : „Divide et impera”, adica reuseste sa incaiere o comunitate, sa-i abata atentia de la fondul problemei, s-o abata de la ADEVAR !
Dar care este ADEVARUL ????
Auzim ca in Romania se construiesc BISERICI in detrimentul SPITALELOR ! – FALS, FALS, FALS !!!
1. In primul rand NU EXISTA O COMPETITIE intre cele doua, AMBELE SUNT PENTRU OAMENI, nu impotriva oamenilor ( Eu ma tratez intr-un SPITAL si ma rog intr-o Biserica, am nevoie atat de MEDIC cat si de PREOT)
2. Daca Bisericile ar fi nefolositoare, de ce sunt pline ? Simplu: pt ca prezenta lor este ceruta de comunitatea respectiva
3. Biserica construieste biserici pt ca asta este menirea ei, dar asta nu inseamna ca nu construieste si spitale sau scoli ( de ex. in Bucuresti avem spitalul Sf Nectarie ( pt tratament paliativ) scolile Sf Sofia sau Sf Macrina ( in ambele se pregatesc in jur de 200 de copii).( La Margineni exista o scoala construita de Biserica si are o capacitate de 150 de locuri) Lista exemplelor e lunga, dar o putem detalia oricand daca este cazul. De multe ori se intampla si invers, adica Spitalele construiesc capele in incinta lor !
VIDEO:
Centrul Sf. Macrina
Centrul pt copii surzi
Campania Sanatate pt sate
Centrul Sf Cristina
4. APROPO ! Aveti idee cat sange a fost colectat prin campania BISERICII „DONEAZA SANGE SALVEAZA O VIATA” ? : cel putin 7 TONE de SANGE ! ( Pr Ciprian Gradinaru a dat startul inca de saptamana trecuta celei de-a noua campanii, iar sangele care a fost folosit pentru victimele de la Colectiv, de acolo fusese colectat – ce ironie, nu-i asa ? ( apropo, acolo tot Biserica a dat autorizatiile de functionare ? Ma gandeam eu ca NU !
5. De ce s-au inchis SCOLILE si SPITALELE ? Simplu: pt ca de 25 de ani suntem condusi de bolnavi mintal si analfabeti ( pe care, in aparenta, tot noi i-am votat). Pt ca in cei 25 de ani, de la Revolutie, urmasii comunistilor nu aveau nevoie de un popor sanatos si inteligent, ci de niste oi care sa poata fi manipulate la urna de vot ! Faceti un calcul simplu: Costa mai putin un cozonac, o sticla de tuica si un pui recongelat, o data la 4 ani, decat scolarizarea unui elev timp de 16 ani
6. Cine a inchis spitalele ? Un număr de 67 de spitale au fost închise la 1 aprilie 2011 !!! DE CE ? DE CE ? DE CE ? Cine le-a inchis ? Biserica ? NUUU ! GUVERNUL, POLITICIENII !!!
7. De ce nu se construiesc SPITALE ? Pt ca tot „ei” le-au inchis ! Pt ca daca am avea SPITALE moderne n-am mai avea bolnavi, daca nu avem bolnavi nu mai cumpara nimeni medicamente !!! ups !!! mi-e frica sa continui …
8. Cand se construieste o BISERICA este nevoie de un preot care deserveste cel putin 200 de credinciosi. Tot ei in mare masura ii asigura salarizarea. Apropo de salariul popilor: Preotul primeste de la buget o parte din bani ( vreo 5-6 mil) iar de la parohie isi completeaza veniturile. Atunci cand plateste impozitele o face pe toata suma, adica plateste Statului, mai mult decat primeste !
9. Cand se construieste un SPITAL ( daca se construieste) e nevoie de cel putin 50-100 de medici si asistente (pai oamenii acestia trebuie scolarizati, platiti … daca cheltuim banii de la buget pe ei, n-or sa ne mai ramana pentru autostrazile fictive, sau alea care pleaca singure la vale, pt borduri si panselute … )
10. Apropo de medici … aproape toti prietenii doctori ( si nu sunt putini) au plecat sau sunt pe punctul de a pleca din tara ( iar motivul nu este BISERICA ! ci tratamentul jegos pe care STATUL il are fata de ei)
11 NU sunt bani pentru SANATATE ! BA DA sunt fooooarte muuuulti bani, dar ATENTIE cine ii imparte si cum !
12. Nu BISERICA tine posturile blocate in SANATATE ci … stilourile cu „cerneala magica” ale …( ati ghicit !!! ) acelorasi politicieni influenti si ale „functionarilor de casa”.
PS.
1. Concluziile va rog sa le trageti fiecare. Este clar cine sunt papusarii din spatele acestei piese triste, cei care servesc de fiecare data la “timpul potrivit” melodia pe care incep sa tzopaie diferitii “formatori” …
2 .Am o curiozitate: de ce aceste suflete active ale societatii care sunt deranjate de construirea bisericilor nu-si canalizeaza energia construind de ex un spital ??? e simplu: din IPOCRIZIE, scopul lor nu este sa creeze SOLUTII ci CONFUZII … iar acest lucru le iese foarte bine !
3.ASADAR, dragilor :
Deschideti ochii si ganditi cu mintea voastra ! Avea dreptate Mark Twain inca de acum 200 de ani :“Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat,dacă le citeşti eşti dezinformat” …
„Cunoasteti Adevarul iar Acesta va va face LIBERI !”
                                                                                                                                            Autor: George Grigoriu

                       Europa căror valori?


Valorile creştine ale Europei sunt sub asalt, ni se spune, dar care sunt, de fapt, aceste valori? Şi mai ales, cât de mult contează valorile puse drept glazură pe o uniune eminamente economică? De când au dezvoltat negustorii şi bancherii o conştiinţă, una care să rezoneze la valori precum toleranţa, ajutarea aproapelui, bunăvoinţa, îndelunga răbdare, pacea, iubirea? Cel mai interesant lucru este că politicienii care fac deseori referinţă la aceste valori le încalcă şi cel mai tare, pentru că, de fapt, creştinismul pe care-l apără ei are o altă faţă, una puternic înfăşurată în naţionalism şi tradiţionalism, iar nu în ce predica acum două mii de ani evreul născut în Betleem.
 Şi aşa s-a ajuns ca toleranţa să fie înlocuită de paranoia, ajutarea aproapelui, de respingerea acestuia, bunăvoinţa, de isterie, răbdarea, de vehemenţă, pacea, de violenţă, iar iubirea a fost ascunsă undeva, nici ei nu mai ştiu unde. Creştinii care vor să-şi apere creştinismul lor schimonosit au zilele astea ochii plini de ură mai ceva ca fariseii care l-au omorât pe Cristosul binevoitor cu samaritenii. Din fericire, nu toată lumea e aşa.
Bine, dar musulmanii ăştia vin să ne invadeze, să ne violeze fetele, să ne impună legea lor mizerabilă, nu vezi ce fac prin gările şi pe străzile ţărilor care i-au primit, unde refuză mâncarea şi băutura drept protest că nu-s lăsaţi să ajungă unde vor? În plus, unde să-i primim pe toţi (nu că ar vrea vreunul dintre ei să ajungă în România), când noi n-avem ce să facem cu săracii proprii? Şi cum să-i integrăm, când noi n-am fost în stare să integrăm romii, cu care convieţuim de secole? Ştim deja cât de mizerabile ajung cartierele europene în care-şi fac veacul imigranţii din nordul Africii şi din Turcia, ce motiv am avea să credem că problema nu se va exacerba? În plus, pe noi, pe români, treaba asta ne mai priveşte şi altfel: săracii noştri au emigrat acolo deja cu milioanele, iar acum vor fi puşi în faţa unor oameni dispuşi să accepte slujbe pe bani chiar mai puţini decât se coborâseră ei să primească.
Bune întrebări. Aceleaşi sunt întrebările pe care şi le pune Europa zilele astea. Iar răspunsurile la aceste întrebări o vor defini pentru deceniile care urmează – ele fac parte din aceeaşi dezbatere începută odată cu Grecia, dar şi cu valurile de migraţie venite dinspre România şi Bulgaria (şi celelalte ţări est-europene înaintea noastră). Pentru că toate cutremurele din zilele astea ţin de impactul dintre norme diferite de valori, dintre culturi cu apucături diferite, forţate însă a locui împreună din raţiuni economice.
Un răspuns simplu este că Europa nu poate continua în visul numit multiculti, cel care respectă orice cultură, orice apucătură a imigranţilor sau chiar a cetăţenilor săi, doar pentru că se invocă tradiţia sau religia. O Europă care doar absoarbe, dar nu integrează noii-veniţi prin asimilare este, în mod clar, sortită eşecului. Iar aici, îmi pare rău, dar nu valorile creştine au fost cele care au făcut Europa să progreseze în ultimii patruzeci de ani, ci valorile laice, fundate într-adevăr în cele creştine, dar despărţite de morala creştină şi de religiozitatea ei. Tocmai de aceea a avut loc emanciparea femeilor, tocmai de aceea avem pusă pe tapet problema drepturilor egale indiferent de preferinţele religioase sau sexuale, ca să nu mai vorbesc de chestiile mai de fineţe, referitoare la drepturile animalelor sau ecologie. Morala laică a drepturilor omului transcende morala creştină şi uneori intră în conflict cu ea, aşa cum se întâmplă zilele astea şi cu morala islamică. Şi de aici apar atât conflicte, cât şi rezolvări ale acestora.
Toleranţa laică europeană trebuie să accepte diferenţele culturale, dar nu atunci când acestea încalcă drepturile omului, iar uneori trebuie să fie dură, ca în Franţa, acolo unde nu se mai acceptă apucăturile vestimentare islamiste în spaţiile statului francez laic (de-ar fi şi consecvenţi, dar asta e altă poveste). Ajutarea aproapelui trebuie să iasă din zona ţinerii pe bani publici a etniilor sărace şi imigranţilor şi să ajungă în zona în care aceştia sunt integraţi social şi economic, pentru că doar aşa se pot asimila, treptat, şi cultural. Bunăvoinţa trebuie arătată doar către cei care respectă legea, şi retrasă celor care o neagă în manifestaţii publice islamiste, de exemplu, indiferent dacă aceştia sunt imigranţi sau cetăţeni europeni prin naştere. Răbdarea la nesfârşit a apucăturilor etniilor care au un dispreţ suveran faţă de lege nu poate nici ea să meargă la nesfârşit, dar nici nu trebuie înlocuită de xenofobie, ci, din nou, limita ei trebuie să se afle acolo unde e încălcată legea respectată de ceilalţi locuitori ai ţării.
În fine, pacea nu poate fi păstrată în Europa decât dacă politicienii sunt învăţaţi chiar de către alegătorii lor că nu xenofobia şi nici populismul naţionalist sunt soluţii la problemele secolului XXI, ci fix invers, că integrarea într-o Europă cu un ţel comun, unul care să fie mai puternic decât simpla uniune economică, aceasta e singura cale spre o Uniune civilizată, cu precădere atunci când flancul nordic al Mării Mediterane este plin de vile cu piscine şi porturi cu iahturi, iar flancul sudic şi estic sunt pline de oameni flămânzi şi radicalizaţi – două lumi cum nu se poate mai diferite, dar aflate la câţiva kilometri distanţă.
Toate acestea trebuie să ia forma unor legi, unor norme precise care să fie aplicate unitar pe tot teritoriul Uniunii Europene. Această construcţie cu picioare de lut care se clatină acum din toate încheieturile nu are altă şansă de a continua să existe, decât dacă liderii ei înţeleg magnitudinea cutremurului care are loc la nivelul omului de rând, îngrijorat pe bună dreptate de un viitor tot mai incert şi mai greu de prevăzut.
Cât despre iubire... Aceasta nu poate fi niciodată apanajul politicienilor. Dimpotrivă. Dar iubirea, ca valoare europeană, este una izvorâtă şi centrată în umanism, în ideea că fiecare om merită iubit şi dus la potenţialul său maxim, iar nu izolat şi ţinut sub control, că fiecare individ contează, iar nu doar mulţimile. Am văzut reacţia vehementă la imaginea unui copilaş mort pe o plajă, aceeaşi reacţie care a lipsit cu desăvârşire la imaginile cu zeci de copii morţi pe alte plaje sau sute de copii morţi în atacurile chimice din Siria, care ne tot vin de trei ani încoace. De ce? Pentru că un singur copil mort face cât toţi copiii morţi din lume, iar noi am învăţat deja să nu mai reacţionăm la drame cantitative, dar mai suntem încă în stare să rezonăm la drama unui singur om. Asta arată că n-am murit nici noi de tot. Nu încă.
Iubirea asta nu poate fi canalizată corect decât prin aplicarea şi apărarea tuturor celorlalte valori de mai sus, atât individual cât şi ca societate. Şi, într-un final, cam despre asta ar trebui să fie vorba în Europa cea creştină, dar în fapt laică. Că va fi sau nu aşa, depinde, din nou, doar de fiecare dintre noi şi de aderenţa noastră personală la valorile continentului pe care, întâmplător, locuim.
                                                                      de Adrian Mihălţianu

        DACA CUMVA NU ATI INTELES SI II TOT DATI   
      IN SUS SI IN JOS CU KLAUS IOHANNIS ATUNCI 

                    CITITI ! - PENTRU DOCUMENTARE



    De ce SUA şi NATO nu puteau accepta ORICE rezultat al alegerilor prezidenţiale?
   Alegerile prezidențiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine și-a imaginat că ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat – și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri.
   Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale. Aceasta îi conferă o importanță strategică deosebită, în total contrast cu lipsa ei de importanță economică și militară. În contextul conflictului cu Rusia, cine anume conduce România și cât de disciplinată va fi România în executarea unor directive americane, ale NATO sau ale UE devin lucruri vitale pentru marile puteri. Cu cât țara are o mai mare autonomie, cu atât ea se poate disocia de unele strategii concepute la Washington sau la Bruxelles (fie în centrul Bruxelles fie la Evere…) Or, o politică autonomă (axată pe interese naționale, și nu pe prioritățile NATO) este ultimul lucru pe care și-l dorește Occidentul, care are deja mari probleme, în acest sens, cu state ca Turcia și Ungaria. Un lider relativ independent, cum e Viktor Orbán la Budapesta sau Erdogan la Ankara, care cenzurează directivele occidentale funcție de interesele naționale pe care le reprezintă, este o mare sursă de probleme pentru puterile ce vor să controleze lumea. Ar fi fost un coșmar pentru marile puteri să aibă și la București un lider politic relativ autonom sau cu un grad apreciabil de independență. De asemenea, ar fi fost foarte neplăcut ca în România conducerea să manifeste ezitări în intransigența față de Rusia, așa cum manifestă, de exemplu, Sofia.
   Tocmai din acest motiv, nici SUA nici NATO nu puteau fi dispuse să accepte orice rezultat al alegerilor prezidențiale. Întrebarea care se pune este însă: de ce nu putea fi Victor Ponta omul potrivit pentru a coordona aplicarea politicii occidentale de către România? Pentru că e un om corupt, sau un impostor (din punct de vedere academic) sau un prieten al Rusiei? Nimic din toate acestea. Prea puțin contează, din punct de vedere geostrategic, plagiatul lui Ponta sau corupția PSD-istă. Defectul capital al lui Ponta, din unghiul de vedere geopolitic, este pur și simplu prea marea putere a PSD. De ce nu iubește Vestul PSD-ul? Pentru că e corupt, sau dictatorial, sau pentru că e „de stânga”(?) ori chiar „neocomunist”? Nici vorbă – toate acestea sunt simple sloganuri electorale. Corupția există în toate partidele și instituțiile românești, iar dacă Vestul ar opta să colaboreze doar cu politicieni nepătați el ar fi silit să se adreseze exclusiv sfinților și mucenicilor din Calendarul Ortodox… De fapt, SUA au colaborat perfect cu numeroase regimuri corupte (vezi nenumărate exemple din America latină și centrală), cu dictaturi nemiloase (vezi chiar Arabia Saudită, marele aliat arab al Vestului), și chiar cu regimuri de stânga (dacă acestea erau ascultătoare…)De ce, atunci, SUA și NATO refuză să facă din PSD aliatul lor principal în România? Oare nu s-a dovedit PSD-ul destul de docil? Ba bine că nu… el și-a dovedit de multe ori disponibilitatea de a executa fără murmur directivele. Și atunci?
   Marele defect al PSD este forța sa politică, mult prea mare pentru a fi pe placul oricui vrea să dirijeze lucrurile în România. PSD-ul are un electorat constant, de multe milioane de votanți, putere organizatorică, rădăcini solide în teritoriu, numeroși susținători cu bani (indiferent că sunt numiți „baroni” sau „oligarhi”), și deci o anumită autonomie. Ne place sau nu, PSD este (încă) singurul partid solid, cu bază de masă, din România (nu va mai fi multa vreme… DNA, instituția prezidențială și alte forțe mai puțin vizibile îl vor demonta treptat). Or, un atare partid constituie un risc major pentru politicile construite peste granițe, el putându-se lesne replia în strategii naționale/naționaliste neconvenabile pentru marii actori strategici. Din nou, Ungaria, Turcia și chiar Bulgaria atestă clar că mișcări politice solide pe plan intern constituie obstacole pentru aplicarea lină a directivelor SUA, NATO sau UE. De ce e Vestul așa de supărat pe Viktor Orbán? Pentru radicalismul său de dreapta?   

  Nicidecum, acesta ar fi chiar pe placul republicanilor neoconservatori din SUA și al multor altor forțe de dreapta occidentale. Inacceptabil la liderul maghiar este faptul că el pune interesele maghiare mai presus decât prioritățile marilor puteri. Acest lucru nu îi va fi iertat. Cea mai bună dovadă a intransigenței occidentale față de regimurile „autonomiste” (care manifestă independență națională în raport cu marii actori strategici) este, așa cum indică analiștii, subminarea sistematică de către SUA a regimurilor arabe modernizatoare din Africa de Nord și Orientul Apropiat. Toate aceste regimuri erau nu doar orientate spre modernizare, ci și naționaliste, adică susceptibile de a iniția politici autonome.   
    Este exact ceea ce nu li s-a iertat, și ceea ce a dus la subminarea lor, chiar cu prețul (constatabil azi) al exploziei radicalismului islamic al grupărilor ce s-au impus în locul lor în aceste regiuni.
    Pe scurt, marile puteri occidentale nu au nevoie de regimuri politice relativ autonome, care să își poată negocia („precupeți”) colaborarea cu Vestul; ele au nevoie de regimuri politice complet docile, care să execute disciplinat directivele de peste graniță. PSD-ul este încă prea puternic pentru a se putea conta pe completa sa docilitate; evenimentele din vara anului 2012 au dovedit că PSD, și forțele aliate cu el, pot provoca surprize… Se poate spune că încă de atunci partidul lui Ponta și aliatele sale și-au pecetluit soarta. Nici la Washington, nici la Bruxelles nu se tolerează veleitățile de autonomie politică, și era clar că ele sunt cu atât mai puțin tolerabile cu cât se proiectează un război cu Rusia. Orice promisiuni ar fi făcut Ponta americanilor, el nu prezenta încredere; acțiuni imprevizibile, ca acelea din 2012, s-ar putea repeta și singura garanție contra lor este nu cuvântul de onoare psd-ist, ci pur și simplu neputința PSD-ului de a le relua. Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice” (gen GDS) și think tank-uri „academice” a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că… trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive. (Să nu-l confundăm pe Johannis cu Ferdinand I de Hohenzollern, după cum nici Ponta sau Băsescu nu pot fi confundați cu Ionel Brătianu…).
  Bineînțeles, rezultatele alegerilor nu se explică pur și simplu printr-o conspirație a străinilor îndreptată contra poporului român. Mulți votanți (disperați, ca totdeauna, de ineficacitatea instituțiilor românești, de corupție și sărăcie) au investit speranțe într-un nou președinte (așa cum au făcut-o și în 2004… istoria se repetă). Românii disperați au contribuit și ei, masiv la aceste rezultate. După cum au contribuit toți cei care, supuși manipulării, credeau că aici se confruntau două persoane, cu meritele și lipsurile lor – când de fapt a fost o competiție între inițiativa autohtonă și decizia marilor puteri. „Soluția Johannis” nu este o soluție de origine românească: fără organizarea marilor actori strategici, ea n-ar fi avut nici o șansă. Johannis este prea lipsit de personalitate, prea lipsit de conexiuni politice de partid, și prea puțin cunoscut de masa electoratului pentru a dobândi așa repede un succes răsunător. Totuși, să nu uităm că el a prezis în mod genial și a anunțat explicit (cu o surprinzătoare aroganță, pentru un om până mai ieri necunoscut milioanelor de alegători români) sfârșitul carierei lui Ponta… cum s-o explica asta? O fi Johannis vreun clarvăzător, a primit el mesajul decisiv din lumea spiritelor? Da, el a primit un mesaj. Dar nu din lumea spiritelor, ci de acolo de unde se iau deciziile. După modelul doamnei Nuland, cineva i-o fi transmis poate lui Johannis: „F… the voters! Ponta is finished, you are the new President!”
   Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta și PSD-ul nu aveau nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale o reprezintă pregătirea minuțioasă a unor tulburări de stradă modelate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe” și ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Aceeași mobilizare a ONG-urilor și mass mediei „pro-occidentale”; aceeași „schimbare la față” bruscă a unor lideri de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător”); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!”, „acum ori niciodată!”, „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!” etc. (Că PSD-ul a colaborat perfect cu SUA și cu NATO, girând acceptarea României în alianța euro-atlantică, nu mai conta; el a devenit deodată „Răul” – și va continua să fie asta câtă vreme va fi mai puternic decât se dorește la Washington și la Bruxelles – Evere!) Aceleași grupuri de „protestatari” dispuși să provoace dezordini de stradă, pentru a dovedi că nu votul alegătorilor contează, ci cauza „Binelui” (definit de cine trebuie și unde trebuie… nu de către alegători); aceleași amenințări cu „Revoluția” (amenințări care îl lasă pe cetățeanul român interzis… el credea că e pur și simplu vorba de alegeri prezidențiale, nu de răsturnări ale regimului) etc.
   Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obținut mai multe voturi decât Johannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzații de fraude masive, ocuparea Pieței Universității, provocări și violențe etc. Până când? Până când diplomații occidentali le-ar fi spus clar PSD-iștilor că „nemulțumirea populară” îi obligă să se retragă. Așa că cei care sperau că Ponta și PSD-ul ar putea câștiga alegerile se înșelau – datorită necunoașterii intereselor geopolitice implicate.

                                              Autor: Adrian-Paul Iliescu, Argumentesifapte.ro Sursa: activenews.ro


        Fraţi români,luptaţi-vă pentru ,menţinerea religiei în şcoli!

   Recenta hotărâre a Curţii Constituţionale a României prin care art.18 din Legea Educaţiei Naţionale,este declarat neconstituţional poate declanşa efecte dintre cele mai negative asupra societăţii româneşti,care în proporţie de peste 85% aparţine cultului creştin ortodox. Articolul 18 din Legea educaţiei naţionale nu încalcă dreptul la libertate al individului, care poate solicita în scris să nu frecventeze orele de religie (art. 18,2). Dimpotrivă,tocmai înlocuirea acestei prevederi ,cu aceea ca, părinţii ce doresc ca fiii lor să studieze disciplina Religie,să facă cerere scrisă în acest sens,este antidemocratică şi anticonstituţională!
   Scoaterea religiei din trunchiul comun al sistemului de învăţământ din ţara noastră, este echivalent cu scoaterea religiei din şcoli, deoarece statutul de disciplină opţională ar transforma-o  într-o materie periferică şi obscură, aflată la discreţia conducerii unei şcoli. 
Astfel se încalcă dreptul la cunoaştere, la libera dezvoltare a personalităţii umane, nesocotind progresele ştiinţei, care bat la uşa spiritului religios uman. Intenţia izolării religiei de educaţie, concretizată prin scoaterea Religiei din trunchiul comun, provoacă o limitare, o marginalizare a spiritului uman, un atentat la  educaţia tinerilor,  potrivit unor interese politice, fapt condamnat chiar de art. III, litera n (principiul independenţei de ideologii, dogme, curente politice.)
   Ca prioritate naţională, învăţământul este orientat pe valori, iar valoarea religioasă depăşeşte consensul axiologic social prin fundamentarea divină a moralităţii. Pentru adolescentul actual, scârbit de formalisme tradiţionale şi imperative sociale relativiste, fundamentul divin al Legii este o perspectivă salvatoare într-o societate dezorientată aflată în plină criză morală şi economică.
  Aşadar este o datorie morală a Statului român de a păstra educaţia religioasă în şcoală.
Susţinem menţinerea disciplinei „Religie” în trunchiul comun al planului-cadru de învăţământ în şcolile publice, din următoarele motive:
   1. Experienţa religioasă nu se rezumă exclusiv la adeziunea internă la o formă de religiozitate a unor indivizi luaţi separat, ci se concretizează prin adoptarea unei conduite specifice, caracterizată nu doar de cunoaşterea unor elemente de doctrină. Studierea acestei discipline, pentru toate clasele sale, aduce o contribuţie însemnată la dezvoltarea personalităţii şi a cunoştinţelor elevilor pentru următoarele finalităţi educaţionale:
   - civică,
   - socială,
   - culturală,
   - ştiinţifică
   - morală
   2. Religia se adresează în primul rând umanităţii omului, indiferent de doctrină sau cult, atât timp cât promovează pacea şi înţelegerea între semeni şi delimitându-se clar de orice formă de violenţă inter-religioasă sau de prozelitism religios. Cunoaşterea nuanţată a elementelor specifice educaţiei religioase contribuie în mod evident la crearea unei mentalităţi de înţelegere, egalitate şi toleranţă între semeni, în calitatea lor esenţială de exponenţi ai vieţii în cel mai desăvârşit grad posibil.
  3 Ea contribuie la educaţia morală a societăţii încă din momentul în care omul îşi începe anevoiosul drum al dezvoltării personalităţii. În aceste circumstanţe, educaţia religioasă nu mai este doar apanajul Bisericii. Ea trebuie să se desfăşoare, deci, în şcoală, pe tot parcursul studiilor liceale, în acord şi cu stadiile dezvoltării psiho-genetice, care demonstrează că fiecare grupă de vârstă corespunde unui tip de dezvoltare mai profund şi mai complex al personalităţii. Religia ca disciplină de studiu ar deveni, astfel, răspunsul multor întrebări existenţiale care apar la vârstele tinerilor de liceu. În acelaşi timp, profesorul de religie ar deveni, alături de psihologul şcolar, o resursă umană extrem de importantă în realizarea unei dezvoltări armonioase a personalităţii elevului. Religia contribuie la toate finalităţile educative enunţate în articolul 4 din Legea educaţiei naţionale.
  4. Menţinerea şi promovarea predării religiei în şcoală ar demonstra un act de maturitate din partea instituţiilor responsabile, deoarece religia este interconectată cu viaţa individului şi a societăţii în general, determinând, prin mesajul ei pozitiv, un comportament dezirabil social şi moral. Includerea educaţiei religioase între priorităţile învăţământului românesc ar putea servi, deci, la formarea unor generaţii ale căror competenţe profesionale vor reflecta dezideratele Declaraţiei de la Lisabona, dar şi păstrarea vie a valorilor, a conştiinţei şi a identităţii naţionale şi europene, care nu pot fi schimbate sau negate prin omisiune de politici strict socio-economice sau de interese de moment.
  Elevii nu refuză predarea religiei în şcoli, ci o prezintă ca pe o necesitate. În perioada adolescenţei (anii de liceu), tinerii trec prin unele crize spirituale şi existenţiale, care pot avea repercusiuni grave atât asupra individului, cât şi a societăţii. Ei trăiesc o dramă şi în acest moment ei au nevoie de răspunsurile religiei care îi încurajează şi îi motivează în viaţă. Nu trebuie lăsaţi în braţele    anti-culturii, pornografiei, violenţei, drogurilor, alcoolismului etc. Ei devin pe zi ce trece mai greu de stăpânit, iar unii adolescenţi realizează că nu se mai pot controla. Educaţia are o nevoie imperioasă de credinţă, ca de un element de bază al oricărei acţiuni didactice.
  Ȋn consecinţă, este de neadmis ca elevii să facă o cerere prin care să participe la o oră care li se cuvine.
  Religia nu trebuie scoasă din trunchiul comun, deoarece face parte din trunchiul existenţei umane.
  Și este aberant să revenim la condiţiile comunismului despre care credeam că tocmai am scăpat!

  Un document cutremurător care vădeşte apostazia în care se află  Patriarhia Română şi ortodoxia oficială
                               
  Am vrea să abordăm o temă des întâlnită printre cei mai ”ortodocşi” şi ”anti-ecumenişti” credincioşi ai Patriarhiei Române care nu sunt de acord cu rugăciunile în comun dintre ortodocşi şi eretici, nici cu recunoaşterea ”tainelor” lor, nici cu multe alte demersuri ecumeniste, dar care se amăgesc spunând că nu este momentul ruperii comuniunii. Pe ce îşi întemeiază ei această atitudine?
Ei spun:  ”Considerăm toate aceste întruniri inter-religioase şi apropieri liturgice ca o mergere pe marginea unei prăpăstii. Căderea în apostazie va veni atunci când sinodul Patriarhiei va recunoaşte papismul drept Biserică, egală în drepturi şi împărtăşind aceleaşi taine şi dogme şi când va semna Tratatul de Unire cu Apusul. Atunci adevărata Biserică va trebui să facă ce a făcut şi în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfântului Fotie al Constantinopolului, Sfântului Marcu Eugenicul, Sfinţilor Visarion şi Sofronie: liturghisească tainic în catacombe şi să propovăduiască deschis neamului adevărata credinţă.”
Toate acestea nu sunt decât nişte amăgiri şi ”praf aruncat în ochii celor creduli”, pentru că deja Sinodul Patriarhiei Române şi celelalte Patriahii oficiale au recunoscut catolicismul (papismul) drept Biserică, egală în drepturi şi împărtăşind aceleaşi taine şi dogme.
Pentru a demonstra aceasta, vom aduce numai câteva argumente, în ordine cronologică.
Pentru cei care sunt interesaţi în mod deosebit de Patriarhia Română, am subliniat cu albastru evenimentele legate de aceasta, deşi, după cum învaţă toţi Sfinţii Părinţi, membrii Patriarhiei Române se fac părtaşi prin comuniune tuturor ereziilor oficialilor lor, dar şi ale acelora cu care Patriarhia Română se află în comuniune.
Iată ce spunea despre aceasta părintele Maxim Maretta la Conferinţa Interortodoxă ”Ortodoxia şi Ecumenismul Modern”:
”Erezia ecumenismului a infectat nu doar o biserică ortodoxă locală, ci pe toate. Fiecare Patriarhie a contribuit în felul său la pervertirea credinţei Ortodoxe: Constantinopolul prin ridicarea anatemelor date de Sfinţii Părinţi împotriva bisericii papiste, Alexandria prin recunoaşterea monofiziţilor drept ortodocşi ["Patriarhia Moscovei" la fel; "Patriarhia Română" la fel], Antiohia prin împărtăşirea din acelaşi potir cu monofiziţii, şi toate bisericile ecumeniste luate împreună – prin participarea la Consiliul Mondial al Bisericilor şi renunţarea la învăţătura patristică a Bisericii. Toate bisericile ecumeniste sunt în deplină comuniune şi împărtăşesc aceeaşi convingere ecumenică: convingerile uneia sunt convingerile celorlalte, fiecare Patriarh susţinând şi încurajând acţiunile ecumeniste ale celorlalţi.”
Dar să alcătuim o scurtă cronologie a evenimentelor ce demonstrează aceasta, făcând, totodată, o comparaţie cu cele ce învaţă Sfinţii Părinţi. Am ales ca exemplu, de data acesta, mai ales pe Sfântul Marcu al Efesului. (Fragmentele din viaţa sau din scrierile Sfântului Marcu şi ale altor Sfinţi le vom scrie în acest document cu verde).
În anul 1964, în ziua de Rusalii, papa Ioan Paul al II-lea a înfiinţat Oficiul Sfântului Scaun pentru necreştini. Romano-catolicismul a admis posibilitatea ”îmbogăţirii cultului” cu elemente păgâne, iar ”ortodocşii” au contribuit din plin la aceasta.





În 1965, “Patriarhul” Ecumenic Atenagoras şi papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „au ridicat Anatema de la 1054″. Anatema fusese dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Atenagoras proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost afurisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat, ”Papalitatea Latină este parte a Ortodoxiei.”
Sfântul Paisie Velicikovski spunea cu două sute de ani în urmă: ”Nici episcopii, nici patriarhii nu pot ridica vreo anatemă dată asupra vrăjmaşilor Bisericii, potrivit Sfintelor Sinoade. Oricine s-ar folosi de această putere se face pe sine vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici.”
De asemenea, Sfântul Marcu al Efesului spunea: ”sfintele canoane zic că cel ce se abate şi cu puţin de la Ortodoxie este eretic şi supus canonisirii.” Apoi zice: ”Dacă latinii (papistaşii) nu s-au abătut de la dreapta Credinţă, atunci i-am tăiat de la noi în chip nedrept. Însă dacă s-au abătut de la Credinţa în ce priveşte teologia Duhului Sfânt, a căruia hulire este cea mai mare dintre primejdii, atunci sunt în chip limpede eretici, şi ca eretici i-am tăiat de la noi.” (p.246-247)
Pe 26 octombrie 1967, „Patriarhul” Ecumenic Atenagoras a mers la Roma şi s-a aşezat pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime cu papa, ca semn de recunoaştere a egalităţii, şi s-au rugat împreună.
Iată însă ce spun Sfinţii Părinţi în canoanele Sfintelor Sinoade ale Bisericii în legătură cu rugăciunile în comun dintre ortodocşi şi eretici:
”Dacă cineva cu cel excomunicat chiar în casă de s-ar ruga împreună, acesta să se afurisească.”
(Canonul 10 Apostolic)
„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreuna cu ereticii, să se afurisească. Iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici, să se caterisească.” (canonul 45 apostolic)
”Nu se cuvine cu ereticii sau cu schismaticii a se ruga împreună.”(Canonul 33 al Sinodului din Laodiceea)
Am amintit aici numai de aceste trei canoane, dar ele sunt mult mai multe.
În Pastorala de Crăciun din 1968, „Patriarhul” Ecumenic Atenagoras a afirmat că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau teologilor. Mai declara că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii Liturghii).
Pe 16 decembrie 1969, aşa-zisa Patriarhie de la Moscova a decis că, în cazurile în care catolicii cer Bisericii Ortodoxe să fie împărtăşiţi cu Sfintele Taine, acest lucru nu le va fi interzis.”
Iată ce avertiza Sfântul Marcu al Efesului şi cu privire la aceasta: ”Nu trebuie să sfinţim pe cineva din neamul latinilor (papistaşilor) cu dumnezeieştile şi preacuratele daruri date de mâini preoţeşti, până ce nu se va hotărî să se depărteze de dogmele şi obiceiurile latine şi va fi catehizat şi alăturat ortodocşilor.”
(p.247)
În anul 1971, a avut loc o schimbare de direcţie a Consiliului Mondial al “Bisericilor” către
sincretismul interreligios, la sugestia pseudo-ortodocşilor.
Papa şi „Patriarhul” Ecumenic Atenagoras au întocmit scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor.
„Patriarhul” Atenagoras a anunţat public că dă Sfânta Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.
În anul 1975 , în Mărturisirea de la Tiatheira, Mitropolitul grec Atenagora (Kokkinakis) al Tiatheirei şi al Marii Britanii, a declarat că episcopatul şi preoţia anglicanilor, copţilor, armenilor, romano-catolicilor şi ortodocşilor sunt toate valide; prin urmare, tainele anglicanilor şi romano-catolicilor sunt considerate ca fiind cele ale uneia, sfinte, soborniceşti şi apostoleşti Biserici.
În 1983, Consiliul Mondial al Bisericilor (din care face parte şi Patriarhia Română) a ţinut o adunare în Vancouver, Canada, în cursul căreia au avut loc diverse ritualuri şamanice şi alte ritualuri păgâne.
Într-un interviu acordat televiziunii de către patr. Teoctist, acesta numea Biserica Ortodoxă şi cea romano-catolică (papistă) „Biserici-surori”.
Mai spunea:
În 1984, am participat în cadrul Conferinţei Europene la Riva del Garda, în nordul Italiei, la o şedinţă foarte importantă a conferinţei Bisericilor Europene împreună cu conferinţele Romano-catolice europene. Deci autoritatea creştină întreagă. Şi s-a discutat acolo şi s-a definitivat o dorinţă şi o discuţie care este de mult timp: problema lui FILIOQUE - a unui cuvânt care era atât de controversat şi chiar piedică la rugăciune şi la întâlnire. Ei, acolo, ca prin minune, toţi am fost de acord, în urma unor comisii de teologi care au aprofundat, că acest cuvânt şi aşa şi aşa conţine acelaşi adevăr. Şi am căzut de acord că atunci când suntem la noi, în teritoriul oriental-ortodox zicem Credeul fără adaosul filioque şi atunci când suntem în teritoriul unei Biserici romano-catolice zicem Credeul cu adaosul filioque.”
Oare nu se vede clar că acesta nu este decât ”praf aruncat în ochii celor care ignoră adevărul cu bunăştiinţă”?
Oare atâţia sfinţi care au considerat adosul filioque o erezie au fost rătăciţi şi ne găsim noi acum să-i corectăm?
După cum vedem, istoria se repetă şi aceste lucruri se făceau şi pe vremea Sfântului Marcu al Efesului. Iată, însă, ce învaţă acest Sfânt: ”În epistolele sale către toţi creştinii, el îi îmbărbăta să se depărteze de unirea florentină ca de una ce era urâtă lui Dumnezeu. ‹‹Aceşti oameni››, scria el, ‹‹recunosc împreună cu latinii că Duhul Sfânt purcede de la Fiul şi Îşi trage existenţa de la El, căci aşa spune definiţia lor, şi în acelaşi timp spun împreună cu noi că Duhul purcede de la Tatăl. ›› … Căci rostesc două Crezuri, aşa cum au şi făcut (…)” (p. 243)
Anul 1984 este şi anul în care papa i-a făcut o vizită lui Dalai Lama, aşa-zisul ”patriarh budist suprem”, iar în 1985, la Casablanca, în Maroc, înaintea a 8000 de tineri musulmani, papa a consfinţit dialogul cu islamul, asigurându-i pe musulmani, în chip hulitor, că ”avem acelaşi Dumnezeu”. Peste numai un an, în India, papa a făcut o vizită la mormântul hindusului Mahatma Gandi şi a spus, ca şi alte dăţi, că urmăreşte a se ajunge la nouă ordine mondială… încheind cu cuvintele basfemiatoare: „Fie ca Mahatma Gandi să trăiască pururea!”
La iniţiativa papei Ioan Paul al II-lea, pe 27 octombrie 1986, la Assisi, în Italia, a avut loc o ”Întâlnire a religiilor pentru pacea lumii.” Au luat parte 150 de reprezentanţi a 12 religii.
Au fost prezenţi budişti, musulmani, băştinaşi din Africa şi din America, zoroastrieni, sikh-iţi, evrei, alături de nestorieni,necalcedonieni, copţi, armeni, malabiţi, romano-catolici, anglicani, luterani etc. Din nefericire, la această întrunire inter-religioasă şi-au găsit loc şi ”ORTODOCŞII”, care au avut un rol hotărâtor în înfăptuirea acesteia.
Au participat delegaţi din partea ”Bisericilor ortodoxe” ale Finlandei, Cehoslovaciei, Patriarhiei Bulgare, PATRIARHIEI ROMÂNE, Patriarhiei Georgiei, Patriarhiei Moscovei şi Patriarhiei Antiohiei. ”Bisericile” Alexandriei şi Ierusalimului au trimis mesaje prin care şi-au declarat consimţământul spiritual.
S-AU FĂCUT RUGĂCIUNI ÎN COMUN CU TOȚI ACEŞTI ERETICI ŞI PĂGÂNI.
Păgânii au fost repartizaţi în biserici ”creştine”, ca să-şi săvârşească ritualurile. De exemplu, budiştii sau rugat în catedrala Sfântului Petru, punând pe ”altarul” papist o mică statuie a lui Buddha; hinduşii, în jurul „altarului” papist, şi-au chemat pe rând toţi zeii etc.
La Assisi s-a propus înfiinţarea unui Consiliu Mondial al Religiilor. În timpul rugăciunilor comune, americanii nativi (amerindienii) au fumat pipa păcii, iar papa şi-a subliniat rolul de conducător al mişcării sincretiste mondiale înspre pan-religia noii-ere. ”ORTODOCŞII” AU FOST PUŞI PE ACEEAŞI TREAPTĂ CU ÎNTREGUL SPECTRU DE EREZII AŞA-ZIS ”CREŞTINE” ŞI CU RELIGIILE PĂGÂNE.
În noiembrie 1987, “Patriarhul” Ecumenic Dimitrie şi clerul său au concelebrat la o misă romanocatolică împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, în Roma. În decembrie 1987, patr. Dimitrie s-a rugat din nou oficial împreună cu papa, la Vatican.
Din păcate, aceasta nu a fost ultima cădere a ”ortodocşilor” care s-au rugat cu ereticii. În fiecare an, romano-catolicii au organizat întâlniri inter-religioase (chiar şi cu păgânii) în diferite oraşe europene, ÎNTÂLNIRI LA CARE AU PARTICIPAT ŞI ”ORTODOCŞII” (inclusiv reprezentanţi ai Patriarhiei Române):
la Roma, în 1987 şi 1988, la Varşovia, în 1989, la Bari în 1990, la Malta în 1991, la Bruxelles în 1992, la Milano în 1993, la Assisi în 1994 etc.
În septembrie 1990, s-a semnat Acordul de la Chambessy, Elveţia: O comisie ortodoxă având în alcătuire un singur episcop, “Mitropolitul” Damaschin al Patriarhiei Ecumenice, a iscălit împreună cu monofiziţii un acord, în care amândouă părţile au căzut de acord, în esenţă, să ignore patru sinoade ecumenice (IV-VII) şi să se unească. Partea ortodoxă a fost de acord să ”ridice anatema” împotriva ereziei şi a ereticilor monofiziţi.
Aceştia se despărţiseră de Ortodoxie în secolul al V-lea, neprimind cel de-al patrulea şi următoarele Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe.
În iulie 1991, Sinodul Patriarhiei Antiohiei a implementat o serie de măsuri ce ţintesc la dobândirea unirii depline cu bisericile siriene monofizite. În ”Declaraţia comună”, se îngăduie rugăciunea împreună şi intercomuniunea cu iacobiţii (monofiziţi).
Tot în anul 1991, la Canberra, în Australia, a avut loc a 7-a adunare generală a Consiliului Mondial al Bisericilor.
La această adunare Organizaţia Internaţională a Homosexualilor şi Lesbienelor a devenit membră a Consiliului Mondial al “Bisericilor”, alături de Patriarhia Română şi celelalte reprezentante ale “Ortodoxiei” Oficiale, exact atunci când tema Adunării, blasfemiator a fost denumită “Vino, Duhul Sfinte – reînnoieşte întreaga creaţie!” Prin prisma acestei frăţii cu sodomiţii, decât să condamne paradele homosexualilor şi lesbienelor, Sinodul ”BOR”, probabil nu peste mult timp le va aduce elogii şi îi va promova pe aceşti păcătoşi autodeclaraţi.
În cortul de slujbe al adunării, băştinaşii au susţinut un concert de muzică rock. În acelaşi cort, ”ortodocşii” au slujit Sfânta Liturghie. Ritualurile băştinaşilor ţinute în cort includeau elemente păgâne, panteiste, animiste, fiind chemate spiritele pădurii aborigene. A fost hulit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Duhul Sfânt. Prezenţa ereticilor şi a celor de alte religii a fost din nou mai mult decât evidentă: hinduşi, budişti, iudei, musulmani şi alţii.
În anul 1993 la Chicago a avut loc un ”Festival al diversităţii religioase”. Pe afişele mahomedanilor era scris: ”Nu este alt dumnezeu decât Allah. Mohamed este mesagerul lui.” Au fost prezenţi 600.000 de reprezentanţi a 250 de religii şi grupări religioase. Nu a fost doar un loc pentru discursuri, ci şi pentru ritualuri făcute de cele mai diferite grupuri şi religii. Au fost prezenţi: romano-catolici, unitarieni, budişti, sikh-iţi, musulmani, evrei, bahai, zoroastrieni, hinduşi, băştinaşi americani celebrând ritualuri păgâne şi făcând invocaţii
ale spiritelor (diavolilor). Chiar şi vechii păgâni au participat cum ar fi preoteasa zeiţei Isis. Vaticanul a făcutprezentă concepţia unei noi civilizaţii (new-age).
Aşa zisul ”patriarh” al budiştilor, Dalai Lama, a vorbit despre unirea tuturor religiilor ca fiind spre ”binele umanităţii” şi despre schimburile dintre ”călugării din Tibet” şi ”călugării creştini”. Aztecii au adus ”focul sacru” şi au dansat în faţa lui.
Vedem astfel cum religii şi culturi indiferente faţă de adevăr se unesc din ce în ce mai mult într-un mozaic sincretist şi toate împreună, într-o îmbrăţişare mortală, sunt înecate într-o pan-religie a lui Antihrist.
În 1993, s-a semnat Acordul de la Balamand, Liban. Reprezentanţi ai mai multor Biserici “Ortodoxe” Oficiale au căzut de acord cu romano-catolicii (papistaşii) şi au spus că toţi împărtăşesc „…o singură credinţă, o singură preoţie, un singur botez” şi că „sunt Biserici surori (doi plămâni ai aceluiaşi trup) şi ar trebui să caute comuniunea desăvârşită şi deplină”. Patriarhia Română s-a găsit în prima linie a apostaziei. Ea a ratificat şi a recunoscut fără rezerve acest Acord.
Iată ce spunea despre aceasta un ierarh al Patriarhiei Române, mitrop.Teofan:
Cele două Biserici [ortodoxă şi papistă] cred că pe Sfânta Masă în Sfântul Altar este prezent în mod real Acelaşi Hristos Care S-a născut în Betleem, Care S-a jerfit pe Golgota, Care S-a înălţat la cer, şade de-a dreapta Tatălui şi Care va veni să mă judece pe mine, pe noi şi pe toată lumea.”
Tot în anul 1993, la Chambesy, a avut loc o nouă întrunire între ortodocşi şi monofiziţi.
Iată ce spune pr. Nicolae Necula, decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti:
Cu această ocazie s-a hotărât ridicarea anatemelor şi restabilirea unităţii ecleziale. În 1993, noi am semnat actul de unire definitivă cu aceste biserici şi urma ca să definitivăm modalităţile de conslujire, chiar de împărtăşire şi împreună slujire a Sfintei Liturghii. Dar au intervenit unele semne negative din partea Bisericilor Ortodoxe Greceşti şi Ruseşti şi s-a amânat. Dar documentul există, fiindcă el a fost semnat de toţi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi vechi orientale.” (monofizite)
Hotărârea aceasta a revenit în special “Patriarhului” Teoctist şi “episcopilor” Nestor Vornicescu, Teofan Savu şi Irineu Popa, fapt pentru care toţi “ierarhii” Bisericii Române au ratificat acordul.
Semnarea acestor documente s-a făcut în secret, deci nu trebuie să ştie poporul deocamdată. Acest acord se poate citi la această adresă:
http://traditiaortodoxa.files.wordpress.com/2010/06/acord-intre-bor-simonofiziti.pdf
În aceste documente oficiale ale Bisericii Române, ca şi în cele semnate în anii următori, se spune printre altele că s-ar fi făcut o greşeală când monofiziţii au fost anatemizaţi, că acel context era unul al „dezbinării şi al lipsei de iubire frăţească. Deci, după părerea lor, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Maxim Mărturisitorul, chiar şi Sfânta Eufimia, care au considerat că monofizismul este erezie ar fi fost în înşelare, ar fi fost lipsiţi de iubire.
S-a mai hotărât:
- ca fiecare să folosească Liturghia sa, care să fie îmbunătăţită din Liturghia celeilalte Biserici, pentru ca până la urmă să se ajungă la coliturghisire;
- toate anatemele şi pasajele incriminatoare să fie scoase din cărţile de cult (de exemplu numele ereticilor Sever, Dioscor şi ceilalţi);
- modificarea (de fapt falsificarea) manualelor de teologie;
- absenţa unei ierarhii paralele în acelaşi district etc.
„Referitor la problema anatemelor întâlnite în cărţile de cult la slujba hirotonirii arhiereului, s-a sugerat ca acele anateme care privesc pe ‹‹Părinţii Bisericii Orientale›› (adică pe ereticii monofiziţi), să fie trecute sub tăcere la slujbele respective şi înlăturate în timp din ediţiile următoare. Deci, în timpul hirotonirii episcopilor ce vor urma după 1993, să se sară peste pasajele care cuprind anateme împotriva ereticilor monofiziţi, apoi să fie scoase de tot din cărţile de cult.
De asemenea, din Molitfelnic s-au scos absolut toate rânduielile de trecere a tuturor celor de alte credinţe la Ortodoxie.
Patriarhia Română le-a permis monofiziţilor să slujească în biserica Facultăţii de Teologie din Bucureşti cu hramul Sfânta Ecaterina. Potrivit rânduielilor ortodoxe, o biserică în care au slujit ereticii ar trebui resfinţită.
Sinodul Patriarhiei Române a aprobat, la iniţiativa Consiliului Mondial al “Bisericilor”, călcând în picioare învăţătura Sfinţilor Părinţi, participarea în formă organizată la ”tradiţionala” Săptămână de Rugaciune cu ereticii din luna ianuarie a fiecărui an, a sinodalilor şi a preoţilor în bisericile lor şi în cele ale ereticilor. Aceasta dovedeşte improprierea cu totul a ereziei la nivel sinodal şi nu faptul că avem de-a face doar cu simple accidente sau scăpări, care s-au mai întâmplat şi în trecut, dar izolat.
Pe 3 iulie 1994, în catedrala romano-catolică (capiştea papistaşă) Sfântul Hristofor din Canberra, Australia, s-a ţinut o „slujbă specială”, la care au participat şi trei Patriarhii ”Ortodoxe”: a Greciei, A ROMÂNIEI şi a Antiohiei. ”Slujba” a început cu băştinaşii aborigeni, printr-un ” ritual al purificării” care a fost făcut în ”altarul” catedralei papiste. Băştinaşii păgâni şi-au făcut ritualurile în faţa ”altarului” , pregătindu-se pentru a le vorbi spiritele (diavolii). După aceea au adus ”fumul purificator”, prin faţa căruia au trecut reprezentanţii tuturor confesiunilor prezente: ”ortodocşi” – şi reprezentanţii BOR, anglicani, nestorieni, monofiziţi, romano-catolici, protestanţi etc. Apoi s-au ”unit” cu toţii în rugăciune. Evanghelia a fost adusă tot de femeile păgâne, în costumele lor populare şi citită de o femeie eretică…
Pe 30 noiembrie 1994, de ziua hramului patriarhiei ecumenice, patr. ec. Bartolomeu s-a rugat împreună cu un ”cleric” papist şi au binecuvântat împreună.
Pe 29 iunie 1995, “Patriarhul” Ecumenic Bartolomeu l-a vizitat pe papă în Roma, şi „au concelebrat o liturghie istorică în Basilica Sfântului Petru”. Un fulger a lovit domul în timpul slujbei.

Între 30 august şi 1 septembrie 1998, Patriarhia Română şi Preşedinţia au organizat la Bucureşti sub patronajul comunităţii papiste “San Egidio”, o întrunire inter-religioasă mondială cu titulatura ”Oameni şi Religii”, având subtitlul hulitor ”Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, Omul,Popoarele”. Cu această ocazie s-au practicat în centrul Bucureştiului ritualuri păgâne, s-au aprins lumânări în menora de către toţi reprezentanţii religiilor, inclusiv patriarhul BOR Teoctist, iar în aula patriarhiei s-au ţinut conferinţe ecumeniste.
Între 7 şi 9 mai 1999, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, aceasta fiind prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă. Aici a participat la liturghia ortodoxă, rostind: ”Pace tuturor!” şi ”binecuvântând” poporul. În discursurile rostite atunci de oficialii Patriarhiei Române, se spunea clar că se doreşte ajungerea la ”un singur potir. Atunci de ce se mai amăgesc unii, spunând că lucrurile nu sunt chiar atât de grave?
În anul 2002, în luna ianuarie, Papa a chemat toate religiile la Asissi spre a se ruga pentru pacea lumii şi unire. Au participat reprezentanţi ai tuturor jurisdicţiilor oficiale “ortodoxe”, împreună cu protestanţi, evrei, hinduşi, budişti, musulmani, taoişti, şintoişti şi şamani africani. În timpul întrunirii, au avut loc două ”liturghii” ecumeniste: una pentru toate religiile şi una pentru toate denominaţiile creştine.
Cea dintâi includea rugăciuni în comun, invocarea tuturor zeităţilor şi forţelor, şi diferite ritualuri menite să arate unitatea, în vreme ce cea din urmă a înfăţişat unitatea creştină prin ÎMPĂRTĂŞIREA DINTR-UN POTIR COMUN.
În anul 2004, ultraecumenista şi inovatoarea Patriarhie de Constantinopol, prin reprezentantul său, mitrop. Augustin al Germaniei, a recunoscut ”botezul” luteran, prin semnarea unui acord. Mai pe înţelesul tuturor, aceasta înseamnă că, la venirea la ortodoxie, un luteran nu mai trebuie botezat.
În anul 2005, la Vatican, a avut loc înmormântarea papei Ioan Paul al II-lea, cu participare pan- “ortodoxă” oficială, îndeosebi a Patriarhiei Române cu parastase oficiate de ierarhi şi preoţi.
Un oficial al Patriarhiei Române, mitr.Bartolomeu Anania, a doua zi după moartea ereticului papă, spunea, în cadrul predicii din catedrală:
„L-am pomenit astăzi în rugăciunile noastre, aşa cum aţi ascultat, iubiţii mei, şi am spus ‹‹Arhiereul Ioan Paul al II-lea››.
Catolicii se roagă pentru sufletul papei Ioan Paul al II-lea pe bună dreptate, pentru că este şeful Bisericii lor. Noi ne-am rugat şi ne rugăm pentru arhiereul Ioan Paul al II-lea, pentru că este fratele nostru întru Hristos, având succesiune apostolică întocmai ca orice arhiereu din Biserica Română. Administrativ, distanţele dintre noi sunt sau pot părea foarte mari, dar ca arhierei ai lui Hristos suntem egali în aceeaşi slujire (…)
Cel care vă vorbeşte s-a îmbrăţişat frăţeşte cu cel care ne-a părăsit (papa Ioan Paul al II-lea). Şi neam îmbrăţişat nu ca mai mari sau mai mici, ci ca egali întru aceeaşi slujire întru Iisus Hristos.
De aceea, am hotărât ca la Liturghia de astăzi să facem ectenie pentru pomenirea lui şi l-am pomenit şi la ieşirea cu Sfintele Daruri (…)Dacă n-am ajuns încă cele două Biserici (Catolică şi Ortodoxă) să atingem comuniunea euharistică, către care tindem şi care va fi când va vrea Dumnezeu, am rămas şi suntem în comuniune de rugăciune (…)
Dumnezeu să-l aşeze în loc luminat, acolo unde toţi sfinţii Lui se odihnesc.”
Iată aşadar acelaşi ”praf aruncat în ochii credulilor”… Am arătat că s-a ajuns deja la comuniunea euharistică, dar nu se recunoaşte aceasta, tocmai ca să nu se sperie lumea şi să nu întrerupă comuniunea cu Patriarhiile oficiale, aşa cum învaţă Sfinţii Părinţi că trebuie procedat în asemenea situaţii. Dar însăşi această intenţie declarată a ierarhilor de a ajunge la ”potirul comun” ce este? În ce priveşte recunoaşterea ”tainelor” şi a ereziilor ereticilor, ce să mai vorbim, pentru că, după cum am văzut, acestea au fost recunoscute de mult.
La vremea sa, Sfântul Marcu al Efesului îi îndemna pe clerici şi pe credincioşi să fugă de episcopii şi de preoţii, care îl pomeneau pe papa şi de cei cu un gând cu aceia. Într-o scrisoare către Ieromonahul Teofan din Evia, Sfântul Marcu scria: ”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.” (p. 244)
De asemenea, pe vremea Sfântului Marcu, ”Mitropolitul Mitrofan al Kizicului a săvârşit Sfânta Liturghie la una din mănăstirile papistaşe din cetate şi a pomenit la slujbă pe Papa. Purtarea sa a fost privită cu indignare şi neplăcere de ceilalţi episcopi greci şi de Despotul Dimitrie, care a rămas uluit de acest fapt.”
(p. 234)
Care ierarh mai priveşte astăzi cu indignare astfel de gesturi ?
La unele slujbe, săvârşite atât în Constantinopol cât şi în alte părţi, numele papei a fost pomenit înainte de al episcopilor ortodocşi sau în rând cu aceştia. Nu au urmat reacţii oficiale împotriva acestor gesturi.
Cei ce au săvârşit şi săvârşesc aceste pomeniri şi cei aflaţi în comuniune cu aceştia ar trebui consideraţi acum a fi uniaţi şi cad sub anatemele secolelor al XI-lea – al XIV-lea împotriva papismului.
Pe 30 noiembrie 2006, papa Ratzinger (zis Benedict al XVI-lea) a vizitat Constantinopolul, şi a participat la Liturghia slujită de “Patriarhul” Bartolomeu, stând pe un scaun arhieresc, rostind rugăciunea „Tatăl nostru” în timpul Sfintei Liturghii şi cântându-i-se „Întru mulţi ani”, ca unui episcop ortodox.
De asemenea, la Tedeumul de mulţumire săvârşit la Constantinopol cu ocazia sosirii papei, numele acestuia a fost pomenit înainte de cel al patr. ec. Bartolomeu.
Pe 1 decembrie 2006, patr. ec. Bartolomeu a participat la messa (”liturghia” papistaşă) într-o catedrală romano-catolică, împreună cu papa Benedict al XVI-lea. La sfârşitul slujbei, poporul papistaş şi ortodox a fost binecuvântat de patr. Bartolomeu.
În luna octombrie a anului 2007, episcopii ”ortodocşi” au săvârşit liturghia într-o catedrală din Ravena, Italia. La slujbă au participat şi papistaşi.
Pentru aceste trei ”evenimente”, a se vedea
Cine spune că ”ortodocşii” nu se împărtăşesc împreună cu ereticii? Priviţi numai două exemple ale acestei împărtăşiri comune, în Patmos, anii 2007 şi 2009:
Dogma supremaţiei papale şi dogma infailibilităţii papale, exprimate la Conciliul Vatican din 1970, cuprind cele mai mari blasfemii… Iată câteva fragmente formulate la acel conciliu:
”Papa Romei este om dumnezeiesc şi dumnezeu omenesc. De aceea nimeni nu-l poate judeca sau condamna.Papa a dobândit dumnezeiasca stăpânire, care este nelimitată.
Pentru papa sunt posibile pe pământ exact cele care sunt posibile în cer pentru Dumnezeu […]
Toate au fost supuse stăpânirii şi voinţei papei şi nimeni şi nimic nu i se poate împotrivi. Dacă papa a atras cu sine în iad milioane de oameni, nimeni dintre ei nu va avea dreptul să-l întrebe: ‹‹sfinte părinte, de ce faci aceasta ?››
Papa este infailibil, precum este şi Dumnezeu, şi are puterea să facă orice face Dumnezeu.
Papa poate schimba firea lucrurilor. Poate face orice din nimic. El are puterea de a face din minciună adevăr, are puterea să facă orice este plăcut, chiar împotriva adevărului în afara adevărului şi în ciuda adevărului. Poate formula obiecţii împotriva apostolilor şi a poruncilor pe care le-au dat ei.
El are dreptul şi puterea să îndrepte Noul Testament orice consideră necesar.
Poate schimba chiar şi Tainele care au fost rânduite şi instituite de Iisus Hristos.
El are o astfel de putere în cer încât poate proclama sfinţi pe oricine vrea dintre cei morţi chiar şi împotriva tuturor convingerilor din exterior şi în ciuda părerilor cardinalilor şi episcopilor care ar cugeta să se împotrivească la aceasta. Papa are stăpânire asupra purgatoriului şi a iadului. El este stăpânul lumii. Cu nelimitata sa putere el le săvârşeşte pe toate potrivit voinţei sale şi are puterea să săvârşească mai mult decât cunoaştem noi.
Stăpânirea papei nu are măsură, nici limite, Papa este vicarul lui Dumnezeu şi cel care neagă acest lucru este un amăgitor.
Papa este locţiitorul lui Dumnezeu şi stăpâneşte asupra îngerilor buni şi răi. Orice lucru care se săvârşeşte cu puterea papei este săvârşit de Dumnezeu.
Pe papa nu-l poate judeca nimeni. … Puterea şi stăpânirea sa se prelungesc asupra celor duhovniceşti, celor pământeşti şi celor dedesubt.
Papa este asemenea lui Hristos căci în trupul său trăieşte Duhul Sfânt.
Papa este domnul tuturor şi cauza oricărei cauze. Papa este mirele şi capul Bisericii Universale. Papa nu se poate înşela şi nu poate face vreo greşeală .
El este atotputernic, căci înlăuntrul său există toată plinătatea puterii şi stăpânirii.
Papa este mai presus decât Apostolul Pavel pentru că potrivit cu chemarea sa stă la acelaşi nivel cu Apostolul Petru. Din această pricină poate să nu fie de acord cu Epistolele Sfântului Apostol Pavel şi să dea porunci potrivnice acestora.
Dacă papa pronunţă o hotărâre împotriva judecăţii lui Dumnezeu atunci judecata lui Dumnezeu va trebui îndreptată şi schimbată. Papa este lumina adevărului şi reflexia lui. Papa este totul peste toate şi pe toate le poate.”
MARI BLASFEMII !!!
Să enumerăm doar câteva dintre simbolurile sataniste ala papistaşilor: crucifixul strâmbat al papei pentru a caricaturiza crucea tradiţională; mitra papală cu forma capului zeului peşte Dagon; crucea răsturnată de pe tronul papal; ochiul masonic; capiştile catolico-masonice sub formă de piramidă etc.
Pe 6 ianuarie 2008, “Episcopul” Sofronie al Oradiei a concelebrat slujba Aghiasmei Mari împreună cu episcopul uniat (greco-catolic) al oraşului. Sinodul Patriarhiei Române nu a luat nici o măsură, ci chiar i s-a luat apărarea la radio Trinitas.

Pe 25 mai 2008, într-un gest fără precedent, care a şocat întreaga lume, “mitropolitul” Nicolae (Corneanu) al Banatului s-a împărtăşit într-o biserică uniată din Timişoara, împreună cu un episcop uniat, unul romano-catolic şi Nunţiul Papal. În urma reacţiilor, după o lună şi jumătate, sinodul Patriarhiei Române a emis o hotărâre prin care se interzice oricărui membru al Bisericii “Ortodoxe” Române, cleric sau mirean, să se împărtăşească sau să concelebreze taine sau ierurgii cu clerici eterodocşi, cu ameninţarea caterisirii sau afurisirii în cazul neascultării; însă, în acelaşi timp, l-a iertat pe mitrop. Nicolae pentru gestul său, „luând act de regretul şi pocăinţa sa” inexistentă (ulterior a declarat că ”nu regretă gestul şi nu se pocăieşte”).
Pentru Patriarhia Română şi celelalte patriarhii oficiale, biserica papistă este considerată doar despărţită administrativ de ele, nicidecum eretică, fără taine (a se vedea de ex. predica mitrop. Bartolomeu Anania la moartea papei). La Constantinopol, ca urmare a ”ridicării” anatemelor din 1965 ereticul papa este primit în aceiaşi cinste de arhiereu de către ”patriarh” şi se fac conslujiri; ”patriarhul” BOR Teoctist a mărturisit public erezia filioque; acordul de la Balamand cu ale lui ”Bisericilor-surori” a avut Patriarhia Română în prima linie; iar Carta Oecumenica a devenit noul ”Credeu” al BOR (după cum se poate citi pe site-ul oficial
http://www.patriarhia.ro/_upload/relatii_externe/charta_oecumenica.doc).
Sfântul Theodor Studitul şi toţi sfinţii arată că împreuna împărtăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la liturghie înseamnă unul şi acelaşi lucru.
Dat fiind faptul că Patriarhia Română şi celelalte patriarhii oficiale recunosc tainele ereticilor papistaşi (şi ale celorlalţi eretici: monofiziţi, anglicani, etc.), semnând acorduri şi documente oficiale în aceste sens, se află cel puţin în comuniune de rugăciune cu aceştia; astfel, slujbele de pomenire făcute la moartea ereticului papă sunt pentru BOR ceva firesc. Ştim însă că la Sinodiconul Ortodoxiei ereticilor li se zice Anatema, iar numai celor drept credincioşi li se zice Veşnica Pomenire. Iată deci care este “ortodoxia” Patriarhie Române.
Aşadar această interzicere a rugăciunii cu ereticii nu a fost decât ”praf aruncat în ochii credincioşilor”, fiindcă în realitate Patriarhia Română continuă să săvârşească slujbe împreună cu ereticii.
Mai mult decât atât, patr. Daniel a dăruit papistaşilor adunaţi în catedrala patriarhală Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Epictet şi Astion.

Prezentăm în continuare un mic fragment din Mesajul patr.Daniel, adresat participanţilor la Conferinţa internaţională „Spre o unitate spirituală a lumii – evrei, creştini, musulmani la începutul mileniului III” (Arad, România, 26-27 mai 2009), fragment, ce exprimă chintesenţa anti-ortodoxiei sale: De aceea, noi, ca păstori ai Bisericii creştine, împreună cu conducătorii celorlalte două mari religii monoteiste, avem datoria să călăuzim popoarele, pe care Dumnezeul Cel Sfânt ni le-a încredinţat să le păstorim (…) ”
Apostazia oficialilor Patriarhiei Române şi a celorlalte Patriarhii Oficiale continuă şi prin alte fapte: De exemplu, preotii ”ortodocşi” sfinţesc ”troiţe masonice” (crucea alături de simbolurile masonice)
În Catedrala Mitropolitană din Timişoara au fost săvârşite ritualuri de investire în ordinul masonic al cavalerilor de Malta. Ordinul cavalerilor de Malta reprezintă penultima treaptă a francmasoneriei în ritul york. Oficial, ordinul aparţine bisericii papiste.
Un alt exemplu este şi Patriarhia bulgară, care recunoaşte nevoia urgentă de a se uni cu papistaşii. Episcopii bulgari spun că nu au de ce să se teamă să găsească o modalitate de a concelebra euharistia cu catolicii.
În Rusia la 6 martie 2010 a avut loc un concert în timpul căruia au cântat şi s-au rugat împreună: ortodocşi, hinduşi, budişti, iudei, musulmani, şamani etc. În spatele scenei, simbolurile religioase ale păgânilor s-au unit cu crucea, simbolizând unirea într-o singură biserică a lui antihrist.
Văzând toate acestea, ne întrebăm: oare ce au făcut adevăraţii creştini în astfel de situaţii? Vom ilustra tot cu un exemplu din viaţa Sfântului Marcu al Efesului, în a cărui perioadă se petreceau evenimente asemănătoare cu cele de astăzi.
Pe vremea Sfântului Marcu ”Există o opinie publică închegată care nu şovăia
să-l critice nici pe Împărat, nici pe ierarhi.” (p. 239)
De aceea, ”Bizantinii nu au primit unirea (cu papistaşii) şi au nesocotit toate îndemnurile partizanilor ei. O tăcere aproape dureroasă învăluia Biserica atunci când, în vremea Postului Mare din 1440, bisericile au fost goale şi nu s-au ţinut slujbe. Nimeni nu voia să slujească cu episcopii care semnaseră. Cu toate acestea, aproape întreaga curte şi întregul episcopat era în mâinile unioniştilor” (p. 239)
Unii “antiecumenişti” vor continua să spună că, totuşi, clericii şi mirenii din acele timpuri erau îndreptăţiţi să aibă o astfel de atitudine, pe când astăzi lucrurile nu au ajuns chiar atât de departe sau că erezia nu este încă vădită în Patriarhia Română.
Vom demonstra însă, în continuare, că nu este aşa.
Legat de aceasta, încă de acum 50 de ani, Părintele Serafim Rose spunea:
„Vremurile noastre se aseamănă mult celor ale Sfântului Ierarh Marcu al Efesului, din secolul al XVlea, când părut era că Biserica este aproape gata de a fi dizolvată în nelegiuita unire cu papistaşii. Cu mult mai rele şi primejdioase sunt vremurile noastre, decât acelea. Atunci, unirea a fost un act impus cu forţa, din exterior; pe când acum, ortodocşii au fost pregătiţi o vreme îndelungată pentru apropiata contopire ecumenistă a tuturor bisericilor şi religiilor, după decenii de relaxare, indiferenţă, duh lumesc şi îngăduinţă pierzătoare
cum că ‹‹nimic nu ne desparte cu adevărat›› de toţi ceilalţi care îşi spun creştini. Biserica Ortodoxă a supravieţuit falsei uniri de la Florenţa, şi chiar a cunoscut, după aceasta, o perioadă de înflorire în exterior şi de sporire duhovnicească înăuntru ei. Dar oare, după noua falsă unire – ce se urmăreşte acum, cu un elan sporit – va mai dăinui Ortodoxia în afara catacombelor şi a pustiei?
Pe vremea Sfântului Marcu al Efesului, episcopii care semnaseră unirea cu papistaşii nu ajunseseră să facă toate cele ce se fac astăzi de către episcopii BOR:
”Luni, 6 Iulie, 1439, la Biserica Santa Maria del Fiore din Florenţa, sărbătorirea unirii s-a încheiat cu slujirea unei Messe după rânduiala latină (papistaşă), însă nici unul dintre episcopii greci nu a luat parte şi nici nu s-au împărtăşit cu ostie. Grecii doar au schimbat între ei sărutul păcii. Crezul s-a citit în latineşte şi în greceşte, fireşte, cu adăugirea lui Filioque.” (p. 232)
De asemenea, ”Pe data de 17 Septembrie grecii au slujit Sfânta Liturghie în Biserica Sfântul Marcu din Veneţia [...] Clerul latin nu a luat parte şi numele Papei nu a fost pomenit. Siropulos comentează: ‹‹Unii ne-au defăimat că am slujit Liturghia într-o biserică latină; dar pe nedrept ne judecă. Noi am slujit pe antimisul nostru şi am folosit vasele noastre sfinte. Totul s-a săvârşit după rânduiala noastră bisericească.
Mai mult, citeţul nostru a rostit cu glas mare sfântul Simvol… fără adăugirea (lui Filioque); şi nici numele Papei nu s-a pomenit››. Această întâmplare nu face decât să arate că o adevărată unire nu a avut niciodată loc, ci doar o parodie de unire.” (p. 235)
O altă comparaţie cu vremurile noastre: pe vremea Sfântului Marcu, episcopii care semnaseră erau chinuiţi de remuşcări. Iată ce spuneau ei: ”Ne-am vândut credinţa, am schimbat buna cinstire cu necinstirea, am trădat credinţa cea curată; am schimbat Ortodoxia cu heterodoxia, şi trădând jertfa cea curată de mai ’nainte, ne-am făcut azimiţi.” (p. 238) ”…tăia-ni-s-ar mâinile ce au iscălit nelegiuita hotărâre! Smulge-ni-s-ar limbile ce au rostit învoirea cu latinii!” (p. 238)


Pe când astăzi episcopii chiar se laudă cu ecumenismele lor. Care episcop mai face pocăinţă publică pentru aceasta? Dimpotrivă, pe cei ce nu sunt de acord cu ei şi ţin învăţătura Sfinţilor Părinţi îi numesc ”retrograzi”, ”înapoiaţi”,” stilişti”, ”sectanţi” etc.
Arhiepiscopul Averchie al Jordanville-ului a dat următorul răspuns deciziei apostate a Moscovei privind împărtăşirea papistaşilor:
„Acum, chiar dacă unii distraţi se îndoiesc cu privire la felul în care ar trebui să privim Patriarhia Moscovei şi dacă o putem considera Ortodoxă, după unirea intimă cu vrăjmaşii lui Dumnezeu, prigonitorii credinţei şi ai Bisericii lui Hristos, aceste îndoieli trebuie acum să fie complet respinse: prin însuşi faptul că a intrat în comuniune liturgică cu papistaşii, aceasta s-a îndepărtat la mare distanţă de Ortodoxie, deci nu mai poate fi considerată Ortodoxă … “.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre Patriarhia Română.
Iar în ceea ce priveşte comuniunea cu ecumeniştii, prezentăm doar câteva din îndemnurile Sfinţilor Părinţi:
Biserica Sobornicească şi Sfinţii săi, mai ales Sfântul Theodor Studitul învaţă că cel ce se împărtăşeşte din “euharistia” ereticilor se împărtăşeşte cu însuşi duhul satanei; iar dacă cei ce se împărtăşesc din Sfânta şi dumnezeiasca Euharistie, care este adevăratul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, prezent numai în Una Biserica Ortodoxă, devin una întru Hristos, cei ce se vor împărtăşi la eretici (ca de exemplu la grecocatolici sau la romano-catolici, adică papistaşi) sau vor avea părtăşie cu cei ce s-au împărtăşit din euharistia
ereticească devin un trup comun satanicesc, potrivnic lui Hristos.
Sfântul Theodor Studitul şi toţi sfinţii arată că împreuna împărtăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la Liturghie înseamnă unul şi acelaşi lucru.
Iată ce spune în câteva din scrierile sale:
“Păziţi-vă pe voi înşivă de erezia stricătoare de suflet şi de comuniunea cu aceasta, care este înstrăinare de Hristos.” (Sf. Theodor Studitul, P.G. 99, 1216).
Iar în scrisoarea sa către Patriarhul Ierusalimului, care se temea să-i spună preotului său slujitor să nu-l mai pomenească pe ereziarh, Sfântul Theodor îi aminteşte Patriarhului: „comuniunea este pângărită prin simplul fapt că-l pomeneşte, chiar dacă cel ce pomeneşte este ortodox”. (P.G. 99, 1164).
La fel, Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte „că nu doar cei aflaţi în erezie, ci şi cei ce ţin comuniunea cu aceştia sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu.
Întocmai şi Dumnezeieştile Scripturi ne poruncesc: „nu vă amestecaţi cu faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le mustraţi.” (Efeseni 5,11) şi: „Pentru aceea ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, zice Domnul; şi de necurăţie să nu vă atingeţi, şi eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi voi veţi fi mie fii, şi fete, zice Domnul Atotţiitorul.”
(2 Corinteni 6:17-18)
Mărturiile Sfintelor Soboare şi ale Sfinţilor Părinţi cu privire la problema comuniunii euharistice şi de rugăciune, precum şi a pomenirii liturgice, sunt nenumărate. Ne oprim însă aici, încheind cu un cuvânt al Sfântului Marcu al Efesului referitor la acest subiect:
„Toţi Părinţii şi Învăţătorii Bisericii, toate Soboarele şi dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce ţin alte învăţături şi să ne separăm de comuniunea cu ei.(Sfântul Marcu al Efesului – Mărturisirea de credinţă, XII, 304).
Ca o concluzie, încheiem cu îndemnurile unor părinţi contemporani:
Astfel, cuvintele Părintelui Patric Ranson, sunt la fel de actuale după 20 de ani de la adormirea sa în Domnul (în anul 1992, în urma unui accident mortal în Grecia, ale cărui împrejurări rămân învăluite în mister):



„Grăbind prea mult lucrurile, episcopii din Constantinopol şi din Roma ar risca să bruscheze mentalităţile anumitor popoare. Ortodocşii, mai ales în Grecia, în Rusia, în Serbia, în România (n.n.) care au naivitatea să mai creadă în ceea ce episcopii lor de altădată, Părinţii bătrâni, le ziceau despre importanţa diferenţelor dogmatice.
Şi apoi mai sunt aceşti ziloţi, pe care trebuie să-i facă să treacă drept sectă, adică ,,nerecunoscuţi”, de frică să nu sfârşească prin a crea o prea mare dezordine.” (de frica ”neliniştii celei bune”).
Iar Părintele bulgar Ioan Vasilevski spunea:
„Cineva dintre nou-calendarişti – greci sau bulgari, nu neamul este important, ci mărturisirea de credinţă (cui aparţii) – îmi va spune: ‹‹Ierarhii s-au rugat acolo cu papa, cu budiştii, cu mahomedanii, nu eu. Eu sunt ortodox.›› Tu zici asta, dar de cine ţii? – te întreb. Preotul la care te duci pentru slujbă pe cine pomeneşte? Grecii (oficiali -n.n.) îmi vor răspunde: ‹‹Eu ţin de Christodulos›› (ierarhul nou-calendarist). (Iar românii vor răspunde: ‹‹Eu ţin de Patriarhul Daniel sau de cutare episcop din România›› -n.n.) Atâta vreme
cât ţii de Christodulos (sau de episcopii BOR -n.n.) tu ţii de religia mondială unică, religia globală, al cărui cap nu este Domnul Iisus Hristos, aşa cum crezi tu, ci antihristul. N-are importanţă că n-a apărut încă pe pământ, el este adevăratul cap al acestei religii mondiale.”
Încheiem cu cuvintele părintelui Maxim Maretta, întemeiate pe învăţătura Sfinţilor Părinţi:
Cum trebuie să procedeze credincioşii atunci când episcopii lor cad în erezie? Răspunsul Sfinţilor Părinţi este clar: rupeţi comuniunea imediat, fiindcă acei episcopi nu mai reprezintă Biserica, ci un mădular străin. Creştinii Ortodocşi nu pot fi în comuniune cu episcopii eretici, deoarece împărtăşania din acelaşi potir presupune mărturisirea aceleiaşi credinţe.”
Cu toate că, după cum se poate vedea clar, pe vremea Sfântului Marcu lucrurile înaintaseră cu mult mai puţin decât acum, iată care era pe vremea aceea atitudinea credincioşilor:
”Bizantinii nu au primit unirea (cu papistaşii) şi au nesocotit toate îndemnurile partizanilor ei. O tăcere aproape dureroasă învăluia Biserica atunci când, în vremea Postului Mare din 1440, bisericile au fost goale şi nu s-au ţinut slujbe. Nimeni nu voia să slujească cu episcopii care semnaseră. Cu toate acestea, aproape întreaga curte şi întregul episcopat era în mâinile unioniştilor” (p. 239)

           (Material preluat de pe site-ul  ortodoxul traditional  ( http://ortodoxianecenzurata.wordpress.com).



                          ARHIMANDRIT JUSTIN PARVU
    Scrisoare deschisă adresată poporului român

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum,să îţi aminteşti cine ai fost,cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?
- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. - Tu taci; -
- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. - Tu taci; -
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. - Tu taci; -
- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. - Tu taci; -
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. - Tu taci; -
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. - Tu taci ; -
Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. - Tu taci ; -
- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. - Tu taci; -
- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. - Tu taci; -
- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. - Tu taci; -
- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. -Tu taci; -
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.- Tu taci; -
- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. - Tu taci; -
- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. - Toţi tac. - Tu taci; -
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. - Tu taci; -
- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. - Tu taci; -
- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. - Tu taci; -
- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . - Tu taci; -
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. - Tu taci; -
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi - Tu taci; -
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta,românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
- Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

       

Pr. prof Mihai Valica: Importanta citirii Moliftelor Sfantului Vasile in ziua de 1 ianuarie

  Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii…
  Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-a servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.
  Rugaciunile de exorcizare sunt consemnate in mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Moliftele Sf. Ioan Gura de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Moliftele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b. 2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Moliftele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugaciuni de alungare a dracilor sau pastrat in Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, in care apare pentru prima data textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur[1].
  Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie, este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudo-credinta, pseudo-traditie sau pseudo-spiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si „sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos.
Concretizarile spectaculoase ale unor mituri antice legate de simbolistica animalelor sunt manifestari care reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatrie, un pacat foarte grav condamnat de Sf. Scriptura. De aceea Sf. Parinti au dat canoane in acest sens, pentru a feri pe crestini de capcanele celui viclean si pedepsesc canonic pe cei care nu se feresc de obiceiurile pagane: canonul 24 Ancira; 83 Vasile cel Mare, care precizeaza: „clericii care practica astfel de obiceiuri sa se cateriseasca; mirenii sa se afuriseasca”; 70, 71 ap.; 24, 51, 61, 62, 65, 71, 94 VI. „Clericul care practica obiceiuri superstitioase sa se cateriseasca; mireanul sa se afuriseasca” – 65, 79 (VI).
  In acest context ar fi de dorit ca Sf. Sinod sa dea o reglementare in acest sens si sa aplice canoanele fata de unii preoti si chiar ierarhi care incurajeaza sau sunt indiferenti fata de manifestarea publica a obiceiurilor pagane, desfasurate cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Oare mai traim noi, crestinii acestui mileniu, „sarbatorile cu Dumnezeu” – Emanuel? Il mai simtim pe Hristos ca fiind efectiv cu noi sau mai percepem noi dimensiunea autentica a sarbatorilor sfinte in mijlocul acestor dezmaturi ritualice pagane? Oare nu suntem din toate partile asurziti si orbiti de hiturile radio, de emisiunile TV si de alte surogate „craciuniste”, iar in goana noastra din timpul isteriei cumparaturilor de Craciunul, devenit comercial, consumist si chiar orgiastic, nu cumva nu-L mai simtim pe Hristos ca Mantuitor? Nu cumva nu vedem din taina si dragostea lui Hristos decat bradul, obiceiurile pagane reinviate frenetic, porcul si pe Mosul care face discount? Nu reprezinta oare toate acestea o toleranta nepermisa fata de demonizarea colectiva a societatii si a tarii? Nu este oare era Harry Potter o indracire subtila a lumii, sub masca magiei „nevinovate”?
  Iata doar cateva motive sa se treaca in randuiala Tedeumului de anul nou si citirea Moliftelor Sf. Vasile, rostite de ziua lui, tocmai pentru a contracara actiunea dezmatului ritualic al obiceiurilor pagane si magia regizata, care se dezlantuie fara oprelisti, la toate nivelurile vietii laice, dar in special de la Craciun si pana la revelionul mult asteptat de unii[2].
  Moliftele cuprind exorcizarea demonului nu numai din om, ci si din locuri si tinuturi. Cred ca Moliftele ar trebui completate si nu limitate, cu noi formule actualizate la problemele noi, cum ar fi: sa scoata demonii din politica, din masonerie, miscari oculte, de prin unele banci jefuitoare, precum si din alte ideologii dracesti actuale, din secte sau din bisericile ecumeniste, din unii teologi inchipuiti si apostati, din guverne si administratii centrale si locale, care jefuiesc prin taxe si impozite aberante pe om, pe care il umilesc si-l subjuga in numele unei false simulari a binelui comun.
  De toti acesti prigonitori ne lepadam, ne dezicem de ei, dar il rugam, in acelasi timp, pe Sf. Vasile cel Mare sa mijloceasca de ziua lui, la bunul Dumnezeu, la inceputul anului civil, sa scoata toti dracii din cei mentionati mai sus. Deci iata rolul cultic dar si folosul social si comunitar al Moliftelor, citite la cumpana dintre ani.
  Daca toata Biserica Ortodoxa Romana ar citi Moliftele Sf. Vasile pe 1 ianuarie sau ale Sf. Ioan Gura de Aur, in cele trei sarbatori randuite cinstirii lui, am convingerea ca multi draci vor pleca din tara aceasta in pustiul si abisul lor.
  M-as bucura sa fie introdusa citirea Moliftelor Sf. Vasile si ale Sf. Ioan Gura de Aur si la inceputul anului bisericesc, la 1 septembrie si sa fie la fel de unitara slujba Tedeumului, privind randuiala rugaciunii in completare, deci suplimentata, asa cum am sugerat eu mai sus, si nu in restrictii sau desfiintarea unor practici de secole, care au tinut demonii departe… Deci sa fim la fel de harnici si pentru a adauga putere rugaciunii, in aceeasi masura in care unii se straduiesc sa fie harnici in a o limita, restrictiona si a o dilua…
 Prin randuiala speciala propusa pentru Tedeumul de la inceputul anului civil, se recunoaste din partea Bisericii si se adauga implicit, mai mare valoare anului secular, decat anului bisericesc propriu-zis.
  In acest context trebuie pusa problema Moliftelor si nu in contextul incidentului de la Tanacu, sau a altor preoti, care manipuleaza slujbele, speculand credinta unora, ceea ce face ca unii, voit sau nevoit, sa desfiinteze sau sa limiteze liturgic Moliftele, facand jocul unor zvonaci de serviciu ai vremii si a altor formatori si ideologi seculari ai omului recent.

                                                           #####
   Dupa cum foarte bine precizeaza prof.Mihai Valica. moliftele se citesc nu numai pentru exorcizarea celor demonizati ci si pentru risipirea si alungarea demonilor din diferite locuri si tinuturi. Sa fi avut,oare,in vedere si acest aspect aspect cei ce au hotarat ca aceste molifte sa nu se mai citeasca in ziua  Sf.Vasile? Nu putem judeca noi decizia Sf.Sinod si atat timp cat mai exista Biserica ortodoxa si nu ecumenica trebuie sa ascultam de Biserica! Suntem totusi nelamuriti si ingrijorati si de aceea reprezentantii Bisericii ar trebui sa ne lamureasca si in legatura cu acest aspect: Nu cumva exista riscul ca,in timp,prin nerisipirea si nealungarea demonilor din anumite locuri si tinuturi sa se produca o acumulare uriasa de demoni si de energii negative pe acele teritorii unde nu se face o citire generala a moliftelor in ziua de Sf.Vasile? Fiindca daca ar fi asa,sa ne fereasa Dumnezeu,oamenii din acele locuri ar deveni mai pacatosi  si mai rai decat animalele!... 

TESTELE INITIALE - PEDELEREFORMA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC CONTINUĂ CU SUCCES !

Înscriindu-se în categoria măsurilor de aşa zisă reformă din ultimii doi ani(vezi instalarea camerelor de supraveghere la clase,examenul de bacalaureat din acest an şi altele) măsura aplicării testelor iniţiale standardizate la nivel national este nu numai inutilă,birocratică şi stresantă pentru elevi la început de an şcolar dar ca şi în cazul examenului de bacalaureat este destinată transmiterii unui anumit mesaj politic către profesori,părinţi şi către întreaga societate,anume că:
- elevii au un nivel redus de cunoştinţe
- vinovaţi pentru această stare de lucruri sunt numai dascălii lor aceştia dovedind un anumit grad de incompetenţă şi în concluzie nu pot emite pretenţii de a avea salarii mai mari şi nici măcar bani de navetă.
- părinţii trebuie mai degrabă să-i tragă la răspundere pe aceştia,să le ceară socoteală decât să colaboreze cu ei şi să-i ajute pentru reuşita demersului lor educativ.
Din păcate,acesta este mesajul meschin şi perfid al acestei măsuri şi al altora asemănătoare.
De fapt aceste teste iniţiale scot in evidenţă un fapt arhiştiut,absolut normal şi ştiinţific demonstrat: anume că,după două luni de vacanţă elevii uită aproximativ 60-70% din cunoştinţele asimilate.In plus ele nu pot servi nici măcar ca repere de referinţă pentru progresul elevilor deoarece cunoştinţele ce urmează a fi asimilate vor avea o cu totul altă structură pentru acestea fiind relevante doar testele de progres administrate pe parcursul învăţării.Testele iniţiale pot fi administrate doar pentru a indica un anumit nivel de cunoştinte de bază la trecerea elevilor dintr-un ciclu inferior în ciclul superior sau la preluarea unei clase de către un nou învăţător sau profesor.În concluzie un nou şi halucinant exerciţiu de spălare a creierelor şi de bulversare a acestui sistem vital al natiunii romane care este educatia.Involuntar cei care
au promovat măsura inutila a testelor initiale ne.au dat şi o idee bună; anume cele două săptămâni de recapitulare de la inceputul anului în care într-adevăr ar trebui făcută nu o recapitulare generala a materiei din anul anterior ci doar să le fie consolidate elevilor anumite concepte şi termeni specifici necesari pentru o mai bună asimilare a cunoştinţelor în noul an şcolar.


                   Adriana Saftoiu: Ministrul Funeriu da linie verde "tradatorilor"

O initiativa halucinanta este anuntata de ministrul Educatiei: deschiderea unei linii verzi pentru semnalarea cazurilor de coruptie din scoli. Domnul Funeriu, folosind intr-un mod nefericit cuvantul "tradare”, se adreseaza elevilor cu urmatorul sfat: "De fiecare data cand nu tradati un act de coruptie, va tradati un pic tara”. Indemnul este un pic imbecil si arata o data in plus ca ministrul arunca cu vorbe al caror sens nu-l stapaneste.
Tradare e un cuvant profund negativ, cu sensuri peiorative. Tradatorul, cel care se face vinovat de actul de tradare, este cel care vinde pe cineva. Drept urmare, tanarul elev trebuie sa vanda pe cineva ca sa fie un bun cetatean al tarii. E o lectie pe care nu as vrea ca propriul meu copil sa si-o insuseasca. Dincolo de analiza semantica a cuvantului tradare, ramane actiunea ministerului ce pune umarul solid la defaimarea scolii, care devine gazda/sursa a coruptiei, iar elevul jandarmul de serviciu.
Dupa mintea ministrului, rolul elevului in scoala e sa isi urmareasca profesorul si sa il "tradeze" la linia verde. Cu siguranta, prea putini elevi pot defini un act de coruptie. Vor sesiza insa ca e ceva de rau pentru profesori si vor inrosi linia verde cu sesizari care mai de care mai ”corupte”: de la notele mici, primite pe nedrept, nu-i asa, pana la tonul ridicat al profesorului care ii cere elevului sa respecte o minima disciplina.
Daca aceasta linie era deschisa de ministrul de Interne, ma aratam mai putin mirata. Dar insusi ministrul Educatiei sa puna sub semnul coruptiei scoala care se confrunta cu o criza de credibilitate si autoritate e dezgustator.
In scoala se intampla si lucruri care nu fac cinste profesorilor. Din pacate insa, o parte dintre cei care ajung la catedra - si, indraznesc sa spun, o minoritate, nu o majoritate - sunt urmare a unei viziuni pernicioase privind resursa umana din scoli. Cand salariile sunt la un nivel injositor, sa nu isi imagineze ministerul cu ministrul in frunte ca ajung la catedra cei mai buni dintre cei mai buni. Iar cei buni parasesc sistemul de indata ce isi gasesc un loc de munca care poate sa le asigure painea si un minimum de respect fata de munca pe care o depun. Depistarea actelor de coruptie si sanctionarea lor revine institutiilor care sunt platite pentru asta. Elevul are cu totul si cu totul altceva de facut decat sa se transforme in "tradatorul" sistemului.
Inainte ca elevul sa fie invatat sa "tradeze" profesorul, ar trebui sa invete etica, sa invete despre bine, despre frumusete, despre dragoste si respect, inclusiv respectul ce se cuvine celui care il invata sa citeasca si sa socoteasca. As fi apreciat ca ministrul sa deschida o linie verde si sa ii indemne pe elevi sa semnaleze faptele frumoase din scoli, sa vorbeasca despre profesori remarcabili si daruiti, sa "tradeze" intamplari care i-au emotionat, ore de curs care i-au incantat, profesorii care le sunt model. Rolul ministrului e sa ajute scoala sa isi regaseasca prestigiul, nu sa o adanceasca si mai mult in perceptia creata cu atata sarg in ultimii ani.
Initiativa societatii civile o fi pornit din bune intentii, dar modul in care ministerul intelege sa o puna in practica e reprobabil. Cu asemenea mesaje si indrumari, nu mai trebuie sa ne miram ca scoala a devenit un camp de confruntare intre elev si profesor, ultimul fiind dispus la tot felul de umilinte doar ca isi pastreze locul de munca. Cu o asemenea campanie, nu avem nici o sansa sa reabilitam scoala romaneasca. Total subfinantat, sistemul de invatamant se afla in starea pacientului care isi priveste finalul in timp ce i se mai injecteaza o doza de morfina.
Atunci cand a fost promovata actuala Lege a Educației, ministerul a prezentat ca sursa de inspirație sistemul finlandez. Intr-adevar, școala finlandeza inregistreaza de ani buni performanțe remarcabile, dupa ce in anii 70 avea un sistem slab și incoerent. Dar Finlanda a facut cea mai mare investiție in profesori. De la salarii pana la continua lor pregatire.
In tara de inspiratie, meseria de profesor e foarte bine cotata și recrutarea extrem de riguroasa. Ca sa ajungi educator trebuie sa ai o facultate, iar ca profesor de școala trebuie sa deții, obligatoriu, un master in pedagogie și psihologie școlara. Profesorii se aleg dintre cei mai buni 10 la suta. Responsabilitatea pregatirii generațiilor e privita cu extrem de multa seriozitate și, nici in perioadele de criza, banii pentru educație nu suporta reduceri. Profesorii finlandezi lucreaza 37 de ore pe saptamana, ceea ce ii situeaza cam pe ultimele locuri in statistica europeana. Elevii au cele mai puține teme.
Profesorii sunt scutiți de harțogaraie și lasați sa se concentreze pe munca lor cu elevul. Nu exista evaluari naționale standardizate - nici pentru elev, nici pentru profesor. Ministerul testeaza eșantioane de elevi, iar rezultatele sunt anunțate in mod privat școlilor, ca sa știe unde se situeaza in raport cu media naționala. In Finlanda, invațamantul este cu adevarat gratuit. Exista o masa calda la pranz și orice elev care locuiește la o distanța mai mare de 8 km de școala este preluat de transportul școlar, gratuit. Profesorii sunt incluși periodic in programe de pregatire, pentru insușirea de noi competențe pedagogice, pentru a ține pasul cu dinamica schimbarilor din educație și societate.
La noi, in schimb, ministrul e vag nemultumit de buget, dar deloc alarmat de faptul ca sprijina prin asemenea initiative defaimarea scolii.

                                                                                  Adriana Saftoiu, deputat PNL de Prahova




         Suntem cu adevarat patrioti si cetateni ai Romaniei ? Atunci de ce nu putem        
                                  Avea, nu doar una, ci doua zile nationale ?

   Ziua Naţională a României a fost stabilită pe data de 1 Decembrie, prin Legea nr. 10 din iulie 1990. Deşi nu se menţionează în lege, Ziua Naţională marchează proclamarea unirii Transilavaniei şi a Banatului cu Regatul României. Este un eveniment istoric crucial care a marcat infiintarea statului national unitar roman. Un  alt eveniment istoric  important avusese loc  la data de 10 mai 1877, cand Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Nu degeaba data de 10 mai a fost Ziua Naţională a României, până în 1947. Această zi a fost însă trecută forţat în uitare de regimul comunist, din cauza asocierii cu ideea de monarhie (pe 10 mai 1866, Regele Carol I a depus jurământul de Principe în faţa parlamentului, iar pe 10 mai 1881, acelaşi Carol I a fost încoronat Rege al României, devenite între timp independentă).
   Exista destule voci in Romania care cer revenirea la ziua de 10 mai ca sarbatoare nationala a Romaniei.Exista insa si destule voci antimonarhie. De asemenea stim bine ca independenta fata de Imperiul Otoman a fost castigata ca urmare a zdrobirii acestui imperiu in urma razboiului ruso-turc chiar daca in acest razboi au luptat si ostasi romani si au facut-o cu mult eroism.
    Eu cred insa si ca mine sper ca gandesc multi romani adevarati ca ar fi bine si corect din punct de vedere istoric si civic,ca sa mai avem cel putin inca o sarbatoare nationala  care ar putea sa fie nu ziua de 10 mai ci mai degraba ziua de 24 ianuarie fiindca prima mare unire a avut loc la data de 24 ianuarie  1859
   Unirea Ţării Româneşti cu Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859,reprezintă actul politic care stă la baza României moderne.Imprejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei ţări române,astfel ca statul naţional român s-a format treptat, unirea din 1859 desavarsindu-se în 1918, când lupta pentru unitatea poporului român a fost  încununată de victorie.
  Punând bazele României moderne,Unirea din 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale,a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în 1918.
   Iata cum prin cele doua zile nationale 1 Decembrie si 24 Ianuarie,coroborate cu declararea si a zilei de 30 noiembrie ca zi nationala bisericeasca si iata din acest an si laica, am putea fixa si mai bine, in constinta generatiilor ce vin ideea de unitate nationala si de dreapta credinta crestina sadita pe aceste meleaguri de catre aposolul Andrei,apostolul lui Hristos si al tuturor romanilor.
   Si nimeni sa nu aduca argumentul pueril ca ama avea prea multe zile declarate nelucratoare (ar fi 9 zile),fiindca state precum Norvegia,Danemarca,Luxemburg,Marea Britanie,Franta si multe altele,au in medie ,36 de zile nelucratoare,pe an !
  Sa fim dar adevarati ostasi ai Mantuitorului Iisus Hristos si sa nu uitam ca pentru acesta trebuie sa fim mai intai adevarati romani si mai uniti ca niciodata.Daca din vina noastra vom disparea ca popor atunci foarte probabil ca nu vom avea loc nici in Imparatia lui Dumnezeu.
   Sa nu uitam ca Dumnezeu a lasat in istorie neamurile,popoarele,natiunile si nu Imperiile  sau Uniunile,de orice fel ar fi ele fiindca acestea sunt creatii antihristice si distructive,indreptate impotriva popoarelor lui Dumnezeu ! 


                Un ,,DA” hotarat,pentru normalizarea si linistea tarii!

  Deoarece,pana la referendumul de demitere a presedintelui Basescu mai sunt doar 15 zile si pentru ca s-ar putea ca fratii nostri romani sa trateze cu superficialitate acest moment crucial al anului 2012,prin neparticipare la vot, oferindu-i astfel,aceluia pe care,cu trei luni inainte, l-au huiduit si i-au cerut demisia,sansa de a reveni si a ramane.in continuare ,la Cotroceni,m-am decis sa punctez cateva aspecte esentiale,care,sper eu ca vor clarifica si vor responsabiliza pe multi romani  cu privire la importanta participarii masive la vot in ziua de 29 iulie.
  Normal ar fi ca participarea la vot sa fie cel putin in acelasi procent ca si la alegerile locale iar procentul de voturi ,,DA”.adica pentru demiterea presedintelui sa fie cel putin egal cu cel obtinut de alianta USL. Daca iese altfel,inseamna ca nu mai stim ce vrem si ca am devenit doar o masa de manevra pentru manipulatorii politici de profesie.
  Nici pensionarii,nici bugetarii,ca sa nu mai vorbesc de profesori,nici somerii,nici romanii din afara care sunt tot someri in tara,caci altfel nu ar fi plecat in masa, nu ar avea absolut nici un motiv sa nu participe la vot pentru a vota ,,DA” si a-l demite pe cel care a adus tara in pragul falimentului si sub al carui patronaj,in justitie precum si in aproape toate institutiile statului,s-a creat o monstruoasa caracatita  cu ramificatii politice,interlope si in general,oculta si diabolica.
  Dar sa revenim la evenimentele recente, cu avertismentul ca,mai ales acum,nu trebuie sa ne lasam manipulati de tirul concertat,pana la nivel european,al  acuzelor si umilintelelor la care au fost supusi reprezentantii legitimi ai puterii nou instalate si in special primul ministru Ponta.
  Postul de radio oficial al Kremlinului dedicat străinătăţii, Vocea Rusiei, a publicat,recent, un material în care susţine că Washingtonul l-a abandonat pe Traian Băsescu şi că, mai mult, ar fi contribuit în mod direct prin Wesley Clark - care ar fi organizat personal blitzkrieg-ul anti-Băsescu - la răsturnarea acestuia. În plus, Vocea Rusiei susţine că americanii l-ar fi sacrificat pe „vasalul'' Băsescu pentru că l-au folosit ca monedă de schimb într-o înţelegere geostrategică cu o altă mare putere mondială sugerând că este vorba chiar de Rusia.
  Acum intelegem cu totii precizia militara ,concertarea si rapiditatea miscarilor useliste care au dus la inlaturarea puterii portocalii in timp record ! De asemenea intelegem si iritarea cancelariilor occidentale carora nu le convine ca alte puteri din afara Europei sa desfasoare asemenea manevre intr-o tara componenta a Uniunii Europene.Iata dar,ca istoria se repeta si ca,de la Stefan cel Mare incoace ramanem aceeasi vasali ai marilor puteri,doar ca,peste secole,ne-am pierdut foarte mult si din credinta stramoseasca si din patriotismul pe care le-au dovedit stramosii si inaintasii nostri.
  De aceea conducerea actuala a tarii va trebui sa dovedeasca foarte multa corectitudine,diplomatie dar si ca are coloana vertebrala asa incat sa nu accepte nimic din ceea ce i-ar afecta pe romani,bineanteles,cu rabdare si fara sa ofenseze prin cuvinte,gesturi si comportamente necontrolate.Fiindca,orice miscare gresita ne-ar putea aduce izolarea si adancirea crizei economico-sociale a tarii.
  In alta ordine de idei,m-as referi la acuzatia de plagiat ce a fost adusa premierului Ponta atat de intens mediatizata si care se pare ca a prins la multi romani. Bun,sa zicem ca plagiatul a fost dovedit desi cei in drept nu s-au pronuntat,dar ce mare legatura are doctoratul cu pozitia de prim ministru a domnului Ponta? .Sa fim seriosi,fiecare dintre noi am copiat si am plagiat in perioada de studii si de avansare in cariera.Si va asigur ca cel putin in domeniul dreptului.majoritatea lucrarilor sunt,mai mult sau mai putin,plagiate.Asa ca,daca ne stim vinovati,de ce trebuie sa-l umilim si sa aruncam cu pietre in propriul conducator?.Oare nu noi l-am ales si i-am dat girul de curand? Oare nu este el dupa chipul si asemanarea noastra?
  De aceea eu zic ca daca vom fi mai buni si mai uniti,proxima ocazie de a dovedi aceasta fiind referendumul,daca nu ne vom lasa manipulati si incitati la dezordine,revolta si iesire in strada asa cum vedem ca se intampla in alte tari,iar apoi ne vom intoarce mai mult spre Dumnezeu si Biserica Sa si El se va intoarce cu fata spre noi si vom trece fara dureri prea mari,marile incercari care ne asteapta. Doamne ocroteste-i si-i ajuta pe romani!

Insuportabila povara
                  de Radu Pietreanu


Ce grea insuportabila povara
Cum sa le spun saracilor nepoti
Ca am avut cea mai frumoasa tara
Si am lasat-o prada unor hoti
Vinovatia o sa-mi arda fata
Caci tara-n care mortii nostri zac
Am aparat-o mii de ani cu viata
Si am pierdut-o intr-un sfert de veac
Cum ati ajuns cretinilor in frunte
Cum de ne-ati pacalit ca pe berbeci
Slugoi ai intereselor marunte
Cu buzunarul cald si ochii reci
Cum naiba ne-ati convins sa punem botul
La chilul de ulei sau biscuiti
Si sa va dam de buna voie votul
Nascarea mamii voastre de banditi
Uitati-va o clipa in oglinda
Va este scris pe frunte tradatori
Nu e blestem pe toti sa va cuprinda
Nici moarte sa va ia de mii de ori
Jigodii grohaind cu mintea-n ceata
Care nu mai aveti nimica sfant
Voi i-ati bagat cu zambetul pe fata
Pe mama si pe tata in mormant
Din pensia lor jignitor de mica
V-ati cumparat masini si vile mari
I-ati injurat pentru a va sti de frica
Si i-ati persecutat ca pe talhari
Voi ne facurati dintr-un neam de vaza
Popor de capsunari si cersetori
Si-ati pus otrava in fiecare fraza
Din zilnicul discurs de infractori
Din impostura ati facut parada
Si din profesori ati facut stafii
Valorile se vand la colt de strada
Pe bani putin pentru a supravietuii
Voi ati manelizat intreaga tara
Voi ii platiti regeste pe tampiti
Cultura vi se pare o povara
Si sa o intelegeti nu prea reusiti
V-ati adunat in parlament cu totii
O gasca de pungasi si derbedei
Va santajeaza interlopii, hotii
Si ne ucideti sa traiasca ei
Atat va zic, rusine sa va fie
Bastarzi imbogatiti prin furaciuni
Va doare-n dos de biata Romanie
Si-ati transformat-o in casa de nebuni
Demisionati de mai aveti decenta
Si-ntoarceti-va in grote si noroi
Caci tara e in stare de urgenta
Nu vrea sa mai plateasca pentru voi
Bai sclavilor, cat va dat Chevronul
Sa-i bateti pe amaratii din Pungesti
Cu cizmele cu pumnii si bastonul
Cat costa drepturile lor firesti?
Ati daramat si fabrici si uzine
Sau le-ati vandut pe cativa euroi
Dar tine-ti minte, vremea platii vine
O sa ne cerem tara inapoi
Ce spagi v-au dat la Rosia Montana
So vindeti otravind-o in cianuri
Ce monstru va dat viata, ce satana
Ce tarfa renegata in calduri
Cine plateste viermilor dezmatul
In care zi de zi va lafaiti
Cum nu va alunga cel de sus cu batul?
Cand numele sau sfant il terfeliti
Inchideti scoli cantine si spitale
Si ridicati bordeluri sali de joc
Ori n-aveti sansa unei minti normale
Ori vrei sa ne exterminati pe loc
Ne-ati invadat si prin televizoare
In zi de pasti sau de ajun
Si cu tupeu de javre ordinare
Ni l-ati impozitat pe Mos Craciun
Ne-am saturat de printi si beizadele
Care se sparg in fitze si figuri
De smecherasi de lux si de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri
Cand fiul meu ce-nvata si ia bacul
Imi spune printre lacrimi sunt somer
Imi vine sa va dau la mama dracu
Cu tot cu parlament si minister
Cand faceti nesfarsite imprumuturi
Si impartiti paraii intre voi
Imi vine sa va tabacesc in suturi
Caci cei datori ramanem prostii noi
Betivi drogati pana in gat si peste
Pierduti cu vagaboande in orgii
Si nu aveti rusine de neveste
De mame de nepoti si de copii
Imi vine sa va bat cu frenezie
Ca pe covoare ca pe antihristi
Si sa va arunc pe toti in puscarie
Printre violatori si sodomisti
Cat o sa ne mai credeti oi tampite
Sau vaci de muls sau cai de calarit
Cat mai ranjiti cu fete decrepite
Cand va intrebam de ce ne-ati jefuit
Fereasca-va Iisus de razbunare
De furia romanului tacut
Cand va incepe marea demascare
Va veti dori sa nu va fi nascut
Sacali bolnavi vi se cam strange latul
Si vi se infasoara peste bot
Caci Dumnezeu din cer va luat zatul
Si bunul simt si etica si tot
Atunci cand veti citi aceste randuri
Sau mai corect cand vi se vor citii
Veti plange peste tot facand demersuri
Sa-l aruncam pe asta-n puscarii
Dar n-aveti cum sa arestati o tara
Nu suntem un popor de retardati
Si-n locul meu la gat or sa va sara
N-aveti puterea sa-i intimidati
De v-ati recunoscut in cele scrise
Voi hahalere oameni de nimic
Voi virusi, bube, jeguri compromise
Hai faceti bine si muriti un pic


                       De ce trebuie demis Basescu Traian

 

  1. A incalcat in mod repetat Constititia

  2. Prin comportamentul lui dictatorial a pus in pericol democratia din Romania
  3. A transformat DNA si ANI in politie politica personala

  4. A incalcat in mod repetat principiul separatiei puterilor in stat si independenta justitiei

  5. A pus presiune pe justitie prin Monica Macovei si prin interventii directe

  6. Prin decizii aberante a agravat criza economica din Romania si a distrus clasa mijlocie din Romania – vezi impozitul forfetar – A spus ca Romania nu va fi atinsa de criza economica. In 2009  au fost radiate 66.320 de firme, in 2010 183.227 de firme au fost radiate si/sau si-au suspendat acutivitatea, in 2011 au fost radiate 71.970 firme. Aceste firme creau locuri de munca si plateau impozite la buget.

  7. A distrus politica extena

  8. A amenintat si a santajat cu dosare politice

  9. A dispus fabricarea de dosare politice si a fortat condamnarea adversarilor -  vezi cazul Adrian Nastase – prin falsificarea dovezilor, santajarea martorilor, mintirea instantelor de judecata  si campaniile de PR menite sa insele opinia publica
  10. A redus salariile motivand ca nu sunt bani dar banii care existau au fost folositi pentru a plati mafia PDL. In 2009 spunea ca nu se pune problema reducerii salariilor pensiilor.

  11. A impozitat pensiile motivand ca nu sunt bani dar banii care existau au fost folositi pentru a plati mafia PDL. Seniorii nostri au fost considerati o povara si s-a dorit iesirea lor din sistem – citeste s-a dorit moartea – in ritm mai alert.

  12. A redus indemnizatiile pentru mame si persoanele cu handicap

  13. A indatorat fiecare roman cu 5000 de euro. A spus ca Romania nu se va imprumuta la FMI si dupa aceea ca imprumutul este doar o centura de siguranta. Ulterior s-a razgandit si a afirmat ca fara acel imprumut nu putea plati pensiile si salariile. Unde s-au dus banii imprumutati?

  14. A furat Flota Romana

  15. A inchis spitale

  16. A inchis scoli

  17. A declarat ca presa este vulnerabilitate la securitatea nationala

  18. A promovat mediocritatea profesionala

  19. A creat mai mult de 1 milion de someri

  20. A adus 5 milioane de romani in pragul saraciei

  21. A amenintat liderii sindicali si a distrus sindicatele

  22. A facut lobby pentru exploatarea aurului de la Rosia Monata

  23. A insultat ziaristii care nu ii cantau ode si imnuri

  24. A deconsiderat militarii oferind grade de generali apropiatilor sai

  25. I-a transformat pe membrii SCMD in asistati sociali.
  26. A incercat sa il umileasca pe Raed Arafat

  27. Cand a fost primar si-a atribuit vila din  stada Mihaileanu  Casa din Bucuresti pe care o avea a donat-o fiicei.

  28. A umilit medicii, profesorii si pensionarii

  29. A protejat si protejeaza mafia PDL
  30. O protejeaza pe Elena Udrea care si-a batut joc de banii tarii prin construirea de terenuri de fotbal in panta, bazine de inot in localitati fara canalizare, parcuri in sate, telegondole in zone fara turisti, sali de sport in localitati cu populatie de varsta a treia, patinoare  de 3 ori mai scumpe decat in Ungaria,

  31. Protejeaza baietii destepti si oamenii de afaceri apropiati de PDL care au cotizat sume importante in campaniile electorale si care au fost rasplatiti prin contracte cu statul foarte avantajoase pentru ei

  32. Il protejeaza pe evazionistul Blejnar. A promis ca va eradica coruptia. In mandatele sale coruptia a devenit politica de stat.

  33. O apara pe Roberta Anastase care a furat in Parlament votul la Legea pensiilor

  34. A proferat jigniri xenofobe – “tiganca imputita”

  35. I-a invrajbit pe tinerii impotriva pensionarilor

  36. I-a invrajbit pe angajatii din mediul privat impotriva bugetarilor

  37. Si-a promovat fiica analfabeta in politica fortand alegerea ei ca europarlamentar

  38. S-a inrudit cu interlopul Bercea Mondialul

  39. Este banuit ca a pus la cale rapirea jurnalistilor in Irak

  40. Este insetat dupa putere si nu vrea sa renunte la ea

  41. A incurajat tinerii si medicii sa plece din tara

  42. A crescut taxele – TVA

  43. A redus ajutoarele de somaj

  44. A mintit in legatura cu nuamrul somerilor din Romania – persoanele carora le-a expirat ajutorul de somaj nu mai sunt luate in nici o evidenta
  45. In 2007, Traian Basescu declara ca demisioneaza in 5 minute daca va fi suspendat

  46. A spus ca fiica sa va explica cum si-a cumparat locuinta de 1 milion de euro de la Popoviciu. Ioana Basescu nu a explicat nimic pana astazi.

  47. A spus ca taierile de salarii si pensii vor fi temporare.

  48. A spus ca se vor reduce cheltuilile pentru clientela. In loc sa reduca cheltuielile clientelei, a taiat salariile.

  49. A spus ca Romania va intra in Schengen. Minciuna! Din cauza coruptiei, tara noastra a ratat intrarea in Spatiul Schengen.

  50. A spus ca romanii vor trai bine dar doar ei si oamenii lor au trait bine, majoritatea romanilor au saracit.

  51. In 2007 Basescu a declarat ca demisioneaza in 5 minute daca va fi suspendat. A mintit! Nu a demisionat

  52. A distrus sistemul sanitar 
  53. A distrus invatamantul – scoala romaneasca scoate tampiti

  54. A organizat cea mai amplă operaţiune de îndepărtare de la post a procurorilor „neloiali”, înlocuindu-i cu procurori mai „obedienţi” ori mult mai puţin experimentaţi. In perioada 2005 – 2009 Basescu a numit 3011 judecatori si procurori in comparatie cu 137 in perioada 2001 – 2004 numiti de presedintele Ion Iliescu si 172 on perioada 1997 – 2000 numiti de presedintele Constantinescu

  55. Instigarea lideilor europeni din PPE impotriva intereselor nationale.

  56. A incercat sa reorganizeze Romania  sustinand crearea regiunii Har-Cov

  57. A sprijinit alegerea agentului antiroman Laszlo Tokes in functia de europarlamentar si vicepresedintele Parlamentului European

                                                           articol  preluat de pe blogul ,,Hai ca se poate!"
                                       

                                                                 ,,Cazul"  Nastase

   Dezbaterea publica in cazul Nastase,ne-a aratat,odata in plus,cat de departe este,in general, mass-media de principiile moralitatii  precum si faptul ca una dintre functiile ei fundamentale,cea educativa,este pe cale de disparitie
  Nu intereseaza aici amanuntele actului sinucigas al domnului Nastase..Doar ca,orice tentativa de sinucidere este un gest care exprima orgoliu aberant,lasitate si capitulare in fata vietii si necredinta in Dumnezeu.In acest sens,ii recomandam sa-si recunoasca public greseala si limitele si daca este crestin ortodox,sa mearga neantarziat la preot si sa-si marturisesca pacatele ca sa ia iertare de la Dumnezeu prin Sfanta Taina a Spovedaniei. Altfel ma indoiesc ca isi va gasi vreodata linistea si impacarea cu sine!
 Sinuciderea este un pacat strigator la cer si este ferm condamnat de Biserica ortodoxa.Redam in acest sens un text sugestiv din scrierile Sf.Nicolae Velimirovici:
  ,,Sinuciderea nu este scurtarea suferinţei, ci prelungirea ei. Albina care fuge dintr-un stup în altul ajunge să fie dispreţuită şi într-unul, şi în celălalt; dispreţuită în stupul de unde a fugit şi dispreţuită în stupul unde a fugit.
  Sinuciderea este încercarea de a fugi din această împărăţie a vieţii. Însă pe un dezertor nici o împărăţie nu-l primeşte cu braţele deschise. Uciderea este o lovitură piezişă dată vieţii; sinuciderea este o lovitură făţişă dată vieţii. Uciderea arată în parte un dispreţ al vieţii; sinuciderea arată dispreţul cel mai de pe urmă şi deplin al vieţii. Uciderea este atac asupra omului ca om; sinuciderea este un atac asupra vieţii ca viaţă. Uciderea, în sine, este un fel de sinucidere, deoarece viaţa ta şi viaţa aproapelui tău este viaţă. Dar, prin ucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieţii care se poate apăra de tine; pe când, prin sinucidere, tu vrei să ucizi o parte a vieţii care nu se poate apăra de tine.
Iată, viaţa din aproapele tău se poate apăra de tine, însă viaţa din tine este cu desăvârşire lipsită de apărareînaintea ta. Iar uciderea celui ce nu se poate apăra atrage după sine pedepse şi munci în toate împărăţiile vieţii.(Sfantul Nicolae VelimiroviciGanduri despre bine si rau)
 Mai grav este insa faptul ca,un asemenea gest, este prezentat,in dezbaterile televizate,ca un gest de onoare si barbatie! Oare de cand,cea mai jalnica  si lasa actiune umana a fost ridicata la rangul de gest de onoare si curaj? Mai aveau putin si l-ar fi declarat act de eroism!
 Si mai grav este ca prin notorietatea si amploarea sa acest caz are impact si poate deveni un model  pentru generatia tanara. Ma intreb daca nu cumva mai mult sau mai putin constient,facem apologia sinuciderii! .Altfel,la aceste dezbateri ar fi trebuit sa fie invitati,nu numai politicieni si gazetari fara Dumnezeu ci si personalitati din afara sistemului politic si al mass media,precum si oameni ai Bisericii,care sa prezinte si alte puncte de vedere si sa combata ferm asemenea gesturi disperate si demonice! Stiam ca sistemul politic si mass-media sunt sisteme corupte si satanizate dar cu acesta ocazie,cred ca ne-am convins definitiv,de acest trist si antihristic adevar...



 Vă propun spre lectura un articol publicat de poetul national Mihai Eminescu in anul 1877,articol in care desi critica pe conducatorii tarii din epoca sa, pare de o deosebita actualitate potrivindu-se foarte bine şi pentru clasa conducătoare din Romania zilelor noastre. Se pare că stafia fanariota ce bantuia pe vremea lui Eminescu continua sa chinuie poporul roman peste secole,ca un blestem fără de sfârşit....                                

                                   MIHAI   EMINESCU:  NETREBNICII  CARE  NE  CONDUC


Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trai fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplina conştiinţă? Ce căuta d. X profesor de universitate, care nu ştie a scrie un şir de limbă românească, care n-are atâtea cunoştinţe pozitive pe câte are un învăţător de clase primare din ţările vecine şi care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic şi om de stat?
Ce caută? Vom spune noi ce caută.
Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am facut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a caror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgareşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că esti rău român…


Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…
Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hranit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.
Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învaţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.
Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stapân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, dupa ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stapânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?


De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.
(Din ciclul “Icoane vechi şi icoane nouă”, publicat în “Timpul” – 187


ACTA(Tratatul Comercial pentru Combaterea Contrafacerilor)
           document international profund  antidemocratic  

                       supranumit ,,poliţia Internetului"


  De curând,în urma unei decizii a guvernului Boc,reprezentanţii Ministerului Afacerilor 
Externe din Tokyo şi Bruxelles au semnar tratatul ACTA. Tratatul urmează să fie discutat 
de Parlamentul European în luna mai. Dacă va fi aprobat, toate statele membre al UE vor 
fi obligate să-l pună în aplicare


 Cum ne afectează ACTA?


  •   Descărcarea ilegală de filme sau muzică de pe internet va fi imediat depistată şi pedepsită chiar cu puşcăria. Până şi simpla vizualizare a unui videoclip sau film piratat aduce mari probleme. Ţările ACTA sunt de acord să permită poliţiei internetului să-ţi fie blocat automat IP-ul, să fie retrase domeniile site-urilor pirat sau să ţi se impună plata unor despăgubiri.
  • YouTube e în pericol. Acest canal nu va mai putea difuza clipuri, emisiuni sau filme decât în urma unui acord clar cu casele de producţie sau cu artiştii.
  • Ca urmare a acestui tratat, providerii de internet pot pătrunde oricând în calculator, ca să verifice dacă softurile sau sistemele de operare instalate au licenţă.
  • Conversaţiile pe messenger sau e-mailuri pot fi interceptate şi stocate, urmând a fi folosite oricând împotriva utilizatorilor de internet.

  • Atenţie! Verificările se fac fără obţinerea unui mandat judecătoresc.


  Dezbaterile asupra A.C.T.A., semnat aproape pe furiș de Romania în Japonia la sfârșitul lunii trecute încep să ia amploare în mass-media și în societatea românească. Consecințele nefaste ale acestui tratat au revoltat un număr foarte mare de oameni care se împotrivesc cenzurării si supravegherii Internetului.
  Un aspect foarte grav legat de A.C.T.A și adesea trecut cu vederea, este faptul că încalcă flagrant Constituția României, după cum o demonstrează un studiu făcut de către Departamentul Juridic al Adevărul.
   Astfel, în Articolul 11din tratat se prevede că:
”Fără să aducă atingere legislației sale care reglementează privilegiile, protecția confidențialității surselor de informații sau prelucrarea datelor cu caracter personal, oricare dintre părţi prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, autoritățile sale judiciare să aibă autoritatea, la cererea justificată a titularului dreptului, să ordone contravenientului real sau, eventual, contravenientului presupus, să furnizeze titularului dreptului sau autorităților judiciare, cel puțin în scopul colectării de dovezi, informații relevante, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile, pe care contravenientul real sau presupus le deține sau le controlează. Astfel de informații pot include informații privind orice persoană implicată în orice aspect al încălcării, reale sau presupuse și privind mijloacele de producție sau canalele de distribuție ale mărfurilor sau serviciilor vizate, inclusiv identificarea persoanelor terțe despre care se presupune că sunt implicate în producția și distribuirea unor astfel de mărfuri sau servicii și a canalelor de distribuire ale acestora”
Aceste prevederi contravin Articolului 24 din Constituția României, unde se precizează:
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. 
De asemenea, este în contradicție cu Articolul 26 privind viața intima, familială și privată conform căruia: 
(1) Autoritațile publice respectă și ocrotesc viata intimă, familială si privată.
(2) Persoana fizica are dreptul să dispună de ea insăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Articolul 27 din ACTA face referintă la Aplicarea legii în mediul digital (Internet)  și prevede că:
(4) ”O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare, atunci când respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficientă din punct de vedere juridic, cu privire la contrafacerea mărcilor de comerț sau la încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe și atunci când astfel de informații sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective. Aceste proceduri sunt puse în aplicare astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea activității legitime, inclusiv comerțul electronic și, în conformitate cu legislația părții respective, respectă principii fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil și protecția vieții private”
Acest articol contravine, de asemenea, unor drepturi fundamentale garantate de către Constituția României:
Articolul 26 care reglementeazaviața intimă, familială și privată prevede că:
(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Articolul 28 referitor la Secretul corespondenței stipulează în mod clar:
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Articolul 30 garantează libertatea de exprimare precum și interzicerea cenzurii:
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor si libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.
 (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Ce se întâmplă, conform legii, cu un tratat ce încalcă Constituția? 
Articolul 11 din Constituția României prevede că:
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, (ACTA contravine articolelor 23,26, 28 și 30- nota redacției) ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.
Date fiind cele de mai sus, ratificarea A.C.T.A. de către Parlamentul României inainte de revizuirea Constitutiei , in acest sens, este nulă de drept. 


      Este vremea pentru reformarea radicala a intregului sistem     politic si institutional din Romania

  Prevederile constitutionale cat si faptul ca PDL detine majoritatea parlamentara nu ne lasa nici o sansa de a rezolva pe cale legala,pana la alegeri, cererile poporului roman care doreste in primul demisia Presedintelui si a Guvernului la care cred ca ar trebui adaugat si demisia Parlamentului,paralizat si redus la neputinta datorita majoritatii asigurate de PDL si UDMR
Singura sansa ramane presiunea constanta a protestelor in toata tara si nu numai in Piata Universitatii.Dar,atentie,fara violenta si distrugeri,care la urma urmei sunt in paguba noastra a tuturor.De asemenea nu dorim nici o noua revolutie fiindca stim ce ne-a adus cea din 1989.Si va mai spun ceva: nici o revolutie incepand de la revolutia francaza incoace,nu a adus nimic bun in evolutia omenirii! As spune chiar,fara exagerare,ca revolutiile sunt creatii demonice ale ocultei internationale,ce urmareste de secole,instaurarea unei dictaturi mondiale. La fel de tenebros si corupt este si sistemul politic actual.Paradoxal,dar dovedit,pluralismul politic ca si partidul unic nu constituie indicatori al democratiei reale ci mai degraba o frana in calea realizarii ei.Este sistemul care in numai 20 de ani a adus Romania in pragul falimentului.
Asa incat,as propune societatii civile sa ceara ca partidele politice sa fie inlocuite cu adunari cetatenesti,la nivel de cartiere si localitati care in mod cat se poate de democratic sa-si stabileasca reprezantanti pentru structurile puterii locale si sa-si trimita reprezantanti in Adunarea cetateneasca judeteana care la sandul ei,prin vot deschis sa stabileasca cel putin 3 reprezantanti din care.obligatoriu si un specialist tehnocrat,pentru Camera Reprezentantilor, care va inlocui actualul Parlament si care va avea un mandat de cel putin doi ani.Desigur ca membrii actualului sistem politic nu vor putea avea acces in Camera Reprezentantilor,cel putin in prima ei legislatura.Am ramane deci,doar cu alegeri prezidentiale.Iar viitoarele Guverne sa fie compuse,exclusiv,din tehnocrati. O varianta la presedintie ar putea fi si monarhia dar numai daca am avea monarhi proveniti din neamul nostru romanesc si nu din familiile monarhice europene.
N-ar fi rau ca aceia dintre dv-s care cititi acest mesaj si aveti posibilitatea,sa-l aduceti la cunostinta societatii civile si a conducerii SCMD.Poate se gandesc sa includa aceste propuneri in Platforma civica pe care o vor promova in viitor.
Si in fine,lucrul cel mai important ,,Nimic,fara Dumnezeu!".Suntem un popor ortodox deptcredincios,trebuie sa tinem aproape de Biserica neamului,sa ne rugam zilnic pentru poporul roman,ca sa nu fie varsare de sange,dictatura si haos si pentru conducatori ca sa le dea gandul cal bun si sa tina seama de doleantele propriilor cetateni.
Deci,fara ura si violenta ci doar cu fermitate,unitate si continuitate in cererile si revendicarile noastre ca sa nu cumva sa provocam prabusirea neamului romanesc ,poate cel mai vechi neam crestin al Europei!
Atentie la acest avertisment! Daca se va actiona cu ura,violenta si varsare de sange,pedeapsa divina va fi haosul,instabilitatea,dictatura si chiar dezintegrarea tarii!

Scenariu sumbru: Inceputul celui de al treilea razboi mondial si protestele de strada din Romania

În ultimele săptămîni, SUA și UE pregătesc și aplică un plan extrem de dur legat de Iran, ale cărui experimente nucleare deranjează marile puteri occidentale. Decizia de ieri, de la Bruxelles, privind blocarea totală a exporturilor de petrol iraniene către UE este scînteia care va declanșa aproape sigur conflictul militar dintre Iran, discret sprijinit de Rusia și China, și SUA, împreună cu aliații europeni. Un conflict care nu e exclus să aibă legături cu mișcările de stradă de la noi, izbucnite tot în ultimele săptămîni.

Faptele pe scurt:

UE a decis luni interzicerea imediată a tuturor noilor contracte cu Iranul în sectorul petrolier.

Pentru Iran, lovitura e devastatoare, țara exportînd în UE o cincime din petrolul său. Nici pentru UE nu e simplu: dacă alți mari exportatori precum Arabia Saudită nu sporesc producția, prețul petrolului va crește substanțial în plină criză economică.

Iranul are propria monedă de răspuns: a anunțat de mai multă vreme că o asemenea decizie a UE va fi urmată de blocarea strîmtorii Ormuz, ceea ce ar paraliza întreg golful Persic și ar bloca transportul naval al petrolului provenit și din alte state, o cincime din petrolul mondial. Manevra ar echivala cu aruncarea în aer a întregii economii a lumii, subliniem, aflate oricum în criză.

SUA, la rîndul lor, au anunțat că nu vor tolera blocarea golfului, considerînd-o un act de război.

Cum se stă la această oră? Iranienii pregătesc intens blocarea strîmtorii, SUA și Marea Britanie au trimis în ultimele ore cele mai mari nave nucleare de război în regiune, Franța expediind, și ea, portavionul Charles de Gaulle.

De cealaltă parte, președintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a plecat duminică într-un turneu-fulger în America Latină, în căutare de aliați, fie și morali, contra SUA.

Nori războiului se adună, din păcate, vertiginos, deasupra golfului.

Să revenim la România. Ce are a face ea cu golful Persic?

Răspunsul e simplu: România și Turcia sunt doi aliați extrem de importanți ai SUA, în contextul unui conflict cu Iranul, datorită poziției geografice. Baza militară aeriană de la Constanța, spre exemplu, ar reprezenta un punct extrem de important pentru zborurile către Orient. De altfel, și scutul anti-rachetă de la Deveselu ar avea în viitor misiunea de a apăra, între altele, Europa de rachetele iraniene.

Pentru a se baza pe România, însă, americanii au nevoie de o conducere a statului puternică, autoritară, pentru că anumite decizii în climat de conflict armat sunt prost recepționate de populație. Să amintim că marele declin al lui Emil Constantinescu a început în sondaje odată cu decizia de a pune aeroporturile românești la dispoziția NATO pentru a bombarda fosta Iugoslavie.

Problema e că Băsescu, spre deosebire de Constantinescu la acel moment, e deja prăbușit și lipsit de credibilitate.

Soluția, fie și temporară, de redresare a președintelui ar fi debarcarea întregului guvern Boc de la putere, dar nu numai. E nevoie de mai mult de atît.

E nevoie de debarcarea întregii coaliții de la putere, e nevoie de un vîrtej care să îi măture nu doar pe Boc, ci și pe Udrea, Oprea etc.

Acest lucru nu se poate face decît prin înlocuirea cabinetului Boc cu un guvern de tehnocrați independenți susținut de toate partidele parlamentare. O ecuație în care PDL și-ar pierde accesul la bani și influența.

Evident, premier ar trebui să fie un personaj profund agreat de americani, cu care să se poată comunica rapid și eficient în caz de conflict în Golf.

Un asemenea scenariu l-ar mai ”scoate” nițel pe Băsescu din clinci, numai că există o mică problemă: PDL nici nu vrea să audă. Boc, ca premier, ar putea fi executat, să zicem, prin intermediul DNA, dar PDL, ca partid, e o nucă mult mai greu de spart, mai ales că reușește să țină destul de bine aproape și aliații politici, pe bază de ciolane guvernamentale grase.

Nu e întîmplător că Berceanu iese la rampă nervos și strigă ”fără tehnocrați”, la fel și Oltean.

Este foarte posibil, în consecință, ca mișcările de stradă recente să fie declanșate și întreținute pentru dărîmarea întregii guvernări actuale, profitîndu-se de realitatea dramatică, anume că românilor chiar le-a ajuns cuțitul la os.
                                                            sursa: roarmy 230.




                       Dacii,stramosii tuturor popoarelor latine!
                         
Revolutia din decembrie 1989 din Romania - imagini
                                                     
              Proteste violente in Bucuresti impotriva regimului Basescu!
                                     



Parintele Iustin Parvu despre revolta populara din Ianuarie 2012 din Romania
                                   










                                     

Modul în care străinii vor să exploateze resursele naturale ale României este pe punctul de a declanşa un nou scandal. După Roşia Montană, al cărei aur este vizat de canadienii de la Gold Corporation, americanii de la Chevron vor să înceapă, luna viitoare, forările în solul românesc pentru exploatarea gazului din şistul argilos. Chevron a câştigat licitaţiile pentru astfel forări în România în judeţele Bihor, Vaslui şi Constanţa, după ce a depus, în iulie 2010, oferte câştigătoare pentru trei perimetre cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi. Gazul de şist este noul combustibil vedetă al momentului şi, aparent, România ar avea potenţial în această zonă. Gazele de şist sunt gaze obişnuite, dar care sunt captate în structuri geologice foarte dificil de accesat şi care necesită tehnologii speciale pentru extragere. În România este vorba despre o tehnologie controversată la nivel mondial, numită fracţionare hidraulică, care presupune pomparea de milioane de litri de apă, amestecată cu substanţe chimice care dizolvă rocile, în pământ, pentru a elibera gazele prinse în ele. „Operaţiunile noastre se concentrea¬ză în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă de explorare va fi săpată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în plan săparea a opt sonde în Dobrogea“, a declarat pentru ZIARUL FINANCIAR Thomas Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe. Ecologiştii şi cetăţenii obişnuiţi sunt însă îngrijoraţi de pericolele la adresa mediului pe care procedura le implică. Ei susţin că s-ar putea ajunge la o poluare a apei freatice, având consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii consumatorilor şi agriculturii. Există deja precedente cum ar fi Franţa, care a interzis producţia de gaz de şist pe teritoriul său, sau chiar SUA, care sunt în curs de modernizare a procedurii. În statele americane New York şi Pennsylvania oamenii care locuiesc aproape de astfel exploatări s-au înregistrat dând foc la apa de robinet contaminată cu gaz metan. De asemenea, politica energetică a Marii Britanii este zguduită după ce operaţiunea experimentală de extragere a gazelor naturale din plăcile de şist din Lancashire a fost oprită, sub suspiciunea că ar declanşa cutremure, după ce mai multe mişcări seismice de mici dimensiuni au fost înregistrate în zonă. Chiar şi vecinii bulgari au obţinut, la începutul acestui an, după proteste de stradă, interzicerea unor astfel de exploatări, după ce în iulie guvernul bulgar a încheiat un acord, tot cu firma americană Chevron, pentru explorarea gazului de şist în regiuni extinse din nord-estul ţării. Parlamentul bulgar a adoptat, în urmă cu o săptămână, o decizie ce interzice complet exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică pentru o perioadă de timp nelimitată iar guvernul de la Sofia a retras companiei americane licenţa de explorare. Mai mult chiar, în Bulgaria a fost programată pentru ieri o actiune de protest, în faţa Ambasadei României din Sofia, împotriva activităţii de exploatare a gazului de şist din România. „Sperăm ca ne vor auzi mai mulţi români şi că vom lupta împreună împotriva acestui pericol. Este o situaţie urgentă, fiindcă începerea extracţiei prin fracturare este planuită în februarie şi dacă va începe, nu va mai putea fi oprită! Problema este că românii nu sunt deloc informaţi cu privire la această situaţie gravă. Este nevoie de oameni care să ia atitudine şi în România! Dacă exploatarea gazelor din şisturi va fi permisă în România, munca noastră a fost în zadar“, a declarat Mariana Christova de la Universitatea Tehnică din Sofia









De fapt aceste teste iniţiale scot in evidenţă un fapt arhiştiut,absolut normal şi ştiinţific demonstrat: anume că,după două luni de vacanţă elevii uită aproximativ 60-70% din cunoştinţele asimilate.In plus ele nu pot servi nici măcar ca repere de referinţă pentru progresul elevilor deoarece cunoştinţele ce urmează a fi asimilate vor avea o cu totul altă structură pentru acestea fiind relevante doar testele de progres administrate pe parcursul învăţării.Testele iniţiale pot fi administrate doar pentru a indica un anumit nivel de cunoştinte de bază la trecerea elevilor dintr-un ciclu inferior în ciclul superior sau la preluarea unei clase de către un nou învăţător sau profesor.În concluzie un nou şi halucinant exerciţiu de spălare a creierelor şi de bulversare a acestui sistem vital al natiunii romane care este educatia.Involuntar cei care



UN “NU”HOTĂRÂT PROIECTULUI ROŞIA MONTANĂ!




Cititi materialul de mai jos si, poate, interpretati altfel povestile triste expuse pe micul ecran de cativa locuitori ai zonei! Pt cativa arginti, se lasa manipulati (cumparati), de catre cei care doresc  "binele nevoiasilor"!
Cu cata naivitate se "pune botul" la ceea ce poate fi "pepita" celor care si-au dat acordul pentru acest proiect.
Vreau sa spun ca sunt si alte puncte de vedere, pe care poate le-ati citit in diverse luari de pozitie, si nu ne ramane decat sa judecam cu mintea noastra care este adevarul si ce se ascunde in spatele campaniilor "pro" sau "contra" concesionarii acestei exploatari strainilor. Ca rezultat, pozitia pe care o vom adopta fata de acest joc, sau decizia de neimplicare totala!
Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii,17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii  nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniului.

   Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca.(praf aruncat in ochi) Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (...)



   Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint.Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.



   In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona,  arseniu - 5000 grame pe tona,  titan - 1000 grame pe tona,  molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.

   Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

   Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg.  Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.

   26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

   Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.   Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri.(de ce guvernantii nostrii permit ?!)
Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.


  La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.

   Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.

   Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei.   Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

   Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO.

 Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.

   Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea  va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.
DATI MAI DEPARTE!!




Motivul pentru care am decis sa postez acest articol este de o gravitate axcepţională şi ca orice român adevărat nu pot să rămân pasiv în asemenea împrejurări. Zilele acestea am aflat cu stupoare că Ministerul Culturii si Patrimoniului National, autoritatea cea mai inalta a statului roman responsabila de protejarea patrimoniului acestei tari, a avizat certificatul de descarcare arheologica a masivului Carnic de la Rosia Montana. Masivul Carnic, clasat ca monument istoric in grupa valorica A, avand o valoare nationala si universala, este muntele cel mai important de laRosia Montana, cel care contine cea mai mare densitate de galerii romane (peste 7 km), medievale si moderne (peste 80 km). Descarcarea de sarcina arheologica este, conform legii, primul pas necesar pentru ca un monument istoric, sa poata fi scos din lista monumentelor istorice pentru a fi redat circuitului economic, adica in cazul Carnicului pentru a fi dinamitat de proiectul Rosia Montana Gold Corporation (RMGC)– compania canadiana care intentioneaza sa exploateze aurul Atitudinea Ministerului Culturii este de a dreptul criminală, dând practic unda verde distrugerii celui mai important monument istoric de la Roşia Montană şi celui mai valoros sit de acest tip din Europa. Aprobarea descărcării de sarcină arheologică este penultimul pas înaintea transformării zonei în exploatare minieră. Potrivit legii, pentru pornirea exploatării, mai este necesar un singur aviz, cel de mediu, pe care ar trebui să-l semneze ministrul Mediului.


Dacă obţine şi avizul de mediu, compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ar urma să extragă de la Roşia Montană circa 314 tone de aur ,1.400 tone de argint,dar şi alte minereuri valoroase. Preţul acestor exploatări este însă foarte mare: cei patru munţi din jurul Roşiei Montana - Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig - vor fi măcinaţi centimetru cu centimetru şi trecuţi prin băi de cianură, iar după extragerea aurului, nămolul rezultat, impregnat cu cianuri, va fi depozitat într-un lac de circa 300 ha.Iată că după 14 ani de insistenţe şi de abuzuri comise în zona Roşia Montană(ex strămutarea a peste 80% din populaţia zonei)această companie,ale cărei acţiuni sunt deţinute de firme multinaţionale specializate în extragerea petrolului şi a minereurilor aurifere este,cu complicitatea instituţiilor statului,a celor doi ministri UDMR aflaţi în fruntea Ministerelor Culturii şi Mediului,precum şi a unor foruri ştiinţifice importante precum Academia Română care cu doi ani in urmă s-a declarat împotriva acestui proiect şi Consiliul National al arheologilor care tocmai a votat în secret descărcarea de sarcină arheologică amintită,atenţie,în ciuda sentinţelor judecătoreşti anterioare care au interzis acest lucru. Şi ca să pună cireaşa pe tort,primul om din stat,în cadrul recentei vizite la Roşia Montană,s-a declarat in favoarea începerii exploatării de către compania canadiană,oferind nişte argumente ce nu par să corespundă adevărului,după cum aflăm din relatările presei şi din declaratiile unor importanti intelectuali şi oameni politici ai momentului. Oricum ele nu ne aduc nici un fel de lumină lămuritoare despre acest proiect pagubos, care ingroapa istoria, traditia, cultura Rosiei Montane. Mai mult, distruge orice urma de demnitate si spreranta in mai bine a poporului roman. Cu ce ne alegem noi? Cu vestigiile si muntii dinamitati si cu un lac de aprox. 400 ha de cianuri. Oare asta ne dorim? Desteapta-te romane si apara-ti "saracia si nevoile si neamul"!





Odată cu apariţia controversatului Proiect minier de la Roşia Montană, mai exact odată cu începerea explorărilor aurifere din 1997, proiectele de turism au fost practic înlăturate de pe agenda autorităţilor locale, mizându-se exclusiv pe acest proiect aflat în totală contradicţie cu conceptul de dezvoltare durabilă, obiectiv specific fiecărei comunităţi locale civilizate. La polul opus de gândire se afla localităţile de pe Valea Arieşului, situate pe traseul Turda - Câmpeni şi Câmpeni - Albac - Horea - Beliş - Huedin s.md., în care turismul rural, alături de alte activităţi specifice zonei (creşterea animalelor însoţită de subvenţii, culegerea fructelor de pădure, prelucrarea lemnului, etc.) s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu, reprezentând deja o soluţie viabilă de dezvoltare pe termen lung. Odată cu punerea în exploatare a Proiectului minier de exploatare la suprafaţă prin cianurare există riscul ca întreg turismul din Munţii Apuseni să aibă de suferit datorită imensului baraj cu cianuri şi a potenţialelor infiltraţii în pânza freatică din întreaga zonă, fiind posibilă chiar o depopulare masivă a întregii zone.






























Proiectul de la Roşia Montană a iscat multe divergenţe în ceea ce priveşte problemele de mediu şi utilizarea tehnologiei pe bază de cianură. Mai multe ONG-uri au ridicat problema potrivit căreia Parlamentul European interzice tehnologiile de extracţie pe bază de cianură, Comisia Europeană fiind însă cea care decide în privinţa legislaţiei. Poziţia oficială a Comisiei Europene privind tehnologia pe bază de cianură - privind exploatarile deja existente şi nu pe cele viitoare - este prezentată într-o declaraţie din iulie 2010 a comisarului pentru mediu Janez Potocnik în care acesta afirmă că „interzicerea totală a cianurii în activităţile miniere nu este justificată din punctul de vedere al mediului şi al sănătăţii”[. De asemenea, el menţionează că legislaţia existentă cu privire la managementul deşeurilor extractive (Directiva 2006/21/EC) include cerinţe precise şi stricte, care asigură un nivel de siguranţă pentru managementul deşeurilor provenite de la exploatările miniere.

Roşia Montană Gold Corporation a achiziţionat, începând din 2002, 78% din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului. Din aceste 794 de gospodării, 143 au fost case nelocuite, 150 de familii au acceptat sa fie strămutate, iar 501 familii urmează să fie mutate pe un alt amplasament numit Piatra Albă, aflat la circa 5 km. de sat [17]. Valoarea totală a investiţiei în achiziţia de proprietăţi se ridică la peste 71 de milioane de dolari. Aceste achiziţii discutabile - ce nu fac obiectul de activitate al companiei RMGC - au fost făcute în condiţiile în care documentaţia proiectului minier era în fază incipientă, proiectul de exploatare minieră la suprafaţă, prin cianurare nefiind aprobat nici în prezent datorită riscului distrugerii pe termen lung a mediului generată tehnologic de uriaşul lac de decantare cu cianuri (prevăzut a se întinde pe o suprafaţă de aproape 400 hectare). Cumpărarea doar parţială a proprietăţilor din zona de exploatare creează greutăţi serioase companiei RMGC deoarece aprobarea proiectului şi implicit activitatea de exploatare nu poate începe fără acceptul tuturor proprietarilor de teren, ale căror drepturi sunt apărate atât de legislaţia românească cât şi de cea europeană. În cazul unor aprobări abuzive din partea instituţiilor statului român („la limita legii”) există riscul antrenării statului român în litigii interminabile, cu costuri ridicate (ce pot fi imputabile persoanelor vinovate sau suportate de contribuabilul român). Conform estimărilor discutabile ale companiei, proiectul va crea peste 2300 de locuri de muncă în faza de început a lucrărilor de descopertare şi peste 800 de locuri de muncă permanente după ce proiectul va deveni operaţional. Asa cum se spune în comunicatul Academiei Romane, exploatarea proiectată nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă, pe termen lung, problemele sociale şi economice ale zonei rămânând nerezolvate sau agravându-se după această perioadă. În acelaşi comunicat, referitor la locurile de munca create în perioada operaţională a exploatării acestea sunt estimate de Academia Româna la circa 300, număr nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o soluţie de durată, bazată pe resurse regenerabile.


Istoria de 2000 de ani de minerit a Roşiei Montane a avut ca rezultat apariţia unor cariere şi a unor vaste zone subterane înţesate de galerii nesigure, care în prezent sunt blocate şi nu pot fi vizitate de publicul larg din cauza lipsei de siguranţă. Moştenirea culturală din Roşia Montană nu a fost cercetată sistematic până în anul 2000, când a fost demarat unul din cele mai mari programe de cercetare arheologică de salvare din România – programul „Alburnus Maior”, coordonat de muzeul Naţional de Istorie a României şi finanţat în întregime de compania minieră care propune proiectul Roşia Montană. În urma programului, au fost delimitate zone protejate cu obiective arheologice şi arhitecturale conservate in situ. De asemenea, s-au stabilit zonele descărcate de sarcină arheologică pentru redarea lor în circuitul economic.




Zona propusă pentru dezvoltarea proiectului minier reprezintă aproximativ 25% din teritoriul comunei Roşia Montană şi implică strămutarea sau relocarea familiilor situate în zona industrială a proiectului, inclusiv a bisericilor şi cimitirelor. În urma consultărilor cu comunitatea, compania a propus locuitorilor satului Roşia Montană două soluţii cu privire la amplasarea zonelor de strămutare, pentru extinderea zonei de exploatare pe o suprafaţă cât mai mare din actualul perimetru al comunei. O parte din locuitori şi-au exprimat dorinţa fermă de a nu pleca din comună şi ca atare nu vor să-şi vândă companiei proprietăţile, indiferent ce ofertă primesc, în timp ce alţi locuitori au decis sa părăsească satul, dar pe un alt amplasament din zonă pentru a beneficia de oportunităţile pe care le va oferi mineritul la suprafaţă (în fond o activitate industrială) respectiv posibilitatea, prin avantajele oferite de companie, de a se muta definitiv din Roşia Montană, la oraş. Compania oferă, în condiţii avantajoase, locuinţe în Alba Iulia, în cartierul Recea, respectiv la circa cinci kilometri de Roşia Montană, în locul numit Piatra Albă. Cartierul Recea din Alba Iulia a fost finalizat şi inaugurat în mai 2009, iar până în prezent 125 de familii au acceptat să se mute în casele din noul amplasament[22].



Noua localitate este prevăzut a se dezvolta pe o suprafaţă de aproape 60 de hectare, în prima etapă, cu posibilitate de a se extinde. Proiectul companiei cuprinde construcţii noi, cum ar fi: primărie, biserică, dispensar, farmacie, poliţie, poştă, bancă, centru cultural, muzeu, pavilion deschis, pavilion deschis-piaţă comercială, şcoală primară, gimnaziu, grădiniţă, creşă, hotel, cafenea, magazin mixt, magazin sătesc, locuinţe colective, locuinţe unifamiliale, zonă târg, acces parcare subterană, piaţă şi alei pietonale, sală de sport, teren de fotbal, loc de joacă, patinoar, pârtie de sanie, parc, han, staţie de transport în comun, benzinărie, parcare supraterană, iaz artificial, drum de acces pentru zona rezidenţială centrală, drum de acces pentru şcoală şi grădiniţă. Toate aceste construcţii promise, parte specifice activităţilor de turism montan, dacă vor fi realizate, vor majora costurile de exploatare ale companiei, existând posibilitatea legală de recuperare a „investiţiei” de la statul român. Dacă Proiectul de minerit Roşia Montană va fi aprobat atunci noua localitate va fi prima afectată de operaţiile tehnologice generatoare de zgomot („puşcare” şi concasare), praf (transport minereu dislocat şi concasarea acestuia), elemente toxice (cianuri, steril), etc. De asemenea, deshumarea morţilor şi „strămutarea” acestora, a cimitirelor şi bisericilor va afecta latura morală şi spirituală a locuitorilor, acesta fiind şi motivul pentru care Biserica se opune cu înverşunare acestei strămutări, impusă de tipul de exploatare a aurului, la suprafaţă şi prin cianurare.


Academia Română, Academia de Studii Economice Bucureşti, Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi Biserica Unitariană şi-au exprimat opoziţia categorică faţă de proiectul minier. De altfel, din punct de vedere tehnologic nici nu putem vorbi de un „proiect minier” ci mai degrabă asistăm la un proiect industrial - apropiat industriei materialelor de construcţii - întrucât operaţia de extragere a minereului aurifer nu se face prin metode clasice de către mineri ci direct, la suprafaţă, prin dislocarea (aşa numita operaţie de „puşcare”) muntelui, urmată de transportul şi concasarea minereului aurifer şi separarea aurului - prin cianurare - în recipiente speciale. Fluxul tehnologic menţionat mai sus a obligat şi obligă compania canadiană să cumpere cât mai multe proprietăţi şi să asigure „facilităţi” celor interesaţi să părăsească zona pentru a nu întâmpina opoziţia firească a locuitorilor generată de însăşi tehnologia de lucru. Pe fundalul unui război de declaraţii pro şi contra proiect, nu lipsită de importanţă este şi părerea localnicilor din Roşia Montană. Aceştia s-au constituit în mai multe ONG-uri ce susţin demararea proiectului de la Roşia Montană pentru o dezvoltare sustenabilă a regiunii. Există, la nivel local, şi o puternică opoziţie, care prezintă o analiză sistemică a efectelor exploatării aurului prin cianurare , apreciindu-se că lichidarea integrală a resurselor aurifere într-un termen atât de scurt nu constituie o alternativă viabilă de dezvoltare, optând pentru extragerea minereului aurifer prin metode clasice şi conservarea patrimoniul cultural şi natural al zonei. De altfel sunt nedumeriţi ce se va întâmpla cu zona Roşia Montană şi locuitorii acesteia după extragerea şi lichidarea întregului minereu de aur, argint şi alte metale preţioase din zonă. Pe de altă parte, 21 organizaţii, instituţii, sindicate şi 11 primari, şi-au afirmat sprijinul sentimental pentru proiectul Roşia Montană printr-o scrisoare deschisă, trimisă pe 18 ianuarie 2010 Preşedintelui României, Primului-ministru, ministrului Mediului şi Pădurilor, Ministrului Economiei şi Parlamentului. Printr-o altă scrisoare deschisă trimisă actualului ministru al culturii, Kelemen Hunor, la data de 21 iulie 2010[21] o facţiune locală, care încearcă să se substituie întregii comunităţi din Roşia Montană şi zonele adiacente se declară, fără justificări, împotriva includerii localităţii în patrimoniul UNESCO. Numărul opozanţilor informaţi ai proiectului minier este, însă, mult mai mare.










Doi ani mai târziu, în iunie 1999, Minvest Deva primeşte de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM) "licenţă de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere" din perimetrul minier de la Roşia Montană. Licenţa a fost aprobată printr-o hotărâre de guvern, HG 458 din 1999. Hotărârea de Guvern este semnată de premierul Radu Vasile şi contrasemnată de preşedintele ANRM Mihai Ianăş, de Radu Berceanu din poziţia de ministru al Industriei şi Comerţului şi de Decebal Traian Remeş, ca ministru de Finanţe. Minvest SA devenind titularul licenţei de exploatare, aceasta a fost transferată RMGC, în octombrie 2000, în virtutea parteneriatului între Minvest SA Deva şi Gabriel Resources, printr-o operaţiune criticată dur de-a lungul timpului de opozanţii proiectului.


După acest anunţ care i-a crescut exponenţial miza, proiectul a ajuns în atenţia clasei politice de la Bucureşti şi chiar de la nivel european, pe de-o parte din cauza posibilelor implicaţii pentru statele riverane Dunării, care au fost grav afectate de un accident ecologic teribil petrecut în 2000 la Baia Mare, şi pe de altă parte în urma eforturilor opozanţilor proiectului, care au invitat, în 2003, o delegaţie a Parlamentului European să viziteze situl minier de la Roşia Montană şi să analizeze "pericolele" invocate de ONG-iştii ecologişti. Implicarea europarlamentarilor a fost posibilă în contextul eforturilor României de integrare în Uniunea Europeană. De prezenţa acestora în Roşia Montană a profitat şi compania, care le-a prezentat acestora în detaliu proiectul pe care intenţiona să-l realizeze.


În eforturile de aderare, obligată să transpună în legislaţia română prevederile Uniunii Europene, România a preluat procedurile europene de autorizare a proiectelor de acest gen, considerate a avea un posibil impact transfrontalier, astfel că investitorul a fost obligat să realizeze un studiu de impact asupra mediului al proiectului pe care-l propune. Ideea unui astfel de studiu a apărut pentru prima dată la începutul anului 2005 când, în 17 ianuarie, premierii român şi maghiar, împreună cu miniştrii Mediului din cele două ţări, au discutat pe acest subiect. Premierul român de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, i-a spus omologului său maghiar că Guvernul român va analiza cu toată atenţia proiectul minier de la Roşia Montană, atît din punct de vedere financiar, ecologic, social şi economic, cît şi din perspectiva legislaţiei europene şi a tuturor normelor în domeniu.








In continuare redăm extrasul unui articol pe această temă apărut în Canada,într-un ziar al comunităţii române din diaspora:
. Un bine-cunoscut ziar românesc din Montreal spune că ceea ce face statul român cu exploatarea minieră de la Roşia Montană nu este altceva decât o "sfidare a justiţiei, istoriei şi a opiniei publice".
Publicaţia "Accent" din Montreal face o analiză amănunţită a uneia dintre cele mai veroase afaceri din România ultimilor 20 de ani - extragerea aurului şi argintului de la Roşia Montană.

Ziarista Simona Pogonat descrie în acest ziar al diasporei mecanismele prin care Guvernul României, mai exact actualul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, a urgentat în ultimele săptămâni formalităţile pentru ca firma Roşia Montană Gold Corporation să poată începe extracţia preţioaselor zăcăminte din solul românesc. În articol se mai vorbeşte şi despre impresionantele cantităţi de minereu preţios care vor extrase de canadienii de la RMGC, dar mai ales despre marile probleme de poluare a mediului înconjurător care vor apărea la Roşia Montană, odată cu începerea exploatării miniere. "Aprobarea descărcării de sarcină arheologică este penultimul pas înaintea transformării zonei în exploatare minieră. Dacă obţine şi avizul de mediu, compania RMGC ar urma să extragă de la Roşia Montană circa 314 tone de aur şi 1.400 tone de argint. Preţul acestor exploatări este însă unul foarte mare. Cei patru munţi din jurul Roşiei Montane - Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig - vor fi măcinaţi centimetru cu centimetru şi trecuţi prin băi de cianură. După extragerea aurului, nămolul rezultat, impregnat cu cianuri, va fi depozitat într-un lac de circa 300 ha", se arată în publicaţia de peste Ocean.
"Accent" din Montreal nu îl uită nici pe iniţiatorul acestei afaceri păguboase pentru România, fruntaşul PDL Radu Berceanu, ministru al Industriilor şi Comerţului în 1999, atunci când s-a concesionat pe nimic avuţia din subsolul Munţilor Apuseni. "Iniţiat de un membru PDL, Radu Berceanu, fost ministru al Industriilor şi Comerţului în iunie 1999, şi inclus de guvernul Boc pe lista obiectivelor Programului de Guvernare 2009-2012, subiectul Roşia Montană a stat în ultimii ani în mâna miniştrilor UDMR, de la Cultură şi Mediu."
Simona Pogonat scrie şi despre componenţa completă a acţionariatului companiei RMGC: "Gabriel Resources cu 80,46%, Mininvest Deva cu 19,31 % (n.red: între timp, Minivest Deva, deci statul român, nu mai deţine decât 0,6%) şi alţi acţionari minoritari cu 0,23%.
80% din acţiunile Gabriel Resources sunt deţinute de investitori din SUA: Newmont Mining Corporation cu 15%, al doilea producător de aur din lume, Electrum Strategic Holdings cu 18%, şi Paulson &CO. Printre numele controversate din aceste firme se află şi Beny Steinmetz, judecat pentru evaziune fiscală în România, cel care a preluat acţiunile lui Frank Timiş, alt nume foarte controversat şi unul din cei mai bogaţi români la ora actuală, dar şi de George Soros".
În articolul din "Accent" au fost preluate şi informaţiile apărute în presa din ţară despre protocolul secret prin care RMGC s-a angajat că va plăti (nu se ştie când şi mai ales cu ce, spun surse din compania de la Roşia Montană) statului român, respectiv Institutului Naţional al Patrimoniului de la Ministerul Culturii, suma de 43 milioane de euro pentru conservarea patrimoniului. "Practic, prin acest protocol, Ministerul Culturii se angajează să obţină contra cost, decizii de avizare din partea altor ministere, şi chiar şi sentinţe favorabile din partea justiţiei", se mai arată în ziarul românesc din Montreal.
Publicaţia "Accent" scoate la iveală şi câteva date extrem de importante despre compania canadiană Gabriel Resources, mai exact despre cum a crescut valoarea acestei firme după ce ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a anunţat că a semnat descărcarea de sarcină arheologică a Masivului Cârnic. "Angajamentul vărsării celor 43 milioane dolari de RMGC către Ministerul Culturii a fost imediat răsplătit. După anunţul oficial privind descărcarea de sarcină arheologică, acţiunile Gabriel Resources tranzacţionate la Bursa din Toronto au crescut cu aproape 10%, ajungând la 8,65 dolari, cea mai mare valoare din ultimii 52 de ani."
“... În primul rând, cine deţine acţiunile care asigură controlul firmei Roşia Montană Gold Corporation, înfiinţată cu scopul exploatării rezervelor de aur de la Roşia Montană?
O primă observaţie se impune în mod clar: Gabriel Resources şi-a structurat fluxul de proprietate, astfel încât să minimizeze şi impozitul global pe profit, şi impozitele personale ale diverşilor investitori. Insula Jersey, Ţările de Jos, Barbados (precum şi teritoriul Yukon din Canada) sunt toate jurisdicţii foarte îngăduitoare din punct de vedere fiscal, atât pentru persoane cât şi pentru companii. Banii generaţi de acest proiect se vor îndrepta spre investitorii din una sau alta dintre aceste jurisdicţii, în funcţie de aceea care este cea mai favorabilă sub raportul nivelului de impozitare.
Din punct de vedere legal, Roşia Montană Gold Corporation, firmă creată special pentru acest proiect, este, de fapt controlată (80.46%) de către o companie care este situată în Jersey, şi anume compania Gabriel Resources Ltd. Guvernul român deţine 19.31%, prin intermediul Minvest SA, iar o firmă privată românească, Foricon SA, deţine 0,23%. Motivele pentru participarea aceastei firme private la capitalul acestui proiect nu sunt clare.
Gabriel Resources: o companie canadiană?
Într-adevăr, compania are sediul în Canada şi acţiunile ei sunt listate la Bursa din Toronto, dar acest fapt nu face din ea o societate canadiană. În toate documentele, pro şi contra proiectului Roşia Montană, Gabriel Resources este prezentată ca o "societate canadiană", sau ca o "companie multinaţională canadiană". Dar este bine de ştiut că, mai important decât sediul companiei este, cine controlează această companie? Cine va beneficia cel mai mult de pe urma proiectului Roşia Montană? Pe scurt, cine sunt acţionarii acestei "societăţi"?
În Canada, orice acţionar care achiziţionează 10% sau mai mult din acţiunile unei societăţi listate la bursă trebuie să depună o declaraţie în acest sens la Comisiile de Valori Mobiliare Canadiene. Astfel, este posibil să se identifice acţionarii care deţin un număr important de acţiuni în orice companie. Societăţile pe acţiuni, înscrise la bursă trebuie să raporteze această informaţie anual, într-un document intitulat Management Proxy Circular.
Iată cine sunt cei mai importanţi acţionari ai firmei Gabriel Resources, conform cu raportul făcut de companie, la data de 14 mai 2010:
1. Paulson & Co Inc (New York, NY) 18.00% ;
2. Electrum Strategic Holdings (New York, NY) 18.00% ;
3. Newmont Canada Limited 14.72% (o filială deţinută în totalitate de societatea minieră Newmont, SUA) ;
4. În plus, compania a anunţat printr-un comunicat de presă pe 18 decembrie 2009 că a finalizat un plasament privat de 67.5 milioane dolari, prin vânzarea a 30 de milioane de acţiuni (aproape 9% dintre acţiunile aflate în circulaţie) lui BSG Capital Markets o entitate aparţinând grupului Barry Steinmetz. Grupul Barry Steinmetz operează în domeniul diamantelor şi mineritului, şi are sediul la Geneva.
Deci, haideţi să adunăm: 18%+18%+14,72%+9%=59,72%;
Aşadar aproape 60% din acţiunile acestei companii zise "canadiene", sunt deţinute de companii străine şi de fonduri speculative. Asta înseamnă că aceste fonduri şi acţionari, controlează compania. Şi cum BSG Capital Markets deţine, de asemenea, dreptul de a cumpăra ieftin alte 9 milioane de acţiuni (drept pe care şi-l va exercita în curând) ajungem la concluzia că aproape 70% din Gabriel Resources este deţinut de către acţionari non-canadieni.
Dintre aceştia, fondul de speculaţie Paulson&C, a dobândit o tristă celebritate datorită procesului intentat de către Securities and Exchange Commission (SEC) împotriva băncii de investiţii americane Goldman Sachs. Există, de asemenea, supoziţii potrivit cărora fondul ar fi fost unul dintre participanţii timpurii la acţiunea de speculaţie masivă împotriva datoriei statului grec. Întemeietorul fondului, John Paulson, a fost plătit cu mai mult de 8 miliarde dolari în ultimii trei ani pentru abilităţile sale de speculator.
Electrum Strategic Holdings este descrisă în rapoartele firmei, că ar "deţine un portofoliu extins de proprietăţi pentru dezvoltare şi explorări în Europa de Est". Practic, această organizaţie este şi ea tot un fond de speculaţie, dar în domeniul aurului.
Un indiciu al realei naţionalităţi a firmei Gabriel Resources este şi naţionalitatea membrilor consiliului său de administraţie. Consiliul este format din opt membri, dintre care doar doi sunt canadieni. Din ceilalţi şase, majoritatea sunt americani. Însuşi directorul general (CEO) al companiei îşi dă adresa personală la Laguna Beach, California.
În consecinţă, mass-media din România, susţinătorii şi opozanţiii proiectului Roşia Montană ar trebui să ia cunoştinţă de aceste fapte şi să înceteze a mai acorda o identitate canadiană actualului promotor al proiectului Roşia Montană. Gabriel Resources este cel mai bine descris ca o companie deţinută de către speculatorii americani şi alte interese străine, doar deghizată - pentru o mai mare credibilitate, probabil - sub o identitate canadiană.
De ce tocmai Gabriel Resources?
Orice proiect de investiţii care creează locuri de muncă directe şi indirecte, generează beneficii pentru o ţară. Pe de altă parte, respectiva ţară trebuie să evalueze cu atenţie tipul de investiţii pe care doreşte să le atragă şi să le sprijine.
Exploatarea resurselor naturale a fost dintotdeauna o sabie cu două tăişuri pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Resursele lor naturale acţionează ca un magnet pentru promotorii şi antreprenorii străini, în căutare de materii prime ieftine. Promisiunea unei creşteri rapide a numărului de locuri de muncă şi a intensificării activităţii economice este irezistibilă din punct de vedere politic. În ţări cu puţin potenţial industrial şi unde forţa de muncă este slab pregătită, probabil că nu exista altă cale de ieşire din sărăcie.
Este şi România o astfel de ţară? Din păcate, termenii şi condiţiile negociate de către firmele străine, pentru accesul la resursele naturale ale acestor ţări nu sunt, de regulă, cele optime şi, în plus, formularea lor este ambiguă. Ele sfârşesc prin a aduce puţine beneficii reale şi durabile ţărilor respective, dar îmbogăţesc în schimb din plin companiile străine.
Costul pretins scăzut de extragere a materiilor prime în ţările în curs de dezvoltare reflectă faptul că în realitate costul lor adevărat este, subestimat. Daunele colaterale aduse mediului, deteriorarea stării de sănătate a angajaţilor, precum şi dislocarea comunităţilor din proximitatea exploatării, sunt negate, minimizate, contestate prin campanii de relaţii publice, atunci când nu sunt de fapt ridiculizate de către diverşi actori locali susţinători ai proiectului (indivizi, ziariştii reprezentanţi ai guvernului şi ai altor organizaţii etc.)
Ţările dezvoltate, bogate în materii prime, cum sunt Canada şi Australia, au învăţat să-şi impună condiţiile în exercitarea unor asemenea activităţi industriale şi să obţină un maximum de beneficii economice de pe urma lor. Atunci când proiectele au o importanţă strategică deosebită sunt înfiinţate societăţi cu capital de stat spre a asigura exploatarea acestor resurse, toate beneficiile revin astfel ţării.
Pe de altă parte, proiecte controversate pentru efectele lor asupra mediului natural şi social sunt blocate în mod regulat, neluându-se în considerare eventualele beneficii economice.
Cum putem evalua proiectul Roşia Montană pornind de la aceste exigenţe?
Acest proiect va transforma o mare zonă geografică într-un veritabil peisaj lselenar, la o distanţă mică, de aproximativ 135 de kilometri, de Cluj-Napoca, al treilea oraş ca mărime din România. Procesul de exploatare va face uz de o cantitate masivă de cianură, care trebuie să fie transportată la Roşia Montană de-a lungul a sute de kilometri prin regiuni dens populate. În plus, în ciuda unor argumente contrare, aduse de promotorii proiectului, o moştenire veche a unei civilizaţii timpurii, un adevărat certificat de naştere dacic al poporului român este în primejdie de a dispărea.
În multe ţări, aceste fapte singure ar fi suficiente pentru respingerea proiectului!
Dar dacă în ciuda acestor aspecte nefavorabile, s-ar hotărî, totuşi exploatarea rezervelor aurifere de la Roşia Montană, oare cum ar trebui să se procedeze? Având în vedere natura delicată a proiectului şi a potenţialului lui foarte mare de venituri pentru România, guvernul ar putea să evalueze posibilitatea de a exploata Roşia Montană prin intermediul unei societăţi cu capital de stat.
Dar, e foarte posibil ca, guvernul român să fie strâmtorat din punct de vedere financiar şi deci, incapabil să procure fondurile necesare pentru finanţarea investiţiilor cerute de proiect. În aceste condiţii, guvernul ar trebui să recurgă la un număr de operatori privaţi, interesaţi să investească şi să realizeze proiectul de exploatare minieră. Desigur, guvernul ar trebui să facă apel doar la acele societăţi de minerit care se bucură de credibilitate şi respect, pentru modul lor de operare. Ele vor fi invitate să facă oferte ce vor fi evaluate pe baza performanţei şi a reputaţiei lor antreprenoriale în alte exploatări miniere de aur, din alte ţări. Compania care ar depune oferta cea mai atractivă din perspectiva intereselor naţionale ar putea obţine licenţa de exploatare. În aceste condiţii, beneficile economice pentru ţară ar fi maximizate.
Oa re aceasta să fi fost procedura prin care firma Gabriel Resources a fost aleasă şi a obţinut licenţa de exploatare a rezervelor de aur de la Roşia Montană? Rămâne de explicat, de ce Gabriel Resources şi nu alte firme?

Iată şi o recentă scrisoare deschisă adresată Primului Ministru al României de către un grup de profesori ai numeroaselor institute arheologice din Romania pentru atentionarea asupra situatiei foarte delicate in care se afla Rosia Montana

"Domnule Prim-Ministru,

Constatam cu ingrijorare ca in ultimele zile are loc in Romania o campanie agresiv concertata pentru sustinerea proiectului minier promovat de compania Gold Corporation la Rosia Montana (RMGC). Putem banui motivul aflat la originea insistentelor declaratii ale asa-zisului grup independent pentru monitorizarea patrimoniului de la Rosia Montana (GIPMPCRM) in favoarea demararii proiectului minier, prezentat ca solutie viabila pentru salvarea patrimoniului cultural de la Rosia Montana, dar si ca prilej de exprimare a pozitiei privilegiate detinute de RMGC in deciziile asupra destinului patrimoniului cultural romanesc: in pofida pretentiei de independenta, acest grup este finantat de compania RMGC, iar pozitia sa este expresia transparenta a acestei realitati. In consecinta, oameni de cultura importanti, dar - asa cum rezulta din declaratiile facute publice - defectuos sau deloc informati in problemele conservarii, protejarii monumentelor istorice si ale gestionarii complexe a peisajului cultural intorc spatele realitatii, calificand drept intentii de salvare a patrimoniului cultural propunerile proiectului RMGC.
In chip semnificativ, exact in aceste zile s-a produs si decizia luata intr-o sedinta tinuta in secret de catre Comisia Nationala de Arheologie (CNA), o decizie de natura sa puna in pericol soarta monumentelor istorice si arheologice si a peisajului cultural in ansamblul sau, prin actul administrativ al descarcarii de sarcina arheologica, care poate deschide calea spre scoaterea Masivului Carnic, cu cei 7 km de galerii romane, de sub protectia legii. Este inacceptabil ca aceasta decizie a fost conceputa si promovata intru totul in favoarea intereselor financiare ale RMGC si ale celor ce au fost pe diferite cai stimulati sa sustina in chip suspect, din chiar interiorul comunitatii stiintifice, campania anti-stiintifica de minimalizare a interesului istoric al Rosiei Montane si de reducere la minim a protectiei datorate patrimoniului istorico arheologic de valoare universala al acestui sit. Aceasta decizie, care pare a fi fost acceptata fara obiectii de catre ministrul Kelemen si a fost implementata deja formal sub semnatura unui functionar de rang judetean, se intemeiaza pe o dubla premiza falsa, si anume ca cercetarea arheologica a Masivului Carnic a fost incheiata si ca amenajarile miniere romane complexe din acest masiv –al caror caracter exceptional, de unicat pe plan european, a fost relevat de concluziile cercetarilor echipei de arheologie miniera care le-a studiat (Univ. Toulouse) – pot fi constient sacrificate prin exploatarea la zi a masivului.
Atragem atentia ca implementarea formala si practica a deciziei de descarcare arheologica a Masivului Carnic ignora hotararea definitiva si irevocabila prin care Curtea de Apel din Alba Iulia a anulat precedenta decizie de descarcare de sarcina arheologica (din anul 2004). Va fi oare nevoie de o noua actiune in justitie pentru ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National, precum si organul sau consultativ CNA, sa inteleaga ca misiunea lor este protejarea mostenirii culturale a Romaniei si nu sacrificarea acesteia?
Credibilitatea RMGC in materie de conservare si restaurare a monumentelor istorice este bine cunoscuta prin distrugerea prin demolare sau abandon dirijat a peste 150 de case din zona Rosia Montana, prin propunerile de distrugere extinsa a monumentelor de importanta exceptionala ca recompensa pentru o iluzorie bunastare economica de scurta durata. Procedeele de restaurare aplicate de RMGC si competenta autorilor acestora sunt corect reflectate in exemplul concret oferit prin asa-zisa restaurare a unei cladiri din centrul istoric al Rosiei Montane - careia, dincolo de cosmetizarea de fatada i s-a falsificat structura istorica - si in solutia hilara de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic. Exersarea procedeului de trista amintire de a aduce adevarul in slujba minciunii este un apanaj banal al tipului de propaganda in favoarea intereselor economice ale unei companii de interes privat, dar este inacceptabila ca expresie a actiunilor Statului in problema protejarii mostenirii culturale a Romaniei.
Este inacceptabil ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National sa intre in rezonanta cu un sistem de manipulare a opiniei publice care profita in exces de gravele probleme sociale existente la Rosia Montana si de lipsa cronica de informare a populatiei in privinta conditiilor necesare pentru o dezvoltare cu adevarat durabila. Este inacceptabil ca un ministru al Culturii si Patrimoniului National sa confunde distrugerea unui monument istoric cu salvarea acestuia. Este inacceptabil ca ministrul Culturii si Patrimoniului National, personal sau prin vocea functionarilor din subordine, sa dezinformeze opinia publica cu privire la consecintele introducerii Rosiei Montane pe lista tentativa a UNESCO, cand aceasta a avut recomandarea unor inalte foruri nationale si internationale, inclusiv Comisiile de Cultura reunite ale Parlamentului Romaniei, si sa se prefaca a nu sti care sunt consecintele abandonarii patrimoniului cultural de la Rosia Montana unei companii economice de interes privat, care promoveaza procedee de conservare si restaurare ce contravin principiilor si practicilor prevazute de conventiile internationale la care a aderat Statul Roman. Este inacceptabil ca populatia dramatic saracita a Rosiei Montane sa nu merite altceva din partea Statului Roman decat o incurajare cu false iluzii despre viitor.
Atragem atentia asupra contradictiei fundamentale intre concluziile Comisiei Prezidentiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice si naturale (Comisia) - infiintata prin Decizia Presedintelui Romaniei in 18 aprilie 2008 - si modul proiectul Roşia Montană este încă un contract tipic pentru Traian Băsescu, o înţelegere îndreptată împotriva interesului naţional. Traian Băsescu era membru al Guvernului când s-a negociat acest contract şi nu a existat nicio renegociere în toţi cei şapte ani de mandat. Nu există un alt echivalent pentru această afacere decât cel al cedării de bună voie a unei părţi din teritoriul României, fapt pentru care nu putem vorbi decât de trădare" adaugă eurodeputatul Victor Boştinaru.
În luna mai a anului trecut, eurodeputatul Victor Boştinaru a adresat o scrisoare deschisă, precedentă votului Parlamentului European asupra rezoluţiei pentru interzicerea mineritului cu cianuri. Conform eurodeputatului la acea dată: „Mediul natural e una din puţinele valori care ne-au rămas şi nu cred că ar trebui să fie jertfit în numele profitului unei companii, aşa cum s-a întâmplat cu multe alte valori pe care le-am distrus în ultimele decenii. Dacă guvernul ţării mele este incapabil să protejeze ultimele lucruri valoroase pe care România le mai are, prefer să cer sprijinul Parlamentului European să facă aceasta, cu speranţa că, într-un număr de ani, România va avea un guvern devotat binelui public şi protecţiei mediului"



ne va urmări şi pe noi şi pe urmaşii noştri.Mai ales că Biserica ortodoxă dar şi alte biserici s-au pronunţat categoric împotriva proiectului Roşia Montană demarat de căutătorii,,moderni”de aur de la RMGC. TINETI MINTE! PROIECTUL ROŞIA MONTANĂ ESTE PROFUND ANTICRESTIN ŞI ANTIROMÂNESC! DREAPTA CREDINTA STRAMOSEASCĂ,CULTURA ŞI BOGATIILE MUNTILOR APUSENI SUNT, POATE, ULTIMA REDUTA A SPIRITULUI AUTENTIC ROMÂNESC ŞI A STATULUI NATIONAL UNITAR ROMAN. VĂ LAS PE DV-S SĂ VĂ GÂNDITI CE VA URMA DUPĂ CE ŞI ACEST BASTION AL ROMÂNISMULUI VA CĂDEA! Şi nu vom putea da vina doar pe politicieni fiindcă şi noi cei mulţi avem partea noastră de vină.Şi suntem vinovaţi în primul rând prin lipsa noastră de credinţă şi de participare la viaţa liturgică a Bisericii.Credeţi-mă,este cea mai bună soluţie de a contracara progresia răului în lume! Şi în plus arătaţi cu curaj şi cu orice prilej că nu sunteţi de acord cu ce se întâmplă,după îndemnul apostolic,,Staţi cu curaj împotriva diavolului şi el va fugi ce la voi”




























Paradoxul ţarilor care au resurse naturale (şi ca atare venituri substanţiale la buget) dar nu au dezvoltare economică stabilă, este cunoscut în lumea econmică sub termenul de „Boala Olandeză” (în engleză, The Dutch Disease). Termenul s-a născut în 1977 după o analiză a revistei The Economist despre căderea economiei Olandeze în 1959. În acel an, prietenii noştri din Vest au dat peste un substanţial zăcământ de gaze naturale. Bucuroşi nespus că le-a pus Dumnezeu mâna în cap, olandezii s-au pus pe exploatat… şi pe încasat. Banii de pe gaz au început să vină şi să umple visteria statului – aşa cum anticipa toată lumea atunci. Din păcate însă, cum de multe ori se întâmplă în întâmplări de genul ăsta, acesta nu a fost sfârşitul poveştii. La scurt timp după ce au început să încaseze banii de pe gaz, olandezii au observat că celelalte sectoare ale economiei – în special motorul industrial – au avut de suferit. Economia reală a tuşit mai întâi, iar după aceea a început să horcăie. A contractat practic o boală. Ceea ce figurile ilustre de la The Economist au purces să explice în analiza lor, poate fi sumat ca atare: dezvoltarea sustenabilă nu poate fi susţinută cu bani câştigaţi uşor. De altfel, dacă veţi studia politicile de dezvoltare econmică ale statelor dezvoltate, veţi vedea că mai toate pun exploatarea resurselor printre ultimele priorităţi. Multe preferă să conserve resursele pe care le au pentru vremuri cu adevărat grele.

Modul în care Boala Olandeză operează este relativ simplu. Pentru orice ţară, disponibilitatea resurselor este o tentaţie mare. Exploatarea şi vânzarea acestor resurse generează venituri imediate, în surplus faţă de economia reală. Ceea ce însă pare o binecuvântare la prima vedere, este de fapt un blestem bine deghizat. Surplusul de venit generat peste ce produce economia reală, pune presiuni asupra monedei naţionale, iar o monedă naţională care se apreciază descurajează exporturile. Exploatarea resurselor concurează practic direct cu economia reală. Astfel, fiecare Leu scos din aurul de la Roşia Montană va concura cu Leii generaţi de alte sectoare economice. Problema este că aceste „alte” sectorare economice sunt cele care permit dezvoltarea sustenabilă a României. A doua problemă e că această concurenţă este neloială.







Aurul nu generează bunăstare. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-i pe Spanioli. În momentul în care s-au pus să aducă în Spania aurul acaparat din lumea nouă, erau unul din cele mai puternice imperii ale timpului. După ce şi-au umplut cuferele cu aur au început încet, încet să decline… până când au ajuns la periferia Europei dezvoltate. Din păcate nu au avut economişti care să le spună că mărirea cantităţii de aur crează la un monent dat inflaţie, iar inflaţia e tare păcătoasă pentru o economie. De asemenea nu au avut pe nimeni să le spună cât de rău e să ai o economie rentieră, în care mai toţi trăiesc de pe veniturile generate din aur, şi nimeni nu se chinuie să genereze valoare reală. În timp ce spaniolii îşi construiau palate din aurul Americilor, englezii îşi contruiau primele fabrici textile şi porneau revoluţia industrială.




Se spune că din toată afacerea Roşia Montană, statului român i-ar reveni în jur de €1-1,5 miliarde (notă: prin actualizarea datelor din 2006 rezultă 3,261 miliarde $ beneficii directe ale statului plus beneficiile aferente investitiilor de ~1,5 miliarde $. Totalul duce la ~4 miliarde $. In acelasi timp, valoarea de piata a cantitatilor de aur si argint ale zacamantului depasesc 23,5 miliarde $). Lăsând la o parte că această sumă este infimă în comparaţie cu nevoile de investiţii ale României (bucata de autostradă de la Turda la Gilău a costat mai mult), există şanse mari ca banii să nici nu fie folosiţi pentru investiţii. Nu pentru că guvernul nu ar dori să facă lucrul acesta, ci pentru simplul fapt că nu există capacitate la nivel central şi local pentru implementarea de proiecte complexe şi fezabile. Rata la care au fost absorbiţi cei aproape €20 de miliarde de bani gratişi primiţi de la UE, demonstrează lucrul acesta destul de bine.











Noua Dacie este un exemplu de progres tehnologic endogen. Chiar dacă noul concept a fost gândit de specialişti francezi, angajaţii uzinei şi-au adus aportul la realizarea schimbării imaginii mărcii Dacia. Au contribuit practic la realizarea unei adevărate revoluţii în industria automobilistică. Nu au venit cu un nou tip de maşină – mai rapidă, mai oacheşă, mai solidă. Chiar dacă noile modele se pot compara cu greu cu ce ştim noi din Epoca de Aur, ele nu sunt cu nimic mai speciale decăt pletora de automobile ce încarcă străzile lumii. Cu ce a venit nou Dacia însă, este un nou mod de vănzare şi de marketing. Ei au creat maşina de €5.000. Cu acest simplu giumbuşluc, care bineînţeles a presupus ani de planificare şi un proces asiduu şi complex de implementare, au întors piaţa automobilelor cu fundul în sus. Au întors-o aşa de bine, încât acum 80% din Dacii merg la export, şi sunt vândute de trei ori mai multe Dacii in Germania decât în România (http://www.zf.ro/zf-english/dacia-sales-in-germany-three-times-as-high-as-in-romania-in-april-4405790/).


Dacă mişcări de genul FânFest ajută la formarea unei pepiniere de capital uman (oameni care învaţă să gândească şi să acţioneze într-un mode diferit), la nivel global, mineritul este cunoscut ca unul din sectoarele economice cu cele mai mici rate de generare a capitalului uman. De altfel, în ţările dezvoltate, foarte puţini oameni mai lucrează în minerit. Iar cei care lucrează în acest sector nu trebuie să vină cu cine ştie ce inovaţii. Exemplul Roşiei Montane este cât se poate de ilustrativ în acest sens. De pe vremea dacilor şi romanilor, şi până la închiderea minei în 2006, tehnicile de minerit nu au evoluat fantastic de mult. În esenţă, minerii sapă galerii, scot rocă afară, şi încearcă să separe materialul valoros din această rocă. De altfel, mare parte din aurul de la Roşia a fost exploatat deja de către romani, care foloseau tehnici ce nu au fost îmbunătăţite substanţial până ziua de azi.

Exploatările miniere deseori lasă oameni nepregătiţi în urmă odată ce resursele exploatate sunt epuizate. Ele nu generează dezvoltare ci numai venituri în plus. Comunităţile miniere ar fi mult mai câştigate dacă oamenii de acolo ar învăţa să-şi investească energia şi creativitatea în cizelarea propriului destin. Continuarea exploatării aurului la Roşia nu va face decât să prelungească un deznodământ deja cunoscut. Din Valea Jiului până în Baia de Arieş (mai jos puţin de Roşia Montană), mineritul şi-a dovedit incapacitatea de a susţine o economie locală sănătoasă. Mai mult, mineritul a demonstrat că lasă în urmă o forţă de muncă care cu greu poate fi reconvertită. Niciun guvern responsabil din lumea asta nu ar trebui să încurajeze dezvoltarea industriei mineritului – aceasta nu numai că are un efect disruptiv asupra economiei reale, dar şi amanetează viitorul comunităţilor locale prin angajarea lor în activităţi cu puţină inovaţie şi fără perspectivă de viitor.


E normal ca oamenii din Roşia să dorească să aibe un loc de muncă, şi să aibe un venit care să le permită să aibe grijă de ei şi de familile lor. Mă întreb însă căţi din noii angajaţi preconizaţi vor veni de la nivel local şi regional. Mineri care şi-au căştigat traiul tăind în piatră vor trebui practic reconvertiţi în pirotehnişti şi şoferi de basculante gigant. Chiar dacă toţi noii angajaţi vor veni de la nivel local, costul ecologic, social, şi economic al unei noi exploatări nu justifică investiţia. În America, specialiştii economici lucrează la dezvoltarea unui sistem de „Contabilitate Verde”. Acest sistem va presupune o mai bună inventariere a costurilor de mediu şi sociale ale proiectelor de investiţii – practic va fi o variantă îmbunătăţită a procedeului de analiză cost-beneficii. Printre altele, se speră că acest nou sistem sa încurajeze proiecte de exploatare minieră cu efecte negative minime asupra mediului şi asupra comunităţilor locale.















Dar nu mă interesează atât de mult să aduc lauri raportului BM, cât aş dori să vorbesc despre câteva din ideile discutate acolo. Una din ideile de bază se referă la importanţa geografiei. În teoria economică clasică, geografia rar joacă un rol, şi modele economice sunt construite presupunând un spaţiu geografic plat. În realitate însă geografia este mai importantă decât toate politicile economice. Poziţia geografică a unei ţări are un rol zdrobitor în performanţa sa economică. Primele civilizaţii au apărut pe cămpiile fertile din Orientul Mijlociu, unde au putut să practice agricultura la scară mare. Primele imperii (cel grec, şi cel roman) s-au dezvoltat în interiorul unor peninsule bine protejate de munţi. Primele state europene au avut şansa să poată domestici mai multe plante şi mai multe animale decât confraţii lor din America, Africa, şi Asia, datorită climatului şi aşezării geografice favorabile (citiţi Guns, Germs, and Steel pe tema asta, şi vă garantez că nu o să regretaţi). Ca atare au reuşit să se dezvolte mai repede.




În afară de investiţile necesare în infrastructură (drumul până la Roşia este destul de prost şi mi-ar place mult să văd renăscută mocăniţa de pe Valea Arieşului), Roşia poate fi racordată mai bine la pieţe printr-o informare bună, şi prin creşterea numărului de oameni care merg să viziteze locurile de acolo. Ar fi bine de exemplu dacă ar exista o pagină web (poate există deja una) care să informeze oamenii ce fel de curse urcă în sus pe Valea Arieşului, şi cum e mai uşor de ajuns la Roşia. Cu cât vor fi mai mulţi oameni care să îşi facă drum spre Roşia, cu atât va creşte mai mult şi oferta de curse în zonă. Cu cât vor fi mai multe curse în zonă, cu atât va fi mai uşor pentru localnici să facă naveta şi să lucreze la firme din regiune. Astfel, piaţa muncii poate fi lărgită de la nivel local, la nivel regional. Dacă Roşienii nu găsesc de lucru imediat în Roşia, se pot orienta spre alte oraşe şi aşezări din zonă.










Gândiţi-vă numai câte lucruri s-ar putea face cu 150 km de galerii amenajate pentru vizitatori. Cei care aţi vizitat Salina de la Turda aţi văzut că se poate – peste 400,000 de turişti merg acum acolo anual. Salina de la Turda, galeriile romane de la Roşia, şi alte exlpoatări antice din zonă pot fi integrate într-un circuit regional. Acest circuit regional poate fi legat la un loc prin repunerea în circulaţie a mocăniţei ce lega odinioară Turda şi Câmpeni. Din păcate nu am datele şi cunoştinţele necesare (în afara excursilor făcute zonă) pentru o analiză amănuţită a potenţialului de dezvoltare regională a zonei. În mod ideal însă, ar trebui urmărite obiective şi în afara turismului, pentru a crea o bază economică regională mai diversă şi mai rezistentă la fluctuaţii şi factori exogeni (de exemplu un sezon turistic slab datorită vremii proaste). În mod ideal, ar trebui gândită o strategie de dezvoltare regională în strânsă cosultare cu comunităţile locale.













Puteţi să ajutaţi si voi la această construcţie, care a pornit de la nivelul oamenilor de rând, şi care tot de ei e susţinută. Vizitaţi zona, faceţi ture de training cu firma, faceţi excursii cu şcoala (ţineţi-vă de profesorii voştri să vă aducă în zonă), faceţi o şcoală de vară de arhitectură, restaurare şi arheologie (cum o fac cei de la ARA din Bucureşti), faceţi o tabără de artă şi fotografie, faceţi turul galeriilor, staţi de vorbă cu oamenii, vedeţi care le este păsul, mâncaţi bine (să vă priască vacanţa), bateţi zona în lung şi-n lat, veniţi la Fân Fest, faceţi voi Fân Festul vostru, scrieţi deputatului/deputatei care vă reprezintă şi spuneţi-le că nu doriţi minerit la Roşia, bloguiţi, scrieţi articole, faceţi artă, exprimaţi-vă în public, spuneţi prietnilor buni, luaţi-i si pe ei cu voi, luaţi şi pe vecini şi pe necunoscuţi, scrieţi un cântec despre Roşia (şi trimiteţi-l şi mie), mergeţi şi căutaţi iubirea la Roşia şi vă garantez că veţi găsi măcar iubirea pentru zonă şi oamenii din zonă, bucuraţi-vă de frumos, fiţi darnici, fiţi buni, fiţi noua faţă a României.

Millions of Shoppers

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.